Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 100/R/2008
Ședința publică din 7 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 297/A/06.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpata fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata personal asistată de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile vătămate, și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJ, de către numitul o serie de acte care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul inculpatei solicită efectuarea unei contraexpertize medico legale psihiatrice a inculpatei având în vedere că cele două expertize efectuate la instanța de fond sunt diametral opuse în concluzii în sensul că una concluzionează că inculpata nu a avut discernământ la data comiterii faptelor iar în cealaltă se afirmă opusul. Consideră că se impune această probă pentru a se stabili concret dacă inculpata avea sau nu discernământ, cu atât mai mult cu cât contraexpertiza medico legală aflată la fila 118 s-a efectuat doar pe baza scrisorii medicale fără prezența inculpatei.
Reprezentantul Parchetului se opune efectuării unei contraexpertize medico legale apreciind concludente rezultatele expertizelor, mai ales cea efectuată de INML Minovici
Instanța, deliberând, respinge cererea având în vedere avizul dat de INML Minovici B cu privire la raportul de expertiză medico legală efectuat de IML C.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatei întrucât din probele administrate în cauză nu s-a dovedit elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Mai mult, din declarațiile martorilor reiese că au existat dicusții cu privire la un apartament dar nu rezultă că a fost vorba de a face rost inculpatei de un apartament ci este vorba despre un împrumut. Solicită a se avea în vedere declarația martorului de la fila 29 din dosarul de fond care declară că a fost de față când s-a semnat un contract de împrumut între inculpată și partea vătămată. De asemenea, solicită a se ține seama de expertizele medico legale psihiatrice efectuate inculpatei din care rezultă că aceasta nu are discernământ în general iar expertiza efectuată de IML M chiar recomandă obligarea la tratament medical a inculpatei. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel prin care s-a menținut hotărârea instanței de fond și prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei ceea ce impune respingerea recursului.
Inculpata, având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune iar banii luați de la partea vătămată au fost cu titlu de împrumut, aceasta nedorind să primească banii înapoi.
CURTEA
Prin sentința penală nr.33 din 11 mai 2007 Judecătoria Șomcuta Marea dispus condamnarea inculpatei - fiica lui și, născută la data de 25.03.1957 în S, jud. S, cetățean român, CNP -, studii 12 clase, căsătorită pensionară, cu antecedente penale, domiciliată în localitatea B M,-/3 jud. maramureș ( în comuna sat nr.70) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215, al.1, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a, Cod penal la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art.61 Cod penal, instanța de fond a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală 1619/28.09.2001 a Judecătoriei Baia Mare (484/26.07.2001 a CA. C), rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an închisoare cu consecințele prevăzute de art. 71, art.64, lit. a-c, C;od penal.
In temeiul art.14 Cod procedură penală coroborat du art.998 Cod civil, a fost obligată inculpata să achite părții civile suma de 2500 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-au respins pretențiile civile formulate în cauză de către persoanele vătămate și.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpata să achite suma de 450 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va vira din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 11.05.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, emis în dosar nr.123/P/2004, a fost trimisă în judecată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215, al.l,2 Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal.
La termenul de judecată din 09.05.2007 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din prev. art.215, al.l,2 Cod penal, în prev. art.215, al.l Cod penal.
Examinând rechizitoriul și materialul probelor administrat în cauză, instanta de fond a retinut următoarele:
In cursul lunii decembrie 2003, inculpata, în timp ce se deplasa cu autobuzul din localitatea în BMa cunoscut-o pe partea vătămată, care, în aceea perioadă, era taxatoare pe acel autobuz. Cele doua au intrat în vorbă, iar partea vătămată i-a spus inculpatei că locuiește în B M, intr-un apartament închiriat și că ar dori să-și cumpere o locuintă, însă nu dispune de banii necesari.
În luna ianuarie 2004, inculpata s-a întâlnit din nou cu partea vătămată pe același autobuz și i-a spus că îi poate procura un apartament din fondul locativ de stat, sens în care va interveni pe lângă persoane din cadrul Primăriei B M, pentru a determina repartizarea unei locuinte.
