Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 120/A/2008

Ședința publică din 20 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Chitidean Valentin Judecător

JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către inculpatul și de către partea civilă - - împotriva sentinței penale nr. 123/F din data de 25 iunie 2008, pronunțată în dosar nr- (număr în format vechi 2536/P/2005) al Tribunalului Bistrița N, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.123 din 25 iunie 2008 a Tribunalului Bistrița N, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1975, în comuna, jud. B N, cu domiciliul în comuna nr. 91, jud. B N, flotant în municipiul B, str. -. -,. 58,.B,. 20, jud. B N, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii medii, cu antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pen. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5.pen, art. 74 lit. a,c, 76 lit. a, 76 al.2 pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 al.1 pen. art. 74 lit.a,c, 76 lit. e pen.

S-a constatat că infracțiunile din prezentul dosar sunt săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a pen. și în același timp sunt concurente și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin nr. 357/04.11.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei la pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, suspendată condiționat.

Conform art. 85.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin nr. 357/2004 a Judecătoriei Vatra Dornei și descontopește această pedeapsă în elementele ei componente, repunându-le în individualitatea lor, respectiv: 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 41 al. 2 art. 13 pen.; 6 luni închisoare aplicată prin nr. 1702/2003 a Judecătoriei Gherla, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26.pen. rap. la art. 290.pen.

Conform art. 36 al.1, 34 lit. b, 35 al. 1.pen. s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit.a,b,c pen.

Conform art. 170, 348.pr.pen. s-a dispus anularea actului fals (contractul de garanție reală mobiliară din data de 10.07.2003 prin care -" - "SRL garantează cu bunuri proprietatea sa obligațiile asumate de - " " SRL față de -" 95"SRL B, în baza contractului de export în comision nr. 7/06.07.2003).

Conform art. 14, 346.pr.pen. rap. la art. 998.civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - " 95"SRL B suma de 78705,48 USD sau echivalentul în lei la data plății și s-au respins celelalte pretenții civile formulate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 15 al. 2.pr.pen. referitoare la constituirea de parte civilă.

Conform art. 7, 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la rămânerea ei definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița N.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma 4.605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. Rechizitoriul nr. 88/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a pen. a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5.pen. și respectiv, art. 290.pen.

Prin actul de acuzare s-au reținut în sarcina inculpatului următoarele:

Inculpatul are calitate de administrator la -" - "SRL, - " " SRL și - " "SRL, jud. S, toate cele trei societăți având ca obiect principal de activitate exploatarea, prelucrarea și comercializarea lemnului.

Societățile menționate se confruntau încă din anul 2002 cu grave dificultăți financiare iar la 13.06.2003 - " - " SRL care achiziționase din import utilaje de prelucrare a lemnului a intrat în lichidare judiciară. Ca urmare, la data de 3.04.2002, inculpatul a vândut utilajele către - " Leasing" SRL C N, iar câteva zile mai târziu, în calitate de administrator al - " " SRL, le-a cumpărat în leasing, conform contractului de leasing nr. 30/8.04.2008, ultima rata urmând să fie plătită la 15.03.2005. Întrucât eșalonarea plății ratelor nu a fost respectată, contractul de leasing a fost rezoluționat.

În calitate de administrator al aceleiași societăți, la data de 06.06.2003 inculpatul a încheiat cu - " 95"SRL B un contract de export în comision prin care se obliga să livreze acestei din urmă societăți cantitatea de 3000 metrii cubi cherestea pe an.

Cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a ascuns faptul că societățile pe care le administra aveau o situație financiară dezastruoasă. De asemenea, acesta a solicitat administratorului - " 95 "SRL B, acordarea unui avans pentru susținerea activității de exploatare și prelucrare a lemnului, părțile convenind în cele din urmă ca acesta să fie de 75.000 USD. Pentru garantarea avansului a fost încheiat un contract de garanție reală mobiliară asupra utilajelor de prelucrare a lemnului, pe care inculpatul le- prezentat ca aparținând - " "SRL, deși în realitate erau vândute către - " Leasing"SRL C N și ulterior cumpărate în leasing.

În aceste condiții, în două tranșe, la 10.07.2003 și la 15.09.2003, administratorul - " 95" SRL Bat ransferat inculpatului suma totală de 75.000 USD. Între cele două transferuri de valută inculpatul a livrat câteva vagoane de cherestea către - " 95" SRL B cu intenția de a înșela vigilența părții vătămate și de a obține plata celei de a doua tranșe.

Pentru a convinge partea vătămată că avansul va fi recuperat, la 16 octombrie 2003, inculpatul a emis în numele - " " SRL trei bilete la ordin, fiecare în valoare de 25.000 USD, deși la momentul respectiv societatea se afla în interdicție bancară.

În perioada 25.07-25.10.2003, - " " SRL, a livrat către - " 95" SRL B, marfă în valoare de 41784 USD, care a fost facturată separat și plătită integral de partea civilă.

Ulterior datei de 25.10.2003, văzându-se în pericol de a pierde utilajele cu care a garantat avansul întrucât nu a plătit ratele de leasing, inculpatul a transferat contractul de leasing către - " " SRL, astfel că din acel moment - " " SRL nu a mai livrat cherestea părții civile. Din acest motiv, - " 95" SRL Bac ompletat ultimul bilet la ordin (respectiv cel emis în alb) și l-a depus în bancă spre decontare. Din totalul de 2.470.300.000 lei ROL, reprezentând echivalentul la momentul respectiv a sumei de 75.000 USD, partea civilă a obținut doar 90 USD care se aflau în contul societății debitoare. Cu ocazia executării silite a garanției reale mobiliare partea civilă a constata că utilajele în cauză nu au aparținut societății inculpatului nici la data încheierii contractului.

