Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 661/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 661/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații G ( zis ), și ( zis ) împotriva deciziei penale nr. 68/A din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 03 septembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 11 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 68/18 martie 2008 Tribunalului Brașov au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 1840/2007 a Judecătoriei Brașov care a fost desființată în ce privește soluția pentru inculpatul G, a soluției de achitare privind pe inculpatul, a nereținerii în sarcina inculpaților G și zis și a dispozițiilor art. 75 lit. a Cod penal și cuantumului cheltuielilor judiciare acordate la fond și cu prilejul rejudecării în aceste limite s-a dispus:
În baza art. 194 aliniatul 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 litera a Cod Penal și art. 37 litera b Cod Penal condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la data de 20.01.1976 în comuna Județul I, domiciliat în B, strada galaxiei numărul 3, bloc 30, scara A, apartament 8, Județul B, posesor al BI seria - număr -, CNP -) la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și litera b Cod Penal pe perioada prevăzută de art. 71 Cod Penal.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 08.06.2005 și a arestului preventiv începând cu data de 10.06.2005 la 26.11.2005.
În baza art. 191 aliniatul 1 Cod de Procedura Penala a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare la fond.
S-a reținut în sarcina inculpaților, și zis dispozițiile art. 75 litera a Cod Penal.
În baza art. 11 punctul 2 litera b Cod de Procedura Penala raportat la art. 10 litera g Cod de Procedura Penala s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 aliniatul 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 litera a Cod Penal, ca urmare a decesului inculpatului.
Respinge apelurile declarate de inculpații G zis, și.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 192 aliniatul 2 Cod de Procedura Penala a obligat pe inculpații G zis, și să plătească statului câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, cuantumul celorlalte cheltuieli avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
prin sentința penală 1840 din data de 06.11.2007 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul penal - s-a dispus:
I)In baza art.194 alin.1 Cod Penal condamnarea inculpatului G, zis la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de santaj. S-a făcut aplicarea art.13 privind neaplicarea dispozitiilor art.71 alin.2 si 5 Cod Penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus în baza art.86/1 Cod Penal suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durata de 5 ani reprezentand termen de incercare. În baza art.86/3 Cod Penal au fost stabilite in sarcina inculpatului urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul
b)sa anunte in prealabil aceeasi institutie despre orice schimbare de domiciliu, resedinte sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea.
c) sa comunice si sa justifice aceleiasi institutii orice schimbare a unui eventual loc de munca.
d) sa comunice aceleiasi institutii informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Au fost puse in vedere inculpatului prevederile art.86/4 Cod Penal.
S-a constatat că inculpatul a fost retinut in data de 08.06.2005 si arestat preventiv incepand cu data de 10.06.2005 si pana la data de 26.11.2005.
In baza art.350 Cod de Procedura Penala a fost revocată masura obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea B dispusa prin Incheierea din data de 20.08.2006 a Judecatoriei B, definitiva prin decizia nr.142/R/03.03.2006 a Tribunalului
II) In baza art.194 alin.1 Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpatului, zis, la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de santaj. S-a făcut aplicarea art.13 privind neaplicarea dispozitiilor art.71 alin.2 si 5 Cod Penal.
Ca modalitate de executare s-a dispus în baza art.86/1 Cod Penal suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani reprezentand termen de incercare.
In baza art.86/3 Cod Penal au fost stabilite in sarcina inculpatului urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul
b)sa anunte in prealabil aceeasi institutie despre orice schimbare de domiciliu, resedinte sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea.
c) sa comunice si sa justifice aceleiasi institutii orice schimbare a unui eventual loc de munca.
d) sa comunice aceleiasi institutii informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.86/4 Cod Penal.
S-a constatat ca inculpatul a fost retinut in data de 08.06.2005.
III)In baza art.10 pct.2 lit. a Cod de Procedura Penala raportat la art.10 lit. d Cod de Procedura Penala s-a dispus achitarea inculpatul, de sub acuzatia savarsirii infractiunii santaj prevazuta de art.194 alin.1 Cod Penal.
S-a constatat ca inculpatul a fost retinut in data 08.06.2005 si arestat preventiv in perioada10.06.2007- 26.11.2005
In baza art.350 Cod de Procedura Penala s-a revocat masura obligarii inculpatului de a nu parasi tara dispusa prin Incheierea din data de 20.08.2006 a Judecatoriei B, definitiva prin decizia nr.142/R/03.03.2006 a Tribunalului
IV) In baza art.10 pct.2 lit.a Cod de Procedura Penala raportat la art.10 lit.d Cod de Procedura Penala s-a dispus achitarea inculpatul G, de sub acuzatia savarsirii infractiunii santaj prevazuta de art.194 alin.1 Cod Penal.
S-a constatat ca inculpatul a fost retinut in data de 08.06.2005 si arestat in perioada10.06.2005 pana la 01.07.2005.
In baza art.346 Cod de Procedura Penala a fost respinsă actiunea civila promovata in cadrul procesului penal de partea civila.
In baza art.191 alin.2 Cod de Procedura Penala inculpatii G, zis si, zis au fost obligați sa plateasca statului cate 150 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut că din analiza actelor și lucrărilor starea de fapt retinuta in rechizitoriul sustinuta in mare parte de declaratia partii vatamate nu se confirma prin probele administrate în faza de judecată.
Astfel referitor la momentul si respectiv conditiile intocmirii inscrisului sub semnatura privata denumit "Intelegere" prin care partea vatamata se obliga sa plateasca inculpatului G suma de 16.000 USD precum si convorbirile telefonice dintre partea vatamata si inculpate instanta de fond a reținut că dacă in plangerea penala prin care au fost sesizate organele de urmarire penala partea vatamata prezinta o situatie de fapt insusita in totalitate in momentul intocmirii actului de sesizare, ulterior chiar in cadrul declaratiilor date in cursul urmaririi penale partea vatamata nuanteaza faptele prezentate in plangere, ajungand chiar sa le contrazica cu privire la anumite aspecte.
