Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1160/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1160
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Mirela
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 23 de la 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Mehedinți - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe recurentul - inculpat, precum și avocat ales G reprezentând pe intimata - parte civilă SERV
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - respectiv intenția, iar în subsidiar, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Astfel, a arătat în esență că încadrarea juridică justă a faptei este aceea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât, beneficiarul CEC-ului a cunoscut în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar în bancă și totuși a acceptat primirea CEC-ului, în aceste condiții.
Într-o teză subsidiară, a fost criticată decizia tribunalului cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului.
Avocat G, pentru intimata - parte civilă SERV S, a solicitat respingerea recursului ca nefundat arătând că decizia instanței de apel este legală și temeinică.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea deciziei penale a Tribunalului Mehedinți ca fiind legală și temeinică, încadrarea juridică a faptei dată de instanța de apel fiind justă, iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Strehaia, prin sentința penală nr. 83 din 28.02.2007 în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridica a faptei din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 4.Cod Penal in art.84 alin.1 pct.2 din Lg.59/1934.
In baza art. 84 alin.1 pct.2 din Lg.59/1934, a condamnat pe inculpatul la 8 luni închisoare, iar în baza art.81, 82.Cod Penal a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 8 luni.
In baza art.359 C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83, 84.
Cod PenalIn baza art.14, 346.C.P.P. raportat la art.998 - 999.civ. a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 68245, 77 lei - daune materiale, reprezentând prejudiciu nerecuperat, sumă ce va fi reactualizata de la data de 13.04.2004 la data plații efective.
In baza art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 1050 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, n cursul anului 2003, - administrator la SC SRL si la SC SRL a desfășurat relații de afaceri cu G - administrator al SC Serv SRL
In urma tranzacțiilor, SRL datora către SC Serv SRL suma de 682.457.720 lei, debit ce a luat naștere prin cedarea de catre SC Serv SRL a unor creanțe către SC SRL de la SC SRL D, in valoare de 900.000.000 lei, inculpatul achitând la vremea respectiva suma de 300.000.000 lei, rămânând o diferența de 600.000.000 lei, ce urma sa fie achitata de inculpat în numerar (cnf. declarației data de administratorul parții civile in organelor de politie la 28.04.2004).
de insistențele parții vătămate de a-i fi achitata suma de bani, după ce anterior emisese către societatea creditoare doua bilete la ordin refuzate la plata datorita lipsei de disponibil in cont, la începutul anului 2004 (conform declarației administratorului părții civile de la termenul din 22.06.2006 si a declarației martorului ), inculpatul a înmânat acestuia fila CEC seria - 300 nr.-, necompletata la nici una din rubrici, semnata si ștampilata cu stampila SC SRL Mihăești, restul datelor fiind completate de administratorul părții civile (cnf. declarației acestuia de la termenul din 25.01.2007).
Ulterior, la data de 13.04.2004, administratorului SC Serv SRL a introdus in banca fila CEC, care a fost refuzata la plata datorita lipsei de disponibil in contul societății emitente.
Conform adresei emisa de -Sucursala Cîmpulung sub nr.7500/3.06.2004, SC SRL (in numele căreia s-a emis fila CEC) era in interdicție bancara din data de 30.03.2004.
S-a mai reținut că din declarațiile administratorului părții civile, ale inculpatului si martorilor audiați, debitul pe care societatea inculpatului îl datora parții civile nu a luat naștere in urma unei tranzacții comerciale clasice in care plata contravalorii mărfii livrate se face prin emiterea unei file CEC, ci esențial in "tranzacția" dintre societatea inculpatului si partea civila a fost, tocmai, înțelegerea parților, ca in schimbul cedării creanței de la SC SRL D, societatea inculpatului sa achite suma de bani in numerar.
In aceste condiții, se constata ca fila CEC a fost înmânata pentru a dovedi existenta datoriei, ca o garanție pentru eventualitatea in care plata nu se va face in numerar-conform înțelegerii parților, ținând cont si de atitudinea administratorului parții civile care amenințase ca si va da foc (cf. declarației inculpatului coroborata cu declarațiile martorilor si ).
Având in vedere toate aceste împrejurări, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă anterior - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Lg.59/1934, având in vedere ca, deși, la emiterea filei CEC, inculpatul a adus la cunoștința administratorului parții civile ca in contul societarii cu care acesta se afla in relații comerciale nu exista disponibil, acesta a acceptat, drept garanție a plații ce urma sa se facă ulterior, chiar si o fila CEC ce aparținea unei societatea cu care nu avea nici o legătura comerciala.