Partea civilă - " 95" SRL B s-a constituit parte civilă conform art. 15 al. 2.pr.pen. (până la citirea actului de acuzare) cu suma de 83786,32 USD compusă din: plata avans de 75.000 USD, dobânda bancară în cuantum de 7848,82 USD aferentă perioadei 16.07.2003-21.09.2005 și comision de administrare credit de 937,50 USD " aferent întregii perioade mai sus indicate"(31-dosar de fond).

Prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, reprezentantul legal al - " 95"SRL B, a menținut constituirea de parte civilă depusă până la citirea acutului de acuzare ( 83-84).

Ulterior, la termenul de judecată din 09.04.2008, prin avocatul ales, partea civilă a depus o " precizare a cererii de constituire civilă", solicitând " dobânzi legale calculate la zi, pentru perioada 10.07.2003- 12.02.2008 (248-dosar de fond), cu motivarea că nu a putut prevedea prelungirea duratei procesului penal. Prin urmare, cu acea ocazie, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 95316,40 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plății.

Audiat în faza de cercetare judecătorească reprezentantul legal al părții civile - " 95" SRL B, numita, a declarat (83-84) că "menține constituirea de parte civilă depusă de avocatul ales" (respectiv cea de la fila 31), iar privitor la încheierea contractului de export în comision, a relevat că a fost indusă în eroare de inculpat, care i-a prezentat contrar realității situația financiară a firmelor pe care le administra, i-a ascuns faptul că - " - "SRL se afla în lichidare judiciară și că utilajele aduse cu titlu de garanție reală mobiliară nu se aflau în proprietatea - " " SRL, ci erau cumpărate în leasing. A relevat că a fost indusă în eroare și prin prezentarea unor înscrisuri din care rezulta contrar realității, că utilajele în cauză erau achiziționate pe - " - " SRL, acte false pe baza cărora inculpatul a realizat înscrierea contractului de garanție și în Arhiva Electronică de Garanții Reale și Mobiliare.

În aceste condiții, reprezentanta legală a părții civile a declarat că a acceptat să remită inculpatului suma de 75.000 USD pe care acesta urma să o folosească pentru susținerea activității de exploatare a lemnului și pentru a plătii debitele care le avea către Romsilva.

De asemenea, reprezentanta părții civile a subliniat și faptul că înainte de remite inculpatului a doua tranșă din cei 75.000 USD, acesta i-a remis cu titlu de garanție trei bilete la ordin, fiecare în valoare de 25.000 USD. Întrucât începând cu luna noiembrie 2002, inculpatul nu a mai făcut livrări de cherestea a încercat decontarea unui bilet la ordin, împrejurare în care a aflat că firma acestuia avea interdicție bancară cu un an și înainte de încheierea contractului de export în comision, pentru nedecontarea a 12 CEC-uri și 16 bilete la ordin. În această situație, a încercat executarea silită a bunurilor care făceau obiectul contractului de gaj, pe parcursul căreia a aflat că utilajele în cauză au fost cumpărate de un cetățean arab (martorul ) și că nici la încheierea contractului acestea nu s-au aflat în proprietatea firmei inculpatului.

În cursul urmăririi penale (80-95) cât și în faza de cercetare judecătorească (62-63), inculpatul a recunoscu faptele pentru care este trimis în judecată.

Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul a relevat în esență starea de fapt consemnată în rechizitoriu, însă a susținut că a săvârșit faptele fiind influențat de numitul (audiat în calitate de martor) care l-a însoțit în permanență cu ocazia discuțiilor purtate cu reprezentanții - " 95" SRL B și era la curent cu situația financiară a firmelor pe care le administra. În concret, inculpatul a susținut că a fost cel care l-a sfătuit să nu discute cu reprezentanții părții civile despre situația financiară a firmelor sale și tot această persoană "a dus tratative" pentru vânzarea utilajelor către - "" SRL administrată de cetățeanul arab.

În fine, inculpatul a susținut că și încheierea contractului de export în comision a avut loc la propunerea numitului care era reprezentant al - " 95" SRL

Sub aspectul laturii civile, referindu-se la constituirea de parte civilă aflată la dosar fila 35, inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 69.000 USD și a dobânzilor, nefiind de acord cu precizările ulterioare depuse de către - " 95" SRL B prin apărătorul ales, ulterior citirii actului de acuzare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În calitate de asociat unic al - " - " SRL, jud. B N, numitul l-a împuternicit pe inculpatul ( fiul său), prin procură autentificată notarial nr. 498/26.02.2001 să conducă întreaga activitate a acesteia ( 29-30).

Inculpatul avea și calitatea de administrator la - " " SRL precum și al - " "SRL, jud.

Toate cele trei societăți comerciale aveau ca principal obiect de activitate exploatarea, prelucrarea și comercializarea lemnului, însă se confrunta cu grave dificultăți financiare.

Astfel, - " " SRL datora Ocolului Silvic din județul S, cca. 1,6 miliarde lei vechi (119), iar - " - "SRL, la data de 13.06.2003, a intrat în procedura de lichidare judiciară. În fine, trebuie menționat și că începând cu data de 30 aprilie 2002, - " " SRL a fost declarată în interdicție bancară, situație care urma a înceta la data de 4 noiembrie 2003.

