Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 567/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 567/R/2007
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
- - -
GREFIER - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale nr.473 din data de 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind pe inculpatul având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Cluj, casarea încheierii penale nr. 473/2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- și rejudecând cauza, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să se dispună în temeiul art.3002și art.160 Cod pr.pen.menținerea stării de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent. În acest sens, susține că temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.pen este incident în cauză având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de patru ani, astfel că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, precum și raportat la faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor fapte cu caracter transnațional, respectiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc și constituire a unui grup infracțional organizat. Faptele inculpatului au avut consecințe deosebit de grave în municipiul C-N având în vedere că au fost depistați peste 40 de consumatori de droguri, inculpatul oferindu-le spre consum și vânzare cannabis, rezină de cannabis și comprimate ecstasy și nu este de neglijat faptul că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională inclusiv când se afla încarcerat în Austria pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.
De asemenea, apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a măsurii arestului preventiv, având în vedere că inculpatul a fost arestat la finalul urmăririi penale și arată că suspiciunile că inculpatul a comis faptele se transformă în probe de vinovăție.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc și constituire a unui grup infracțional organizat și s-a dispus arestarea acestuia în temeiul art.148 lit.f Cod pr.pen. apreciindu-se că dacă nu s-ar fi luat această măsură s-ar fi creeat imapct negativ asupra opinie publice având în vedere amploarea fenomenului și efectele pe care le produce consumul de droguri și un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave. Apreciază că la acest moment pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut sau în cel mai rău caz s-a diminuat, fermitatea actului de justiție s-a făcut simțită la timpul oprtun și pe o durată suficientă, ceea ce a contribuit la stoparea traficului de droguri.
Consideră că la acest moment nu există nici o dovadă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau să se sustragă de la judecată. Cu privire la persoana inculpatului solicită să se rețină că la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2008 DIICOT Cad epus la dosar un înscris din care rezultă că inculpatul a înțeles să coopereze cu organele de cercetare penală și a depus denunț, conduită pe care legiuitorul o răsplătește. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele în materialitatea lor, iar toate amănuntele cauzei se vor lămuri de parcursul procesului penal. Calitatea de "lider" este de conjunctură și a fost atribuită de ceilalți inculpați care sunt interesați în cauză să-și diminueze răspunderea și chiar dacă s-ar reține că inculpatul avea calitatea de lider nu se mai justifică menținerea arestului preventiv.
Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, arată că acest grup a fost constituit dintr-un grup de elevi care au consumat droguri și având nevoie de bani pentru a-și procura droguri au început și să comercializeze droguri, relevant fiind în acest sens faptul că de la s-a confiscat 1,7 grame de canabis pe parcursul a patru luni ceea ce denotă că a fost axat pe consumul de droguri.
De asemenea, solicită să se țină seama că inculpatul este tânăr, este student, provine dintr-o familie organizată, mama acestuia fiind profesoară și tatăl inginer, familie care poate să-l sprijine să se reintegreze social.
În concluzie, având în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică și rezonanța socială a faptelor comise de inculpat s-au schimbat, precum și raportat la egalitatea de tratament și rezonabilitatea duratei arestării preventive prevăzute de CEDO care trebuie raportată și la persoana inculpatului care este un tânăr de 19 ani care a săvârșit o mare parte din aceste fapte încă din școală, fiind nematurizat și în cadrul unui cerc vicios, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă faptele comise și solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 473 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Clujs -a dispus, în temeiul art. 139 alin 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul, fiul lui și născut la 18 noiembrie 1988, reținut în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, municipiul C-
În temeiul art. 1451/1Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele condiții:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea adică secția de poliție în a cărei competență teritorială se află domiciliul său, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de către organele de poliție;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Au fost respinse cererile de înlocuire sau revocare a măsurilor preventive deja dispuse față de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev și ped de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de mare risc, prev și ped de art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal; trafic de droguri de mare risc, prev și ped de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal; deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev și ped de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev și ped de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 și art. 33 lit a Cod penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că acest inculpat, împreună cu inculpații, a inițiat și constituit în cursul anului 2007 un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri de mare risc și de mare risc în municipiul C-N, el însuși, în aceeași perioadă de timp, deținând, consumând, oferind spre consum și vânzare, prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cannabis, rezină de cannabis și comprimate ecstasy mai multor tineri din municipiul C-
Față de inculpații și, deși s-au emis mandate de arestare preventivă în lipsă, nu s-a reușit aducerea lor în fața organelor de urmărire penală, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar penal separat.
În cadrul ședinței de judecată din data de 3 iunie 2008, s-a dispus conexarea dosarelor privind pe inculpații, și. Prin apărătorul ales, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerințele art. 143 Cod procedură penală, față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată. Trebuie făcută însă o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată, instanța, în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare.
Pentru a discuta și analiza măsura preventivă dispusă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul înlocuirii acestei măsuri cu altă măsură preventiv, însă neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art. 148 lit f Cod procedură penală.