In aceste condiții, s-a reținut ca nu este îndeplinit scopul prevăzut de lege pentru existenta infracțiunii prav. de art. 215.Cod Penal, cu atât mai mult cu cat se poate observa ca fila CEC a fost emisa practic "in alb",toate mențiunile-inclusiv data scadentei fiind completate ulterior de administratorul parții civile.
De asemenea, s-a retinut ca acesta a introdus fila CEC in banca la data de 13.04.2004, deci după aproximativ 3 luni de la data înmânării acesteia (ianuarie-februarie 2004-cnf. declarației martorului ), împrejurare ce denota inga o data lipsa intenției inculpatului de a insera partea civila, având in vedere ca, analizând rulajul conturilor SC SRL din perioada înmânării filei CEC, se observa ca exista disponibil in contul acestei societatea. De altfel, SC SRL a intrat in interdicție bancara la data de 30.03.2004, deci după data la care inculpatul a emis fila CEC.
În consecință, instanța de fond a reținut că toate aceste împrejurări întăresc convingerea ca inculpatul nu a acționat pe plan subiectiv cu intenția a-l induce in eroare pe reprezentantul parții civile, lipsind astfel latura subiectiva necesara pentru existenta infracțiunii de inselaciune, soluție reținuta, de altfel, si de Ministerul Public, care inițial a dispus scoaterea de sub urmăriri penala a inculpatului pentru savarsirea infracțiunii prev.de art.215 alin. 4..
Cod PenalInstanța a constatat că în drept, fapta inculpatului de a emite o fila CEC fără a avea la tras disponibil suficient in acel moment, este incriminata de dispozițiile art.84 alin.1 pct.2 din Lg.59/1934, infracțiune in care instanta urmează a schimba încadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, si anume: dispozițiile parții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisa, dar si de conduita inculpatului in cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, urmând a-i aplica acestuia pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82.Cod Penal, deoarece scopul educativ-preventiv al pedepsei, așa cum este definit de art.52 poate Cod Penal fi atins si privarea de libertate a acestuia, având in vedere ca nu are antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, partea civilă SC Serv SRL și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru aplicarea greșită a art. 334 Cod Procedură penală, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.4 p în infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934, atâta vreme cât aceeași instanță a constatat existența condiției esențiale a săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 alin.4 Cod Penal, respectiv producerea unei pagube posesorului C- ului, prin inducere în eroare și chiar l-a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale. Textele prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934 încriminează două fapte distincte și această infracțiune la legea cecului este o infracțiune de pericol care nu implică producerea unui prejudiciu; această lege reglementând operațiuni efectuate cu cecuri care presupun bună credință și încredere între parteneri, beneficiarul nesuportând nici o pagubă, dar fapta este totuși infracțiune pentru că așa cum prevede legea cadru, în momentul emiterii trebuia să existe provizia necesară. Astfel se precizează că infracțiunea prevăzută de Legea nr.59/1934 presupune un singur element și anume emiterea unui C fără a exista disponibil în contul trăgătorului, necondiționat de producerea vreunui prejudiciu sau de atitudinea subiectivă a emitentului.
Referitor la infracțiunea prev. de art.215 alin. 4.Cod Penal, s-a precizat că pentru existența ei sunt necesare mai multe elemente, în primul rând inducerea în eroare a beneficiarului cecului, prin prezentarea mincinoasă a faptului că exista provizia necesară în bancă în momentul emiterii lui, ori acest fapt a fost dovedit, respectiv intenția frauduloasă a emitentului, având ca scop dobândirea unui folos material injust, situație în care se apreciază de parchet că infracțiunea comisă de inculpat este cea de înșelăciune în condiții prev. de art.215 alin. 4.Cod Penal și nu cea prevăzută de legea cecului și s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.4
Cod PenalPartea civilă Serv. L - prin administrator G - a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală, în sensul că greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere că s-a reținut eronat că inculpatul a acționat fără intenția de a înșela, deși din probele administrate, respectiv perseverența acestuia de a elibera instrumente de plată diferite, știind că nu are disponibil în cont( a eliberat întâi bilete de ordin care au fost refuzate la plată), iar susținerea inculpatului că această filă reprezintă o garanție a datoriei nu este în concordanță cu legea cât și faptul că a direcționat suma ce trebuia încasată de la la o altă societate demonstrează intenția infracțională a inculpatului de a înșela partea civilă, astfel că nereținerea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inc. și schimbarea încadrării juridice, au fost apreciate ca nelegale.