În perioada menționată - " - " SRL a achiziționat din import utilaje de prelucrare a lemnului și anume:un gater "" Austria, un cărucior de întindere " ", un fierăstrău dublu pentru finit, o mașină de tocat lemn, un automat pentru ascuțit, o mașină pentru ceaprăzuit, o mașină de ascuțit, mai multe lame pentru fierăstrău, transportoare de bușteni, un tăietor pentru capătul buștenilor și sortare, un desrăfuitor de rumeguș. Aceste utilaje au fost montate la fabrica de prelucrare a lemnului din localitatea ( fila 61-75 dosar de urmărire penală).

În contextul în care nici una dintre societățile comerciale pe le care administra nu dispunea de lichidități bănești, la data de 3.04.2002, inculpatul a vândut în baza facturilor nr. - și nr. - utilajele menționate, aparținând - " - "SRL, către - " Leasing"SRL C Câteva zile mai târziu, respectiv la data de 8.04.2002, inculpatul a cumpărat aceleași utilaje în leasing, de această dată în calitate de administrator al - " " SRL, în baza contractului nr. 30/ 08.04.2002 (fila 31-49 dosar de urmărire penală). Conform clauzelor contractuale, utilajele rămâneau în proprietatea societății de leasing până la data ultimei rate, care urma să fie achitată la data de 15.03.2005.

Inculpatul a luat decizia vânzării utilajelor și apoi a achiziționării lor în leasing la sugestia martorului care avea cunoștință de situația financiară a firmei. Prin intermediul aceluiași martor, inculpatul a intrat în legătură cu reprezentanții părții civile - " 95"SRL B cu care, în calitate de administrator al - " " SRL, a încheiat un contract de export în comision prin care se obliga să livreze acestei societăți cantitatea de 3000 metri cubi cherestea pe an. În acest context, este de subliniat că martorul era reprezentant al - " 95"SRL B în relațiile acestei societăți cu alte firme din zona, care aveau ca obiect de activitate exploatarea și comercializarea lemnului.

Cu ocazia negocierilor și încheierii contractului de export în comision nr. 7/06.07.2003 (19-28), inculpatul a prezentat administratorului - " 95"SRL B -, o situație financiară înfloritoare, deși în realitate firmele sale se confruntau cu grave probleme financiare. În concret, la momentul încheierii contractului, - " - "SRL se afla în derularea procedurii de faliment iar - " " SRL se afla de peste un an de zile în interdicție bancară. La toate acestea se adăugau datoriile către Ocolul Silvic și problemele cu - " Leasing"SRL C Aceste aspecte nu au fost aduse la cunoștința reprezentanților - " 95"SRL B nici de martorul, considerent pentru care, pentru motive de neloialitate, în martie 2004 partea civilă i-a retras delegația de reprezentare (72-73- declarația martorului G).

În continuare, inculpatul a solicitat administratorului - " 95" SRL B, un avans pentru susținerea activității de exploatare și prelucrare a lemnului și pentru livrarea ritmică a materialului lemnos, urmând ca fiecare cantitate de cherestea livrată să fie plătită separat. În cele din urmă părțile au convenit ca avansul să se ridice la suma de 75000 USD iar restituirea lui să fie garantată prin încheierea unui contract de garanție reală mobiliară. Este de menționat că anterior inculpatul a promis că va garanta avansul cu un imobil (casă de locuit) aparținând părinților săi, după care a revenit, spunând că aceștia nu sunt de acord. În aceste împrejurări părțile au convenit să încheie contractul de garanție reală mobiliară care urma să poarte asupra utilajelor menționate mai sus, ceea ce s-a întâmplat la data de 10 iulie 2003 ( 57 dosar de urmărire penală).

În vederea încheierii contractului de garanție, la propunerea inculpatului, la fața locului s-a prezentat martorul G, director al părții civile - " 95"SRL B, căruia cu rea credință i-au fost prezentate utilajele în cauză ca aparținând - " " SRL. Așadar, contrar realității, anume că utilajele au fost vândute de - " - "SRL către - " Leasing "SRL C N și ulterior achiziționate în leasing de - " " SRL, inculpatul a afirmat că acestea se află în proprietatea uneia dintre firmele pe care le administrează.

Trebuie menționat că, pentru ca utilajele în cauză să fie primite în garanție, inculpatul a prezentat atât reprezentanților părții civile cât și Camerei de Comerț și Industrie a Județului B ( care a înscris garanția în Arhiva Electronică de Garanți Reale și Mobiliare, 76-77-dosar de urmărire penală) actele de achiziție a utilajelor pe -"- "SRL.

În aceste condiții, având încredere în garanția adusă de inculpat, prin dispoziția de transfer nr. 13141/10.07.2003, administratorul - " 95"SRL Bat ransferat către - " "SRL, suma de 42.750 USD, cu titlu de avans (55-56).

Pentru a justifica transferul bancar al acestei sume ( dat fiind că provenea dintr-o linie de credit) conform înțelegerii părților, inculpatul a emis factura fiscală nr. -/10.07.2003, din care rezultă că - " " SRL, ar fi livrat partenerului său de afaceri cherestea în valoare de 42750 USD, deși în realitatea marfa nu se livrase și nici nu urma a fi livrată.

De asemenea, prin dispoziția de transfer nr. 18062/15.09.2003, - " 95"SRL Bat ransferat către - " " SRL suma de 32250 USD, reprezentând diferența de avans contractat între părți. Pentru a justifica transferul bancar, la data de 12.09.2003, inculpatul a emis factura fiscală nr.- din care rezulta că - " "SRL ar fi livrat partenerului de afaceri marfă în valoare de 32.250 USD, deși cheresteaua nu s-a livrat și nici nu urma a fi livrată ( 78-79-dosar de urmărire penală).