Astfel in plangerea penala partea vatamata a sustinut ca in perioada 10-15.05.2005 a fost sunat de catre inculpatul G sa se intalneasca la un bar situat pe strada - B din B, ca dupa ce acesta i-a spus ca are nevoie de bani pentru rezolva problemele medicale si judiciare cu care se confrunta i-a cerut o suma de bani, apoi a fost dus fortat de catre ceilalti inculpati catre un apartament unde sub amenintarea unui cutit si dupa ce a fost chiar lovit a fost fortat sa redacteze si sa semneze respectivul inscris. De asemenea partea vatamata arata ca in perioada imediat urmatoare a fost sunat de catre G care i-a cerut bani si "ca stiind ce fel de persoane sunt", " de frica" a predat acestuia in decurs de doua saptamani mai multe sume de bani dupa care deoarece incepand cu data de 28.05.2005 nu a mai dat acestora nici o suma de bani au inceput s ail sune de mai multe ori pe zi si sa il ameninte.
In declaratia din data de 07.06.2005 partea vatamata a aratat ca in data de 04.06.2005 a fost sunat de tatal sau care i-a spus ca fost sunat de mai multe ori de catre o persoana care i-a comunicat ca suna din partea fratilor si ca a fost injurat si amenintat de catre acesta. De asemenea partea vatamata arata ca tatal sau i-a spus ca cei care au sunat au amenintat ca vor veni la locuinta tatalui sau si ca ii vor da foc motiv pentru care acesta din urma a parasit locuinta.
In declaratia data de partea vatamata in data de 09.06.2005 apar diferente esentiale privind desfasurarea evenimentelor acesta afirmand la un moment dat ca a fost sunat de catre, ca acesta i-a vorbit nu l-a amenintat si ca in data de 30.05.2005 s-a intalnit cu acest inculpat care i-a adus la cunostinta ca G isi va face operatie, discutia decurgand normal fara amenintari. De asemenea partea vatamata arata ca incepand cu acea zi G, zis, G si, zis au inceput sa il sune la intervale scurte de timp sa-I ceara bani si sa il ameninte.
Audiat fiind in instantei de judecata la 25.08.2005 partea vatamata isi modifica substantial versiunea cu privire la desfasurarea evenimentelor. Astfel aceasta arata ca s-a intalnit cu inculpatul G intr-un bar de pe str. - B, ca acesta i-a cerut bani amenintandu-l cu cei doi nepoti ai, ca i-a cerut sa mearga intr-un apartament de pe strada - unde a redactat inscrisul, fiind speriat deoarece avea un obiect in mana despre care nu poate afirma insa daca era cutit sau nu si ca ceilalti inculpate nu erau prezenti la acel moment ajungand la locuinta unchiului lor ulterior.De asemenea partea vatamata arata ca a fost sunat de catre G, zis de 6-7 ori, ca aceasta i-a cerut sa-I dea banii lui G fara insa a fi amenintat de catre inculpat si ca G, zis a avut o discutie cu tatal sau in cadrul careia l-a amenintat pe acesta ca va veni peste el " daca nu ii comunica unde se afla.In continuare partea vatamata arata ca s-a intalnit de doua ori cu G, zis si cu, ca discutiile au fost pe un ton ridicat fara amenintari, tema acestora fiind legata de plata unei sume cat de mici de bani.Referitor la inculpatul partea vatamata arata ca a avut 3-4 convorbiri telefonice cu acesta, ca inculpatul nu l-a amenintat, i-a vorbit pe un ton si nu i-a provocat frica. Partea vatamata afirma de asemenea ca a fost contactat si de catre care i-a vorbit " pe tema restituirii banilor" fara a -I provoca frica si ca G il ameninta cand ii ducea banii.
In declaratia data in instantei la data de 25.01.2007 partea vatamata a aratat ca isi mentine declaratia data in instantei, ca datora o suma de bani mult mai inculpatului de mai multi ani inculpatului G, ca la momentul redactarii inscrisului in apartament se mai afla doar sotia inculpatului si ca ceilalti inculpati nu erau prezenti. De asemenea partea vatamata a sustinut ca a scris acea hartie prin care se oblige sa aduca o masina din Germania, de frica, deoarece a fost amenintat, nefiind insa amenintat cu un cutit, cunoscand reputatia de persoana violenta a inculpatului. Partea vatamata precizeaza in continuare ca inculpatul G, zis nu l-a amenintat, el speriindu-se de intreaga conjunctura, ca nu a fost amenintat nici de, ca nu a discutat niciodata cu, ca discutiile purtate cu inculpatii, si G, zis i-au provocat frica, ca a discutat la telefon cu G ca acesta l-a amenintat provocandu-I frica si ca a formulat plangere la politie impotriva tuturor inculpatilor pentru ca s-a speriat dupa ce tatal sau, "grav bolnav cu inima" a fost sunat. Intrebat fiind in legatura cu diferentele evidente existente intre declaratiile date pe parcursul procesului penal partea vatamata a invederat ca cele relatate la acel termen de judecata corespund realitatii si ca plangerea penala si in declaratiile anterioare a "exagerat". În acest sens, prin analiza acestor declarații, instanța de fond a constatat ca partea vatamata a prezentat mai multe versiuni ale modului cum s-au petrecut faptele astfel că au fost avute în vedere doar aspectele care se coroboreaza cu alte probe administrate in cauza.
