Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 481/2009 )
DECIZIA PENALA NR. 380
Ședința publică de la 9 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, șiîmpotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest:, și - asistați de apărător din oficiu, avocat, și asistați de apărător ales, asistat de apărători aleși, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 67404 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 116 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, și asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet Individual, și asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 12819 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 29794 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea Curții, recurenții inculpați, și arată că sunt de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați șisolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul parchetuluinu se opune probei solicitate.
Curtea apreciază concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de recurenții inculpați și prin apărătorul ales și în acest sens o încuviințează, luând act că se depun la dosar înscrisurile în circumstanțiere solicitate.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatavând cuvântulpentru recurentul inculpatarată că încheierea recurată este nemotivată în ceea ce privește respingerea cererii de cauțiune. Consideră că instanța de fond, atâta vreme cât a constatat că sunt îndeplinite cerințele textului de lege în ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune, trebuia să motiveze și ceea ce a concluzionat, în sensul de a respinge cererea. În continuare solicită Curții a avea în vedere perioada mare de timp de când inculpatul este încarcerat, atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul urmăririi penale, precum și participația la infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină. Solicită a se analiza încheierea recurată și sub aspectul dispozițiilor art. 5 din CEDO - dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, în condițiile în care nici la acest moment nu s-a intrat pe fondul cauzei, în sensul că nu s-au audiat inculpații.
Solicită admiterea recursului și în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală - a se aprecia dacă încheierea recurată poate avea drept consecință punerea în libertate a inculpatului.
Avocatavând cuvântulpentru același recurent inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu se mai justifică menținerea stării de arest având în vedere că de la data arestării au trecut mai mult de 12 luni. Tot de atunci se află și dosarul pe rolul instanței de fond, perioadă în care nu s-a făcut nici un pas în soluționarea cauzei din motive neimputabile inculpaților. În continuarea pledoariei solicită a se observa că în dosar nu există nici o dovadă că recurentul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa, ci doar că ar fi fost prezent în local în momentul incidentului.
Apreciază fondat recursul și cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Tribunalul a analizat îndeplinirea condițiilor, familia clientului său a achitat și a depus cauțiunea în cuantum de 8000 lei, iar cererea a fost respinsă fără nici un fel de motivare.
Conchizând, solicită admiterea recursului pe cele două aspecte invocate.
Apărătorul recurenților inculpați șiavând cuvântul, susține că inculpații sunt arestați preventiv de 13 luni, încheierea recurată este pronunțată în data de 12 februarie 2009, iar din motive independente de voința clienților săi s-a ajuns după 29 de zile a se soluționa recursul împotriva unei încheieri pe care o apreciază nelegală și netemeinică. De la data de 3 iulie 2008 - când a fost sesizată cu actul de inculpare, instanța de fond nu a făcut altceva decât să amâne cauza și să mențină starea de arest - din diverse motive - neimputabile inculpaților.
În ceea ce-l privește pe, la data de 8 februarie 2008 s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 28, reținându-se că acesta se află în situația prevăzută de art. 143 și art. 148 lit. b, c și h Cod procedură penală, iar în actul de inculpare - fila 6 - se precizează că pe lângă alte infracțiuni, a comis și infracțiunea de complicitate la tâlhărie, faptă pe care acesta a negat-o continuu și în urma cercetării penale s-a constatat că nu se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, motiv pentru care a fost scos de sub urmărire penală pentru această infracțiune. Așa fiind, solicită a se constata că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive întrucât s-a constatat că recurentul nu a comis infracțiunea de tentativă la tâlhărie. Acesta a avut o poziție sinceră încă de la începutul urmăririi penale, descriind incidentul la care a luat parte și care a fost iscat de către patronul localului și angajații acestuia.
