Revocarea măsurilor de siguranță (art.437 c.p.p.). Decizia 469/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
706/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 469
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat G împotriva deciziei penale nr. 14/R- din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul-inculpat G, pentru care a răspuns apărător din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta Ministerului Public apreciază recursul formulat de către recurentul-inculpat ca fiind inadmisibil, conform art. 141 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât inculpatul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Apărătorul din oficiu al recurentul-inculpat G lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea cererii de recurs formulată în cauză.
Recurentul-inculpat G, personal lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 05.11.2007, pronunțată de Judecătoria de Vede s-a respins cererea formulată de petentul G privind încetarea măsurii obligării la tratament medical, ca măsură de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 159/17 mai 2005 Judecătoriei Deta, județ
A obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare statului și a dispus acordarea sumei de 40 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea dresată Judecătoriei de Vede la 9 noiembrie 2005, petentul Gas olicitat să se dispună încetarea măsurii de siguranță constând în obligarea sa la tratament medical stabilită prin sentința penală nr. 159/17 mai 2005 Judecătoriei Deta, județul
În vederea soluționării cererii, au fost solicitate relații la Laboratorul de Sănătate Pitești din cadrul Spitalului Județean A, cu adresa nr. 369/11 ianuarie 2006, această instituție sanitară făcând cunoscut că petentul a figurat în evidențele speciale ale serviciului pentru art. 113.Cod Penal până la data de 27 octombrie 2005, având stabilit diagnosticul: tulburări de personalitate de tip paranoic.
Începând cu data menționată, ca urmare a schimbării domiciliului, petentul a solicitat prin cerere transferarea fișei de dispensarizare cu documentația aferentă, la serviciul omolog din cadrul Spitalul municipiului R de Vede. Se mai menționează că, întreaga documentație a fost remisă Direcției de Sănătate Publică a județului T spre conformare, prin adresa nr.11765/27 octombrie 2005 Centrului de Sănătate Pitești.
Cu adresa nr.19/4 ianuarie 2006, Spitalul R de Vede, la solicitarea instanței, a făcut cunoscut că petentul în cauză figurează în evidențele cabinetului de psihiatrie din cadrul ambulatoriului de specialitate însă, după părerea medicului specialist, s-a mai menționat că nu mai există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, adresa comunicată instanței fiind semnată numai de către directorul instituției sanitare și consilierul juridic al acesteia.
În cauză, s-a dispus efectuarea și a unei expertize medico-legale psihiatrice petentului, cu obiectivul de a preciza dacă mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii de siguranță privind obligarea acestuia la tratament medical, expertiză ce s-a solicitat să fie întocmită atât pe baza înscrisurilor înaintate - copia raportului de expertiză psihiatrică legală întocmit de IML T și copie de pe dispozitivul sentinței penale nr.159/2005 a Judecătoriei Deta, județul și, respectiva examinării petentului.
Prin raportul de constatare medico-legală psihiatrică întocmit cu numărul l21/D/2006 din 18 ianuarie 2006, SML Tac oncluzionat că G prezintă tulburare de personalitate tip paranoic, afecțiune care necesită tratament medicamentos de specialitate în ambulatoriu, concluzii stabilite atât în urma examinării psihiatrice a petentului cât și în baza înscrisurilor comunicate, cum rezultă din considerentele raportului.
Prin sentința penală nr. 127/22 februarie 2006, Judecătoria Roșiori d Vedea respins cererea petentului, cu obligarea sa la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens în considerentele hotărârii s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, există încă temeiurile avute în vedere la stabilirea măsurii de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 159/2005 a Judecătoriei Deta, județul
Recursul petentului a fost respins de Tribunalul Teleorman prin decizia penală nr. 247/R/13.04.2006, ca nefondat.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul petentului și a casat decizia Tribunalului trimițând cauza pentru ca această instanță să judece în apel (decizia penală nr. 739/25.05.2006 - Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală).
Procedând la judecarea apelului, potrivit soluției dispuse de curtea de apel, Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr. 188 din 15 noiembrie 2006 admis apelul formulat de petent împotriva sentinței penale nr. 127 din 22 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria de Vede, hotărâre pe care a desființat-o și a dispus ca urmare, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
În considerente, a reținut că, la judecata în fond a petentului nu i s-a asigurat asistență juridică,potrivit art. 437.C.P.P. ce prevăd soluționarea cererii având ca obiect revocarea măsurii de siguranță, prev. de art. 113.Cod Penal, cu citarea persoanei față de care este luată măsura, ascultarea obligatorie a concluziilor apărătorului și, respectiv, a procurorului.
S-a mai menționat că, în rejudecare, prima instanță să aprecieze necesitatea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice dispuse la prima judecată.
În cauză, petentul a formulat în mod repetat mai multe cereri de recuzare a tuturor judecătorilor de la Judecătoria de Vede, Tribunalul Teleorman și Curtea de APEL BUCUREȘTI, toate respinse.
