Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 110
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Aurel
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpații -. și împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 04 septembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent. - și av. pentru inculpata recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpata recurentă depune la dosar copia ordinului de deplasare pentru a justifica lipsa de la termenul anterior. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul -. solicită admiterea recursului formulat de acesta și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, față de circumstanțele reale și personale ale acestuia.
Av. pentru inculpata solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de inculpată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat întrucât instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei, iar inculpatul nu a depus alte acte.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpata solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 295 din 1.02.2007 a Judecătoriei Iași, s-a dispus condamnarea inculpaților - și, astfel:
1., fiica lui și, născută la data de 09.12.2969 în comuna, județul I, cu domiciliul în comuna, sat, județul I, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 81 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate inculpatei -, stabilindu-se termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S- făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea pedepsei accesorii în cazul suspendării condiționate executării pedepsei principale închisorii.
2., fiul lui și, născut la data de 12.06.1954 în comuna, județul I, cu același domiciliu, recidivist, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a-c Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul cauzat, fiindu-le recuperat integral prin restituire.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare.
Pentru pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În fapt, la data de 31.01.2006, partea vătămată s-a adresat cu o plângere organelor de cercetare penală, sesizând faptul că, în aceeași zi, cu ocazia închirierii unui apartament situat în I, str. -, - 13, tronson II,. V,. 23, atât ea cât și părțile vătămate - și au fost înșelate de o persoană de sex masculin, care s-a prezentat părților vătămate sub o identitate falsă, sub numele de (numele proprietarului de drept al apartamentului), posesor al, seria - -, atribuindu-și în mod mincinos calitatea de proprietar al apartamentului respectiv, prejudiciul cauzat fiind de 1260 lei (RON), echivalentul a 360 euro, reprezentând contravaloarea chiriei plătite pentru o perioadă de 3 luni, acesta fiind ajutat și susținut de o persoană de sex feminin, care s-a prezentat părților vătămate în calitate de soție a așa-zisului " proprietar al apartamentului."
În urma cercetărilor penale efectuate în cauză, respectiv a prezentărilor pentru recunoaștere după fotografie, au fost identificați inculpații și -, ca fiind persoanele care au indus în eroare pe cele trei părți vătămate, după cum urmează:
- la data de 02.02.2006, în urma unei prezentări de fotografii, pentru recunoaștere, de către organele de cercetare penală, cele trei părți vătămate, - și au recunoscut-o pe inculpata - ca fiind așa-zisa "soție " a persoanei care le-a înșelat la data de 31.01.2006;
- la data de 08.02.2006, în urma unei prezentări de fotografii, pentru recunoaștere, de către organele de cercetare penală, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind bărbatul care, la data de 31.01.2006, împreună cu femeia pe care a recunoscut-o ulterior ca fiind inculpata -, a înșelat-o cu suma de 360 euro, atât pe ea cât și pe celelalte două părți vătămate și -;
- la data de 28.02.2006, în urma unei prezentări de fotografii, pentru recunoaștere, de către organele de cercetare penală, cele două părți vătămate și - l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care le-a înșelat cu suma de 360 euro, la data de 31.01.2006;
- la data de 02.03.2006, în urma unei prezentări de fotografii, pentru recunoaștere, de către organele de cercetare penală, martorii și i-au recunoscut pe inculpații și -, arătând că aceștia li s-au prezentat sub identitatea de și și tot sub aceste nume au închiriat, la data de 16.01.2006, apartamentul situat în I, str. -, - 13, tronson II,. V,.23, pe termen de două săptămâni, de la numitul, fiul proprietarilor de drept ai apartamentului respectiv;
- la data de 02.04.2006, în urma unei prezentări de fotografii, pentru recunoaștere, de către organele de cercetare penală, martorul a recunoscut-o pe inculpata - ca fiind persoana care i s-a prezentat, la data de 16.01.2006, sub numele de, ca fiind soția inculpatului și l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care, la data de 16.01.2006, a închiriat apartamentul situat în I, str. -, - 13, tronson II,. V,. 23, pe termen de două săptămâni, sub numele de și calitatea de soț al inculpatei -.
Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că apartamentul situat în I,--10, - 13,. 5,. 23, aparține familiei și, iar - în prezent - de administrarea acestuia se ocupă fiul acestora, numitul.
La Ja lunii ianuarie 2006, inculpații și - au cunoscut-o, în mod întâmplător, pe numita, care locuiește în imediata apropiere a apartamentului menționat anterior. Cei doi inculpați s-au prezentat ca fiind soții și -. Cei doi inculpați au discutat cu numita și i-au precizat acesteia faptul că intenționează să închirieze un apartament. Numita le- spus că, cunoaște o persoană, care dorește să închirieze un apartament, inculpații cunoscându-l apoi - în aceste împrejurări - pe martorul. În acest mod, inculpații și - au închiriat apartamentul pentru o lună și J, respectiv: Ja lunii ianuarie și luna februarie 2006, contra sumei de 270 lei (RON). Nu a fost încheiat nici un contract scris de închiriere, iar apartamentul compus din 2 camere a fost închiriat, cu excepția sufrageriei, care urma să rămână liberă, în eventualitatea în care martorul ar fi dorit să locuiască sporadic în apartamentul respectiv. În momentul încheierii conventiei între părți (la închirierea apartamentului respectiv), nu a fost precizat faptul că inculpații au posibilitatea de a subînchiria apartamentul sau o cameră a acestuia unor terțe persoane.
La sfârșitul lunii ianuarie 2006, inculpatul a găsit un anunț în ziarul "Evenimentul" de I, în care se specifica faptul că o tânără dorește închirierea unui apartament. Inculpatul a discutat telefonic cu persoana care dorea să închirieze apartamentul și au stabilit ca, la data de 30.01.2006, la orele 14,00, să se întâlnească pentru a vizita apartamentul. Inculpatul a precizat inculpatei - faptul că intenționează să închirieze o cameră unor tinere, deși știa foarte bine că nu aveau acest drept. La solicitarea inculpatului, inculpata - s-a deplasat în locul în care urma să se întâlnească cu tânăra care intenționa să închirieze apartamentul, unde le-a întâlnit pe părțile vătămate. Inculpata - le-a condus pe cele trei părți vătămate:, - și în apartamentul respectiv. Acolo, inculpatul a precizat faptul că este proprietarul apartamentului, iar inculpata este soția sa și că intenționează să închirieze întregul apartament. În momentul discuției, inculpata - era prezentă și a auzit întreaga discuție, adoptând o poziție pasivă. În ziua respectivă, părțile au convenit suma de 120 euro pe lună, pentru o perioadă de trei luni de zile, și au stabilit ca a doua zi dimineață tinerele să se prezinte cu banii, pentru a putea încheia contractul de închiriere.
A doua zi dimineața, în jurul orelor 07,00, datorită unor neînțelegeri între cei doi inculpați, inculpata - a părăsit apartamentul fără știrea inculpatului. Imediat au sosit cele trei părți vătămate, având asupra lor suma de 1260 lei (RON), echivalentul a 360 euro, reprezentând chiria pentru cele trei luni de zile. Inculpatul a primit suma de bani menționată anterior, a înmânat tinerelor cheia de la apartament și cartela de la interfon, după care a părăsit apartamentul, spunându-le că va merge să rezolve problema curentului și a apei calde, care nu funcționau, iar - în cazul în care vor apărea probleme - să fie contactat telefonic de către tinerele în cauză. În momentul predării banilor, partea vătămată - a întocmit un proces-verbal, în care se menționează faptul că - la data de 31.01.2006 - a predat numitului ( identitate falsă pe care și-a atribuit-o inculpatul, cu rea-credință, numele fiind al adevăratului proprietar al apartamentului), proprietarul apartamentului, suma de 360 euro [1260 lei (RON)], reprezentând chiria pe o perioadă de trei luni de zile. Acest proces-verbal este semnat de către cele trei tinere, la rubrica "chiriași", iar la rubrica "proprietar" a semnat inculpatul. Inculpatul a precizat tinerelor că se numește și ca este proprietarul apartamentului respectiv, declarând în mod mincinos că este titularul cărții de identitate seria - nr. -, deși acest lucru nu era adevărat, inculpatul alegând la întâmplare seria și numărul cărții de identitate.