Inculpatii in declaratiile date atat in cursul urmaririi penale cat si in cadrul cercetarii judecatoresti au aratat consecvent ca partea vatamata datora bani inculpatului G, ca nu au amenintat partea vatamata ci doar ca aflandu-se intr-o situatie speciala in care aveau nevoie de bani, au discutat de mai multe ori cu acesta pe teme restituirii imprumutului si ca aceasta obisnuia sa-si incalce promisiunile privind termenele stabilite pentru plata sumelor de bani.
Sustinerea inculpatilor privitoare la faptul ca inscrisul sub semnatura private a fost intocmit la locuinta inculpatului G, fara ca acesta sau alte persoane sa exercite amenintari asupra sa si fara ca ceilalti inculpati sa fie prezenti au fost confirmate prin declaratiile martorilor, prezenti la momentul redactarii inscrisului, precum si de raportul de expertiza criminalistica depus la dosar. De asemenea in acest sens este si declaratia data de partea vatamata in instantei la termenul din data de 25.01.2007. Prin urmare aspectele retinute in actul de sesizare privind intalnirea de la barul de pe str. - B, amenintarea cu cutitul, deplasarea fortata a partii vatamate de catre inculpati la apartamentul inculpatului G de pe strada - nu au fost confirmate prin probele administrate in cauza. Pe de alta parte se constata ca in cursul urmaririi penale nu au fost administrate probe care sa se coroboreze in acest sens cu declaratia partii vatamate asa cum prevede art.75 conform C.P.P. caruia " eclaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza."
Cat priveste existenta datoriei partii vatamate de inculpatul G, instanta de fond a constatat ca sub acest aspect declaratiile inculpatilor se coroboreaza cu declaratiile martorilor, din care rezulta ca acestia aveau cunostinta despre faptul ca partea vatamata ii datoreaza inculpatului o suma de bani precum si cu sentinta civila nr.6767/31.- a Judecatoriei B irevocabila, prin care partea vatamata a fost obligata sa plateasca inculpatului G suma de 16.000 USD si cu declaratia partii vatamate in cadrul careia recunoaste ca ii datoreaza o suma de bani inculpatului.
Din notele intocmite ca urmare a transcrierii discutiilor telefonice interceptate dintre inculpati si partea vatamata rezulta ca inculpatii au solicitat in mod repetat partii vatamate sa plateasca diverse sume de bani, limbajul folosit de acestia fiind unul vulgar si agresiv, aspect ce trebuie insa desprins de contextul educatiei, pregatirii lor si al anturajului frecventat, precum si faptul ca la randul ei partea vatamata foloseste un limbaj similar. De asemenea din aceste discutii reiese faptul ca partea vatamata face promisiune de restituire a unei parti din suma de bani datorata, promisiuni pe care insa nu le respecta, amplificand starea de tensiune deja existenta si ca inculpatul G, zis a sunat la locuinta tatalui partii vatamate, spunandu-I acestuia ca stie unde locuieste.
Din notele intocmite cu prilejul transcrierii discutiei dintre, si partea vatamata in data de 08.06.2005 cu ocazia surprinderii in flagrant, instanta constata avand in vedere si imaginile surprinse cu acea ocazie ca niciunul dintre cei doi inculpat nu a adresat amenintari partii vatamate, discutiile dintre acestia au privit stabilirea de catre partea vatamata a unui termen la care putea sa predea diferenta de bani pana la 5.000 de euro si promisiunile facute de catre inculpatul de a-l convinge pe inculpatul G sa-I restituie inscrisul in cauza dupa efectuarea acestei ultime plati.
Potrivit art.194 alin.1 Cod Penal "Constrangerea unei persoane, prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani." Sub aspectul laturii obiective infractiunea de santaj impune in primul rand o constrangere exercitata asupra unei persoane. A constrange o persoana inseamna a-I impune sa faca sau sa nu faca ceva impotriva vointei sale. de esenta infractiunii constand in incalcarea libertatii morale a persoanei constrangerea trebuie sa fie de natura a-I produce celui impotriva caruia se exercita o stare de temere deoarece numai in acest fel fapta poate aduce atingere libertatii morale a persoanei. Constrangerea poate fi exercitata prin violenta sau amenintare. Din probele administrate in cauza rezulta ca sustinerea initiala a partii vatamate conform careia ar fi redactat si respectiv semnat inscrisul sub semnatura privat intitulat "Intelegere" dupa ce ar fi fost obligat sa se deplaseze la apartamentul inculpatului G si lovit de catre inculpati nu a fost probata astfel ca in prezenta cauza nu se poate retine exercitarea unei constrangeri prin violenta.
In ceea ce priveste ce-a de-a doua teza a laturii obiective privind exercitarea constrangerii prin amenintare aceasta presupune efectuarea de catre faptuitor a unui act de natura sa inspire victimei ca in viitor ea, sotul ei sau o ruda apropiata urmeaza sa suporte un constand in savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare, temere care o pune in situatia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrangerii.
Pentru a stabili daca asupra partii vatamate astfel de presiuni instanta de fond a considerat că este necesar a fi analizate in parte actiunile fiecarui inculpat.
Astfel in ceea ce-l priveste pe inculpatul instanta a constatat urmatoarele:
In declaratia partii vatamate din data de 09.06.2007 acesta arata ca a fost sunat de catre inculpatul ca acesta i-a vorbit si nu l-a amenintat si ca 30.05.2005 s-a intalnit cu acest inculpat care i-a comunicat ca unchiul sau va suporta o interventie chirurgicala discutia decurgand normal fara amenintari. Aceeasi pozitie este reiterata de catre partea vatamata in cadrul declaratiilor date in instantei din datele de 25.08.2005 si 25.01.2007 unde se arata in mod expres " nu m-a amenintat" si " discutiile avute cu acesta nu mi-au provocat frica".