Între cele două transferuri de valută, inculpatul a livrat câteva vagoane cu cherestea către - " 95"SRL B, cu intenția vădită de a înșela vigilența părții vătămate și de a obține astfel plata celei de a doua tranșe din avansul convenit.

Pentru a convinge partea vătămată că avansul va fi recuperat, la data de 16 octombrie 2003, inculpatul a emis în numele - " " SRL, trei bilete la ordin, fiecare pentru câte 25.000 USD, scadente la 20.11.2003, 20.12.2003 și 20.01.2004 (11-13-14-dosar de urmărire penală), deși așa cum s-a arătat anterior, societatea se afla în interdicție bancară începând cu data de 30.04.2002, situație care urma a înceta la data de 04.11.2003 și care era ascunsă de făptuitor ( 200-206-dosar de urmărire penală).

Cele trei bilete la ordin au fost completate de inculpat. După expirarea termenului scadent al primului bilet la ordin, inculpatul a emis un nou bilet la ordin, în alb, cu excepția ștampilei și a semnăturii care-i aparținea ( 198.199-dosar de urmărire penală).

Din documentul contabil "fișa de cont", întocmit de - " 95"SRL (118) a rezultat că în perioada 25.07-31.10.2003, - " " SRL a livrat către partea civilă cantitatea de 442,424 mc. cherestea în valoare de 41649,96 USD, valoare care a fost achitată integral (conform concluziilor raportului de expertiză aflat la dosar 224).

În plus față de cantitatea de cherestea livrată și achitată de părți, - " " SRL, a livrat către - " 95" SRL B, în baza "aviz de expediție" nr. -/25.11.1003 și cantitatea de 57,588 mc. cherestea. Această livrare a fost identificată de experții care au efectuat lucrarea de expertiză pe baza avizului de expediție aflat la dosar (123-dosar de urmărire penală) și care a fost coroborată cu declarația reprezentantului părții civile ( 16-18 dosar de urmărire penală) prin care a recunoscut livrarea în cauză. În cele din urmă, această livrare suplimentară, a fost dovedită în mod cert în modalitatea pretinsă de experți (225), respectiv prin depunerea " documentului de transport CFR" care să ateste livrarea mărfii din avizul de expediție nr. -/25.11.2003 ( în valoare de 5298,10 USD), prin depunerea de către inculpat în ședința publică din 14 mai 2008, " Scrisorii de trăsură pentru vagon" 251.

Ulterior datei de 25 octombrie 2003, văzându-se în pericol de a pierde utilajele cu care a garantat avansul, întrucât nu a efectuat la timp plățile datorate societății de leasing, inculpatul a transferat contractul de leasing către - " " SRL conform înțelegerii cu patronul acestei societăți, martorul. Transferul a fost efectuat pentru a se acoperii astfel un debit al - " " SRL către -" "SRL. Transferul s-a realizat în baza actului adițional din 22 octombrie 2003 la contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 24 septembrie 2003 (50-54). În acest context trebuie menționat că în perioada respectivă, martorul era consilier la - " "SRL iar potrivit declarației administratorului acestei societăți (martorul ) propunerea cumpărării utilajelor a venit din partea acestuia ( 70-71).

Din acest moment, al vânzării utilajelor, - " "SRL nu a mai livrat către - " 95"SRL B cherestea, motiv pentru care reprezentantul legal al părții civile, a completat ultimul bilet la ordin, respectiv cel emis în alb, cu întreaga sumă datorată, reprezentând avansul datorat, și l-a introdus în bancă.

Din totalul de -, lei reprezentând echivalentul ( la data respectivă) a sumei de 75.000 USD, societatea creditoare a obținut doar 89,22 USD USD, care se aflau în contul bancar al societății debitoare.

În această situație, - " 95"SRL B, a încercat executarea silită a garanției, constatând însă că utilajele cu care s-a constituit garanția reală mobiliară nu au aparținut societății debitoare nici măcar la data încheierii contractului.

În aceste împrejurări reprezentanții legali ai părții civile, au realizat că - " - "SRL a vândut utilajele către - " Leasing"SRL C N, de unde au fost cumpărate în leasing de - " " SRL.

În urma probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că martorul a fost la curent cu situația financiară a tuturor societăților comerciale menționate anterior. Însă, oricare ar fi fost gradul său de implicare, acesta nu înlătură răspunderea penală și nu influențează cu nimic vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Așadar, în situația în care va fi cercetat penal și se va constata că a contribuit activ la săvârșirea faptelor într-un mod care atrage răspunderea penală, dacă va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care face obiectul prezentului dosar, va fi obligat în solidar la despăgubiri civile alături de inculpatul.

Fapta inculpatului care, în calitate de administrator al - " " SRL, cu ocazia încheierii la data de 6 iulie 2003 și derulării contractului de export în comision încheiat cu partea vătămată - " 95"SRL B, a obținut de la aceasta prin mijloace frauduloase, suma de 75.000 USD ( la data respectivă echivalentul sumei de 2.470.300.000 lei ROL), întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5.pen.

Fapta aceluiași inculpat care în calitate de administrator, a inserat în contractul de garanție reală mobiliară din data de 10 iulie 2003, contrar realității, că - " - " SRL era proprietara utilajelor în cauză și de "a garanta" cu acestea avansul de 75.000 USD remis de partea civilă - " 95"SRL B, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 al. 1.pen.