Prin același rechizitoriu sunt trimiși în judecată în stare de libertate 6 coinculpați cu aceiași situație cu a inculpatului, dar care nu au fost niciodată propuși pentru a fi reținuți și nu au fost niciodată arestați preventiv,în condițiile în care infracțiunea comisă de aceștia este mai gravă decât cele comise de clientul său, iar nici aceștia și nici nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
În ceea ce privește indiciile de la lit. b și c ale art. 148 Cod procedură penală, nu au fost niciodată probate sau susținute de vreun act material efectuat în cauză.
Concluzionând, susține că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, atâta vreme cât nu subzistă nici un alt temei decât acela că pedeapsa este mai mare de 4 ani și prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză au mai fost puși în libertate alți coinculpați și nici un martor nu a declarat că ar fi influențat și nu s-a susținut că se încearcă zădărnicirea aflării adevărului de către acești coinculpați.
În ceea ce-l privește pe arată că și acesta a fost reținut și pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, dar în urma întocmirii rechizitoriului se poate observa că nu e trimis în judecată și pentru această faptă, întrucât nu a fost probată. Și pentru acest inculpat s-au reținut temeiurile de drept prevăzute de art. 148 lit. a, b, c, h Cod procedură penală, dar fără ca vreodată să se facă dovada sustragerii de la urmărire penală, atâta vreme cât încă din luna iulie 2007 inculpatul s- prezentat la Secția 11 Poliție pentru audieri. Arată că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate a inculpaților, avându-se în vedere și împrejurarea că starea dec arest este o stare excepțională, starea de normalitate a unei persoane fiind cea de libertate.
Apărătorul recurenților inculpați șisolicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
Consideră că sunt neîntemeiate motivele pentru care instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive sunt neîntemeiate, inculpații au avut o conduită sinceră, recunoscând fiecare partea de contribuție la comiterea faptelor și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
În continuare susține că arestarea preventivă a depășit termenul rezonabil și arată că prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate mai mult de șase luni, sens în care, s-ar impune ca și în faza de cercetare judecătorească să fie stabilit un termen cu privire la durata acesteia, astfel încât un inculpat în stare de arest preventiv, dacă va fi găsit vinovat, să nu fie în situația de a-și fi executat deja pedeapsa la momentul pronunțării hotărârii. Toți recurenții din acest dosar sunt arestați de mai mult de un an, timp în care - din cauze ce nu se pot imputa acestora sau apărătorilor - nu s-a ajuns nici măcar la momentul audierii inculpaților.
În raport de criticile formulate solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul București și continuarea judecării cauzei fără privarea de libertate a recurenților.
Apărătorul recurenților inculpați șiavând cuvântul, susține că instanța de fond nu a reușit să declanșeze procedura de judecată din cauza unor impedimente independente de voința sa, constatându-se la fiecare termen lipsă de procedură.
În ceea ce-l privește pe inculpatul - minor la data comiterii faptei - s-a reținut că se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la lovituri și alte violențe, însă este trimis în judecată pentru comiterea art. 180 alin. 1 Cod penal - în calitate de coautor. Din motivarea încheierii atacate nu rezultă vreo participație a inculpatului, în rechizitoriu s-a reținut că acesta doar a asistat la incident, iar procurorul ce a întocmit actul de inculpare menționează că instanța de judecată urmează să aplice dispozițiile art. 99 și urm. Cod penal. Potrivit prevederilor art. 160 lit. f Cod procedură penală clientul său beneficiază de un regim juridic special și de drepturi proprii având în vedere calitatea sa, regim juridic și drepturi ce sunt generate de particularitățile vârstei. Instanța de fond a apreciat că pentru o bună desfășurare a procesului se impune menținerea inculpatului în stare de arest dar, în opinia apărării, a menține un minor în stare de arest fără o motivație concretă, până la îndeplinirea legală a procedurii de citare, înseamnă că nu se respectă dispozițiile art. 160 lit. f Cod procedură penală, minorul beneficiind de fapt de același regim ca și inculpații majori. Solicită a se constata că apărarea a formulat și o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi pus în libertate sub control judiciar, cu impunerea unor obligații specifice acestei instituții juridice. În principiu, instanța a considerat că sunt admise condițiile pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar dar, în momentul în care a trecut la discutarea pe fond a cererii, aplicând dispozițiile art. 160/8/a alin. 2 Cod procedură penală, susține că, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile, cererea nu este întemeiată pentru aceea că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să mai comită infracțiuni. Din studiul dosarului rezultă, însă, că nu există nicio probă sau indiciu în acest sens și având în vedere dispozițiile legale în vigoare solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, pe care o consideră întemeiată, cu atât mai mult cu cât a fost admisă în principiu de instanța fondului. Deasemenea, solicită a se constata că există o contradicție între afirmațiile făcute de judecătorul fondului care, în principal, spune că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca, ulterior, să afirme că la dosar sunt date care arată predispoziția inculpatului minor pentru săvârșirea de fapte penale.