Soluționarea acestora a împietat însă asupra rezolvării cu celeritate a cauzei de față, dosarul suferind mai multe suspendări pentru soluționarea cererilor de recuzare.
Toate au fost respinse, dar erau urmate de fiecare dată de noi cereri din partea petentului.
La acestea s-au mai adăugat cererile de abținere din partea judecătorilor de la prima instanță, datorită acțiunilor civile promovate de petent împotriva lor și solicitării de daune morale.
În conformitate cu prevederile art. 430, 431.C.P.P. prin care se instituie posibilitatea dispunerii asupra măsurii de siguranță privind obligarea la tratament medical la solicitarea unității sanitare în cadrul căreia s-a dispus efectuarea tratamentului medical, s-a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la starea de sănătate a petentului, în raport de măsura de siguranță luată, cu obiectivul de a se concluziona, în urma examinării și a petentului, respectiv și a actelor medicale pe care acesta le va prezenta, dacă mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii de siguranță stabilită.
Prin notele depuse la dosarul cauzei la 18 septembrie 2007, petentul a învederat că nu mai înțelege să se prezinte în instanță și nici în vederea expertizării sale psihiatrice la INML Minovici B, solicitând soluționarea cererii formulate în cauză în funcție de relațiile comunicate de Spitalul de Vede cu adresa nr. 19/04.01.2006, în dosarul constituit la prima judecată în fond.
În adresa nr. 3644/26 octombrie 2007 Spitalului Municipal "" l" R de Vede se precizează că petentul s-a prezentat la toate termenele stabilite de medicul de specialitate în vederea controlului (ultimul fiind 24 octombrie 2007 ). Medicul psihiatru nu a atașat însă nici o solicitare pentru încetarea obligării la tratamentul medical al petentului.
Singura adresă (nr. 19/4 ianuarie 2006 aceluiași spital) în care se face recomandarea că nu mai subzistă măsura de siguranță impusă, este semnată numai de directorul instituției medicale și de consilierul juridic, astfel că nu a fost apreciată de instanță drept un act medical care să determine încetarea obligării petentului la tratament medical.
De altfel, legiuitorul, prin modificarea adusă dispozițiilor art. 437.C.P.P. prin Legea 356/2006 a dat posibilitatea solicitării revocării măsurilor de siguranță, la cererea persoanei față de care s-a dispus, numai în ce privește măsurile prevăzute în art. 115 și 116.Cod Penal
Prin disp. art. 430-431 și art. 433 și 434.C.P.P. în ce privește măsurile de siguranță prev. de art. 113 și 114.Cod Penal, a fost lăsată posibilitatea înlocuirii sau încetării acestora, numai la solicitarea instituției sanitare în cadrul căreia măsura de siguranță se execută, aceasta în raport și de starea de sănătate a persoanei față de care s-a dispus, numai instituția sanitară, prin specialiștii săi, fiind îndrituită să hotărască în ce măsură se mai impune fie menținerea internării medicale, fie necesitatea administrării tratamentului medical.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul.
Apelul nu este motivat, petentul neprezentându-se niciodată în instanță pentru motivare orală, deși a fost legal citat.
Prin decizia penală nr.119/14.10.2008, Tribunalul Teleormana respins ca nefondat apelul declarat de petent, reținându-se că obligarea la tratament medical poate fi înlocuită sau sistată numai la cererea instituției sanitare în cadrul căreia se execută aceasta în raport de starea de sănătate a persoanei în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs petentul solicitând încetarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical întrucât este sănătos și se prezintă oricum la control medical, însă refuză tratament medicamentos tocmai pentru că nu se impune față de starea de sănătate.
Prin sentința penală nr. 1457/14.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul, a casat integral decizia și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea judecării recursului formulat de petent.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că sentința nr. 249/15.11.2007, pronunțată de Judecătoria de Vede este supusă unei singure căi ordinare de atac, respectiv recursului.
După casare, prin decizia penală nr.14/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleormans -a respins ca nefondat recursul declarat de
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că petentul suferă de tulburare de personalitate de tip paranoic, care necesită tratament de specialitate în ambulatoriu, iar medicul de specialitate nu a solicitat încetarea obligării la tratament medical a petentului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul G, aceasta solicitând încetarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.
Examinându-se cauza prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală se constată că recursul este inadmisibil, întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri rămase definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 3851alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, pot fi atacate cu recurs sentințe pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit.a, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Cum hotărârea pronunțată în materia executării hotărârilor penale nu pot fi atacate cu apel potrivit dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, ci doar cu recurs, această cale de atac fiind soluționată de tribunal, care a pronunțat o hotărâre definitivă, prezentul recurs este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr. 14/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./30.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. - Judecătoria de Vede - Secția Penală
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