Starea de fapt reținută mai sus și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: contractul de export în comision nr. 7/06.07.2003 ( 19-28-dosar de urmărire penală), contractul de garanție reală mobiliară din 10.07.2003 (57-dosar de urmărire penală), contract de vânzare cumpărare nr.1-30/24.09.2003 și actul adițional la acesta din 22 octombrie 2003 (50-54), contract de leasing nr. 30/08.04.2002 (31-49-dosar de urmărire penală) facturile de vânzare a utilajelor către - " Lesing"SRL C N și biletele la ordin emise de - " " SRL ( 43 și 11-13,dosar de urmărire penală) declarațiile reprezentantului legal al părții civile, ( 14-18,dosar de urmărire penală și 83-84 dosar de fond), declarațiile martorilor G și din faza de urmărire penală (95-97) și din cursul cercetărilor judecătorești ( 70-73), declarația martorului, din faza de cercetare judecătorească (129-131), declarația martorului ( 138), declarațiile inculpatului ( 80-95, dosar de urmărire penală și 62-63, dosar de fond), documentele privind starea financiară a societăților administrate de inculpat și adresa nr. 8676/21.01.2004 a BNR ( 128-197 și 212-228, dosar de urmărire penală).

Cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5.pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 pen. nu va fi însușită de instanță pentru motivele arătate în continuare:

Susținerea inculpatului, în sensul că prejudiciul cauzat este de doar 69.000 USD, este neîntemeiată câtă vreme s-a dovedit cu certitudine că în urma manoperelor frauduloase pe care le-a întreprins, reprezentanții părții civile i-au virat în două tranșe (în baza a două dispoziții de transfer aflate la 55-56 și 78-79,dosar de urmărire penală) suma totală de 75.000 USD. În aceste condiții, recuperarea ulterioară a unei părți din prejudiciu, chiar dacă a avut loc într-un interval relativ scurt, nu înlătură retroactiv elementele constitutive ale unei infracțiuni deja consumate.

Încadrarea faptei, în dispozițiile art. 215 al. 5.pen. este determinată de valoarea în lei a prejudiciului la data săvârșirii faptei, care la acea dată a fost de 2.470.300.000 lei ROL. Obiectul unei asemenea infracțiuni poate consta nu doar în remiterea unei sume în lei ci și a unui bun care valorează peste 2.000.000.000 lei sau a unei sume în valută, dacă valoarea ei depășește 2 miliarde lei. Împrejurarea că bunul remis prin mijloace frauduloase este ulterior distrus, pierdut sau se devalorizează până la soluționarea definitivă a cauzei, este fără relevanță sub aspectul încadrării juridice, esențială fiind valoarea prejudiciului în lei la data comiterii faptei;

În fine, încadrarea juridică a faptei nu poate fi influențată nici de suma cu care partea civilă se constituie parte civilă. Faptul că partea civilă nu se constituie parte civilă cu valoarea întregului prejudiciu, ține de principiul disponibilității, nu poate fi cenzurată de instanță dar nici nu poate avea efecte asupra încadrării juridice. Așadar, împrejurarea că din oricare motiv (fie și din ignoranță) partea civilă nu s-a constituit parte civilă și cu diferența de curs valutar, nu este de natură să influențeze încadrarea juridică a faptei și evident, nu poate fi un element care să poată fi speculat de inculpat sub acest aspect.

În consecință, s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5.pen. și respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 al. 1.pen.

Procedând la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72.pen. cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, urmările cauzate și persoana inculpatului.

Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante. La dozarea pedepsei s-a avut în vedere și Referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița N, din care rezultă că inculpatul prezintă risc mediu de a săvârși noi fapte penale, precum și împrejurarea că până la pronunțarea hotărârii nu a făcut dovada achitării cel puțin în parte a prejudiciului cauzat.

La aplicarea pedepselor accesorii în conținutul arătat, instanța a avut în vedere multitudinea infracțiunilor pe care inculpatul le-a săvârșit folosindu-se de calitatea sa de administrator (fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ultima faptă comisă, între altele prin prezentarea la Camera de Comerț și Industrie a Județului B N, a contractului de garanție reală mobiliară, care a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale și Mobiliare). Mai mult de cât atât, este de observat că prin Ordonanța din 20 ianuarie 2005, dată în dosarul penal nr. 499/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Ns -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului în conformitate cu art. 18/1 pen. și aplicarea sancțiunii amenzii administrative, în sumă de 10 milioane lei, pentru săvârșirea mai multor fapte în legătură cu calitatea de administrator de societăți comerciale (respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 152 din OG nr. 61/2002, art. 188 al. 2 din OG nr. 92/2003, devenit art. 182/1 alin 2 din Legea nr. 174/2004; art. 146 din Legea nr. 19/ 2000 și art. 280 din Codul Muncii, art. 188 al. 2 din OG nr. 92/2003, devenit art.188/1 din Legea nr. 174/2004, art. 20 din Legea nr. 130/1999 și altele ( 229-233).

Având în vedere aspectele relevate, instanța a apreciat justificată interzicerea dreptului inculpatului, ca pe o durată limitată de timp, să mai desfășoare activități de administrator la societăți comerciale, fără ca aceasta să-l împiedice a fi asociat.

Prin urmare, în baza art. 7, 21 din Legea 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitive la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița N.

