Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 522/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.522/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de -Serviciul Teritorial Alba împotriva încheierii penale nr. 101/12.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului intimat depune la dosar caracterizare, extrase de cont, precum și copiile actelor constitutive ale societății PIETROASA SRL la care inculpatul este asociat unic.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 140/3 alin.3 pr.penală aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a da o declarație în fața instanței de recurs.
Inculpatul învederează instanței că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Avocatul ales al inculpatului, ca o cerere prealabilă invocă excepția tardivității declarării recursului de către DIICOT - Serviciul Teritorial Alba. Precizează în acest sens că potrivit art. 140/3 alin.1/3 pr.penală se poate face recurs în termen de 24 ore și având în vedere disp. art. 185.pr.penală și următoarele perioada de declarare a recursului expira la data de 13 2009 ora 1500, iar în speța de față recursul a fost înregistrat în data de 14 2009 iar sancțiunea nerespectării acestui termen este prevăzută de art. 185.pr.penală.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea excepției precizând că recursul este în termen, disp. art. 186 alin.2 pr.penală prevăd că la calculul termenului de declarare a recursului pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de începere și de sfârșit, iar când ziua este nelucrătoare termenul de declarare de împlinește la sfârșitul primei zile lucrătoare.
Avocat precizează că în speță este vorba despre un calcul pe ore nu pe zile.
Instanța, deliberând asupra excepției invocate de apărătorul ales al inculpatului, o respinge având în vedere disp. art. 186 alin.2 și 4 pr.penală cu argumentația că în speță fiind vorba despre un calcul pe ore, ultima oră a căzut într-o zi nelucrătoare astfel că se prorogă într-o zi lucrătoare.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DIICOT susține recursul astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând a se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
A precizat că, instanța de fond revocând măsura arestării preventive nu se putea înlocui arestarea preventivă deoarece contravine disp. art. 139 alin.1 și 2.pr.penală.
Disp. art. 139 alin.1 pr.penală prevăd că măsura arestării preventive se înlocuiește dacă s-au schimbat temeiurile, iar disp. art. 139 alin.2 pr.penală se referă la revocarea măsurii arestării preventive în două situații și anume când arestarea preventivă a fost nelegală sau când nu mai există nici un temei -al arestării preventive. Nu se poate ca în același timp revoca măsura arestării preventive și înlocui măsura arestării preventive deoarece în urma revocarea nu mai ai ce înlocui.
În speță, temeiurile avute în vedere subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică este dat de starea de fapt care este știută, actele repetate de fraudă informatică, înșelăciunea în convenții, prejudiciile cauzate.
Avocatul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba precizând că atât încheierea cât și interpretarea dată disp. art. 139 alin.2 pr.penală este corectă.
Mai precizează că proba cea mai veridică a infracțiunilor reținute rezultă din interceptări și perchezițiile informatice, ori în cauză probatoriul este aproape finalizat și în nici un caz nu se poate afirma că inculpatul mai poate altera aflarea adevărului sau că s-ar sustrage cercetărilor.
În subsidiar, față de discuțiile existente cu privire la aplicarea concurentă a celor două instituții de drept procesual penal și în cazul admiterii recursului solicită a se menține numai dispozițiile referitoare la revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.101/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s- admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 17.08.1987, în D, domiciliat în sat, com., jud. V, posesor al CI seria - nr. -, CNP -, aflat în prezent în Arestul IPJ
In baza art. 139 Cod pr. penală s-a revocat măsura arestării preventive luată față de acest inculpat prin încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și s-a înlocuit această măsură cu obligarea de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 17.08.1987, în D, domiciliat în sat, com., jud. V, posesor al CI seria - nr. -, CNP -de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.67/30.07.2009, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.145/1 al.2 Cpp, raportat la art. 145 al.1/1 Cpp, a obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția comunei jud., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința situată în, com., jud. V fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.1/2 lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de persoanele audiate în cauză ca martori sau de persoanele împreună cu care a comis faptele și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.2/2 Cpp, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.2/1 Cpp, încheiere a fost comunicată inculpatului, Poliției comunei jud. jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 25 /30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a dispus în baza art.149 /1 raportat la art. 148 lit.f și art. 143 arestarea preventivă a inculpatului (alături de alți inculpați), măsura fiind ulterior prelungită în condițiile legii.
In adoptarea acestei soluții s-a reținut de către judecător că inculpatul este cercetat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, alături de alți inculpați pentru constituirea începând cu anul 2006 în județul Vau nei grupări infracționale organizate în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune, în urma cărora s-au obținut venituri ilicite, prin inducerea în eroare și determinarea mai multor cetățeni din vestul Europei și SUA să achiziționeze diverse bunuri postate pe site-uri de vânzare on-line, aceste fapte conturând infracțiunile prev. de art. 7 din Lg.39/2003, art. 215 alin.1,3 Cod penal și art. 49 din Lg. 161/2003.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive luate față de el prin încheierea sus menționată întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit.f Cod pr. penală- inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In speță, prin arestarea inculpatului, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatului și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe astfel că urmărirea penală sau desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 /1 Cod pr. penală.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării inculpatului și până în prezent impactul asupra opiniei publice și a comunității din care face parte s-a estompat iar inculpatul a înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care este cercetat; aceasta deoarece la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat de către instanță pericolul pentru ordinea publică prin raportare la posibilitatea comiterii pe viitor a acelorași fapte îndreptate împotriva patrimoniului persoanei și împotriva securității sistemelor electronice de vânzări on-line.