Din notele intocmite cu prilejul transcrierii discutiei dintre inculpati si partea vatamata in data de 08.06.2005 cu ocazia surprinderii in flagrant, instanta asa cum s-a aratat mai sus a retinut ca niciunul dintre inculpati nu a adresat amenintari partii vatamate, atmosfera din localul unde acestia s-au intalnit fiind una netensionata partea vatamata servind masa iar inculpatii bauturi nealcoolice.
De asemenea nu exista nici o interceptare telefonica care sa surprinda discutii intre partea vatamata si inculpatul.
Pentru toate aceste aspecte instanta a considerat ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de santaj in ceea ce-l priveste pe inculpatul intrucat din probele administrate in cauza nu rezulta ca acesta ar fi exercitat vreo actiune de constrangere a partii vatamate.
In ceea ce il priveste pe inculpatul instanta de fond a reținut că acuzatiile formulate de partea vatamata impotriva acestui inculpat nu au fost confirmate prin probele administrate in cauza. Astfel asa cum s-a aratat deja in cuprinsul prezentei hotarari, inculpatul G nu l-a amenintat pe partea vatamata cu prilejul intocmirii inscrisului sub semnatura privata. De altfel sustinerea initiala a partii vatamate referitoare la incidentul din barul situat pe strada - B este infirmata de biletul de iesire din spital depus la dosar din care rezulta ca in perioada mentionata de partea vatamata, inculpatul era internat in spital.
Afirmatiile partii vatamate privitoare la amenintarile ce i-au fost adresate de catre acest inculpat in cadrul discutiilor telefonice avute nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrate in cauza, neexistand interceptari ale unor astfel de convorbiri telefonice. Faptul ca intre cei doi nu exista o relatie tensionata rezida si din aceea ca partea vatamata a mers la petrecere organizata la locuinta inculpatului si i-a transmis acestuia mesaje de felicitare cu prilejul zilei onomastice si a.
Referitor la actiunile inculpatului G zis instanta de fond a reținut că singurul aspect prezent constant in declaratiile partii vatamate este acela ca starea de temere i-a fost provocata de amenintarile adresate telefonic tatalui sau.
Sub acest aspect declaratia partii vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului in care se arata ca a fost sunat pe telefonul fix de catre doua persoane care au afirmat ca suna din partea fratilor si care i-au adresat amenintari dupa ce i-au demonstrat ca stiu adresa locuintei sale. Din declaratia martorului rezulta ca persoanele care l-au contactat i-au cerut sa ia legatura cu fiul sau pentru ca acesta sa le dea " banii", ca amenintarile ce i-au fost adresate i-au provocat o stare de temere ce l-a determinat sa paraseasca locuinta, ca a inregistrat aceste convorbiri telefonice si l-a instiintat despre acestea pe fiul sau.
In acelasi sens sunt si transcrierile acestor convorbiri astfel cum ele au fost redate in notele aflate in dosarul de urmarire penala. Astfel din continutul acestora rezulta ca inculpatul G, zis astfel cum a fost identificat dupa voce de partea vatamata a facut urmatoarele afirmatii:
"ii pun in cap si toata lumea de la B i-o pun cap, ii spuneti sa ii sune pe fratii neaparat sa aduca banii"
"suna-lia legatura cu el, ca matale soto sti daca nu vai de el, ii spuneti clar sa ii sune pe fratii, si sa le aduca banii ce ii face eu lui cocosatul asta de fiu-transmite-I si spune-I clar san u isi puna tot in cap; cauta si rezolva chem vagabonzii in curte sa-ti de-a foc la casa sa vezi ce va face eu in noaptea asta "
" pe el il nenorocesc, ii ochii. ii tai picioarele amandoua si mainile sa sti"
"stim unde stai stim tot, tot, peste un minut va sun si va spun tot"
"tu auzi ca te tai in seara asta,.zii lui fiu- ca daca nu faceti plata in seara asta va ardem casa, te caut in seara asta, sa moara familia daca e caut in seara asta, suna-l pe sa faca plata acolo".
Aceste inregistrari se coroboreaza cu nota intocmita cu prilejul trascrierii discutiei telefonice din data de 8.06.2005 dintre partea vatamata si inculpatul G zis, aflata la pagina 86 din dosarul de urmarire penala, in cadrul careia partea vatamata ii spune inculpatului " si sa-l lasati sa-l lasati sa-l lasati in pe taica-meu ca este bolnav, a avut doua infarcturi si" iar inculpatul ii raspunde " pai il lasam in. tu n-ai vazut aseara ce ai facut cu noi?"
De asemenea de pe telefonul mobil al inculpatului G zis, a fost transmis catre partea vatamata un mesaj avand urmatorul continut " suna-ne ca suntem suparati pe tine ca vad ca nu te tii de cuvant, ne-am informat unde stau ai tai daca nu suni o sa-ti facem un cadou".
Din probele mai sus prezentate instanta de fond a considerat ca inculpatul G zis, a exercitat asupra partii vatamate actiuni de constrangere prin amenintare in scopul de a-l determina pe acesta sa plateasca datoria pe care acesta o avea la G fiind astfel intrunita latura obiectiva a infractiunii de santaj.
Sub aspectul laturii subiective instanta de fond a reținut ca se poate retine vinovatia inculpatului atat timp cat acesta tinde sa dobandeasca in mod injust un folos fara a avea relevanta daca folosul respectiv este unul just sau injust. O alta interpretare a dispozitiiei legale poate acredita idea ca intr-un stat de drept este permis oricarei persoane sa-si faca singura dreptate. Prin urmare instanta considera ca nu este admisibila intrebuintarea constrangerii prin amenintare in vederea recuperarii unei datorii atata vreme cat statul de drept pune la dispozitia persoanelor mijloace legale in acest sens.
