Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(418/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 379
Ședința publică de la 9 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații,șiîmpotriva încheierii de ședință din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 12814 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat și în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului întrucât - în opinia apărării - nu mai există nici un motiv pentru menținerea stării de arest preventiv, având în vedere că dosarul a fost soluționat de instanța de fond, amânându-se pronunțarea.
Apreciază că în ceea ce îl privește pe inculpatul minor, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la regimul special acordat minorilor și acesta beneficiază de drepturi speciale, avându-se în vedere particularitățile vârstei. Prima instanță a considerat că se mențin temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere gravitatea faptei comise și apreciind că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică.În opinia apărării, aspecte care vizează natura și gravitatea faptei nu sunt elemente care să fie avute în vedere de către instanța fondului la acest moment și solicită a se constata că nu se face o confuzie între natura și gravitatea faptei și pericolul social - ca element definitoriu al infracțiunii, așa cum arată dispozițiile art. 18 Cod penal. Susține că pericolul pentru ordinea publică - la care a dorit să se raporteze instanța fondului - se referă la un pericol eventual al punerii în libertate a recurentului, iar toate afirmațiile cu caracter generic nu își găsesc aplicabilitatea în speță. De asemenea, mai solicită a fi avut în vedere și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul București din care rezultă că cel pe care îl apără poate fi reintegrat în societate. Cu privire la datele personale ale recurentului arată că este la prima întâlnire cu legea penală, este elev în clasa a XII-a la Liceul " ", iar fapta a fost un accident în viața sa - pe fondul consumului de alcool.
Conchizând, față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului și punerea în libertate a clientului său.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - pe care o consideră nelegală și netemeinică întrucât s-au încălcat prevederile art.141 alin. 1 teza finala Cod procedură penală. Apreciază recursul admisibil, având în vedere dispozițiile Constituției României, precum și prevederile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și susține că obligația de a se ține cont de tratatele și pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și de legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Pentru motivele expuse mai sus solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 145 alin. 1 Cod procedură penală. În încheiere mai arată că inculpatul beneficiază de prezumția de vinovăție pe considerentul că nici până la acest moment nu s- stabilit gradul de participare la comiterea faptei.
Apărătorul recurentului inculpatsusține că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, iar în cauză există probe împotriva prezumțiilor și a indiciilor.Arată că cei doi coinculpați au declarat că nu a lovit, ci a sărit doar ca să aplaneze conflictul iscat.Declarațiile inculpaților se coroborează cu cele al martorilor și conduc către ideea că nu a existat intenția de a ucide și lipsesc trăsăturile constitutive ale infracțiunii de omor, fiind vorba despre o încăierare ce s-a iscat pe fondul consumului de alcool.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond,punerea în libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,susține că situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de inculpați sunt corect stabilite, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în raport de probele administrate - respectiv procesul - verbal de cercetare la locul faptei,procesele-verbale întocmite de organele de poliție, raportul de expertiză medico-legală, probele testimoniale, raportul de constatare tehnico-științifică, de fapta comisă și de consecințele acesteia.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii recurate și respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, arătând că este elev în clasa a XII-
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 05.02.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 160/8 al.3 proc.pen. a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, ca inadmisibilă în principiu.
În baza art.300/2 proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de acest inculpat.
În baza art. 139 al. 1.proc.pen. a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
În baza art. 160/b al. 3.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul (fiul lui și -, născut la data de 24.10.1990 în B), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. /UP/22.09.2008, emis de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art.160/8 al.3 Cod procedură penală a respins cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune, ca inadmisibilă în principiu.
În baza art.300/2 Cod procedură penală a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de acest inculpat.
În baza art. 160/b al.3 proc.pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 13.06.1989, în B), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 207/UP/09.10.2008, emis de Tribunalul București - Secția I Penală.
În baza art.300/2 proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul -.
În baza art. 160/b al. 3.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 05.02.1980, în Com. Rucăr), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 225/UP/04.11.2008, emis de Tribunalul București - Secția I Penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, sub aspectul cererilor de liberare povizorie sub control judiciar și liberare provizorie pe cauțiune formulate de apărătorii inculpaților și că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate expres prevăzute de art. 1602.C.P.P. respectiv condiția privitoare la pedeapsă.
Astfel, infracțiunea sub aspectul căreia inculpatul este cercetat, de omor, este pedepsit cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar potrivit dispozițiilor nou introduse ale art. 141/1 pen. prin care legiuitorul a clarificat, urmând și practica înaltei Curți de Casație și Justiție, accepțiunea noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma continuată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Ca atare, la aprecierea acestei condiții nu pot fi luate în considerare niciuna din cele două stări de atenuare a pedepsei aplicabile în cauză, starea de minoritate și tentativa.
Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținut în sarcina acestuia fiind mai mare de 18 ani, în raport de prevederile art. 141/1 Cod penal.
Sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de cei trei inculpați, instanța de fond a reținut, în esență, că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 99.Cod Penal și art. 75 lit. aCod Penal( ), respectiv art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. a, c Cod Penal( și ), iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681.C.P.P. și art. 143.C.P.P. existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta de care sunt acuzați și subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. f atât C.P.P. în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății (închisoarea mai mare de 4 ani), cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptei comise (tentativă la omor calificat), împrejurările și modalitatea de săvârșire a acesteia (în public, prin lovirea repetată a victimei cu pumnii și cu picioarele), urmarea produsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.
În privința inculpatului s-a reținut că nu a desfășurat o activitate utilă înaintea comiterii faptei, inculpatul, deși minor, a avut inițiativa infracțională, antrenând și pe ceilalți doi inculpați la comiterea faptei, a vădit tenacitate și violență sporită, iar a avut o poziție procesuală nesinceră.
În raport de aceste date, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, iar o măsură restrictivă de libertate, dispusă eventual față de inculpatul minor, nu are aptitudinea de a permite realizarea acestui scop.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpații, și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece natura și gravitatea faptei nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual, iar față de mențiunile referatului de evaluare aflat la dosar și datele sale personale poate fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul a susținut că recursul său este admisibil în raport de prevederile Convenției europene a drepturilor omului iar, față de împrejurarea că nu s-a stabilit gradul său de participare la comiterea faptei, a solicitat cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul a arătat că nu se mai justifică privarea sa de libertate în condițiile în care coinculpații au arătat că el nu a lovit partea vătămată, iar probele administrate în cauză conduc la ideea că nu a existat intenția de a ucide, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare.
Analizând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În privința soluției dispuse de către instanța de fond asupra cererilor de liberare povizorie sub control judiciar și liberare provizorie pe cauțiune formulate de apărătorii inculpaților și, Curtea constată că ea nu a făcut obiectul criticilor formulate în recurs, inculpații limitându-se la a invoca netemeinicia menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 160
C.P.P.Din oficiu, Curtea reține că soluția instanței de fond sub acest aspect este legală și concordantă dispozițiilor art. 1602alin. 1.C.P.P. care exclud în mod expres posibilitatea acordării liberării provizorii în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, cum este și cazul infracțiunii de tentativă de omor calificat dedusă judecății.
Neexistând motive de casare sub acest aspect, apreciază că instanța de fond a reținut în mod just subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor trei inculpați și necesitatea menținerii acestei măsuri în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, reținându-se că, în noaptea de 20/21.09.2008, pe fondul unui conflict spontan, au lovit în mod repetat cu pumnii și cu picioarele pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie și i-au cauzat o infirmitate prin splenectomia de urgență.
Probele administrate până în acest moment procesual relevă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au exercitat împreună acte de violență asupra părții vătămate, relevante fiind în acest sens mai ales declarațiile martorilor și ale inculpaților și, care au descris în detaliu modalitatea de comitere a faptei.
În acest context, atât susținerea recurentului cu privire la nestabilirea gradului său de participare, cât și a inculpatului cu privire la neimplicarea sa în agresarea victimei sunt neîntemeiate, probele administrate justificând rezonabil aprecierea că ambii inculpați au exercitat acte de violență asupra victimei.
Atât contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, cât și stabilirea atitudinii lor subiective sau a încadrării juridice a faptei (invocate de către ) nu pot fi antamate în actualul cadru procesual, urmând a fi stabilite cu ocazia soluționării în fond a cauzei prin hotărârea ce se va pronunța.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat în mod just că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei deduse judecății, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează infracțiunile îndreptate contra vieții persoanei, agresivitatea vădită de inculpați în activitatea lor ilicită, relevantă asupra tipului de comportament violent la care sunt predispuși, precum și datele personale ale celor trei inculpați, care justifică în continuare aprecierea că lăsarea lor în libertate ar genera o tulburare însemnată în rândul opiniei publice.
Astfel, deși era minor la data comiterii faptei, urma cursurile unei instituții de învățământ și se află la primul conflict cu legea penală, în aprecierea periculozității sale sociale nu se poate face abstracție de celelalte circumstanțe reale ale cauzei, astfel cum au fost expuse, și care relevă o agresivitate a conduitei sale căreia trebuie să îi corespundă o măsură preventivă aptă să asigure înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal.
În privința inculpaților majori, Curtea are, de asemenea, în vedere împrejurările în care aceștia și-au adus contibuția la exercitarea de violențe asupra părții vătămate, lipsa de autocontrol pe care vârsta ar fi impus-o, elemente ce justifică privarea de libertate a inculpaților în vederea asigurării prezenței acestora la procedura judiciară și preîntâmpinării unei reacții negative a opiniei publice față de o eventuală punere în libertate.
Susținerile inculpatului cu privire la admisibilitatea căii sale de atac nu vor fi examinate, deoarece ele sunt străine de obiectul recursului împotriva menținerii măsurii arestării preventive, a cărui admisibilitate este expres conscrată de dispozițiile art. 141.C.P.P. și nu a fost contestată.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale incidente și este temeinic justificată, criticile formulate în recurs fiind neîntemeiate.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații, și împotriva încheierii din data de 05.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent-inculpat la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și îi obligă la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /24.03.2009
Dact. / 25.03.2009/2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Jud.:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