Cei doi inculpați nu au putut fi găsiți o perioada de timp, fapt pentru care au fost dați în urmărire locală, iar apoi în urmărire generală, iar împotriva acestora s-a luat - în cursul urmăririi penale - măsura preventivă constând în obligarea acestora de a nu părăsi țara.
La data de 29.05.2006, inculpata - s-a prezentat la organele de cercetare penală, unde a fost audiată. În aceeași zi, inculpata - a restituit părților vătămate suma de 1260 lei (RON), reprezentând contravaloarea prejudiciului creat.
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpata - a declarat faptul că nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul, în scopul de a le induce în eroare pe cele trei tinere, cu ocazia închirierii apartamentului. Afirmațiile inculpatei nu se coroborează însă cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor și, fiind contrazise de înseși acțiunile și declarațiile ulterioare ale inculpatei, date în faza de urmărire penală, poziția acesteia fiind oscilantă, din următoarele considerente: în ziua de 30.01.2006, inculpata - s-a deplasat de 2 ori, odată înainte de sosirea tinerelor și odată după plecarea acestora, la domiciliul numitei, căreia i-a spus că nu cunoaște nimic în legătură cu soțul său, deși în ziua respectivă cei doi inculpați au fost împreună. De asemenea, inculpata -, în momentul în care s-a întâlnit în stradă cu cele trei părți vătămate, s-a prezentat ca fiind soția proprietarului apartamentului, pentru a le crea tinerelor convingerea că vor închiria acel apartament și nu vor fi induse în eroare, fapt care rezultă chiar din declarațiile inculpatei, date în cursul urmăririi penale.
Inculpata - a recunoscut faptul că, în ziua de 30.01.2006, s-a prezentat ca fiind soția proprietarului apartamentului, pentru a le convinge pe părțile vătămate să închirieze apartamentul și - după plecarea din apartament a celor trei tinere studente (părțile vătămate) - și după discuția purtată cu inculpatul - s-a deplasat la locuința martorei, căreia i-a spus că nu cunoaște nimic în legătură cu soțul ei (respectiv inculpatul), deși se despărțise de acesta cu câteva momente înainte. Inculpata a recunoscut că a făcut aceste afirmații pentru a nu se afla si ascunde faptul că intenționa să închirieze apartamentul. În noaptea de 30/31.01.2006, inculpata a dormit în locuința numitului, împreună cu inculpatul (cei doi fiind concubini), iar a doua zi, realizând că a participat la o înșelăciune, s-a hotărât să plece din locuință, fără a-l anunța despre acest lucru pe inculpat.
În cele din urmă, în faza de urmărire penală, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatul, audiat - de asemenea - în faza de urmărire penală, a recunoscut faptul că le-a indus în eroare pe cele trei tinere, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes personal. Acesta a regretat comiterea faptei.
În cursul urmăririi penale, la data de 29.05.2006, partea vătămată - a arătat că la data de 09.05.2006 a primit de la inculpata - suma de 160 lei (RON)= 1.600.000 lei (ROL), reprezentând suma cu care a fost înșelată de inculpată, împreună cu inculpatul, la data de 31.01.2006, și că nu dorește să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.
În cursul urmăririi penale, la data de 08.06.2006, a fost încheiat procesul-verbal de ridicare a microcasetei conținând înregistrarea convorbirii dintre inculpatul și partea vătămata, părțile vătămate și - si martorii asistenți declarând că aspectele înregistrate reprezintă discuția telefonică purtată între persoanele menționate și inculpatul care, la acel moment, s-a prezentat ca fiind, declarându-și calitatea de proprietar al apartamentului 23, din - 13,. II,. V, din-,
În cursul urmăririi penale, la data de 29.05.2006, partea vătămată a arătat că - la aceeași dată - a primit de la inculpata - suma de 1000 lei (RON) = 10.000.000 lei (ROL), reprezentând suma cu care a fost înșelată de către cei doi inculpați la data de 31.01.2006, cu precizarea că nu dorește să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal și nu mai are nicio pretenție de la inculpata -.
