Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 468/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
585/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 468
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-parte-responsabilă civilmente SC FEROVIARE SA GRUP; recurentul-asigurator de răspundere civilă SC ROMÂNEASCĂ și recurenții-părți-civile și împotriva deciziei penale nr. 39/A din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-parte-civilă, personal, pentru care a răspuns apărător ales, lipsind recurenta-parte-civilă pentru care a răspuns apărător ales, lipsă fiind intimatul-inculpat A pentru care a răspuns apărător din oficiu, recurentul-parte-responsabilă civilmente și recurentul-asigurator de răspundere civilă, și intimatul-parte-civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar precizări din partea recurentul-asigurator de răspundere civilă.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurenților-părți-civile și solicită admiterea recursurilor părților-civile astfel cum au fost formulate, având în vedere că instanțele de fond și de apel nu s-au pronunțat cu privire la cheltuielile efectuate de către părți respectiv diferența dintre venituri, bilanțul contabil, bijuteriile pe care partea-civilă le avea asupra sa în momentul săvârșirii faptei, decontarea cheltuielilor de transport și cheltuieli cu privire la hainele pe care le dețineau părțile-civile în momentul accidentului.
Apărătorul arată că având în vedere faptul că obiectul cauzei privește latura-civilă, recursul formulat nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului părților-civile astfel cum au fost formulate și solicită respingerea recursurilor formulate de către recurentul-parte-responsabilă civilmente și recurentul-asigurator de răspundere civilă ca nefondate.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat A solicită respingerea recursurilor formulate de către părțile-civile și menținerea deciziei Tribunalului Călărași ca fiind legală și temeinică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a tuturor recursurilor părților civile ca nefondate, având în vedere că motivul nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală. Să se aibă în vedere că Judecătoria s-a pronunțat asupra daunelor hainelor și bijuteriilor distruse prin accident, nefiind stabilită cu certitudine valoarea acestora întrucât bunurile nu mai există. Referitor la diferențele de venituri, arată că instanța s-a pronunțat, constatând că partea-civilă nu a reiterat cererile privind acordarea unor sume lunare, motivat de faptul că a rămas cu o infirmitate permanentă.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursurilor formulate de către părțile-civile ca nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de către asiguratorul de răspundere civilă solicită respingerea ca nefondat, având în vedere că nu a declarat apel, instanța de apel majorând plata daunelor morale datorate părților-civile, de asemenea faptul că instanța de fond nu a respectat plafonul legal, având în vedere că această situație nu a fost schimbată prin decizia Tribunalului, apreciază că recursul asiguratorului este nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.143/28.10.2008, Judecătoria Lehliu Gară a luat act că latura penală a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr. 460/26.11.2004 a Judecătoriei Lehliu - Gară, pronunțată în dosarul nr. 318/2003, definitivă pe latură penală prin decizia penală nr. 1150/30.06.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II - a Penală, prin care inculpatul Aaf ost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000.000 lei ROL pentru art. 184 al. 2 și 4 Cp. cu aplicarea art. 74 Cp. și art. 76 lit. e Cp, și respectiv de 1.000.000 lei ROL pentru art. 184 al. 1 și 3 Cp. cu aplicarea art. 74 Cp. și art. 76 lit. e Cp. constatându-se grațiate ambele pedepse în baza Legii nr. 543/2002.
S-au admis cererile de despăgubiri civile formulate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. -, cu sediul în mun. B,-, sector 2.
În baza art. 14 și 346 Cp.p., art. 998, 1000 al.3, 1003. art. 49, 50 al.1, 57 al.1 din Lg.136/1995 și art. 10 lit. b din Normele de aplicare a Ordinului nr.8/2001al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C FEROVIARE A GRUP A, cu sediul în mun. I,-, jud. I, RC nr. J -, CF- R - și cu asigurătorul C ROMÂNEASCĂ - SUCURSALA I; RC nr.J-, CUI- - la plata sumei de 288,8154 el RON 2.888.154 el ROL către Spitalul Clinic de Urgență Sf. - - reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, inclusiv dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, și la plata sumei de 36,0870 lei RON (360.870 lei ROL) către aceeași parte civilă reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, inclusiv dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către această parte civilă.