În ceea ce-l privește pe inculpatul susține - cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în fața instanței de fond - că instanța nu face referire la eventuale date că ar reprezenta un eventual infractor dacă ar fi pus în libertate.
În continuare mai arată că inculpatul minor este arestat din 08 februarie 2008 și apreciază că a fost depășit termenul rezonabil despre care se face vorbire atât în practica instanțelor din România, cât și în practica Curții de la Strasbourg. În aprecierea termenului rezonabil se analizează comportamentul autorităților naționale și comportamentul inculpaților, dar în cauza de față nu se poate discuta de un comportament negativ din partea inculpaților, care ar fi generat o amânare a dosarului de la data sesizării instanței cu rechizitoriu și până în prezent.
Concluzionând, arată că dacă se menține starea de arest a inculpaților, aceasta se va transforma într-o hotărâre de condamnare, astfel că solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost susținute.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a inculpatului, considerând că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Acesta a fost arestat pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor, ultraj contra bunelor moravuri, o tâlhărie - în care parte vătămată a fost și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Solicită a se tine cont de faptul că pentru infracțiunea de tâlhărie - care este cea mai gravă - parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel că temeiurile inițiale s-au schimbat în mod esențial.
Mandatul de arestare preventivă a fost emis în baza art. 148 lit. a, b, c, f Cod procedură penală în condițiile în care inculpatul nu s-a sustras nicio clipă de la urmărirea penală, nu a fost niciodată căutat sau citat la domiciliul său din comuna, județul C - adresă cu care figurează în evidențele poliției, nu există nicio probă că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că va comite o nouă infracțiune. În ceea ce privește litera "f" a art. 148 Cod procedură penală - respectiv existența pericolului pentru ordinea publică, nu este demonstrat în niciun fel.
Deasemenea, mai susține că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are o familie organizată.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate - având în vedere lipsa pericolului pentru ordinea publică și schimbarea temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - și pe fond, punerea în libertate a clientului său.
Apărătorul recurenților inculpați, șiavând cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și punerea în libertate a inculpaților. Arată că aceștia sunt arestați de 13 luni și apreciază că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de normele europene.
În ceea ce o privește pe, aceasta este foarte bolnavă, astfel cum rezultă din actele medicale de la dosar și are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită a se avea în vedere pluralitatea participației penale la activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze, durata îndelungată a desfășurării activității infracționale, probele administrate până la acest moment, precum și faptul că judecata se află într-o fază incipientă, până la acest moment procesual nefiind audiată nicio parte vătămată.
În sensul realizării cerințelor art. 68/1 Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, declarațiile părților vătămate, planșele foto, procesele - verbale de cercetare la locul faptei - probe din cuprinsul cărora se poate forma presupunerea rezonabilă în sensul textului de lege arătat mai sus. Deasemenea, solicită a se ține cont de faptul că în sarcina inculpaților s-au reținut infracțiuni în concurs real, infracțiuni ce sunt sancționate de textele de lege cu pedepse care satisfac cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește respingerea cererilor de liberare provizorie pe cauțiune privindu-i pe și consideră că motivarea instanței poate fi reținută ca fiind una suficientă în raport de condițiile de formă și dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală. Din probele dosarului rezultă că a existat posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului. Așa fiind, hotărârea instanței de fond nu poate fi criticată pe acest aspect ca fiind o hotărâre nemotivată.