În cursul urmăririi penale, la data de 29.05.2006, partea vătămată a arătat că la data de 29.05.2006 a primit de la inculpata - suma de 100 lei (RON) = 1.000.000 lei (ROL), reprezentând suma cu care a fost înșelată de către cei doi inculpați, la data de 31.01.2006, cu precizarea că nu dorește să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal și nu mai are nicio pretenție de la inculpata -.
Prejudiciul, în cuantum de 1260 lei (RON), a fost recuperat în totalitate.
În cursul urmăririi penale, fiind audiați, inculpații (deși inițial au avut o poziție nuanțată cu privire la fapta imputată fiecăruia) au recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina lor.
Părțile vătămate, - și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, datorită recuperării integrale a prejudiciului ce le-a fost cauzat prin fapta inculpaților, prejudiciu în cuantum de 1260 lei (RON), așa cum rezultă din declarațiile date de către acestea, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerile și declarațiile părților vătămate, - și, audiate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești;
- procesul-verbal de ridicare de înscrisuri (fila 14, dosar urmărire penală);
- procesul-verbal încheiat la data de 31.01.2006 între inculpatul și cele trei părți vătămate (fila 15, dosar urmărire penală);
- procesele-verbale de recunoaștere după fotografie ( filele 16-20, dosar urmărire penală), precum și procesele-verbale de recunoaștere după fotografie și planșele fotografice (filele 30-31 și fila 35, dosar urmărire penală);
- procesele-verbale de căutare a celor doi inculpați ( filele 39-41, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor:, și, toți audiați în ambele faze procesuale;
- dovezile de recuperare a prejudiciului ( chitanțele de la filele 75, 77 și 79 din dosarul de urmărire penală), precum și declarațiile părților vătămate, date în cursul urmăririi penale, prin care acestea au arătat că nu mai formulează pretenții bănești în cadrul procesului penal, nedorind astfel să participe în cauza penală de față în calitate de părți civile (filele 76 și 78, dosar urmărire penală);
- procesul-verbal de ridicare a microcasetei audio, precum și microcaseta audio ridicată de la partea vătămată - constând în înregistrarea convorbirii din data de 31.01.2006 cu inculpatul (filele 80 și 81, dosar urmărire penală);
- fișele de cazier judiciar ale inculpaților ( filele 82 și 97 dosar urmărire penală, precum și filele 38-39, dosar instanță);
- copia sentinței penale nr. 141/18.09.2001 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul penal nr. 1890/2001 al Tribunalului Tulcea, cu mențiunea rămânerii definitive, precum și referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Tulcea privind sentința penală sus-menționată ( filele 63-70, dosar instanță);
- relațiile comunicate de către Judecătoria Tulcea, în cursul cercetării judecătorești, privind sentința penală nr. 1647 din data de 23.08.2002, pronunțată de Judecătoria Tulcea, privind pe condamnatul, sentință penală rămasă definitivă la data de 28.08.2002, din care rezultă că [, ] condamnatul a fost liberat condiționat, la data de 28.08.2002, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 839 de zile, din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 141/2001 a Tribunalului Tulcea;
- procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală fiecăruia dintre cei doi inculpați (filele 103 și 95, dosar urmărire penală);
- alte acte încheiate în cauză (filele 32-34, 36-37, 71-72. dosar urmărire penală), toate coroborându-se cu declarațiile inculpaților și -, date în cursul urmăririi penale.
De menționat că în cursul cercetării judecătorești, inculpata - s-a prevalat de dreptul său la tăcere, garantat de dispozițiile art. 70 alin.(2) din Codul d e procedură penală, la termenul de judecată din data de 18.01.2007 inculpata declarând în fața instanței că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză penală.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta, legal citat, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată ce au fost acordate de către instanță, astfel încât în cauză nu s-a putut proceda la ascultarea acestuia.