S-au admis în parte cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile și.
În baza art. 14 și 346 Cp.p., art. 998, 1000 al.3, 1003.civ. art. 49, 50 al.1,57 al.1 din Lg.136/1995 și art. 10 lit. b din Normele de aplicare a Ordinului nr. 8/2001 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C FEROVIARE GRUP A și asiguratorul C ROMÂNEASCĂ A- SUCURSALA I, la plata către partea civilă a sumei de 18.487,805 lei, din care 13.487,805 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale (asiguratorul doar până la concurența sumei de 9711,1846 lei RON - 97.111.846 lei ROL) și la plata către partea civilă a sumei de 6377,7 lei RON, din care 4627,7 lei RON daune materiale și 1750 lei RON daune morale.
În baza art.193 al. 2 și 4.p Cod Penal,a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către părțile civile și a sumei de 13601,7 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți, onorariu apărător).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21.05.2002, inculpatul A se deplasa la volanul autoturismului marca Break cu nr. de înmatriculare - pe DN 3 din direcția F spre L Gară, iar la Km 26+50, pe raza localității, fără să se asigure în mod corespunzător s-a angajat în depășirea unui atelaj hipo care se deplasa pe carosabil în aceeași direcție de mers. Din sens opus se deplasa regulamentar partea vătămată care conduce autoturismul cu nr. de înmatriculare - având ca pasageri în dreapta pe soția sa și sesizând starea de pericol creată ca urmare a manevrei de depășire neregulamentară efectuată de inculpat a virat dreapta pentru a evita un impact frontal cu acesta, părăsind carosabilul și lovindu-se de un copac de pe marginea șoselei, accident soldat cu accidentarea părților vătămate și.
În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 -90 zile de îngrijiri medicale și partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale.
Latura penală a faptei a fost soluționată prin sentința penală nr.460/26.11.2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin decizia penală nr.1150/30.06.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sub aspectul soluționării laturii civile.
Procedând la rejudecarea laturii civile, instanța de fond, având în vedere modul de soluționare a laturii penale în sensul că s-a reținut în sarcina inculpatului în proporție de 50% la producerea accidentului, a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile tot în proporție de 50%.
De asemenea, a reținut instanța de fond că în cauză este angajată răspunderea părții responsabile civilmente C FEROVIARE I față de împrejurarea că din probele administrate a rezultat că inculpatul a comis fapta în timp ce se deplasa cu autoturismul în interes de serviciu fiind antrenată astfel răspunderea comitentului pentru prepusul său.
În urma probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că valoarea totală a prejudiciului este de 36.975,61 lei din care 26.975,61 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale pentru partea civilă și 12.775,4 lei din care 9255,4 lei daune materiale și 3.500 lei daune morale pentru partea civilă sume la care instanța de fond a aplicat procentul de 50% stabilit în deciziile de îndrumare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel părțile civile și, inculpatul A și partea responsabilă civilmente C FEROVIARE
Părțile civile și critică sentința instanței de fond pe motiv că nu s-a avut în vedere cheltuielile de transport privind deplasările de instanță, valoarea obiectelor de îmbrăcăminte a părților vătămate pe care acestea o purtau în momentul accidentului, precum și c/val. tratamentului lunar pentru partea civilă, ca și c/val. cercelului pe care partea vătămată l-a pierdut în timpul accidentului.
Inculpatul critică sentința instanței de fond sub aspectul daunelor acordate părților civile pe care le consideră prea mari.
Partea responsabilă civilmente arată că sumele la care a fost obligată alături de inculpat depășesc limitele și condițiile raportului de prepușenie.