S-a mai invocat de acuzare, prejudiciul considerat mare, al faptelor însă acesta nu poate constitui un criteriu de apreciere a pericolului pentru ordinea publică, ci a pericolului social care va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei de către judecătorul fondului; dar chiar și cu privire la acest element inculpatul a făcut dovada că înțelege consecința faptelor sale precum și obligația ce-i revine pentru înlăturarea acestei consecințe.
In raport de toate aceste aspecte menționate Tribunalul a apreciat că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr. penală în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, astfel că în raport de prevederile art. 139 alin.1 Cod pr. penală se impune revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara, dat fiind faptul că indiciile certe privind săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoare mai m are de 4 ani nu au dispărut.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs -Serviciul Teritorial Alba I.
Prin motivele de recurs a criticat hotărârea atacată susținând că în mod greșit prima instanță a dispus revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara, argumentând, prin invocarea probelor existente la dosar, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate.
Deoarece recursul nu este limitat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, instanța potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală va examina întreaga cauză sub toate aspectele.
Recursul Serviciul Teritorial Alba este fondat din următoarele considerente:
Prin încheierea nr.5 din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpatului.
Prin încheiere s- reținut că începând cu anul 2006 în județul s- constituit o grupare infracțională organizată, care a acționat în perioada 2006-2009, în scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune, pentru obținerea de venituri ilicite, prin inducerea în eroare a mai multor persoane din străinătate cu privire la achiziționarea de diverse bunuri, prin anunțuri ce erau postate pe diverse siteuri de vânzări on-line.
Inculpatul a postat anunțuri de vânzare privind bunuri fictive pe diverse siteuri de vânzări on-line, fiind destinatarul unui număr de 7 transferuri de bani prin sistemul totalizând 2.062 euro, și a folosit o cartelă telefonică preplătită cu numărul de apel - asociată aparatului telefonic identificat cu seria - -.
De la postul menționat, inculpatul a purtat convorbiri și comunicări telefonice cu, convorbiri ce atestă faptul că, în cadrul grupării infracționale rolul său era acela de a posta anunțuri privind vânzări fictive de bunuri.
Din documentele trimise de partea vătămată din Belgia, a rezultat că a utilizat pentru corespondența electronică cu această parte vătămată adresa de email ben 161 (ffigmail.com, iar în urma verificărilor efectuate de către reprezentantul eBay în România, a rezultat că adresa menționată a fost asociată conturilor de acces la platforma eBay "hage-dorni" și "slider-1000", conturi sustrase de la utilizatori legitimi ai platformei respective, modificate prin schimbarea parolei de acces și înlocuirea adresei de email și apoi folosite pentru a accesa în mod ilegal platforma eBay de la un calculator conectat la rețeaua internet ce avea alocată adresa 89.41.172.246.
De asemenea, au fost identificate două victime, de și, care au trimis bani lui prin sistemul.
În mod greșit tribunalul a reținut că prin trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Pericolul concret pentru ordinea publică fost evidențiat de actele repetate de fraudă informatică și înșelăciune, de prejudiciul total cauzat (aproximativ 83.000 euro), de pericolul creat prin neîncrederea în vânzările on-line, dar mai ales de existența unei asocieri în vederea săvârșirii infracțiunilor.
Durata arestării preventive, de aproximativ 50 de zile, ținând seama de complexitatea cauzei și de diligența organelor de urmărire penală este rezonabil.
Detenția preventivă nu a fost de natură a estompa pericolul concret pentru ordinea publică iar măsura arestării este proporțională cu gravitatea acuzației.
Necesitatea destructurării grupului organizat, buna desfășurare a urmăririi penale, reliefarea reacției de apărare socială la infracțiunile informatice sunt argumente, care justifică menținerea arestării preventive la acest stadiu procesual.
În cauză nu sunt îndeplinite exigențele dispozițiilor art.139 alin.1 lit.a Cod procedură penală deoarece măsura preventivă a fost luată cu respectarea prevederilor legale și există temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Deschiderea și alimentarea unui cont pentru recuperarea prejudiciului precum și comportarea bună în societate a inculpatului nu sunt temeiuri suficiente pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Modul în care a procedat instanța, revocând și înlocuind măsura preventivă este incorect, deoarece cele două măsuri sunt alternative și se exclud reciproc.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală instanța va admite recursul, va casa încheierea penală atacată și rejudecând va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba I împotriva încheierii penale 101/12.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează încheierea penală atacată și procedând la rejudecare, respinge cererea formulată de inculpatul, pentru revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/18.09.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