Din toate probatoriile administrate în cauza penală de față, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății (după distincțiile anterior făcute în acest sens), coroborate cu declarațiile fiecăruia dintre cei doi inculpați, date în cursul urmăririi penale, prin care aceștia - după ce inculpata - a avut o poziție procesuală oscilantă în ce privește modul și împrejurările comiterii faptelor, nuanțându-și, în funcție de anumite circumstanțe personale, atitudinea procesuală în raport de fapta imputată acesteia - au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, rezultă că inculpații și - se fac vinovați de comiterea infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea lor în judecată - prin rechizitoriul sus-menționat - și sesizarea instanței de judecată.
Atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului, constând în neprezentarea acestuia în fața autorităților judiciare (respectiv, în fața instanței de judecată), este apreciată drept sustragere de la efectuarea cercetării judecătorești, urmând a fi avută în vedere de către instanță la individualizarea judiciară a pedepsei.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 31.01.2006, cu ocazia încheierii unui contract de închiriere a unui apartament, cu complicitatea inculpatei -, care s-a dat drept soția acestuia - păstrând tăcerea asupra acestei împrejurări mincinoase, neadevărate, prezentate de către inculpatul sus-menționat, la data de 30.01.2006, celor trei părți vătămate -, (le)-a indus în eroare pe părțile vătămate, - și, afirmând în mod mincinos că are calitatea de proprietar al apartamentului respectiv (supus închirierii celor trei părți vătămate), cauzând astfel un prejudiciu total în cuantum de 1260 lei (RON), sumă reprezentând contravaloarea chiriei pentru apartamentul în discuție, în cuantum de 360 euro, plătită în avans pe o perioadă de trei luni, prejudiciu care a fost integral recuperat, prin restituire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune", prev. de art. 215 alin. (1) și (3) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal; inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă prezentei judecăți în stare de recidivă mare postexecutorie; astfel, instanța constată că infracțiunea ce face obiectul cauzei penale de față ( infracțiune intenționată, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1(un) an) a fost comisă de către inculpat la data de 31.01.2006, respectiv după executarea pedepsei de 6(șase) ani închisoare ( ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 141 din data de 18.09.2001 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul penal nr. 1890/2001 al Tribunalului Tulcea ), rămasă definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 287/P/ din data de 02.11.2001 a Curții de Apel Constanța, respectiv la data de 04.12.2001, pentru săvârșirea de către acesta a mai multor infracțiuni intenționate concurente), din care inculpatul sus-menționat a fost liberat condiționat la data de 28.08.2002 ( prin sentința penală nr. 1647/23.08.2002 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 28.08.2002), cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 839 de zile; cum - raportat la condamnarea cu închisoarea sus-menționată - nu a intervenit reabilitarea și nici nu s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de dispozițiile legale în materie, iar infracțiunea ce face obiectul cauzei penale de față a fost comisă după executarea pedepsei cu închisoare(a) referită anterior, în cauză sun incidente, în ce-l privește pe inculpatul, dispozițiile art. 37 lit. b) din Codul penal, referitoare la recidiva mare postexecutorie.
Fapta inculpatei - care - la data de 30.01.2006 -, cu rea-credință, în împrejurările descrise prin situația de fapt reținută de către instanță, s-a dat drept soția inculpatului - păstrând tăcerea asupra acestei împrejurări mincinoase, neadevărate, prezentate de către inculpatul sus-menționat părților vătămate -, ajutându- în acest mod pe acesta să le inducă în eroare pe părțile vătămate, - și, cu prilejul încheierii unui contract (convenție) de închiriere a unui apartament ( proprietatea de fapt și de drept a unor alte persoane fizice), cauzându-le astfel părților vătămate sus-arătate un prejudiciu total de 1260 lei (RON), prejudiciu care a fost recuperat în totalitate, prin restituire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la înșelăciune", prev. și ped. de art.26 din Codul penal raportat la art. 215 alin. (1) și (3) din Codul penal.
