Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 356/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.377
Ședința publică de la 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Simona Encean
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror
Pe rol soluționarea recursului declarat de către condamnatul împotriva sentinței penale nr.16/27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul condamnat personal și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii formulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și menținerea măsura luată la momentul stabilirii pedepsei. Solicită a se observa că nu se află în situația prevăzută de art.864alin.2 din Cp, lipsind reaua credință. La dosarul de fond s-a efectuat o elaborată administrare a probelor și din care rezultă faptul că recurentul condamnat nu s-a sustras prevederilor legii. A plecat în Italia și este greșeală acestuia că nu a anunțat Serviciul de Probațiune, însă aceasta se datorează ignoranței și în nici un caz relei credințe. Condamnatul a plecat legal, cu contract de muncă, și-a adus și familia, s-a integrat din punct de vedere social și economic. Este singurul întreținător al familiei și atâta timp cât pe teritoriul României i-a fost imposibil să muncească a fost nevoit să plece din țară. De asemenea, solicită a se observa că în Italia a făcut și o școală, a obținut un carnet de conducere. Nu prezintă un pericol nici pentru societatea română și nici pentru cea italiană. Apreciază că nu ar fi în interesul statului ca acesta să efectueze pedeapsa în regim de detenție. Nu i-a explicat nimeni și nu a înțeles care-i sunt obligațiile. Solicită a i se mai da o șansă.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Călărași, apreciind că aceasta este legală și temeinică. Consideră că recurentul condamnat nu și-a îndeplinit obligația de a se prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și de a anunța în prealabil schimbarea de domiciliu. Din înscrisurile depuse nu se face dovada că neîndeplinirea acestor obligații nu s-a datorat relei credințe. Solicită obligarea recurentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, regretă ce s-a întâmplat și nu a făcut-o cu rea credință. Plecarea în Italia a fost un pas înainte în viața sa. Și - a găsit un loc de muncă, și-a luat și familia cu el.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.16 din 27.01.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă cererea formulată de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, în baza art.864alin.2 Cod penal și s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată inculpatul prin sentința penală nr.23 din 23.02.2005 a Tribunalului Călărași, definitivă la 26.04.2005, prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI și executarea acestei pedepse în regim de detenției.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 25.11.2008 și înregistrată sub nr- (676/P/2008), Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărașia solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, întrucât nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse prin sentința penală nr.23 din 23.02.2005 a Tribunalului Călărași.
În motivarea cererii, s-a arătat că inculpatul a intrat în evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași începând cu data de 19.05.2005, iar acesta nu a înțeles să se supună măsurilor dispuse de instanță.
A mai arătat că s-au făcut nenumărate demersuri pentru contactarea inculpatului condamnat în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere, dar acest lucru nu a fost posibil întrucât inculpatul a plecat din țară.
La data de 16 decembrie 2008 în fața instanței de fond s-a prezentat condamnatul care a solicitat respingerea cererii motivându-și nesupunerea față de măsurile de supraveghere dispuse de instanța de judecată prin faptul că a fost nevoit să plece din țară pentru a-și putea găsi un loc de muncă și a obține cele necesare traiului său și familiei sale. A depus pentru dovedirea susținerilor sale, copii de pe certificatul de naștere al copilului minor pe care îl are în întreținere, dovadă că acest copil este înscris într-o școală din Italia, o copie legalizată și apostilată cu privire la faptul ca inculpatul a obținut permis de asistență sanitară, o autorizație pentru exercitarea șofatului și comunicări cu privire la contractele de muncă ale inculpatului în Italia.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și probele administrate în cauză, a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași întrucât din probele administrate, a rezultat că inculpatul condamnat nu a îndeplinit măsurile de supraveghere și obligațiile ce au fost stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare cu rea credință.
Condamnatul a intrat în evidența Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași începând cu data de 19.05.2005, dar acesta nu a înțeles să se prezinte la acest serviciu, plecând din țară. Dovezile cu privire la contractele de muncă depuse de către condamnat se referă la perioada cuprinsă între 6.11.2007 și 30.06.2008, pentru celelalte perioade condamnatul nereușind să probeze că a muncit în Italia.
Condamnatul avea obligația să anunțe Serviciul de Probațiune cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
Serviciul de Probațiune a încercat de mai multe ori să ia legătura cu acesta, dar a dovedit o totală indiferență față de măsurile dispuse de instanța de judecată.