Pentru aceste motive instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului iar la individualizarea pedepsei care s-a aplicat au fost avute in vedere criteriile prevazute de art. 72.Cod Penal respectiv dispozitiile din partea generala a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatilor precum si limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala a codului și în acest sens s-a considerat că pedeapsa de 2 ani închisoare corespunde acestor exigențe citate, iar ca modalitate de executare a pedepsei, constatându-se împlinite conditiile prevazute de art 86/1 alin.1 lit. a si Cod Penal, in sensul ca pedeapsa aplicata este mai de 4 ani si ca inculpatul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an si apreciind ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei nu va mai savarsi infractiuni, instanta a dispus suspenda executarea pedepsei aplicate pe o durata de 5 ani reprezentand termen de incercare, cu stabilirea în sarcina inculpatului în baza art.86/3 Cod Penal a măsurilor de supraveghere.
Referitor la inculpatul instanta de fond a reținut că din declaratia martorului asa cum s-a aratat mai sus ca a fost sunat de doua persoane care i-au adresat amenintari. Din transcrierile acestor convorbiri astfel cum ele au fost redate in notele aflate in dosarul de urmarire penala rezulta ca inculpatul astfel cum a fost identificat dupa voce de partea vatamata a facut urmatoarea afirmatie:"In seara asta, daca nu-I suna pe fratii, venim la dumneavoastra acasa", in contextul in care anterior inculpatul G, zis ii adresase amenintari de aceeasi natura tatalui partii vatamate.
Instanta a considerat pentru aceleași motive ce au fost expuse mai sus, că si in cazul acestui inculpat sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de santaj si pe cale de consecinta a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod Penal, considerând că pedeapsa de 1 an inchisoare corespunde acestor exigențe. Ca modalitate de executare, au fost aplicate dispozițiile art. 86/1 Cod de Procedura Penala, considerându-se că scopul pedepsi poate fi atins în această modalitate.
Sub aspectul laturii civile, instanta de fond avand in vedere declaratia partii vatamate conform careia datora o suma de bani precum si sentinta civila prin care este obligat sa plateasca inculpatului G suma de 16.000 USD a respins in baza art.346 Cod de Procedura Penala actiunea civila promovata in cauza.
De asemenea, față de soluția de achitare a inculpatilor G si nu au retinute dispozitiile art.75 lit. lit. a Cod Penal in ceea ce ii priveste pe inculpatii in sarcina carora s-a retinut savarsirea infractiunii de santaj.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
Ministerul public, prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, sub aspectul soluției de achitare a inculpaților G și, considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, astfel că s-a solicitat condamnarea acestora.
Inculpații G (), și în acest sens primii doi inculpați în ceea ce privește soluția de condamnare iar cel de al treilea în ceea ce privește temeiul în baza căruia s-a dispus achitarea, toți inculpații solicitând achitarea pentru temeiul prevăzut de art. 10 litera a Cod de Procedura Penala, respectiv că fapta nu există.
Apelul Ministerului Public formulat în cauză este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel în ceea privește inculpatul, după pronunțarea sentinței instanței de fond acesta a decedat, în acest sens a fost depus la dosarul cauzei, în copie xerox, certificatul de deces al inculpatului, din care reiese că acesta a decedat la data de 16.02.2008.
În ceea ce privește starea de fapt, instanța de fond a considerat că din analiza probatoriului cauzei, nu s-a confirmat în totalitate starea de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv în ceea ce privește amenințarea cu cuțitul de la bar, sau redactarea înscrisului intitulat înțelegere.
În acest sens, chiar și partea vătămată audiată pe parcursul procedurilor, a infirmat faptul ca în data de 15.05.2005, la barul unde s-a întâlnit cu inculpatul G ar fi fost amenințat cu cuțitul, de asemenea partea vătămată a infirmat faptul că la aceeași dată a fost acostat de inculpați și obligat să se deplaseze la locuința inculpatului G, situată pe strada -.
Cu toate acestea, atât partea vătămată cât și inculpatul G au confirmat faptul că în trecut primul a împrumutat de la al doilea o sumă de bani, pe care până la încarcerarea inculpatului, partea vătămată nu a achitat-o existând însă în trecut, pe această temă discuții între cei doi, împrejurare în care inculpatul Gar idicat vocea la partea vătămată, ceea ce a determinat formularea de către partea vătămată a unei plângeri penale la poliție, litigiul fiind însă soluționat pe cale amiabilă, aspect confirmat de ambele părți, partea vătămată precizând că la acea dată a formulat plângere pentru amenințare. În acea împrejurare nu a fost redactat nici un înscris referitor la suma pe care partea vătămată i-o datora lui
După acest eveniment, la momentul în care G s-a aflat în întreruperea executării pedepsei pentru considerente medicale, acesta a luat din nou legătura telefonic cu partea vătămată, cerându-i din nou restituirea împrumutului, considerând că față de trecerea timpului, partea vătămată datora o sumă de bani mai mare, respectiv 16.000 USD. Este puțin probabil că partea vătămată l-ar fi contactat pe G după ce acesta s-a eliberat din penitenciar, așa cum a afirmat acesta, deoarece partea vătămată nu avea de undă să cunoască acest aspect, în plus până la acea dată partea vătămată nu a efectuat nici un demers pentru a plăti acea datorie. După această convorbire telefonică, au mai urmat și alte convorbiri, în cuprinsul cărora inculpatul G i-a cerut părții vătămate insistent să îi predea bani pe care îi datorează, având nevoie urgență de bani pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale urgente. Deși partea vătămată datora banii, nu a efectuat nicio plată, aspect ce a tensionat relațiile dintre cei doi, astfel că la următoarea întâlnire dintre cei doi, inculpatul G îl amenință pe partea vătămată cu nepoții săi pentru a-l determina în acest fel să îi restituie banii de care avea atât de mult nevoie în acea perioadă.