De menționat că, la termenul de judecata din data de 18.01.2007, instanța, față de relațiile comunicate de Judecătoria Tulcea, privind restul de 839 zile de închisoare rămas neexecutat, urmare a liberării condiționate a inculpatului la data relevată prin relațiile comunicate de către Judecătoria Tulcea, a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea de încadrare juridică - pentru inculpatul -, în sensul de a se reține in sarcina acestuia dispozițiile art. 215 alin.(1) și (3) din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a) din Codul penal, în loc de art.37 lit. b) din Codul penal. De asemenea, instanța, la același termen de judecata, a pus în discuție și schimbarea de încadrare juridică, din infracțiunea prev. de art.215 alin.(1) și (3) din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. b) din Codul penal, pentru inculpatul, în infracțiunea prev. de art. 215 alin.(2) și (3) din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a) din Codul penal, iar pentru inculpata - a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.26 din Codul penal raportat la art.215 alin.(1) și (3) din Codul penal, în infracțiunea prev. de art.26 din Codul penal raportat la art. 215 alin.(2) și (3) din Codul penal.
În raport însa de considerentele anterior expuse, cererile privind schimbarea încadrării juridice - dată faptelor comise de către fiecare dintre cei doi inculpați prin actul de sesizare a instanței -, așa cum au fost acestea puse de către instanță în discuția contradictorie a părților, la termenul de judecată din data de 18.01.2007, apar cafiindneîntemeiate, faptele inculpaților și - întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor sus-referite (după distincțiile anterior făcute în acest sens).
Pentru infracțiunea săvârșită, fiecare dintre cei doi inculpați va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei - pentru infracțiunea comisa de către fiecare dintre cei doi inculpați - și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prescrise de dispozițiile art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de către fiecare dintre cei doi inculpați, împrejurările concrete ale comiterii acestora, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați (în sensul că inculpata - nu este cunoscută cu antecedente penale, în vreme ce inculpatul este recidivist), care au recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina fiecăruia (deși inculpata - a avut o poziție procesuală oscilantă privind recunoașterea faptei reținute în sarcina ei, așa cum s- arătat anterior în acest sens), având în vedere - în ce-l privește pe inculpatul - că acesta s-a sustras de la efectuarea cercetării judecătorești (așa cum s-a arătat anterior în acest sens), luând în considerare și împrejurarea că prejudiciul cauzat părților vătămate a fost integral recuperat, prin restituire, ținând seama și de cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta săvârșită de către fiecare dintre cei doi inculpați, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica fiecăruia dintre cei doi inculpați câte o pedeapsă cu închisoarea dozată în mod corespunzător, pentru infracțiunea săvârșită, cu executare în regim privativ de libertate - în ce-l privește pe inculpatul -, apreciind (în cazul acestui inculpat) că numai astfel scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal, și - implicit - reeducarea inculpatului se pot realiza ( la stabilirea modalității de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, instanța a avut în vedere starea de recidivă mare postexecutorie în care se află acesta, în raport de care regimul de detenție apare ca fiind unica modalitate de executare legală a pedepsei închisorii la care va fi condamnat inculpatul prin hotărârea judecătorească de față).
În ce o privește pe inculpata -, apreciind că scopul pedepsei - conform art. 52 din Codul penal - și implicit reeducarea inculpatei se pot realiza chiar fără executarea pedepsei închisorii aplicate acesteia prin prezenta sentință penală, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, instanța va dispune - în baza art. 81 din Codul penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea ce-i va fi aplicată acestei inculpate prin prezenta sentință penală.
Va fixa inculpatei - termenul de încercare prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. (1) din Codul penal și va învedera acesteia dispozițiile art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul în care inculpata, în cursul termenul de încercare, va săvârși o nouă infracțiune intenționată.
În ce-i privește pe cei doi inculpați, instanța, în baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) cu referire (și) la art. 71 alin. (1) din Codul penal, va aplica fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din Codul penal, pe durata și în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate; în ce o privește însă pe inculpata -, instanța, în baza dispozițiilor art. 71 alin.(5) din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, va dispune suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din Codul penal.