Prin decizia penală nr.39/26.02.2009, Tribunalul Călărașia admis apelurile declarate de părțile civile și pe care a modificat-o în parte și rejudecând: a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asiguratorul de 5000 lei la 7500 lei în favoarea părții civile și de la 1750 lei la 2500 lei în favoarea părții civile.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpatul A și partea responsabilă civilmente C FEROVIARE GRUP COLOS împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că apelurile părților civile și sunt întemeiate motivând că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt insuficiente față de prejudiciul realmente suferit în plan modal de părțile civile, sens în care decis neplata acestora.
Cu privire a apelul inculpatul a reținut că nu este fondat apreciind că toate cheltuielile materiale solicitate de părțile civile au directă legătură cu fapta dedusă judecății.
A reținut de asemenea instanța de apel că nici apelul părții responsabile civilmente nu este fondat, în mod corect reținând instanța de fond că este angajată răspunderea acestuia alături de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs părțile civile și, partea responsabilă civilmente C FEROVIARE GRUP COLOS și asiguratorul de răspundere civilă C ROMÂNEASCĂ
În recursul părții responsabile civilmente C FEROVIARE I, este criticată decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit a fost angajată răspunderea solidară a inculpatului cât timp fapta nu a fost săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de prepușenie fiind inexistent la momentul săvârșirii infracțiunii.
În recursul asiguratorului este criticată decizia sub aspectul greșitei majorări a cuantumului daunelor morale solicitând ca răspunderea contractuală a asiguratorului să fie limitată la suma prevăzută de ordinul nr. 8/2001 a CAS iar diferența să fie suportată de către inculpat în baza răspunderii civile delictuale.
Părțile civile și solicită majorarea drepturilor civile față de împrejurarea că instanțele inferioare nu s-au pronunțat cu privire la cheltuielile de transport, c/val. bijuteriilor pe care partea civilă le avea asupra sa la momentul accidentului și c/val. obiectelor de îmbrăcăminte.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Curtea apreciază că soluțiile pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel sunt legale și temeinice, sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale și daune materiale, fiind corect stabilite în raport de probele administrate în cauză.
Cu privire la pretențiile părților civile și referitoare la acordarea c/valorii hainelor distruse în accident și a bijuteriilor pierdute, Curtea apreciază că în mod corect au fost respinse cât timp nu s-a putut stabili valoarea acestora, întrucât nu mai există fizic.
Instanțele au stabilit corect sumele acordate acestor părți civile în măsura în care au fost dovedite.
De altfel, aspectele invocate de părțile civile nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, care stabilesc expres cazurile în care se poate face recurs.
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 3856alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, împrejurare ce face imposibilă analizarea motivelor de recurs invocate de părțile civile și.
Și recursul părții responsabile civilmente este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză este angajată răspunderea C FEROVIARE I, între inculpat și partea responsabilă civilmente existând raporturi de prepușenie.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietatea părții responsabile civilmente, în interes de serviciu.
La momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se deplasa în interes de serviciu, nu se afla într-o deplasare privată care să excludă astfel răspunderea prepusului așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Nici recursul asiguratorului nu este fondat.
Motivul invocat în recursul asiguratorului în sensul că răspunderea sa contractuală să fie limitată la suma prevăzută în ordinul nr. 8/2001 al CSA nu poate conduce la casarea deciziei sub acest aspect.
Cât timp legea reglementează plafonul până la care este angajată răspunderea contractuală a asiguratoruluinu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens, urmând a fi respectate dispozițiile legale.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile și, de către asiguratorul de răspundere civilă C ROMÂNEASCĂ și de către partea responsabilă civilmente C FEROVIARE GRUP COLOS împotriva deciziei penale nr. 39/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent, la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./08.05.2009
2 ex.
Red. Hodel - Tribunalul Călărași - Secția Penală
Red. - Judecătoria Lehliu Gară
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