În ceea ce privește menținerea arestării preventive cu privire la ceilalți inculpați, instanța de fond a făcut o referire justă la materialul probator de la dosar și nu poate fi criticată încheierea sub aspectul nemotivării sale.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul neconcordanței dintre considerente și dispozitiv, în sensul că în considerente instanța motivează în sensul realizării cerințelor art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, iar pe fond respinge cererile de liberare provizorie pe cauțiune și sub control judiciar. Consideră neîntemeiată această critică și solicită a fi respinsă.
Cu privire la termenul rezonabil, acesta se interpretează de către instanță în mod aleatoriu, de la o cauză la alta având în vedere circumstanțele personale și evoluția administrării probelor.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea - ca legală și temeinică - a soluției instanței de fond.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de judecată, arătând că este nevinovată,iar starea sănătății sale este precară.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate și arată că era elev la școala postliceală.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, recunoaște faptele de lovire și distrugere și arată că nu a lipsit pe nimeni de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că a fost în acea zi la restaurant cu prietena sa, dar a plecat înainte de a începe incidentul.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că se consideră vinovat numai de ceea ce a comis el, nu și de faptele celorlalți inculpați.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu face parte din niciun grup organizat și venise să o ia pe mama sa - - la țară.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu a participat la conflict.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că fratele său - - a fost lovit în cap și nu a făcut decât să meargă sa-l ia pe acesta de la locul faptei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, ca neîntemeiată și s-a dispus restituirea sumei de 8000 lei - cu recipisa de consemnare nr.-/1, către inculpatul.
Au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații și, ca neîntemeiate.
În temeiul dispozițiilor art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
În motivare s-a arătat că cererea îndeplinește toate condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt sancționate cu pedepse diferite, cea mai grea nedepășind astfel condiția legală, respectiv ca pedepsele cu închisoarea sa nu depășească 18 ani. S-a mai arătat că inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sa altereze sau să distrugă mijloace de probă.
De asemenea s-a mai arătat că nu există date din care să rezulte că, dacă, ar fi pus în libertate ar săvârși o infracțiune sau mai multe fapte prevăzute de legea penală precum și faptul că are cunoștință de obligațiile pe care le poate lua instanța pe timpul liberării provizorii și le va respecta întocmai.
S-a mai învederat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Analizând acele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat că în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care si inculpatul, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se imune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpatului era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase:săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor.
În drept aceste fapte sunt prev. de art. art.180 alin 1 Cod penal, art.217 alin 1 din Codul penal, art.279 alin 1 Cod penal,s art.321 alin. 2 Cod penal, art.323 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, se apreciază că subzistă cerințele prev. de art.143 și 146 Cod procedură penală și ale art.148 lit.f Cod procedură penală și au impus în continuarea privarea acestuia de libertate astfel ca instanța va respinge cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Pe cererile inculpaților și de liberare provizorie sub control judiciar s-a constatat următoarele:
Prin cererea formulată inculpații au solicitat judecarea in stare de libertate.
Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța a constatat că aceasta cerere este admisibila in principiu deoarece infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se pedepsește cu închisoarea care nu depășește 18 ani.
Instanța a analizat în continuare condiția prevăzuta la art.160/2 alin 2 Cod procedură penală referitoare la ipoteza în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda, respectiv să verifice existenta unor date din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Referitor la acest aspect, instanța a constatat că cei doi inculpați audiați fiind de către tribunal, declarat că ei nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor, prin urmare, nu au nici o contribuție infracționala în lanțul cauzal, care constituie elementul material al infracțiunilor deduse judecații.
În ceea ce privește lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment tribunalul a apreciat ca fiind inoportuna aceasta măsură, deoarece judecarea pe fond se afla intr-o faza incipienta in care nefiind audiată nici o parte.