Instanța va lua act că părțile vătămate, - și nu s-au mai constituit părți civile în cadrul procesului penal, prejudiciul ce le-a fost cauzat acestora, prin săvârșirea infracțiunii, fiind recuperat integral, prin restituire.
Văzând și dispozițiile art. 189, precum și dispozițiile art. 349 raportat la art. 191 din Codul d e procedură penală,
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, declarat apel inculpatul care criticat-o sub aspectul temeiniciei.
A motivat inculpatul apelant că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare în raport de atitudinea procesuală sinceră pe care a adoptat- în fața organelor judiciare și de faptul că recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate.
Prin decizia penală nr. 376 din 4.09.2007, Tribunalul Iașia respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 295 din 1.02.2007 a Judecătoriei Iași și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești desfășurate în prezenta cauză, organele judiciare au administrat un amplu material probator necesar pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Întregul complex probator administrat în cauză fost atent analizat și just evaluat de către judecătorul fondului, cu ocazia deliberării; situația de fapt reținută în considerentele hotărârii supuse analizei de față fiind în deplină concordanță cu pro existente la dosar.
Astfel, din coroborarea declarațiilor părților vătămate, și cu mențiunile proceselor verbale de prezentare pentru recunoaștere unor fotografii judiciare (din cuprinsul cărora rezultă că fiecare dintre cele 3 părți vătămate i-a recunoscut pe inculpații și ca fiind participanți la comiterea faptei de înșelăciune), cu procesul verbal și planșa foto aferentă încheiate cu ocazia prezentării pentru recunoaștere fotografiei inculpatului martorului, cu declarațiile martorului, declarațiile martorilor, și, cu dovezile de recuperare a prejudiciilor, cu înscrisul sub semnătură privată intitulat "proces-verbal" aflat la fila 15 dosar urmărire penală și cu declarațiile de recunoaștere ale fiecăruia dintre cei doi inculpați - și, rezultă - cu certitudine, că la data de 31.01.2006, în baza unei hotărâri infracțiunile luate de comun acord, cu ocazia încheierii unui contract de închiriere unui apartament, inculpatul, ajutat de coinculpata care s- prezentat ca soție acestuia, aspect ce nu era real - le-a indus în eroare pe părțile vătămate, și, prin aceea că afirmat, în mod mincinos, că are calitatea de proprietar al apartamentului oferit spre închiriere părților vătămate, cauzând astfel pagubă în cuantum de 1260 lei.
Faptele dovedit că au fost comise de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și respectiv "complicitate la înșelăciune" prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1 și 3 Cod penal în ceea ce o privește pe inculpata, așa cum în mod corect reținut și prima instanță.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul constată că la efectuarea acestei operațiuni prima instanță ținut seama de toate criteriile generale prevăzute la art. 72 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social concret al faptei comise de fiecare dintre cei doi inculpați,de împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite de, cuantumul prejudiciului produs,de împrejurarea că acesta fost recuperat integral și de circumstanțele personale ale inculpaților.
În ceea ce îl privește pe inculpatul se constată că la stabilirea pedepsei și modului de executare, judecătorul fondului avut în vedere starea de recidivă acestuia, atitudinea procesuală sinceră adoptată în cursul urmăririi penale precum și împrejurarea că s- sustras de la cercetarea judecătorească.
În raport de toate aceste criterii, prima instanță i- aplicat inculpatului apelant pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Examinând fișa de cazier judiciar inculpatului, instanța de apel constată că acesta suferit anterior alte trei condamnări definitive, inclusiv pentru săvârșirea unei fapte identice, adică unei fapte de "înșelăciune". Acest aspect conduce la concluzia că pedepsele aplicate anterior inculpatului nu și-au atins scopul, acesta nu și- schimbat atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală, ci dimpotrivă persistat pe calea infracțională.
pe calea infracțională inculpatului formează convingerea că acesta prezintă o periculozitate socială sporită care justifică aplicarea, pentru noua infracțiune(cea care formează obiectul cauzei de față) unei pedepse cu închisoare într-un cuantum mai ridicat față de limita minimă prevăzută de textul incriminator - 6 luni închisoare -.