Pe fondul acestei stări de temere, partea vătămată, care cunoștea caracterul temperamental al inculpatului G cât și pe nepoții acestuia, respectiv pe inculpații G zis și, acceptă să se deplaseze la domiciliul inculpatului, pentru a redacta un înscris prin care să recunoască primirea banilor și prin care să se oblige la restituirea lor. În această împrejurare, partea vătămată a redactat la data de 15.05.2005 la domiciliul inculpatului, înscrisul intitulat înțelegere, prin care confirma fără a arăta data, că a primit suma de 16000 USD și că se obligă să-i aducă un autoturism până la data de 20.07.2005. Partea vătămată a susținut că de față la aceasta a fost soția inculpatului, martora.
S-a afirmat de către inculpatul G că la domiciliul său, s-au aflat soția sa, martora, fiica sa, și martora, aceasta din urma, audiată în faza de judecată, a confirmat prezența sa la domiciliul inculpatului G, în data de 12.04.2005, când învăța cu fiica acestuia pentru bacalaureat, aceasta în condițiile în care pe înscris se arată că ar fi fost întocmit la data de 19.04.2005. În această împrejurare martora a afirmat că partea vătămată, de bună voie și la inițiativa sa a redactat înscrisul prin care se obliga să aducă un autoturism din Germania și să dea diferența de bani. Și martora are o poziție procesuală similară.
Analizând înscrisul intitulat înțelegere se constată că se menționează că acesta ar fi fost întocmit în prezența a doi martori care însă nu au fost nominalizați și care nu au semnat înscrisul, or dacă într-adevăr de față au fost numitele, și, acestea ar fi semnat înscrisul ca martore, confirmând astfel prezența lor în imobilul în care s-a încheiat înscrisul, astfel că declarațiile lor pentru a justifica împrejurările în care a fost redactată înțelegerea nu pot avea valoare probantă. Fiind vorba de probe testimoniale propuse de inculpați, ele se coroborează doar între ele, fără a mai exista și un alt mijloc de probă neutru care să confirme acest aspect, excepție făcând prezența soției inculpatului G, confirmată atât de inculpat, cât și de partea vătămată.
De asemenea, tot referitor la înscris, deși în cuprinsul acestuia se menționează că partea vătămată își asumă o obligație de a face cu termen până la data de 20.07.2005, doar în caz contrar va trebui să restituie suma de bani primită, prin urmare obligația alternativă de plată a banilor era datorată după data de 20 iulie dacă obligația principală nu era îndeplinită, presiunile pentru ca partea vătămată să achite din datorie apar la scurt timp după redactarea înscrisului, aspect ce dovedește caracterul fictiv și prin urmare nereal al înțelegerii, iar atitudinea ulterioară a inculpaților, care l-au contactat pe partea vătămată cât și pe tatăl acestuia, dovedește că partea vătămată a redactat înscrisul sub presiunile psihice ce au fost exercitate asupra sa, atât de inculpatul G direct cât și prin aducerea în discuție de către acesta a nepoților săi, pe care inculpatul îi cunoștea din trecut, aspect ce reiese din declarațiile părții vătămate și a inculpaților, iar ulterior ceilalți trei inculpați, prin atitudinea exteriorizată au fost de natura a întări convingerea părții vătămate că asupra sa se exercită presiuni pentru a-l determina să plătească acea datorie.
S-a invocat și reținut în apărare de către instanța de fond, faptul că partea vătămată acționat în judecată prin procedura somației nu a formulat contestație împotriva sentinței prin care s-a constatat obligația de plată a acestei sume. Or din analiza dispozitivului sentinței 6767/31.08.2005 pronunțată de Judecătoria Brașov, se constată că partea vătămată a fost citat pentru desfășurarea acestor proceduri, la domiciliul din B, strada - numărul 2, bloc 22, scara B, apartament 7, Județul B, or în acea perioadă acesta locuia în B, strada 1 - 2. numărul 11 bloc 320, scara B, apartamentul 11, Județul B, așa cum reiese din analiza declarațiilor date în cursul urmăririi penale, date în aceeași perioadă în care se desfășura procedura somației, prin urmare apărările inculpaților nu pot fi reținute pentru a dovedi că acel înscris a fost redactat de partea vătămată de bună voie și în plus expertiza efectuată în cauză confirmă faptul că înscrisul nu s-a redactat sub constrângere fizică, neputând stabili dacă a fost redactat sub constrângere psihică.
Pentru această infracțiune, inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere penală, intervenind decesul său, aspect ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 10 litera g Cod de Procedura Penala, deși participarea sa la această faptă a fost dovedită.
Referitor la vinovăția celorlalți inculpați, aceasta reiese din notele întocmite ca urmare a transcrierii discuțiilor telefonice dintre inculpații G zis și și partea vătămată, prin care părții vătămate i se cer diferite sume da bani, că limbajul folosit este unul agresiv și vulgar, și deoarece partea vătămată deși nu obligația de plată nu și-o îndeplinește, astfel că amenințările sunt îndreptate asupra tatălui părții vătămate, fiind astfel interceptate și redate discuțiile dintre inculpatul și zis și tatăl părții vătămate martorul, cât și dintre acesta și o altă persoană care se prezintă clar ca sunând din partea fraților, amenințările fiind exprese și directe, grave, de natura a cauza o stare de temere serioasă, amenințările fiind adresate atât părții vătămate cât și tatălui acestuia.