In concluzie, pentru o bună desfășurare a cercetării judecătorești si asigurarea aflării adevărului, măsura arestării preventiva dispusa in cauza de către Tribunalul București, în dosarul nr. 3074/P/2006, se impunea a fi menținută, fiind strict necesara in acest moment procesual cu privire la cei doi inculpați.
Față de aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Deliberând asupra stării de arest a inculpaților, și, in conf. cu disp. art.300/2 rap.C.P.P. la art.160/b C.P.P. a constatat următoarele:
Prin rechizitorul nr.3074/P/2006 MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Tribunalul București, din 30 iunie 2008, au fost trimiși în judecată trimis în judecat pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart.180 alini Cod Penal( 2 fapte), art. 180 alin 2 Cod penal (2fapte), art.217 alin.1 Cod penal, art.189 alin2 Cod penal. art.279 alin 1 Cod penal, art.321 alin.2 Cod penal (3 fapte), art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 180 alin 1 Cod penal, art.26 raportat la art. 180 alin 1 Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal, art.321 alin 2 ( 2 fapte), art.323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart.180 alin 1 Cod penal, art. 189 alin.2 Cod penal ( 2 fapte), art.211 alin 21litera a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alini Cod penal, art. 189 alin2 Cod penal ( 2 fapte), art.211 alin 21Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.26 Cod penal raportat la art. 180 alin.1 Cod penal, art.26 Cod penal rap.la art. 192 alin 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.217 alini Cod Penal; art. 321 alin.2 Cod penal, art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 189 alin.2 Cod penal, art. 192 alin 1,2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal,pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin2 Cod penal, art. 192 alin 1,2, Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 189 alin2 Cod penal, art. 192 alin 1,2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera aCod Penal,pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 180 alin 1 Cod penal, art. 180 alin 2 Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal, art.321alin. 1 Cod penal, art.323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera aCod penal; trimiși în judecată în lipsă:pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap.la art. 174-175 litera i Cod penal; art.211 alin 2 litera c și alin 21lit.a,b Cod penal, art. 189 alin2 Cod penal. art. 180 alin 1.Cod Penal( 2 fapte ), cu aplicarea art.33 litera a Cod penal, art. 180 alin 2 Cod penal, art. 217 alin 1 Cod penal. (2 fapte ) cu aplicarea art.33litera a Cod penal, art.279 alin 1 Cod penal. art. 321 alin 2 Cod penal (3 fapte) cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal, art.323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal,) arestat la data de 21.07.2008 - fiind pus în executare mandatul de arestare emis în lipsă), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin 1.Cod Penal( 3 fapte), cu aplicarea art.33 litera a Cod penal. art.192 alin 2 Cod penal, art.193 Cod penal, art.217 alin 1.Cod Penal; art.261 Cod penal. art.279 alin 1 Cod penal, art. 321 alin 1 Cod penal. (2 fapte) cu aplicarea art.33 litra a Cod penal, art. 323 Cod penal. toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin 1 Cod penal
(2 fapte), art. 211 alin 2 lit. b,c, și alin 21litera a Cod penal. art.217 alin 1 Cod penal. art.279 alin 1din Cod Penal; art.321 alin 2 din Cod penal,art.323 Cod penal. toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal(arestat la data de 16 august 2008, prin punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă); trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin 1 Cod penal, art.217 alin 1 din Cod penal, art.279 alin 1 Cod penal. art.321 alin, 2 Cod penal, art.323 Cod penal. toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal (arestat la data de 05 august 2008, prin punerea în executare a mandatului de arestare preventivă);trimiși în judecată în stare de libertate:trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.321 alin2 Cod penal. art.217 alini Cod penal, art.323 alin. Cod penal. toate cu aplicarea art. 33 litera aCod penal; Gtrimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin 2 Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal. art.323 alin 1 Cod penal. toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 321 alin2 Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal. art.323 alin 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin.2 din Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal, art. 323 alin 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera aCod penal;trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart. 321 alin 2 Cod penal, art.217 alin 1 Cod penal, art.323 alin 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin 1 Cod penal, art.192 alin. 2Cod penal,art.193 Cod penal. cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal( 2 acte materiale), art.217 lin 1 Cod penal, art.321 alin 2 Cod penal, art.323 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilorprev.deart.180 alin 1 Cod penal, art.193 Cod penal, art.261 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.02.2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A II- A PENALĂ a dispus arestarea preventivă a inculpaților, llie, și, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 08.02.2008 până la data de 07.03.2008, inclusiv, în acest sens emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 23, 26, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37 în baza dispozițiilor art. 148 lit. b, c și f din p Cod Penal potrivit cărora lit. b - există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, lit. c - există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni lit. f - iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute in sarcina inculpaților este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 21 iulie 2008, fost pus în executare mandatul de arestare preventivă privind pe inculpatul, măsură ce fusese luată anterior prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.02.2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.22/UP/2008.
