Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 455
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
Grefier - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de condamnatul - împotriva sentinței penale nr.376/D din data de 09 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.7538/2003.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-condamnat, pentru care s-a prezentat avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că la dosarul cauzei s-a atașat adresa nr.-/25.06.2009 emisă de B - Serviciul cazier judiciar statistică și evidențe operative, după care:
Avocat, pentru recurent, a arătat că acesta se află în Irlanda, unde locuiește și muncește în prezent, și a depus un înscris, despre care a precizat că reprezintă declarația dată de recurentul-condamnat. A precizat că recurentul nu poate părăsi Irlanda, pentru a se prezenta la instanță.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-condamnat -, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.376/D din 9.10.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, iar pe fond respingerea cererii de revocare a măsurii suspendării executării sub supraveghere; în subsidiar a solicitat prelungirea termenului de supraveghere. A motivat că recurentul-inculpat nu a cunoscut obligațiile impuse de instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât nu a fost niciodată chemat de organele de poliție pentru a-i fi aduse la cunoștință aceste obligații și nu a semnat nimic în acest sens. Apărătorul a susținut că poliția a luat cunoștință de hotărârea judecătorească dată de instanță, dat nu a luat nicio măsură, nu a format niciun dosar deoarece - a apreciat apărătorul - în anul 2001 suspendarea sub supraveghere era o instituție destul de recentă. De asemenea, apărătorul a solicitat a se avea în vedere faptul că recurentul nu a părăsit țara imediat după pronunțarea hotărârii de condamnare, ci abia în anul 2003, în mod legal, cu pașaport, trecând prin vamă fără să fie împiedicat de cineva și a susținut că în cauza de față recurentul nu a dat dovadă de rea-credință, ci nu a cunoscut condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere și consecințele nerespectării acestora. A mai arătat că instanța de fond avea posibilitatea să înceapă o nouă supraveghere, nefiind cazul revocării suspendării. În final a solicitat admiterea recursului așa cum s-a arătat mai sus.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că recurentul avea cunoștință de prevederile hotărârii de condamnare. A solicitat de asemenea obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.376/D din data de 09.10.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.7538/2003, în temeiul art.86/4 Cod penal, s-a admis sesizarea Inspectoratului de Poliție Județean B - Biroul de Poliție Sascut, privind pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 07.07.1974, în B și în consecință, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 319 din data de 20.11.2001 a Tribunalului Bacău, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2001.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 09.03.2009, condamnatul.
În motivele scrise de recurs, recurentul-condamnat a criticat hotărârea recurată, susținând că:
pașaportul i-a fost reținut de organele competente în mai 2001 ca urmare a condamnării cu suspendarea executării pedepsei;
în ianuarie 2003 s-a prezentat la serviciul de pașapoarte și i s-a spus că poate părăsi țara;
la mijlocul lunii martie 2003 anunțat verbal pe unul dintre agenții Postului de Poliție al comunei Sascut că pleacă în Irlanda, țară în care se afla și sora sa, plecarea având loc la data de 26.03.2003, dar nu cunoscut că nu are voie să părăsească țara;
în Irlanda s-a căsătorit, întemeindu-și o familie.
În susținerile orale făcute prin apărătorul ales a fost criticată hotărârea recurată pentru motivele care au fost reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea va examina mai întâi introducerea în termen a prezentului recurs.
În conformitate cu prevederile art.363 alin.3 Cod procedură penală, cu art.385/3 Cod procedură penală:"Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că recurentul-condamnat nu a fost prezent la dezbateri și nici la pronunțare, astfel că termenul de recurs curge doar de la comunicare.
Prima instanță nu a comunicat dispozitivul sentinței penale recurate, astfel că prezentul recurs este în termen.
Faptul că recurentul-condamnat a avut apărător ales la prima instanță este lipsit de relevanță sub aspectul datei de la care curge termenul de recurs, aspect stabilit și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIX din data de 09.octombrie.2006.
Prin această decizie, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:"termenul de declarare a apelului și recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare".
Sub asepctul legalității și temeiniciei hotărârii recurate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.319 din data de 20.10.2001, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.8680/2001, rămasă definitivă prin neapelare la data de 20.11.2001, s - a dispus condamnarea inculpatului -, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art.312 alin.1 Cod penal.
Instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei principale în regim de detenție, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art.86/2 Cod penal, s-a fixat un termen de încercare de 5 (cinci) ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.86/3 Cod penal, a fost obligat inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor obligații:
să se prezinte la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Instanța a dispus ca supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare să fie exercitată de organul de poliție de la domiciliul inculpatului, respectiv, Biroul de Poliție al comunei Sascut, județul
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod procedură penală, în sensul că: "acă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei."
Deoarece inculpatul se afla în stare de deținere și nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, instanța a comunicat inculpatului dispozitivul sentinței de condamnare-fl.115 dosar nr.8680/2001, astfel că inculpatul a luat cunoștință de soluția pronunțată de instanță, inclusiv de obligațiile stabilite de instanță de judecată.
