Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 241/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 241/R/2009
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTOR: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
.
S-a luat spre examinarerecursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 8/18 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj,cauza având ca obiect cererea de revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. A, din cadrul Baroului B, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul desemnat din oficiu, av., o cerere prin care solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Apărătorul condamnatului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru audierea părților vătămate iarîn subsidiar, admiterea cererii de revizuire și în consecință schimbarea încadrării juridice a faptei reținute, prev.de art.194 penal în infracțiunea prev.de art.193 penal și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 penal. Astfel, critică ambele hotărâri atât în ceea ce privește nelegalitatea cât și netemeinicia. În fața instanței de fond, cu toate că s-a admis ca probă audierea părții vătămate, în cele din urmă s-a renunțat de către instanță la audierea ei fără nici un fel de motivare. În ceea ce privește depoziția martorei, instanța de fond a motivat înlăturarea acesteia apreciind-o ca fiind subiectivă pentru considerentul că revizuientul a continuat relația cu aceasta și în timpul cât a fost încarcerat. Mai mult, instanța susține că o motivare temeinică în înlăturarea declarației este aceea că martora a fost prietena revizuientului după ce acesta s-a despărțit de partea vătămată. Instanța de fond susține că afirmațiile martorei au fost făcute și de către revizuient înaintea instanțelor de judecată în fondul cauzei, însă,aspectele invocate în apărare de către revizuient nu au fost luate în seamă, fiind ignorate total. Din declarația martorei audiate pe fondul revizuirii se poate desprinde un aspect foarte important și anume că infracțiunea de șantaj, aceasta se realizează în momentul în care faptele de constrângere a unei persoane sunt comise pentru a dobândi un folos injust, ori, acest aspect nu a fost dovedit. Lipsa folosului injust nu poate duce decât la o înlăturare a acestei infracțiuni și o schimbare a încadrării juridice. Deosebit de importantă este declarația părții vătămate care susține că revizuientul nu a avut nici un fel de folos din această poveste. Pentru toate aceste motive, în temeiul art.385/9 pct.10,14 și 17.pr.pen. solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului deoarece în cauză nu se regăsește nici unul din cazurile de revizuire.
Revizuientul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.339/2008 a Judecătoriei Zalăua fost respinsă ca nefondată cererea formulată de revituentul deținut în Penitenciarul Rahova privind revizuirea sentinței penale nr.380/2004 a Judecătoriei Zalău.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală revizuentul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 Cod procedură penală revizuentul a fost obligat să plătească suma de 1300 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții vătămate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 380/19.05.2004 a Judecătoriei Zalău, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu privare de libertate (3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. d Cod penal, și 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de răspândire de materiale obscene în formă continuată și din motive josnice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 325 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. d Cod penal), fiindu-i aplicată și pedeapsa complementară de interzicere a dreptului inculpatului de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani.
Totodată, în baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea a 31 fotografii cu caracter obsen.
Din considerentele sentinței penale s-a reținut faptul că in vara anului 2002, inculpatul și partea vătămată, care erau concubini, au realizat de comun acord mai multe fotografii pornografice apoi, in cursul lunii decembrie 2002, fără acordul părții vătămate precum și fără a fi autorizat, inculpatul a deschis un site pe internet, publicând aceste fotografii.
In primăvara anului 2003 părțile s-au despărțit, iar inculpatul a încercat de mai multe ori să reia relația cu partea vătămată, dar în cele din urmă în urma refuzurilor primite din partea părții vătămate, acesta a șantajat-o cerându-i să reia relațiile de concubinaj, in caz contrar va publica fotografiile pe internet, ceea ce a și făcut.
Prin decizia penală nr. 103/18.08.2004 a Tribunalului Sălaj, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și de inculpat, a desființat hotărârea in privința incadrării juridice a infracțiunii de șantaj, a pedepsei aplicate și a modului de executare a pedepsei, apoi judecând cauza, condamnă pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (prin inlăturarea art. 75 lit d Cod penal) la 2 ani inchisoare, cu suspendarea executării acesteia pe o durată de 4 ani termen de incercare.