La data de 05 august 2008, în temeiul disp.art. 150 și următoarele Cod procedură penală a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr.27/UP/2008, măsură ce fusese luată anterior prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.02.2008, iar la data de 16 august 2008, fost pus în executare mandatul de arestare preventivă privindu-l pe inculpatul, măsură ce fusese luată anterior prin încheierea din Camera de Consiliu din data de o8.02.2008.
In fapt s-a reținut ca în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care și inculpații, llie, și, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se imune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpaților era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase:săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor, cum ar fi noaptea de revelion 2007-2008, când au încercat să petreacă la restaurantul Casa, unde însă era organizată o petrecere privată, împrejurarea care a determinat furia inculpaților, și, care au provocat scandal,au lovit persoanele aflate în incinta restaurantului și au distrus bunuri în valoare de 2000 RON.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că la data de 08 iunie 2007, împreună cu, și, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, înarmate cu bâte, răngi și topoare, au amenințat și lovit pe părțile vătămate G, și G, provocându-le leziuni traumatice, după care continuând scandalul, au distrus ușa de acces în imobilul părții vătămate G, au pătruns în imobilul părții vătămate G, au pătruns în imobil fără nici un drept, distrugând diverse bunuri din locuință, iar în data de 22.09.2007, împreună cu și,prin violență, au deposedat partea vătămată de mai multe bunuri personale.
Din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală s-a reținut că la data de 27.12.2007, împreună cu, și, l-au lipsit de libertate și l-au lovit pe partea vătămată, în locuința personală, iar la data de 01,01.2008, împreună cu, prin amenințări, i-au deposedat de mai multe bunuri personale pe și.
În ceea ce-i privește pe inculpații și, s-a reținut că la data de 02.02.2008, împreună cu, înarmați cu săbii, au pătruns fără drept, în locuința numiților și, unde au răpit-o pe partea vătămată și au lipsit-o de libertate în locuința din B,-, sector 2, până la data de 07.02.2008, când a fost depistată de organele de poliție.
Potrivit art. 3002.pr.pen în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale () care prevede că: "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În cazul, însă, în care decizia este luată de un tribunal în urma unei proceduri judiciare, controlul cerut de articolul 5 paragraful 4 se găsește încorporat în aceasta. Trebuie distins între decizia de lipsire de libertate inițială și deciziile ulterioare de menținere în detenție. Acestea din urmă vor fi supuse controlului cerut de articolul 5 paragraful 4 pentru a se verifica dacă au apărut noi probleme de legalitate ce ar putea schimba decizia inițială. Este astfel reglementat un control de legalitate (cauza De, și. Belgiei).
Controlul judiciar vizează pe de o parte legalitatea măsurii preventive (cauzaChahal Regatului Unit al Marii Britanii)iar pe de altă parte, controlul trebuie să fie suficient de amplu pentru a se întinde asupra fiecărei condiții indispensabile, conform Convenției, pentru declararea ca legală a unei măsuri privative de libertate.
Articolul 5 paragraf 4 al Convenției dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția a măsurilor preventive (cauzaButkevicius Lituaniei).