La soluționarea laturii civile a cauzei sau avut în vedere următoarele:

Partea civilă - " 95"SRL B, s-a constituit parte civilă conform art. 15 al. 2.pr.pen. ( până la citirea actului de acuzare) cu suma totală de 83786,32 USD sau echivalentul în lei la data plății. Suma solicitată reprezintă: plata avans - 75.000 USD, dobânzi bancare în cuantum de 7848,82 USD, aferente perioadei 16.07.2003-21.09.2005 și comision de administrare credit aferent aceleiași perioade, de 937,50USD (31-dosar de fond). Prin declarația dată în instanță (ulterior citirii actului de acuzare) reprezentantul legal al părții civile a precizat expres, că menține constituirea de parte civilă aflată la dosar (83).

În aceste condiții, având în vedere opoziția inculpatului, "precizările" ulterioare referitoare la constituirea de parte civilă depuse în ședința publică din 9.04.2008 (248), privind obligarea inculpatului la plata de "dobânzi legale calculate la zi", sunt depuse tardiv, cu încălcarea disp. art. 15 al. 2.pr.pen. Așa fiind, la soluționarea acțiunii civile s-a ținut seama de constituirea de parte civilă depusă până la citirea actului de acuzare, în baza căreia s-a solicitat explicit dobânzi și comision de administrare a creditului pe perioada 16.07.2003-21.09.20205.

Pentru stabilirea prejudiciului, în cauză a fost efectuată o primă expertiză contabilă, din cuprinsul căreia a rezultat că suma de 75.000 USD, care a fost avansată de - " 95"SRL B inculpatului nu a provenit din contractarea unei linii de credit și că prejudiciul cauzat părții vătămate este reprezentat de partea nerecuperată din avansul de 75.000 USD, respectiv 69240,78 USD. Se menționează în cuprinsul acestei expertize că la suma de 69240,78 USD s-a ajuns prin scăderea din suma de 75.000 USD a sumei de 90 USD, încasați din contul - " " SRL, precum și a sumei de 5669,22 USD, reprezentând contravaloarea unei livrări de material lemnos făcute de inculpat (172-175).

Această primă expertiză a fost contestată de partea civilă care a susținut că avansul de 75.000 USD a provenit dintr-o linie de credit bancar, ceea ce impune calcularea de dobânzi și comisioane de acordare a creditului.

Având în vedere susținerile părții civile cât și xerocopia contractului de credit și a actelor adiționale (112-119), instanța a apreciat justificată efectuarea unei noi expertize ( de către trei experți contabili) cu obiectivele aflate la dosar 140.

Așa fiind, prin noul raport de expertiză (219-231) însușit de instanță s-a stabilit că suma de 75.000 USD care a fost avansată de partea civilă societății administrate de inculpat - - " " SRL, provine dintr-o linie de credit ( contract de credit nr. 3/08.05.2008) contractată de la Banca Comercială Română - Sucursala Doctor B (112-115). Acest credit, potrivit documentelor existente la dosar, a fost prelungit până la 07.11.2003, actele adiționale fiind prezentate în detaliu în raportul de expertiză. Suma de 75.000 USD a fost avansată de partea civilă în două tranșe: 42.750 USD, cu dispoziția de transfer nr. -/10.07.2003 (196) și 32.250 USD, cu dispoziția de transfer nr. 18061/15.09.2003 ( 194).

Întrucât inculpatul a dovedit cu documente de transport livrarea mărfii menționate în cuprinsul "avizului de expediție" nr. -/25.11.2003 ( 228 și 251-252), instanța a apreciat că acesta a restituit părții civile suma totală de 5387,32 USD, compusă din: valoarea mărfii din avizul de expediție nr. -/25.11.2003, de 5298,10 USD și 89,22 USD, reprezentând echivalentul sumei de 2.900.000 lei încasată de partea civilă la data de 26.01.2004.

În aceste condiții, potrivit " completării raportului de expertiză" ( 242-246) în situația în care inculpatul a restitui din avansul de 75.000 USD suma de 5387,32 USD, prejudiciul total cauzat părții civile pentru perioada 10.07.2003-21.09.2005, este de 78705,48 USD și se compune din: 69612,68 USD avans nerecuperat( 75000-5387,32=69612,68) și dobânzi legale calculate în perioada 10.07.2003-21.09.2005 conform OG nr. 9/2000, în sumă de 9.092,80 USD.

În ce privește dobânzile acordate părții civile instanța a avut în vedere că prin cererea de constituire de parte civilă inițială ( 31), partea civilă a solicitat explicit obligarea inculpatului la dobânzi bancare. Întrucât partea civilă nu a pus la dispoziția experților documentele bancare necesare calculului dobânzii bancare, aceștia nu au putut determina cuantumul lor. Reținând însă că partea civilă comerciant, experții au determinat cuantumul dobânzilor legale cuvenite conform OG nr. 9/2002, care sunt mai mici decât cele bancare.

Prin urmare, având în vedere că partea civilă a solicitat în mod expres dobânzi, al căror cuantum nu l-a dovedit decât în parte respectiv, până la nivelul dobânzii legale, instanța le-a acordat pe acestea din urmă, evident mult mai mici decât cele percepute de bancă. Pentru acest considerent, instanța nu va însuși apărarea inculpatului în sensul respingerii cererii referitoare la dobânzile legale pretinse de partea civilă.