Totodată, hotărârea a mai fost criticată și pentru că instanța de fond a omis să-l oblige pe inculpat la cheltuielile de judecată cerute și dovedite de partea civilă.
Prin apelul declarat de inc., s-a susținut nu se face vinovat de comiterea nici unei fapte penale, întrucât nu este vorba de emiterea unei file, câtă vreme inculpatul nu a completat rubricile acesteia, nu s-a ținut seama că fila semnată doar și ștampilată de el a fost dată în anumite împrejurări sub presiune, și de altfel, această filă a fost emisă în perioada ianuarie-februarie 2004, când inculpatul nu era în interdicție bancară, acest faptul intervenind în martie 2004 și aceasta datorită falimentării A, de unde inculpatul avea de încasat 2 miliarde lei.
Din aceste considerente, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art.10 lit. d
C.P.P.Prin decizia penală nr. 23 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și partea civilă SC Serv.SRL S; desființarea parțială a sentinței penale și, în rejudecare, în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 4.
Cod PenalÎn baza art. 215 alin. 1 și 4.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 16.09.1965 în comuna Mihăiești, județul A, cetățean român, studii liceale, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Mihăiești, sat, județul A, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit.b și c raportat Cod Penal la art.71 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata a 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă SC Serv.SRL S, efectuate la instanța de fond și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192.C.P.P. a fost obligat apelantul inculpat la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat apelantul inculpat la plata 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă SC Serv. SRL S, constând în onorariu de avocat, cheltuieli efectuate în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că, sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că fără dubiu că inculpatul a emis un cec fără a exista disponibil în cont, faptă cu caracter penal, neputând fi admisă teza apărării, în sensul că cecul a fost emis nu cu titlu de instrument de plată, ci ca o garanție a recunoașterii datoriei față de partea civilă, aspect care nu este reglementat de lege, nefiind permisă de legislația în vigoare o astfel de constituire de garanții.
Din înscrisurile de la dosar, coroborate cu declarațiile părților, s-a reținut că, în contul datoriei firmei inculpatului către partea civilă, acesta, în calitate de administrator, a emis inițial două ordine de plată, refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, iar apoi a emis cecul supus analizei în cauză, de asemenea refuzat la plată pentru lipsă de disponibil.
Astfel, este evident că inculpatul a încălcat legea penală, emițând un instrument de plată, știind că nu are disponibil în cont.
Deși inculpatul s-a apărat în sensul că nu a putut onora acest cec întrucât, la rândul său, nu a primit banii ce i se datorau firmei sale de către SC și, cu care avea tranzacții comerciale, s-a constatat că anterior emiterii (07.04.2004) cecului cu două zile, inculpatul a solicitat SC SA ca datoria acesteia față de SC MT SRL să fie virată în contul SC SRL Pitești, ceea ce evidențiază intenția inculpatului de a nu se face plata către partea civilă SC Serv SRL S( adresa SC înregistrată la SC la 05.04.2004 - fila nr. 31 din dosarul de urmărire penală).
În plus, administratorul celor două societăți comerciale, inculpat în cauză, știa că firmele sale sunt în interdicție bancară începând cu 12.12.2003, respectiv cu 30.03.2004, deci anterior emiterii cecului către partea civilă, după cum rezultă din adresa BCR -Sucursala Câmpulung cu nr. 7500/03.06.2004, aceste date fiind de natură a sublinia că inculpatul cunoștea faptul că nu există acoperirea necesară în contul asupra căruia s-a tras cecul.
Nici apărarea inculpatului că i se adusese la cunoștință reprezentantului părții civile despre lipsa de disponibil, dar în același timp că urma să se alimenteze contul societății comerciale proprii, nu a putut fi reținută de instanța de apel în aceste condiții, deoarece este evident că tocmai prin această prezentare falsă a realității (știind că anterior redirecționase plata datoriei terțului către sine spre o altă persoană juridică) inculpatul a urmărit prejudicierea SC Serv SRL
În aceste condiții, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului de a emite un cec fără a exista provizia necesară, prezentând beneficiarului - parte civilă o situație, în scopul de a-i produce un prejudiciu, respectiv pentru a obține ilegal un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1 și 4.Cod Penal, aărând ca justificată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din legea nr. 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prin cecuri, prev. de art. 215 alin.1 și 4.Cod Penal, urmând a se proceda în acest fel potrivit art. 334.