În acest scop, în perioada ianuarie - martie 2004, inculpata a solicitat părții vătăma te sume de bani, în total suma de 2500 lei RON. O parte din bani au fost dați de către partea vătămată, iar o parte au provenit de la soacra și cumnatul parții vătămate, martorii și. Aceștia din urmă au avut cunoștință despre promisiunea făcută de către inculpată, la un moment dat, inculpata, pentru a întări ideea că are trecere la persoane din cadrul Primăriei BMc are răspund de spațiul locativ, promițând că va mai procura două repartiții și pentru ei.
Ulterior, inculpata a recunoscut că nu avea posibilitatea de a determina repartizarea vreunei locuințe din fondul locativ de stat și că nu a făcut, în acest scop, vreun demers, legal ori nelegal.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatei care în perioada ianuarie - martie, a pretins și a primit de la persoana vătăma ta suma totală de 2500 lei RON, susținând că are posibilitatea de a determina repartizarea către partea vătămată a unei locuințe din fondul locativ de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215, Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că întrucât inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1619/28.09.2000 a Judecătoriei Baia Mare (definitivă prin decizia penală 484/26.07.2001 a Curții de APEL CLUJ ), pedeapsă din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 23.09.2003, cu un rest de pedeapsă de 349 zile, comițând noua faptă înainte de expirarea pedepsei, acesteia îi sunt aplicabile prev.art.37, lit.a Cod penal.
Prima instanță a reținut că vinovăția inculpatei este dovedită prin plângerea și declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor,; G, G, declarația inculpatei care a recunoscut fapta.
Inculpata a susținut că doar suma de 700 lei RON a fost dată pentru a rezolva obținerea apartamentului, restul sumei fiind cu titlu de împrumut, dar susținerile sale sunt contrazise de martorii G și G care au asistat la încheierea înscrisului de la fila 29 din dosar și care declară că nu au auzit astfel de discuții, ci, dimpotrivă, așa cum rezultă și din înscrisul susmenționat, suma fusese primită pentru a rezolva un apartament din fondul primăriei.
Inculpata a mai susținut că ea însăși avea cerere depusă la Primăria BMp entru abținerea unui apartament și că urma să cedeze parții vătăma te apartamentul său, dar și aceste susțineri sunt contrazise de adresa de la fila 38 UBM din care rezultă că inculpata nu a depus la Primăria municipiului BMp entru acordarea unei locuințe sociale sau din fondul locativ de stat.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedre, pe de o parte natura afecțiunilor medicale de care suferă inculpata, iar, pe de altă parte, indiciile că aceasta se prevalează de aceste afecțiuni pentru a-și justifica activitatea infracțională, un număr de 12 infracțiuni pentru care inculpata a mai fost condamnată vizând infracțiunile de înșelăciune, în forma prev. de art.215, al.1 ori 215, al.2 Cod penal.
Aplicând o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prev. de lege, instanța a făcut aplicarea prev. art.61 Cod penal cu privire la restul de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală 1619/2001 a Judecătoriei Baia Mare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru fapta ce face obiectul prezentului dosar, iar pedeapsa va fi executată în regim de detenție cu consecințele prev. de art. 71 și, respectiv, art.64, lit.a - c,Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, reținând că prin fapta sa inculpata i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu de 2500 lei RON, instanța de fond a obligat inculpata la repararea pagubei, conform cu prev. art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 Cod civil.
Cu privire la pretențiile civile formulate de către persoana vătămată și, acestea au fost respinse, din probatoriul administrat rezultând că banii, chiar dacă au provenit și de la cele două persoane, au fost dați în totalitate în contul parții vătăma te și a apartamentului promis acesteia, urmând ca, ulterior, să le obțină și acestora apartamente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata care a solicitat prin apărător, admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care inculpata să fie achitată în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.1 O lit.b pr.pen.
Prin decizia penală nr.297/A din 06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 25.03.1957 în S, domiciliată în B M-/3 jud. M și ffl. în comuna sat nr. 70 jud. M, împotriva sentinței penale nr. 33 din 11 mai 2007 Judecătoriei Șomcuta Mare.
În temeiul art. 192 alin. 2 pr. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 RON, onorariul avocatului din oficiu ce a fost virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Raportat la probele administrate în cauză, judecătoria a reținut o stare de fapt corectă căreia i-a dat încadrarea juridică legală.
Starea de fapt reținută de instanță se fundamentează pe declarațiile părților vătămate, atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță. De asemenea, cu ocazia audierii inculpatei în fața instanței de fond (fila 148) aceasta recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzată, aceasta având obiecțiuni doar cu privire la suma de bani pe care a primit-o arătând "am primit doar 10 milioane lei ROL în schimbul promisiunii că o să-i rezolv o locuință, printr-un funcționar al primăriei B.".
Apărările făcute de inculpată în apel nu pot fi reținute de tribunal, acestea neavând suport probator.
Vinovăția inculpatei rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, și chiar a martorului G, martor propus în apărarea inculpatei, care în declarația de la fila 160, "nu mai știu ce reprezenta exact acea sumă, a fost vorba de ceva împrumut, dar și de a rezolva ceva garsonieră".
Astfel, reținând vinovăția inculpatei judecătoria a procedat la o corectă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată acesteia, reținând în mod corect aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.37 lit.a pen.
S-a dat eficiență de asemenea în mod corespunzător dispozițiilor art.61 pen. revocându-se beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1619/28.09.2001 a Judecătoriei Baia Mare, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată în prezentul dosar.
Instanța de fond a procedat la o soluționare legală a laturii civile a cauzei, acordând despăgubiri părții civile în limitele în care acestea au fost dovedite.
Pentru motivele de mai sus, apelul a fost respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 pr. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 RON, onorariul avocatului din oficiu ce a fost virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpata solicitând în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d deoarece C.P.P. în cauză nu sunt întrunite elementele constituționale infracțiunii respectiv intenția, sau în baza art.10 lit.b deoarece C.P.P. nu este vorba despre o faptă prevăzută de legea penală ci despre un împrumut.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatorului administrat în cauză, C constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitate fundamentată pe un complet material administrat în cauză. Astfel din declarațiile părții vătămate și a martorilor precum și din depozițiile inculpatei reiese fără putință de tăgadă că aceasta din urmă a primit o sumă de bani promițându-i părții vătămate că îi va obține o locuință deoarece are cunoștințe la Primăria B
În acest sens sunt declarațiile părții vătămate de la fila 10 și de la fila 40 de la instanța de fond ale martorilor și G, G, procesele verbale de confruntare dintre partea vătămată și inculpată, dintre inculpată și martorii și.
Apărarea inculpatei cum că ar fi primit suma de bani în discuție cu titlu de împrumut este combătută de probele administrate în prezenta cauză și anterior menționate.
De asemenea, nu se poate reține că inculpata a acționat fără intenție, deoarece aceasta de la început a avut reprezentarea că îi prezintă părții vătămate o falsă realitate aceea că îi poate obține un apartament dintre cele deținute de Primărie. Ca să i întărească părții vătămate convingerea că cele susținute de ea sunt adevărate inculpata a declarat că are "cunoștințe" în cadrul instituției mai sus amintite. Văzând că partea vătămată exercită presiuni asupra ei, solicitându-i restituirea banilor dați inculpata a spus căva renunța la apartamentul pe care ar trebui să l primească de la Primărie, în favoarea numitei. Acest lucru însă nu era posibil,în primul rând deoarece inculpata nu a formulat o cerere în acest sens la autoritățile locale. Raportat la cele de mai sus Curtea reține că inculpata a acționat cu intenția directă de a păgubi partea vătămată.
Încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei aceea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 este Cod Penal una corectă având în vedere că inculpata în scopul obținerii unei sume de bani a prezentat ca adevărată o faptă falsă respectiv faptul că avea cunoștințe la primărie și că putea obține un apartament la un preț mult sub prețul pieței.
Pedeapsa aplicată inculpatei nu a fost just individualizată având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire a acesteia, persoana inculpatei, urmările produse, antecedentele ei penale, aceasta mai suferind o condamnare la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru același gen de fapte condamnare ce a atras de altfel și reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 li.a însă Cod Penal având în vedere că procesul penal este guvernat de principiul neagravării situației în propria cale de atac instanța nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat recurs respectându-se astlef dispozițiile art.385/8
C.P.P.În mod corect s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1619/28 septembrie 2001 Judecătoriei Baia Mare.
Latura civilă a cauzei a fost în mod legal și temeinic soluționată cu probele administrate în acest sens.
Constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului,
Văzând și dispozițiile art.189 și art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata domiciliata în B M-/3, jud. M, în comuna, satul nr.70, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 297 din 06 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 07.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./11.02.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