Nu poate fi neglijată nici atitudinea inculpatului apelant care nu s-a prezentat nici în fața instanței de fond și nici instanței de apel, atitudine care denotă că acesta nu conștientizat pe deplin consecințele și gravitatea faptei comise și nu are un sentiment de căință față de acesta.
Mai mult, la data când comis fapta de înșelăciune ce formează obiectul cauzei de față - 31.01.2006 - în raport de condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 141/2001 a Tribunalului Tulcea, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie. Or, recidiva postexecutorie constituie cauză generală de agravare pedepsei care, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin.4 Cod penal, se sancționează cu o pedeapsă mai "aspră".
Față de considerentele expuse anterior, instanța constată că pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea apelată,respectiv pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, este proporțională cu gravitatea faptei dovedit comisă de acesta și cu periculozitatea sa socială sporită astfel că, critica inculpatului în această privință este nejustificată.
În termen legal hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpații și fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, astfel cum s-a invocat în susținerea pe fond a recursului formulat de inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, în ce privește recursul inculpatului, prin prisma motivului de recurs invocat, în raport cu cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să țină seama, potrivit criteriilor enumerate în disp. art. 72 Cod penal, atât de modalitatea de săvârșire a faptei și gradul de pericol social al acesteia cât și de persoana și conduita infractorului, precum și de toate circumstanțele reale și personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală, criterii de care instanțele au ținut seama în momentul individualizării sancțiunii aplicate inculpatului recurent.
În lumina acestor prevederi, instanța fondului și cea de apel, au valorificat în suficientă măsură, în planul individualizării sancțiunii, datele ce țin de persoana inculpatului recurent, conduita acestuia, împrejurările referitoare la faptă și la modalitatea de comitere, la gradul de pericol social al acesteia, apreciind în mod corespunzător, că, în cauză, raportat și la statutul de recidivist potexecutoriu reținut în sarcina inculpatului recurent că nu se identifică elemente circumstanțiale de natură să conducă la atenuarea răspunderii penale nefiind incidente nici una din împrejurările ce pot fi apreciate de către instanță ca circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat celor enunțate anterior și având în vedere, în principal, starea de recidivă postexecutorie reținută în sarcina inculpatului recurent, în mod legal instanțele au apreciat că reeducarea acestuia nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind exclusă posibilitatea aplicării vreuneia din instituțiile suspendării executării pedepsei.
În consecință, față de aspectele reținute, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, răspunde cerințelor legale, fiind de natură să asigure finalitatea preventivă și cea educativă, astfel că nu sunt temeiuri pentru modificarea acesteia.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpata -, Curtea a constatat inadmisibilitatea acestuia, excepție pusă în discuția părților la termen, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit disp. art. 385 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală, "nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală nu au folosit calea de atac a apelului".
Prin neexercitarea căii de atac a apelului, sentința, în ceea ce privește pe inculpata, a intrat în puterea lucrului judecat și, în consecință, împotriva sa nu mai poate fi folosită nici o cale ordinară de atac, ceea ce face ca recursul promovat să fie inadmisibil.
În speță nu sunt incidente disp. art. 385 ind. 1 alin.4 teza finală Cod procedură penală potrivit cărora "împotriva deciziilor pronunțate în apel, persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală, chiar dacă nu au folosit apelul, pot declara recurs", întrucât soluția pronunțată în apel nu a devoluat și cu privire la inculpata recurentă, a cărei situație juridică a rămas neschimbată, stabilită definitiv prin sentința împotriva căreia nu s-a folosit calea de atac.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală, să respingă ca inadmisibil, recursul formulat de inculpata -.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 376 din 04.09.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
2. Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 04.09.2007 a Tribunalului Iași.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de 100 lei fiecare onorariu apărător oficiu va fi suportată din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.03.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Iulia Elena Ciobanu, Aurel