În acest sens, în mod corect instanța de fond a constatat vinovăția celor doi inculpați G zis și, fără vreun dubiu, probatoriul cauzei confirmă vinovăția acestora în ceea ce privește infracțiunea de șantaj, comise de aceștia în perioada 15.05.-08.06.2005. Aceleași probe, enumerate mai sus și descrise de instanța de fond conduc la concluzia existenței faptei, respectiv a exercitării de amenințări pentru ca partea vătămată să fie obligată să plătească datoria pe care o avea, acțiunile fiind exercitate atât asupra părții vătămate cât și asupra tatălui părții vătămate. Inculpații au recunoscut că au făcut demersuri în acea perioadă pentru a-l determina pe partea vătămată să plătească, însă demersurile au fost amiabile, iar limbajul folosit este unul normal și obișnuit pentru ei ca urmare a mediului social din care provin. Recunoașterea demersurilor coroborate cu redarea convorbirilor telefonice din care rezultă amenințări directe sau indirecte exprese sau voalate conduc la concluzia existenței faptei și a vinovăției celor doi inculpați, prin urmare în mod corect instanța de fond a considerat că în cazul lor prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, că fapta există și pe cale de consecință, în mod corect a dispus condamnarea acestora și a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod Penal. Având în vedere aceste considerente, apelul inculpaților este neîntemeiat urmând a fi respins.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a considerat că în cazul său nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, deoarece nu există note redate ale unor eventuale convorbiri dintre partea vătămată și acest inculpat, astfel că a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 litera d Cod de Procedura Penala, pentru acest motiv, Ministerul Publica declarat apel.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză reiese și participarea sa activă la șantajarea părții vătămate, respectiv la crearea acestuia a unei stări de temere pentru a-l obliga la plata sumei de bani solicitate de inculpatul G sn. Astfel, terța persoană, rămasă neidentificată, care l-a contactat telefonic pe tatăl părții vătămate și care a exercitat amenințări, a afirmat că este din partea "fraților ", aspect comunicat de martorul părții vătămate și deși partea vătămată a afirmat inițial că i-a vorbit și nu i-a cauzat o stare de temere, ulterior a precizat că toți inculpații l-au amenințat. În plus, notele redate din data de 08.06.2005 filele 92 și următoarele, cu ocazia organizării flagrantului, necontestate de inculpați, aspect comunicat expres acestei instanțe la termenul de judecată din data de 11.03.2008, în apel, de către apărătorul ales al inculpaților, relevă pe de o parte cunoașterea de către inculpatul a dinamicii evenimentelor ce au avut loc până la acea dată, cât și participarea activă acestuia la aceste evenimente, implicarea sa fiind cu același rezultat, respectiv de a-l determina pe partea vătămată să plătească datoria pe care o avea. În acest caz nu se poate vorbi de o complicitate morală fiind acte care exced aceasta, iar acțiunile sale se circumscriu formei coautoratului, astfel, inculpatul a justificat contactarea telefonică a tatălui său cu exercitarea amenințărilor aferente, prin faptul că partea vătămată nu a vrut să stea de vorbă cu ei. Prin afirmația "Dacă tu nu vorbești, nu vrei să stai de vorbă cu noi" făcută de inculpat îl includ pe acesta în același grup format din ceilalți inculpați, grup care a exercitat acțiuni de amenințare pentru a obține de la partea vătămată restituirea banilor. Mai mult decât atât, inculpatului i se par normale amenințările, pentru considerentul că partea vătămată datora bani, prin urmare din propriile afirmații, se deduce că inculpatul în toată această perioadă nu a fost străin de niciunul din actele exercitate de ceilalți inculpați asupra părții vătămate și a tatălui acestuia, achiesând la acestea prin prezentarea la discuții cu partea vătămate pentru a vedea ce cuantum din suma datorată este dispus să plătească, considerând că numai prin plata unei sume mai consistente se poate ajunge la "ruperea" înscrisului intitulat înțelegere. Inculpatul are această discuție cu partea vătămată după ce asupra acestuia și a tatălui său se exercitaseră amenințări, despre care cunoștea, reprezentând la întâlnire grupul care a exercitat aceste amenințări, propunându-i o înțelegere cu ei trei. În plus despre întâlnirea care a avut loc la acea dată și la care erau prezenți și, cel care îl amenințase direct pe tatăl său, aspect cunoscut de partea vătămată, aceștia urmau să-i comunice lui G "", poziția părții vătămate, în ceea ce privește plata datoriei, urmând ca înscrisul să fie rupt când se va preda o sumă de bani mai consistentă. Totodată în cadrul discuțiilor inculpatul își manifestă nemulțumirea cu privire la predarea de către partea vătămată a unor sume de bani mai mici, dar periodic, precizând și poziția de nemulțumire a inculpatului G față de aceasta.
În acest sens, apartenența inculpatului la acest grup, cunoașterea acțiunilor grupului și reprezentarea grupului în discuțiile cu partea vătămată, au fost de natură a întări acțiunile de amenințare exercitate de ceilalți coinculpați, aspect de natură a se circumscrie infracțiunii de șantaj, deoarece și prin acțiunile sale coroborate cu cele ale celorlalți inculpați, partea vătămată s-a simțit constrânsă. În plus, întâlnirea din data de 08.06.2005 nu a fost una singulară, au mai existat întâlniri între acest inculpat și partea vătămată, conținutul acestora nefiind cunoscut deoarece nu există probe la dosar.
Pe cale de consecință, urmează a se constata că în perioada 15.05.2005-08.06.2005 inculpatul a făcut parte din grupul care a exercitat amenințări asupra părții vătămate tatălui acestuia, după care în data de 08.06.2005 s-a întâlnit cu partea vătămată pentru a avea discuții cu acesta în vederea restituirii banilor împrumutați de acesta de la G, toate acestea având ca efect constrângerea părții vătămate să dea inculpatului G diferite sume de bani, infracțiune care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 aliniatul 1 Cod Penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările acesteia, consecințele, precum și persoana și conduita inculpatului.
Inculpatul are în prezent 31 de ani, nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Are antecedente penale, prezenta faptă fiind comisă în condițiile recidivei postexecutorii, ultima condamnare fiind de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 147/1995 a Judecătoriei Brașov, astfel că față de inculpat se vor reține dispozițiile art. 37 litera b Cod Penal.