Totodată, a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. d Cod penal.
Prin decizia penală nr. 707/2004 din 09.11.2004 a Curții de Apel Cluj, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, au fost casate hotărârile din fond și apel, și judecând cauza, condamnă pe inculpatul la 3 ani inchisoare in baza art. 194 alin. 2 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal și la 2 ani inchisoare in baza art. 325 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, in urma contopirii, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 Cod penal.
A fost admis și recursul declarat de inculpat, inlăturând din hotărâre dispozițiile art. 64,66 Cod penal, menținând restul dispozițiilor.
Într-adevăr, la recurs, inculpatul nu a fost prezent cu toate că a fost legal citat, dar a fost reprezentat de apărător ales înaintea instanței de recurs care a depus la dosar și un memoriu scris pentru inculpat.
Totuși, din actele dosarului instanța reține că inculpatul a plecat în străinătate, sustrăgându-se de la executarea pedepsei, fiind dat în urmărire generală la data de 20.01.2005, iar la data de 03.03. 2005 condamnatul a fost dat în urmărire internațională.
În urma investigațiilor efectuate și prin cooperarea internațională, la data de 30.04.2008, condamnatul a fost arestat de autoritățile spaniole și apoi a fost extrădat în vederea executării pedepsei.
Din cuprinsul declarației martorei (pe care instanța o apreciază ca fiind subiectivă deoarece după ce revizuientul a fost încarcerat i-a trimis martorei, din penitenciar, mai multe scrisori de, iar martora a fost prietena intimă a revizuientului după ce acesta s-a despărțit de partea vătămată ), rezultă că partea vătămată a fost de acord să-i fie publicate pe internet pozele indecente în vederea lansării în industria de divertisment pentru adulți, dar aceste afirmații au fost invocate de inculpat înaintea instanțelor de fond, apel și recurs, astfel că instanța nu le consideră fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscut de instanță la soluționarea cauzei.
De asemenea, din declarația martorei și din susținerile revizuientului, se reține că numita nu a fost propusă de inculpat ca martoră la instanța de fond deoarece inculpatul a vrut să o protejeze pentru că era minoră, dar cu toate aceste inculpatul i-a prezentat martorei acele poze indecente.
Pe baza considerentelor susmenționate, având în vedere că aspectele relatate de martora au fost susținute de inculpat cu ocazia soluționării cauzei pe fond, instanța de fond având cunoștință despre aceste aspecte, cererea de revizuire nu este întemeiată, sens în care se va respinge.
Văzând și prevederile art. 189 și art. 192 (2) Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să suporte și cheltuielile judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 193 Cod procedură penală, revizuentul a fost obligat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare (onorariu avocațial) în favoarea părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul.
În motivarea apelului, revizuentul arată că a formulat cerere de revizuire indicând ca temei de drept dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală având în vedere că există un martor neaudiat la data judecării cauzei și a cărei depoziție este suficientă cel puțin în vederea schimbării încadrării juridice în cauză dar și pentru faptul că instanțele în judecarea cauzei nu au reușit să evidențieze în mod clar aspecte legate de folosul injust dobândit.
Reprezentantul Parchetului nu a dispus audierea revizuientului ci a emis doar o rezoluție negativă în care arată că nu sunt întrunite motivele pentru a dispune revizuirea.
Deși instanța de fond a admis în principiu cererea de revizuire, nu a verificat toate aspectele invocate prin cererea de revizuire și nu s-a pronunțat cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate.
Totodată, instanța de fond a înlăturat depoziția martorei ca fiind subiectivă pe considerentul că revizuentul a continuat relația cu acesta și în timpul cât a fost încarcerat.
Faptele revizuientului sunt dezaprobatoare însă în aceeași măsură și concurența părții vătămate este de o reală însemnătate participând efectiv la imortalizarea scenelor foarte intime ulterior obiect material al infracțiunii.