Cererea părții civile de a fi obligat inculpatul la plata comisionului de administrare a creditului în cuantum de 937,50 USD (31) nu a fost însușită pentru motivele arătate în continuare:

Din cuprinsul expertizei contabile, rezultă că avansul de 75.000 USD, a provenit dintr-o linie de credit tip revolving (contract de credit nr. 3/08.05.2002, 112-115). Potrivit contractului, împrumutatul va plăti bănci " un comision de gestiune de 1% flat calculat" asupra întregii valorii a creditului. de funcționare a unui astfel de credit este descris în detaliu de experți atât în raportul de expertiză (222-223) cât și în completarea la raportul de expertiză (242-246). De asemenea, experții au explicat ( 243) și modul de calcul (determinare) al comisionului, care în cazul creditului tip revolving se plătește o singură dată la data acordării plafonului. În esență, plafonul aprobat, aferent unei linii de credit revolving, permite în fapt efectuarea de plăți și rambursări cu condiția ca soldul creditului ( diferența dintre plăți și rambursări) să nu depășească nivelul plafonului. În cazul părții civile s-a dovedit că volumul plăților a depășit nivelul plafonului (cu -USD) - 243. Prin urmare, în lipsa unor documente contabile care să stabilească în detaliu, strict și cronologic, operațiunile bancare, acte care să fie puse la dispoziția experților de către partea civilă, calcularea acestui comision nu este posibilă. Prin urmare, instanța nu a acordat părții civile comisionul de 937,50 USD pretins prin constituirea de parte civilă (31), apreciindu-l nedovedit, pentru motivele expuse în detaliu de către experți.

Împotriva sentinței menționate, au declarat apel în termen inculpatul și partea civilă -" 95"SRL

În motivarea apelului s-a criticat sentința atacată arătându-se că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 și 5 pen. în cea prev.de art.215 al.1,2,3 pen. deoarece până la virarea tranșei a II-a din avansul contractual, inculpatul nu a încercat să inducă în eroare reprezentanții părții civile, prin prezentarea ca înfloritoare a situației financiare a firmei sale.

S-a susținut că inculpatul a fost consiliat de numitul, cu toate că era chiar reprezentantul părții civile; partea civilă a cunoscut astfel situația reală financiară, respectiv împrejurarea că inculpatul avea datorii și totuși a înțeles să încheie contractul cu firma inculpatului, acționând pe risc propriu.

S-a mai solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, invocându-se aceleași motive legate de derularea evenimentelor.

Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că inculpatul nu poate fi obligat la plata dobânzii bancare solicitate de către partea civilă, deoarece, aceasta a fost cerută doar la sugestia experților că în lipsa posibilității acordării dobânzii bancare pentru sumele plătite de partea civilă se poate acorda dobânda legală, sub acest aspect solicitarea fiind făcută tardiv, după citirea actului de sesizare al instanței.

Partea civilă apelantă a criticat sentința pentru că nu a fost reparată paguba suferită, respectiv nu au fost acordate despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită; a arătat că s-a constituit parte civilă în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în judecată estimând aproximativ paguba suferită, ce a fost calculată până la momentul constituirii de parte civilă, fără a avea posibilitatea să prevadă că procesul va mai bine de 3 ani, împrejurare în care folosul de care a fost lipsită s-a accentuat prin lipsa folosinței sumei de bani avansate inculpatului.

A mai susținut că în mod greșit instanța a constatat pe baza unui document prezentat de inculpat în copie că acesta a achitat prin efectuarea unei livrări de lemn suma de 5.387,32 USD fără a fi verificată autenticitatea documentului.

În susținerea orală a apelului, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată și reflectă atitudinea acestuia de tergiversare a achitării prejudiciului.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:

În mod temeinic, pe baza administrării probelor necesare stabilirii stării de fapt, prima instanță a reținut că inculpatul în calitate de asociat și administrator a trei societăți comerciale ce aveau ca obiect principal de activitatea exploatarea, prelucrarea și comercializarea lemnului, a prezentat administratorului -" 95"SRL B, martorei, o situație financiară înfloritoare deși una dintre firme era în faliment, alta se afla în interdicție bancară și ambele aveau datorii către Ocolul Silvic iar utilajele au fost vândute unei societăți -" Leasing"SRL C N, de la care inculpatul le-a răscumpărat în leasing.

În acest fel inculpatul a solicitat părții civile un avans pentru susținerea producției și livrării ritmice a materialului lemnos către aceasta, obținând astfel un avans de 75.000 USD garantat cu utilajele aflate în leasing, fără ca această împrejurare să fie adusă la cunoștința părții civile.

În aceste condiții, partea civilă în 10.07.2003 a transferat către societatea inculpatului -" "SRL suma de 42.750 USD iar în 15.09.2003 suma de 32.250 USD reprezentând avansul de 75.000 USD.

După plata primei tranșe din avans, inculpatul a livrat câteva vagoane de cherestea către partea civilă, împrejurare care a convins-o pe aceasta să acorde cea de a doua tranșă din avans; în scopul de a întări convingerea părții civile că avansul va fi recuperat, în 16.10.2003 inculpatul a emis în numele societății sale trei bilete la ordin de câte 25.000 USD, cu toate că societatea se afla în interdicție bancară; după expirarea termenului scadent din 23.11.2003 inculpatul a emis un nou bilet la ordin în alb în același scop.

După data de 25.10.2003 inculpatul nu a mai livrat părții civile material lemnos, iar aceasta a încercat să pună în executare garanția reală mobiliară asupra utilajelor, ocazie cu care a constatat că acestea nu erau în proprietatea firmei inculpatului, ci a societății de leasing.