Prin urmare instanța competentă trebuie să examineze nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la luarea măsurii privative de libertate, (cauzeleWeeks, X și Ashingdane Marii Britanii șicauzaVan Droegenbroeck Olandei).
Potrivit art. 160 pr.pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, la acest moment procesual Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților continuă să existe si impun în continuare privarea lor de libertate.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații a săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și anume: declarațiile părții vătămate G, proces verbal si planșa foto întocmite cu ocazia, certificat medico-legal din care rezulta ca victima a necesitat pentru vindecare 16-18 zile, declarațiile martorilor lonut, G, precum și procesele verbale și planșele foto întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezulta ca este cel care a înjunghiat și tâlhărit partea vătămata, CD cu imagini video înregistrate de o camera amplasata in exteriorul magazinului SC Serv SRL din-, Sector 3, B; raportul de expertiza medico-legala privind pe din care rezulta ca i-au fost necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată prezentând multiple echimoze si excoriații, declarațiile martorilor, din care rezulta ca cele sesizate de partea vătămata sunt reale și că s-a creat o tulburare a liniștii și ordinii publice; procesele-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentărilor pentru recunoașterea autorilor, declarațiile olografe, declarațiile părților vătămate și martorilor G, G, G, a, G Va u,; procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice declarațiile învinuiților, G si G, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din care a rezultat că distrugerile imobilului în care domiciliază a, cât și violentele suferite de către G și G, certificate medico-legale ale numitului, raport de expertiza medico-legala privind pe, din care a rezultat că pentru vindecare a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, declarații părților vătămate, și lonescu, procese-verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezulta că autorii sunt zis, zis si, procesul verbal si planșa foto întocmite cu ocazia cercetării la fata locului, procese verbale de declasificare a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, declarațiile numiților și, procese verbale de declasificarea interceptărilor convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681pr. pen. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-au emis mandatele de arestare preventivă pe numele acestora.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32)
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea de către instanță a faptelor principale(res probandae)sau a probatorii(res probantes)în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art. 136 alin.6 pr.pen.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condițiipresupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a mai avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților în stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau ia încercarea de intimidare părților vătămate sau a martorilor din acte care urmează să fie audiați în cauză.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, precum și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr. pen. privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm,presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților in stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau ia încercarea de intimidare pârtilor vătămate sau a martorilor din acte care urmează să fie audiați în cauză.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, precum și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr. pen. privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauzac Elveției,Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContrada c Italiei,Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaFranței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
Tribunalul a apreciat că, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel că a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași localitatea formulate de inculpații,,si în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, si.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurentul inculpat a arătat că încheierea recurată este nemotivată în ceea ce privește respingerea cererii de cauțiune. Astfel, instanța de fond, atâta vreme cât a constatat că sunt îndeplinite cerințele textului de lege în ceea ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune, trebuia să motiveze și ceea ce a concluzionat, în sensul de a respinge cererea, deși tribunalul a analizat îndeplinirea condițiilor, iar familia inculpatului a achitat și a depus cauțiunea în cuantum de 8000 lei.
Inculpatul a solicitat a se avea în vedere perioada mare de timp de când este încarcerat, atitudinea sinceră avută pe parcursul urmăririi penale, precum și participația la infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, urmând a se analiza încheierea recurată și sub aspectul dispozițiilor art.5 din CEDO - dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, în condițiile în care, nici la acest moment, nu s-a intrat pe fondul cauzei, în sensul că, nu s-au audiat inculpații.
Recurentul a mai arătat că, în dosar, nu există nicio dovadă că ar fi comis faptele reținute în sarcina sa, ci doar că ar fi fost prezent în local în momentul incidentului și a solicitat punerea sa în stare de libertate.
Recurenții inculpați și au criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sunt arestați preventiv de 13 luni, iar de la data de 3.07.2008, când a fost sesizată cu actul de inculpare, instanța de fond nu a făcut altceva decât să amâne cauza - din diverse motive, neimputabile inculpaților - și să mențină starea de arest.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a arătat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât s-a constatat că acesta nu a comis infracțiunea de tentativă la tâlhărie. Inculpatul a avut o poziție sinceră încă de la începutul urmăririi penale, descriind incidentul la care a luat parte și care a fost iscat de patronul localului și angajații acestuia.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a arătat că și acesta a fost reținut și acesta a fost reținut și pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, dar, în urma întocmirii rechizitoriului, nu a fost trimis în judecată și pentru această faptă, întrucât, nu a fost probată. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Concluzionând, inculpații și au solicitat punerea acestora în stare de libertate.
Recurenții inculpați și au solicitat punerea acestora în stare de libertate, deoarece, au avut o conduită sinceră, recunoscând, fiecare, partea de contribuție la comiterea faptelor și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, urmând a se avea în vedere și faptul că arestarea preventivă a depășit termenul rezonabil.
Recurentul inculpat a arătat că, a menține un minor în stare de arest, fără o motivație concretă, până la îndeplinirea legală a procedurii de citare, înseamnă că nu se respectă dispozițiile art.160 lit.f Cod procedură penală, minorul beneficiind, de fapt, de același regim ca și inculpații majori.
S-a mai arătat că, în principiu, instanța de fond a considerat că sunt admise condițiile pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar dar, în momentul în care a trecut la discutarea pe fond a cererii, s-a considerat că, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile, cererea nu este întemeiată, întrucât, există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să mai comită infracțiuni. Din studiul dosarului rezultă, însă, că nu există nicio probă sau indicii în acest sens și, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe care o consideră întemeiată, cu atât mai mult cu cât a fost admisă, în principiu, de instanța fondului.
Inculpatul a mai solicitat a se constata că există o contradicție între afirmațiile făcute de judecătorul fondului care, în principal, spune că sunt îndeplinite toate condițiile, pentru ca, ulterior, să afirme că, la dosar, sunt date care atestă predispoziția inculpatului minor pentru săvârșirea de fapte penale.
Recurentul inculpat a arătat că instanța de fond nu a făcut referiri la eventuale date că ar reprezenta un eventual infractor, dacă ar fi pus în libertate, în ceea ce privește cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar.
Concluzionând, inculpații și au arătat că, dacă se menține starea de arest, aceasta se va transforma într-o hotărâre de condamnare, având în vedere că a fost depășit termenul rezonabil despre care se face vorbire, atât în practica instanțelor din România, cât și în practica Curții de la Strasbourg.
Recurentul inculpat a solicitat punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece, pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa care este ce mai gravă - parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are o familie organizată.
Recurenții inculpați, și au solicitat punerea acestora în stare de libertate, motivat de faptul că sunt arestați de 13 luni, depășindu-se, astfel, termenul rezonabil prevăzut de normele europene. În ceea ce o privește pe inculpata, aceasta este foarte bolnavă, astfel cum rezultă din actele medicale de la dosar și are doi copii minori în întreținere.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie formulate de inculpații, și, analizând condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii, statuate de dispozițiile art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, constatând că cererile sunt admisibile în condițiile art.1602alin.1 Cod procedură penală, nefiind, însă, îndeplinite cerințele alin.2 al aceluiași articol.
De asemenea, Curtea constată că, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent, relevante în acest sens fiind declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, certificatele medico-legale și rapoartele de expertiză medico-legală, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele-verbale și planșele foto întocmite cu ocazia prezentărilor pentru recunoaștere, CD cu imagini video înregistrate de o cameră amplasată în exteriorul magazinului SC SRL, procesele-verbale de declasificare a interceptărilor convorbirilor telefonice.
Curtea constată, totodată, întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, persoana și conduita inculpaților, existând temerea că lăsarea acestora în libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la încercarea de intimidare a părților vătămate sau a martorilor din cauză.
În acord cu tribunalul, și Curtea apreciază că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, raportat la dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 12.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Obligă inculpații, și la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpații, și la câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei pentru fiecare, reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
RED.
Dact.L: 2 ex./20.03.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