Instanțele de judecată sub natura unei presiuni mediatice au omis aspecte esențiale în stabilirea încadrării juridice pe de o parte a acțiunilor și inacțiunilor complementare infracțiunii de șantaj iar pe de altă parte efectele produse prin realizarea acestora cât și valoarea lor probantă, conform textului de lege.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond în revizuire și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de revizuire și să se dispună suspendarea executării hotărârii instanței pe fondul cauzei atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă.
Prin decizia penală nr.8 din 18.02.2009 a Tribunalului Sălaj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, apelantul fiind obligat să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că din cuprinsul declarației martorei rezultă că partea vătămată a fost de acord să-i fie publicate pe internet pozele indecente în vederea lansării în industria de divertisment pentru adulți, dar afirmațiile respective au fost invocate de inculpat înaintea instanței de fond, apel și recurs, aspecte ce nu le-a apreciat ca fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Acest lucru rezultă din declarațiile date de inculpat în fața instanței de judecată (84 108/2004) cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Așadar instanța a avut cunoștință despre aceste aspecte iar cererea condamnatului nu se încadrează în prevederile art.394 lit.a Cod procedură penală.
Împotriva deciziei menționate, revizuientul a declarat recurs în termen.
În motivarea acestuia, a criticat hotărârile atacate susținând că i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu a fost audiată partea vătămată și pentru că nu au fost verificate toate aspectele invocate în cererea de revizuire.
A menționat că în mod greșit s-a înlăturat ca fiind subiectivă depoziția martorei pe motiv că a fost prietena revizuientului.
S-a mai invocat faptul că în mod greșit nu a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de șantaj prev.de art.194 pen. în infracțiunea de amenințare prev.de art.191 pen. deoarece nu a fost dobândit nici un folos injust de către revizuit prin comiterea faptei.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În motivarea recursului au fost invocate cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.10, 14, și 17.pen. însă din motivele prezentate rezultă că nu s-a efectuat corelarea acestora cu cazurile invocate.
În consecință, Curtea apreciază că aceste cazuri de casare au fost invocate drept critici la adresa hotărârii de condamnare ce a fost atacată cu cererea de revizuire, justificat de faptul că s-a solicitat în recurs rejudecarea cererii de revizuire și o nouă judecată pe fond.
Analizând posibilitatea Curții de a rejudeca în recurs cererea de revizuire, formulată de către revizuientul condamnat, se observă că respingerea cererii de revizuire de către instanțele de fond este justificată de absența oricărui caz de revizuire expres prevăzut de art.394 pr.pen.
Astfel, revizuientul nu a invocat o împrejurare care nu ar fi fost cunoscută de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurare ce ar fi constat în aceea că în declarația martorei ar rezulta că postarea pe internet a pozelor porno cu partea vătămată a avut loc la solicitarea acesteia, deoarece dorea să-și facă un catalog pentru a fi promovată în industria pornografiei.
Acest aspect a fost verificat de către prima instanță care a audiat martora (51), însă s-a constatat că nu este o împrejurare nouă deoarece a fost invocată de către inculpat cu ocazia soluționării cauzei pe fond, ca atare a respins cererea de revizuire.
Pe lângă acest motiv, Curtea constată că potrivit art.394 al.2 pr.pen. cazul de revizuire constând în descoperirea unor împrejurări noi, poate constitui motiv de revizuire, doar dacă ar conduce la o hotărâre simetric inversă de achitare în loc de condamnare.
Or, în speță, revizuientul a adus această declarație în sprijinul solicitării de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev.de art.194 al.2 pen. în infracțiunea de amenințare prev.de art.193 pen.; în cererea de revizuire o asemenea solicitare excede legii deoarece revizuirea nu poate avea ca efect doar schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care revizuientul a fost condamnat.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare din recurs, în cuantum de 250 lei din care 100 lei reprezintă onorariu parțial al apărătorului din oficiu cuvenit pentru studiul dosarului și prezentarea în fața instanței de recurs la termene de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuientul aflat in prezent in Penitenciarul Baia Mare, împotriva deciziei penale nr. 8 din 18 februarie 2009 a Tribunalului
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MR
27.04.09/4 ex.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Ioana Cristina Morar Săndel