Tribunalul a comunicat Postului de poliție al comunei Sascut, județul B copia dispozitivului sentinței de condamnare, cu rugămintea de lua măsurile de supraveghere a condamnatului, iar în condițiile în care acesta se va sustrage de la supraveghere să sesizeze instanța de executare pentru revocarea suspendării sub supraveghere-fl.130 dosar nr.8680/2001.
Postul de Poliție al comunei Sascut, județul B, cu adresa nr.599.904 din data de 30.01.2003, a confirmat Tribunalului Bacău luarea în supraveghere a inculpatului-fl.319 dosar nr.8680/2001.
Cu adresa nr.- din data de 31.07.2003, organul de poliție desemnat cu supravegherea condamnatului, a comunicat Tribunalului Bacău că acesta nu s-a supus măsurilor de supraveghere stabilite de instanța de judecată și a plecat din țară, iar din informațiile pe care dețin condamnatul s-ar afla în Irlanda.
Recurentul-condamnat a recunoscut în memoriile depuse că a plecat din țară, stabilindu-se în Irlanda, dar că ar fi adus la cunoștință verbal unuia dintre lucrătorii de poliție ai Biroului de Poliție Sascut, județul
În primul rând, trebuie arătat că, date fiind obligațiile care i-au fost impuse recurentului-condamnat prin sentința de condamnare, acesta, pentru a se supune măsurilor impuse de instanța de judecată, nu avea voie să părăsească teritoriul României.
De altfel, printre obligațiile impuse de instanța de judecată era și aceea de a se prezinta la datele fixate la organul desemnat cu supraveghereași să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
Ori, recurentul-condamnat, așa cum recunoaște și acesta nu a mai revenit în România și deci nu s-a mai prezentat la organul de poliție desemnat cu supravegherea.
Apoi, tot potrivit obligațiilor stabilite de instanță, nu avea voie să-și schimbe domiciliul, reședința sau locuința și să facă deplasări care depășesc 8 zile, decât după anunțarea, în prealabil, a organului de poliție desemnat cu supravegherea.
În fine, deplasarea nu putea depăși 8 zile, ori recurentul-inculpat nu a mai revenit nici în prezent în România.
Faptul că a trecut legal frontiera de stat a României, în raport de obligațiile impuse de instanța de judecată, este lipsit de relevanță.
De asemenea, tot lipsită de relevanță, sub aspectul legalității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este și faptul că nu s-a înaintat de organul de poliție planul de supraveghere.
Planul de supraveghere se referea doar la prima obligație stabilită în sarcina recurentului-condamnat, respectiv aceea de a se prezenta la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea.
Ori, în sarcina recurentului-condamnat s-au stabilit și alte obligații, pe care acesta nu le-a respectat, cu rea-credință.
Susținerea recurentului-condamnat că ar fi adus la cunoștință unui lucrător de poliție de la Postul de poliție al comunei Sascut, județul B, faptul că pleacă în străinătate, nu a fost dovedită și acest lucru nici nu justifica părăsirea teritoriului României în condițiile obligațiilor impuse de instanța de judecată.
Recurentul-condamnat trebuia să înțeleagă și să aprecieze clemența de care a dat dovadă instanța de judecată și șansa care i s-a acordat prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale în cuantum de 3 (trei) ani închisoare și să se supună măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.
Având în vedere atitudinea recurentului-condamnat de ignorare a dispozițiilor instanței de judecată referitoare la obligațiile impuse pe durata termenului de încercare, Curtea constată că nu se impune, avându-se în vedere și dispozițiile art.13 alin.1 Cod penal, prelungirea duratei termenului de încercare, așa cum a solicitat prin apărătorul ales.
Hotărârea recurată este însă greșită cu privire la nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate prin arest preventiv.
Recurentul-condamnat a fost arestat la data de 15.octombrie.2001 și a fost pus în libertate la data de 22.11.2001, astfel că se impune deducerea din pedeapsa principală aplicată executată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-condamnat cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa principală aplicată a perioadei executate prin arest preventiv.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale recurate și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Se va constata că recurentul-condamnat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-condamnat - împotriva sentinței penale nr.376/D din data de 09.10.2003, pronunțată de Tribunalul Bacău cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată a perioadei executate prin arest preventiv.
Casează sentința penală recurată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Deduce din pedeapsa principală aplicată perioada executată prin arest preventiv de la data de 15.10.2001 la 22.11.2001.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, recurentul urmând să execute pedeapsa principală în regim de detenție.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale recurate și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.
Constată că recurentul-condamnat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI
- -
Pt. - aflat
În - președinte complet
PT.GREFIER,
- --aflată în
Grefier șef secție
Red.sent.pen.
Red.dec.
Ex.2
02.07.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Ștefan Nimineț