Este evident că plecarea în străinătate a condamnatului a fost determinată de intenția de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau, motiv pentru care tribunalul a admis cererea formulată de Serviciul de Probațiune și a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.23/2005 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție cu aplicarea art.71 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea sesizării formulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
În motivarea recursului condamnatul a susținut că a fost nevoit să plece din țară pentru a-și putea găsi un loc de muncă și a obține cele necesare traiului său și familiei sale în condițiile în care în țară nu și-a găsit un loc de muncă din cauza condamnării la pedeapsa închisorii aplicate prin sentința penală nr.23/2005 a Tribunalului Călărași. De asemenea, a susținut că neprezentarea la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași nu s-a datorat relei credințe ci împrejurării că a lucrat în Italia și astfel a reușit să obțină mijloacele necesare traiului.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.23 din 23.02.2005 a Tribunalului Călărași, definitivă la 26.04.2005, prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării acestei pedepse și în baza art.863alin.1 din Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună, printre altele, și măsurii de a se prezenta, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
Potrivit art.864alin.2 Cod penal, dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Din conținutul raportului întocmit de consilierul responsabil de caz din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași rezultă că începând cu data de 19.05.2005 condamnatul a fost încredințat în supravegherea serviciului anterior menționat și ca urmare a demersurilor efectuate în vederea contactării condamnatului, membrii familiei acestuia au comunicat consilierului că acesta este plecat în Italia. La data de 26.04.2006, condamnatul s-a prezentat la serviciului de probațiune și i-au fost aduse la cunoștință măsurile de supraveghere impuse de instanță și consecințele nerespectării acestora. Cu același prilej condamnatul a încunoștiințat pe consilierul responsabil de caz că urmează să plece, din nou, în Italia pentru a munci, urmând să depună copie de pe contractul de muncă.
După această dată, condamnatul s-a mai prezentat la Serviciului de Probațiune la data de 06.10.2006 când a declarat că intenționează să găsească de lucru în țară.
În perioada următoare a contactat telefonic serviciul de probațiune pentru a anunța că se află în Italia, unde și-a găsit de lucru. La data de 31.01.2008 numitul, a depus la dosarul de probațiune o copie a contractului de muncă (netradus) al condamnatului și a informat pe consilierul de caz că acesta locuiește, cu concubina sa și copilul lor minor, în Italia.
După această dată condamnatul nu a s-a mai prezentat la serviciului de probațiune așa încât s-a apreciat că acesta nu și-a respectat măsura impusă de instanță de a se prezenta la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
La instanța de fond condamnatul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, respectiv: certificatul de naștere al minorului, certificatul din care rezultă că minorul urmează cursurile școlare în Italia, autorizație emisă de autoritățile italiene, pe numele condamnatului, pentru exercitarea șofatului și contracte de muncă pe perioadă determinată (06.11.2007-28.02.2008) și nedeterminată.( filele 23-38 din dosarul instanței de fond)
Având în vedere cele anterior menționate, Curtea constată că plecarea condamnatului în Italia a fost determinată nu de intenția acestuia de a se sustrage măsurilor de supraveghere impuse de instanță, ci de împrejurarea că a putut obține un loc de muncă care i-a permis un câștig material licit și necesar traiului.
De altfel, acesta a comunicat consilierului responsabil de caz că și-a găsit loc de muncă în Italia iar acesta i-a cerut să depună acte doveditoare în acest sens. Totodată, a susținut, în mod constant, că a fost nevoit să plece din țară pentru a-și putea găsi un loc de muncă și a obține cele necesare traiului său și familiei sale în condițiile în care în țară nu a fost angajat din cauza condamnării la pedeapsa închisorii aplicate prin sentința penală nr.23/2005 a Tribunalului Călărași
Prin urmare, nu se poate reține că nu și-a îndeplinit cu rea credință măsura de supraveghere impusă de Tribunalului Călărași, de a se prezenta, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă această instanță.
Neprezentarea condamnatului la datele fixate de către serviciul de probațiune nu poate atrage revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei, câtă vreme din conținutul raportului întocmit de consilierul responsabil de caz din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și înscrisurile depuse de condamnat nu rezultă că ar fi acționat cu rea credință, în scopul de a se sustrage de la executarea măsurii de supraveghere.
Din această perspectivă sentința penală recurată, prin care s-a admis cererea formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și au fost aplicate dispozițiile art.864alin.2 din Codul penal, apare ca fiind netemeinică iar recursul formulat de condamnatul este fondat, urmând a fi admis.
De asemenea, Curtea va respinge sesizarea nr.707/25.11.2008 formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași prin care s-a solicitat, în baza art.864alin.2 Cod penal, revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.23 din 23.02.2005 a Tribunalului Călărași, definitivă la 26.04.2005, prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI și executarea acestei pedepse în regim de detenției.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de condamnatul.
Casează sentința penală nr.16 din 27.01.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în totalitate și rejudecând:
Respinge sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași nr.707/25.11.2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.03.; 14.04.09
Președinte:Simona EnceanJudecători:Simona Encean, Silvia Cerbu, Lucia Rog