Din referatul de evaluare întocmit în cauză se specifică trecutul infracțional al inculpatului, despre care se consideră că a avut efect tranzitoriu, la acea dată ne mai existând înclinații antisociale. Inculpatul este susținut de membrii familiei sale cu care are o relație bună, iar față de unchiul său, inculpat în cauză are o stimă deosebită. Inculpatul prezintă posibilități reale de reintegrare în societate.
De asemenea, constatând vinovăția și a acestui inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, devin aplicabile dispozițiile art. 75 litera a Cod Penal, circumstanța agravantă reală, care se răsfrângă asupra tuturor participanților.
Având în vedere aceste considerente, cât și față de cuantumul pedepselor aplicate celorlalți inculpați (1 an și respectiv 2 ani închisoare G zis cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse) față de contribuția acestui inculpat, a faptului că se află în situația prevăzută de art. 37 litera b Cod Penal deci va executa pedeapsa în regim de detenție, urmează a considera că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea acestui inculpat a unei pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, urmând astfel ca în baza art. 194 aliniatul 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 litera a Cod Penal și art. 37 litera b Cod Penal să se dispună condamnarea inculpatului o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj.
Ca modalitate de executare urmează ca inculpatul să execute această pedeapsă în regim de detenție, astfel că i se va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și litera b Cod Penal pe perioada prevăzută de art. 71 Cod Penal.
În baza art. 88 Cod Penal se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 08.06.2005 și a arestului preventiv începând cu data de 10.06.2005 la 26.11.2005.
De asemenea, în baza art. 191 aliniatul 1 Cod de Procedura Penala inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare la fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații G zis, și, care au motivat recursul cu prilejul susținerii acestuia, în sensul că au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 teza a II-a Cod procedură penală și au solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, deoarece partea vătămată a avut o atitudine oscilantă, acesteia nu i s-a insuflat o stare de temere, astfel că soluția de achitarea inculpatului este justificată.
Cu prilejul susținerii recursului inculpații au arătat că în situația schimbării încadrării juridice, astfel cum a fost pusă în discuție de instanță la termenul anterior din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de amenințate, au solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f Cod procedură penală pe motiv că nu există plângere prealabilă.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursurile inculpaților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, chiar dacă partea vătămată și-a modificat de mai multe ori declarațiile pe parcursul procesului, fiind dovedit că partea vătămată a împrumutat o sumă de bani de la inculpatul G însă, acets litigiu a fost soluționat pe cale amiabilă și cu acel prilej nu a fost întocmit nici un înscris care să ateste datoria pe care ar mai avut-o partea vătămată la acest inculpat.
Probele administrate au dovedit fără putință de tăgadă că după soluționarea amiabil, în timp ce G se afla în întreruperea executării pedepsei a luat legătura cu partea vătămată solicitându-i restituirea datoriei dar cu o sumă mai mare pe motiv că prin trecerea timpului datora o sumă mai mare de bani și refuzul părții vătămate a tensionat relațiile, astfel că inculpații au obligat pe partea vătămată să se deplaseze la domiciliul inculpatului G unde a fost redactat un înscris prin care recunoștea o datorie de 16.000 dolari, înscris pe care se menționează că ar fi fost întocmit în prezența a doi martori însă nu au fost nominalizați și nici nu au semnat înscrisul, astfel că declarațiile acestora în sensul că ar fi fost de față nu pot avea valoare probantă.
Mai mult, caracterul fictiv al înscrisului a fost dovedit și cu faptul că deși obligația alternativă de restituire a banilor era datorată după data de 20 iulie numai dacă obligația principală nu era îndeplinită, presiunile pentru ca partea vătămată să achite datoria au început anterior datei de 20 iulie, cea ce demonstrează și faptul că înscrisul a fost întocmit la presiunea inculpaților, sșa cum corect a constatat și Tribunalul Brașov prin înlăturarea apărării inculpatilor în sensul că partea vătămată nu a contestat procedura somației de plată, procedură în cursul căreia partea vătămată a fost greșit citată.
Este adevărat că prin decesul inculpatului G devine operantă cauza de încetare a procesului penal, așa cum a dispus Tribunalul Brașov.
Vinovăția inculpatilor este dovedită și cu notele de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpații G zis și și partea vătămată, limbajul folosit fiind agresiv și vulgar, există amenințări îndreptate asupra tatălui părții vătămate, exprese, directe și grave, de natură a crea o stare de temere serioasă, ceea ce determină ca infracțiunea de șantaj să subziste.
În consecință, reținând vinovăția inculpatului, Tribunalul Brașova dispus judicios condamnarea acestuia, având în vedere participarea sa la săvârșirea infracțiunii, dovedită cu probele administrate în cauză, așa cum corect a constatat Tribunalul Brașov.
De altfel, inculpatul nici cu prilejul susținerii recursului nu a formulat o apărare de natură a determina existența unui dubiu cu privire la vinovăția sa, actele sale fiind specifice coautoratului, soluția de condamnare a acestuia fiind judicioasă.
De asemenea, pedeapsa aplicată acestuia de către Tribunalul Brașov este conformă prevederilor art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, precum și persoana inculpatului.
Curtea are a constata că în mod corect Tribunalul Brașova reținut în sarcina inculpaților circumstanța agravantă a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal, agravanta fiind reală și astfel se răsfrânge asupra tuturor participanților.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de inculpații G zis, și și se va menține hotărârea atacată.
Inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații G zis, și împotriva deciziei penale nr.68/18 martie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
pt. - -, aflată în
concediu medical, semnează
prim-grefier -
Red. /28.10.2008
Dact.G/30.10.2008
Jud. fond:
Jud.apel: /
- 2 exemplare -
30 Octombrie 2008
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean
