Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.107/R/2008
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR: - - - președinte secție
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva deciziei penale nr. 277/A din 03 octombrie 2007 Tribunalului Bihor prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.1819 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul intimat fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului intimat -. lipsă, avocat, în baza delegației din oficiu nr. 5875/2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul declarat de parchet, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și pronunțarea unei hotărâri legale prin care să se stabilească pedepsele accesorii în sarcina inculpatului, arătând că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal, respectiv nu au fost aplicate pedepse accesorii. În motivare arată că instanța de apel a omis să stabilească pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi în conformitate cu prevederile art.71 alin. final Cod penal și apreciază că prevederea expresă a legiuitorului, după ultimele modificări, a împrejurării că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, impune obligația instanței de judecată de a prevedea aceste pedepse și care dintre drepturile prevăzute de art.64 Cod penal se interzic, după care să dispună suspendarea acestora.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de apel a apreciat corect probele administrate în cauză și în mod justificat nu a aplicat inculpatului pedepse accesorii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1819/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art 11 pct.2 lit a rap l art 10 lit d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și punere în circulație de monedă falsă, fapte prevăzute și pedepsite de art 215 al.1 și 2 Cod penal și art 282 al.2 rap la art 284 Cod penal.
În baza art 112 lit f și art 118 Cod penal s-a dispus confiscarea specială a bancnotei cu cupiura 200 euro cu seria - aflată la fila 11 dosar up nr.225/P/2004 care a fost declarată falsă și s-a dispus anularea acesteia.
Partea vătămată nu s-a constituit civilă p., prejudiciul fiind recuperat în întregime.
În baza art 189 Cod procedură penală onorariul în sumă de 40 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Avocați
În baza art 192 al.3. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 09.05.2004. inculpatul se afla la o masă din restaurantul stației de carburanți SC SRL situat pe Calea împreună cu o altă persoană, iar la un moment dat a rugat-o pe partea vătămată, care lucra ca și barman la acest restaurant să-i schimbe o bancnotă de 200 euro. După efectuarea schimbului, partea vătămată l-a rugat pe colegul ei să verifice bancnota, ocazie cu care au constatat că " nu era bună" după care l-au sesizat pe șeful de post al Poliției.
A doua zi dimineața partea vătămată a fost chemată de organul de poliție în parcarea de la unde se afla un în care dormea șoferul, respectiv inculpatul care a afirmat că banii nu au fost ai lui, ci a unui coleg.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel parchetul a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art 215 al.1 și 2 Cod penal și art 282 al.2. rap la art 284 Cod penal, interpretând în mod trunchiat probele aflate la dosarul cauzei cu luarea în considerare a declarațiilor acestuia. În speță, a susținut parchetul, trebuiau avute în vedere și restul probelor administrate respectiv declarațiile părții vătămate și a martorului.
Prin decizia penală nr.277/A din 03 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, a fost admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr.1819 din 16.10.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost desființată în sensul că, a fost înlăturată dispoziția de achitare a inculpatului, fiul lui și, ns la 13.05.1970 în, cetățean ceh, studii liceale, șofer, căsătorit, 2 copii, în Cehia sat 54-39711, jud, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art 215 al.1 și 2 Cod penal și art 282 al.2. rap la art 284 Cod penal.
În baza art. 215 al.1 și 2 cu aplic. art 74 lit.a și 76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 288 al.2 rap. la art. 284 Cod penal cu aplic. art.74 lit a și art 76 lit c Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs real potrivit art 33 lit a Cod penal și în baza art 34 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal și s-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu conform delegației nr.1105/2007.
Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prima instanță nu a făcut o corectă apreciere asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești iar soluția de achitare a inculpatului este greșită.
Ca stare de fapt, s-a stabilit în mod cert că în data de 09.05.2004. între orele 18,30 - 19,00 inculpatul împreună cu martorul, ambii cetățeni cehi, se aflau în incinta restaurantului stației de carburanți SC SRL situată în O pe Calea. Inculpatul sub pretextul că are nevoie de bancnote cu o valoare mai mică i-a cerut părții vătămate să-i schimbe o bancnotă de 200 euro. Această bancnotă cu seria - s-a dovedit a fi falsă, însă în schimbul ei inculpatul a primit de la partea vătămată 4 bancnote de 50 euro autentice. Împrejurarea că bancnota înmânată de inculpat a fost falsă, a rezultat din nota de expertiză nr.686/C/2004 a BCR SA Sucursala
Partea vătămată a prezentat martorului bancnota, care a fost verificată, comunicându-i că are suspiciuni asupra autenticității acesteia, sens în care au sesizat organele de poliție.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul nu avea cunoștință despre împrejurarea că bancnota remisă părții vătămate este contrafăcută, și nu s-a putut susține că a pus în circulație în mod intenționat monedă falsă.
Nici infracțiunea de înșelăciune nu a putut fi reținută în accepțiunea primei instanțe, în condițiile în care nu s-a dovedit cu certitudine că bancnota aparținea inculpatului și că în mod voit a remis-o spre schimb părții vătămate.
Aceste interpretări ale primei instanțe sunt în accepțiunea tribunalului greșite, întrucât este de remarcat faptul că bancnota de 200 euro, după cum a rezultat din probele de la dosar, s-a aflat asupra inculpatului, iar acesta în mod evident a solicitat părții vătămate să-i fie schimbată în bancnote de o valoare mai mică.
Ulterior, inculpatul a susținut că nu îi aparținea respectiva bancnotă și nu a avut cunoștință despre împrejurarea că este falsă, cu toate că în mod clar s-a stabilit remiterea către partea vătămată a bancnotei, iar ulterior în mod benevol a despăgubit-o pe aceasta cu întreaga sumă reținută ca prejudiciu.
Un alt element care a putut fi reținut ca probă în susținerea acuzării este concluzia raportului de expertiză, din care a rezultat faptul că reproducerea este de proastă calitate, dimensiunile fiind mai mici cu 1 milimetru, nu are filigran, nu are fir de siguranță, lipsesc fibrele color și alte elemente de securitate. În acest context, este cert că orice persoană diligentă la limita normalului cum în speță este și inculpatul, conducător auto pe rute internaționale, poate să își dea cu ușurință seama de împrejurarea că respectiva bancnotă era falsă.
Cu toate acestea inculpatul a remis spre schimbare părții vătămate bancnota, aspect relevat și de martorul, coleg al inculpatului, obținând bancnote autentice.
Relevantă este și declarația în care acesta a susținut faptul că inculpatul i-a solicitat să declare că ar fi autorul infracțiunii în cazul unei alte poziții amenințându-l cu bătaia. Un alt aspect probator important a fost atitudinea de despăgubire benevolă a părții vătămate manifestată de inculpat, însă după intervenția autorităților judiciare.
Toate aceste elemente probatorii coroborate, au format convingerea instanței de apel cu privire la existența vinovătiei inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și modificarea ei în sensul aplicării pedepselor accesorii inculpatului și suspendării acestora conform art.71 alin.5 Cod penal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat de parchet cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, Curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică iar recursul declarat apare ca fondat și va fi admis în consecință.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal și, după caz, în art.64 alin.1 lit.c din același cod, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform art.71 alin.5 Cod penal în cazul în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata suspendării se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În speță, instanța dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, față de prevederile legale menționate, a omis să aplice acestuia pedepsele accesorii și să dispună suspendarea executării lor pe perioada suspendării pedepsei principale.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c/a Regatului Unit, împotriva României) și văzând gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările comiterii lor și persoana inculpatului, acestuia i se vor interzice drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, se vor casa și modifica hotărârile atacate în sensul că în baza art.71 Cod penal se vor interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.277 din 03 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR și a sentinței penale nr.1819 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
În art.71 Cod penal interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. dec.jud.-, în concept 04.03.2008
jud. apel -
jud. fond
dact.GM/3 ex./06.03.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Țarcă Gabriela