C.P.P.Stabilindu-se că instanța de fond a condamnat în mod greșit inculpatul pentru o altă faptă penală, instanța de apel a admis apelurile parchetului și părții civile, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a a aplicat, instanța de apel a avut în vedere limitele legale ale pedepsei, valoarea prejudiciului produs părții civile, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul minim legal este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, conform art. 52.Cod Penal, de a-l determina pe inculpat să respecte valorile sociale economice apărate de lege.
Totodată, s-au aplicat și dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c în Cod Penal condițiile art. 71 alin. 2.Cod Penal privind pedeapsa accesorie.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, obligând inculpatul la plata despăgubirilor civile materiale constând în valoarea pentru care s-a emis cecul, reprezentând prejudiciul nerecuperat, astfel încât se vor menține aceste dispoziții ale sentinței.
Întrucât, cu ocazia dezbaterilor s-a solicitat instanței de fond acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, iar din chitanțele depuse la dosarul de fond a rezultat că respectivele cheltuieli se ridică la nivelul de 1.000 lei - onorariu de avocat, s-a dispus conform art. 193.C.P.P. plata acestora de către inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, pronunțarea unei soluții de achitare a sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală rap la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția, iar în subsidiar, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Astfel, s-a arătat în esență că încadrarea juridică justă a faptei este aceea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât, beneficiarul CEC-ului a cunoscut în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar în bancă și totuși a acceptat primirea CEC-ului în aceste condiții.
Într-o teză subsidiară, a fost criticată decizia tribunalului cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat referitor la greșita reținere a vinovăției sale, sunt nefondate.
Instanțele de fond și de apel, printr-o apreciere corectă a probelor administrate, au reținut o situație de fapt justă, soluția de condamnare a inculpatului fiind conformă cu probatoriul administrat.
Susținerea inculpatului, în sensul că fapta a fost săvârșită fără vinovăție, nu poate fi primită, probele administrate confirmând faptul că acesta a indus în eroare partea civilă cu ocazia emiterii filei seria - nr. -, deși cunoștea împrejurarea că COMPLET (în numele căreia a fost emisă fila ) se afla în interdicție bancară încă din data de 30.03.2004, fapt dovedit cu adresa nr. 7500/03.06.2004 emisă de - Sucursala Cîmpulung.
Cum în mod just a reținut instanța de apel, intenția inculpatului de a induce în eroare partea civilă, este dovedită și cu atitudinea acestuia, care, anterior a eliberat două bilete la ordin refuzate la plată pentru lipsa disponibilului.
Apărarea inculpatului că ar fi emis CEC-ul ca garanție, întrucât urma ca să îi vireze o sumă datorată, de 2.359.312.986 ROL, nu poate fi primită, întrucât, cu două zile înainte de emiterea CEC-ului, inculpatul a solicitat societății comerciale anterior menționate să transfere această sumă în contul unei alte societăți, respectiv Pitești, astfel că, la data emiterii filei CE. nu îi mai datora nici o sumă de bani, afirmația inculpatului în sensul că urma să primească suma de bani respectivă de la această societate neconstituind altceva decât o manoperă de inducere în eroare a părții civile.
Pentru aceleași considerente expuse anterior - întrucât probatoriul administrat confirmă faptul că inculpatul a emis fila fără a exista disponibil în bancă cu scopul de a induce în eroare beneficiarul cecului, prezentând beneficiarului - parte civilă o situație, cu intenția de a-i cauza un prejudiciu, respectiv de a obține un folos material injust - în mod corect instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea de înșelăciune în formă calificată prev de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal.
Criticile formulate de inculpat, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, sunt - de asemenea - nefondate.
Instanța de apel a dat eficiență criteriilor generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, aplicând o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, urmările produse, circumstanțele reale de săvârșire a faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, instanța de prim control judiciar orientându-se deja la o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege - 3 ani închisoare, coborârea pedepsei sub această limită fiind posibilă numai în situația reținerii unor circumstanțe atenuante, care nu au fost identificate în speță.
În consecință, constatând criticile formulate ca nefiind fondate și având în vedere că nu au fost identificate alte motive de recurs care să fie analizate din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod Procedură penală, se va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, va fi obligat recurentul - inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu și suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 23 de la 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Mehedinți - Secția Penală.
Obligă recurentul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu și a 800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:.
Dact. 2 ex./T/08.12.2009
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu, Mirela