Este înafara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului. Trebuie analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezint pericol social concret pentru ordinea publică.
Cercetările în cauză au demarat prin declarațiile inculpaților, și, care în faza de urmărire penală au indicat că adevărații inițiatori ai grupului respectiv pe inculpații, și. Trebuie subliniat faptul că, din faza urmăririi penale, înafară de aceste declarații de coinculpați, alte probe certe pentru dovedirea infracțiunii prev de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 nu există. Abia în faza cercetării judecătorești aceste aspecte trebuie clarificate. La momentul la care s-a dispus arestarea acestui inculpat el se afla în detenție în Austria, în executarea unei alte infracțiuni, însă fără a se pune problema, deocamdată, a vreunei antecedențe penale, căci acest inculpat este fără cazier judiciar.
Poate nu este lipsit de importanță a menționa că emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă s-a realizat și sub impactul stării de reținere din străinătate a inculpatului, unde s-a aflat timp de 4 luni, iar după punerea sa în libertate s-a prezentat singur la organele judiciare din țară. Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s-a avut în vedere impactul negativ asupra socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, specifice de cercetare a acestor fapte penale (investigatori sub acoperire, colaboratori).
Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile enorme de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă în actul de sesizare a instanței nu sunt consemnate exact, nu sunt indicate aceste cantități de cannabis, rezină de cannabis ori tablete ecstasy, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise.
La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. însă, prin trecerea unui interval de timp, acest impact s-a diminuat mult, tocmai s-a trecut la un nou stadiu procesual și anume a început cercetarea judecătorească, cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot; persoanele cuprinse în actul de sesizare, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, stabilindu-se că au fost doar consumatori de droguri, au dobândit calitatea de martori și urmează a fi audiați în instanță în această calitate, totul conducând la o derulare în timp a procesului penal.
Astfel apare ca nejustificată menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Din nici o probă de la dosar nu rezultă faptul că lăsarea sa în libertate ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică (chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție).
Apare imperios necesară existența unor date și probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte penale organele abilitate nu acționează suficient sau prompt.
În cazul de față, tocmai prin demararea cercetărilor specifice și apoi prin luarea măsurii preventive privative de libertate, s-a realizat acest deziderat și anume, reacția normală a societății, prin organele autorității de stat, față de situația antisocială ivită. Procesul penal împotriva inculpaților a demarat, instanța urmând să dispună.
Menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu servește nimănui, nici societății civile, nici scopului procesului penal, cu atât mai puțin, inculpatului însuși. inerente ocazionate de starea de arest preventiv reprezintă o ingerență în dreptul fundamental al cetățeanului, concret al oricărui inculpat arestat, după cum s-a exprimat chiar Europeană a Drepturilor Omului.
În mod concret și în strânsă legătură cu specificul fiecărui caz dedus judecății trebuie analizate condițiile în care o astfel de măsură mai este sau nu oportună, slujește sau nu scopului inițial pentru care a fost dispusă.
Probele administrate până în acest moment, atât cele din faza de urmărire penală, cât și cele din instanță, nu conduc, până acum, la concluzia că sunt suficiente și nu mai justifică menținerea în arest preventiv a acestui inculpat. Aici trebuie menționate declarațiile martorilor audiați în instanță, la termenul de judecată din 23 septembrie 2008, care au indicat starea de neliniște, stres și în care au dat declarațiile de la urmărire penală, apărând astfel anumite nuanțe (cu privire la cantitățile de droguri consumate, obiecte găsite asupra lor etc.) diferite față de situația reală și care pun sub o anumită lumină aspecte importante din cadrul actului de sesizare.
Chiar și egalitatea de tratament juridic în desfășurarea ulterioară a procesului impune o necenzurare față de acest inculpat, în sensul lipsei necesității privării sale de libertate. Aici trebuie indicat faptul că ceilalți inculpați se află în stare de libertate și la fel și acest inculpat este un tânăr, cu reale posibilități de reinserție socială, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie organizată și poate teribilismul vârstei l-a condus spre aceste fapte incriminate de legea penală.
Concret, starea potențială de pericol social pe care ar presupune-o lăsarea lui în libertate nu se regăsește în speța de față, trebuind a fi analizate toate elementele și împrejurările cazului dedus judecății, concret și nu abstract. Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal, instanța apreciază că se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă și anume cea indicată de art. 136 lit b Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 139 alin 1 Cod procedură penală, se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea municipiului C- În temeiul art. 1451/1Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să se supună următoarelor condiții: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, adică secția de poliție în a cărei competență teritorială se află domiciliul inculpatului, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de către organele de poliție; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Prezenta încheiere se transmite organelor de poliție în a căror rază teritorială se află domiciliul inculpatului, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Tot în cadrul ședinței de judecată din 23 septembrie 2008, prin intermediul apărătorilor aleși, inculpații, și au solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, municipiul C-N, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe diferite motive. pentru a se deplasa în străinătate pentru a-și vizita rude, fie pentru a-și ajuta familia în muncile agricole, fie pentru a urma cursurile unei instituții de învățământ din altă localitate. Aceste motive pot sta la baza unei dispoziții a instanței în sensul că pe o anumită perioadă de timp, instanța poate încuviința o astfel de deplasare care presupune ieșirea efectivă din localitate, însă nu pe calea unei înlocuiri ori revocări de măsură preventivă, căci temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au schimbat.