Într-adevăr, Curtea de Apel constată că din declarația martorei (53) și a martorului inculpatul a ascuns faptul că firma pe care a emis biletele la ordin se află în interdicție bancară, precum și împrejurarea că utilajele de prelucrare a lemnului cu care a garantat plata avansului, nu sunt proprietatea firmei sale; acest aspect rezultă inclusiv din declarația inculpatului dată în fața instanței de apel, acesta recunoscând că a spus reprezentanților părții civile că utilajele sunt ale sale, deși nu erau, tocmai pentru a obține avansul respectiv.

Față de acestea, în mod corespunzător prima instanță a apreciat că fapta inculpatului apelant de a induce în eroare reprezentanta părții civile prin ascunderea realității în scopul de a obține suma de 75.000 USD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev.de art.215, al.1,2,3 și 5.pen.

Într-adevăr, contrar susținerilor apelantului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 pen. la momentul plății avansului, suma în valută reprezenta echivalentul sumei de 2.470.300.000 ROL, având în vedere că la data plății celor două tranșe a avansului, dolarul era cotat la 34.064 ROL (193), respectiv 32.819 ROL (195).

De asemenea, în mod legal s-a considerat că fapta apelantului de a introduce în contractul de garanței reală mobiliară din 10.07.2003 că societatea sa este proprietara al utilajelor luate în garanție de partea civilă, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 pen.

Sub acest aspect se constată că utilizarea mijlocului fraudulos a avut loc concomitent cu plata primei tranșe a avansului din 10 iulie 20903, astfel încât nu poate fi primită susținerea apelantului că a fost de bună-credință cel puțin cu ocazia avansării primei tranșe.

Contrar motivelor de apel pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată cu respectarea tuturor criteriilor generale și speciale prev.de art.72 pen. deși în motivarea sentinței s-a reținut în mod greșit că inculpatul nu are antecedente penale, s-a apreciat justificat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, și, pe baza referatului de evaluare a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c pen. pentru infracțiunea prev.de art.215 al.1,2,3 și 5 pen. cu aplic.art.74 lit.a,c și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.290 al.1 pen. cu aplic.art.74 lit.a,c pen.

Solicitarea inculpatului de a fi suspendată sub supraveghere pedeapsa rezultantă aplicată este nelegală deoarece art.76 al.2 pen. prevede că în cazul infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special, deci, în speță, pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă prev.de art.215 al.1,2,3 și 5.pen. este de 10 ani închisoare, iar prin reținerea circumstanțelor atenuante aceasta nu poate fi redusă sub 3 ani și 3 luni închisoare; acest fapt, coroborat cu disp.art.86/1 al.2 pen. potrivit căruia suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani duce la concluzia că în speță nu poate fi dispusă această modalitate de executare a pedepsei.

Sub aspectul laturii civile instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, prin neacordarea dobânzilor legale calculate la zi, pe motiv că acestea au fost solicitate după citirea actului de sesizare al instanței; în primul rând în practica judiciară în mod constant s-a apreciat că poate fi modificată câtimea constituirii de parte civilă, deoarece solicitarea dobânzilor legale nu reprezintă o nouă constituire de parte civilă iar în cauză constituirea a fost efectuată încă din cursul urmăririi penale; cu atât mai mult apare greșită respingerea ca tardivă a solicitării părții civile, privind dobânda legală, cu cât dreptul pretins s-a născut în cursul cercetării judecătorești și nu anterior citirii actului de sesizare a instanței. În al doilea rând, în declarația inculpatului (62) acesta a fost de acord să plătească dobânzile aferente avansului, dar din care să se scadă livrarea de cherestea din luna noiembrie 2003 în valoare de circa 6.000 dolari; această declarație coroborată cu disponibilitatea acțiunii civile, conduc la justețea obligării inculpatului la plata dobânzii legale, aferente avansului nerestituit și ulterior datei de 22.09.2005, dată până la care inculpatul a fost obligat la plata dobânzii legale.

În ceea ce privește apelul părții civile, în mod netemeinic aceasta a solicitat să nu se ia în considerare livrarea mărfii în valoare de 5669,22 USD deoarece partea civilă nu a contestat documentele de livrare a mărfii, iar susținerea că acestea nu ar fi autentice nu poate fi primită, deoarece livrarea a fost reținută în expertizele efectuate în cauză, pe baza documentelor originale.

Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul inculpatului, iar în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. va admite apelul părții civile și va desființa parțial doar sub aspectul laturii civile sentința atacată, obligând apelantul să plătească părții civile dobânda legală aferentă sumei de 78.705, 48 USD sau a echivalentului în lei la data plății, începând cu data de 22.09.2005 până la achitarea integrală a debitului.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpatul apelant să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare în apel către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către partea civilă - -, cu sediul în B-, prin mandatar avocat, cu sediul profesional în B- jud.B N, împotriva sentinței penale nr. 123/25 iunie 2008 a Tribunalului Bistrița N, pe care o desființează parțial, doar cu privire la latura civilă și, în consecință: Obligă inculpatul să plătească partii civile - 95 SRL B dobanda legala aferenta sumei de 78705,48 USD sau a echivalentului in lei la data platii incepand cu data de 22.09.2005 la achitarea integrala a debitului.

Respinge ca nefondat apelul declarat impotriva aceleiasi sentinte de inculpatul, domiciliat in comuna nr.91 jud.B

Mentine restul dispozitiilor sentintei atacate.

Stabileste in favoarea Baroului de Avocati C suma de 200 lei onorariu pentru aparatorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.

Obliga inculpatul apelant sa plateasca in favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare in apel, din care 200 lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu.

Cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare cu inculpatul si de la comunicare cu partea civila.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 20.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

RED.VC/MR

25.11.08/4 EX.

Președinte:Chitidean Valentin
Judecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Cluj