Ca atare, toate aceste solicitări ale inculpaților, și au fost respinse.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj solicitându-se casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului.
În motivarea recursului se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, respectiv art. 148 lit f Cod procedură penală este incident în cauză având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de patru ani, astfel că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, precum și raportat la faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor fapte cu caracter transnațional, respectiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc și constituire a unui grup infracțional organizat.
Faptele inculpatului au avut consecințe deosebit de grave în municipiul C-N având în vedere că au fost depistați peste 40 de consumatori de droguri, inculpatul oferindu-le spre consum și vânzare cannabis, rezină de cannabis și comprimate ecstasy și nu este de neglijat faptul că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională inclusiv când se afla încarcerat în Austria pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev și ped de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de mare risc, prev și ped de art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal; trafic de droguri de mare risc, prev și ped de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal; deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev și ped de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev și ped de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 și art. 33 lit a Cod penal,ce constau în aceea că acest inculpat, împreună cu inculpații, a inițiat și constituit în cursul anului 2007 un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri de mare risc și de mare risc în municipiul C-N, el însuși, în aceeași perioadă de timp, deținând, consumând, oferind spre consum și vânzare, prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cannabis, rezină de cannabis și comprimate ecstasy mai multor tineri din municipiul C-
Arestarea preventivă a inculpatului se circumscrie dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală respectiv existența indiciilor și probelor că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise- cea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de droguri- urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată încuviințând audierea unor martori pentru elucidarea stării de fapt, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării inculpatului se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia deoarece prin trecerea unui interval de timp de la luarea măsurii arestării pericolul social s-a diminuat, iar în prezent se derulează cercetarea judecătorească fiind necesar să se clarifice anumite aspecte ce vizează inclusiv dovedirea unor infracțiuni astfel că declarațiile unor martori audiați și în faza de urmărire penală au indicat presiune psihică exercitate de procurori.
O apreciere obiectivă a tuturor declarațiilor martorilor dar și a inculpaților poate fi realizată numai după epuizarea probațiunii, de altfel nu au fost depuse probe care să ateste că au fost exercitate asupra martorilor presiuni psihice de către procurori, fiind doar simple afirmații ale acestora.
Pe de altă parte măsura arestării inculpatului a fost luată față de inculpat de circa 4 luni perioadă în care nu poate fi apreciat că pericolul social a fost diminuat prin trecerea timpului.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului respectiv situația socială, comiterea unor alte fapte pe teritoriul Austriei, vârstă, posibilitățile de integrare socială, cooperarea cu organele judiciare vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța ca urmare a finalizării cercetării judecătorești va adopta o soluție conform art. 345 Cod procedură penală.
Potrivit art. 139 Cod procedură penală o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, în speță, cea a arestului preventiv.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau faptelor comise de către acesta, ceea ce în speță Curtea nu a constatat o asemenea schimbare.
Este superfluă și motivarea instanței de fond că înlocuirea se impune și ca egalitate de tratament juridic raportat la situația inculpaților, și.
Astfel,din actele dos- a Tribunalului Cluj rezultă că prin Încheierea penală din 15.04.2008 a acestei instanțe a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea,dosar care a fost înaintat Curții de Apel Cluj pentru soluționarea recursului declarat de DIICOT, doar la data de 17.04.2008, după expirarea măsurii arestării preventive a inculpaților față de care s-a luat această măsură la data de 22.12.2007,motiv pentru care aceștia s-au prezentat în stare de libertate la soluționarea recursului.
Nu se poate face abstracție de aceste aspecte care deși nu au fost inserate în mod expres în motivarea deciziei penale nr. 302/12.05.2008 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost respins recursul DIICOT,au condus la oportunitatea incidenței măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de acești inculpați.
Oricum răspunderea penală este personală și implică o diferențiere atât în funcție de circumstanțele comiterii faptelor, participația penală, dar și persoana inculpatului, astfel că o apreciere a egalității de tratament juridic prin similitudine cu ceilalți inculpați este exclusă.
În contextul celor expuse mai sus,nefiind incidente și alte motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu în virtutea art. 385 indice 9 alin. 3.pr.pen,Curtea în baza art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de către Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr.473 din data de 24.09.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa în întregimeși în urma rejudecării cauzei, în baza art.3002art.160 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului (fiul lui și născut la 18 noiembrie 1988).
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de către Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr.473 din data de 24.09.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.3002art.160 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului (fiul lui și născut la 18 noiembrie 1988).
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
