Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 694/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 694/R/2008

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de inculpații, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor publice M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorpuție - Serviciul Teritorial Cluj și în nume propriu și în calitate de administrator al societăților comerciale SC SA, SC SA, SC Plus SRL, SC SRL și SC împotriva deciziei penale nr. 152/24 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor:

- prev. și ped. de art. 248.pen. raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și art. 25.pen. la art. 289 alin. 1.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;

- prev. și ped. de art. 248.pen. raportat la art. 12/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și de art. 25.pen. art. 289 alin. 1.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 2221 din 20.12.2007 Judecătoria Baia Mare, în temeiul art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite de inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.42 alin.1 Cod penal, în două infracțiuni prevăzute de art.248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000 și respectiv, din infracțiunea prevăzută de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în două infracțiuni prevăzute de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.12.1958 în M, jud. M, domiciliat în B M,-/34, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

În temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 09.04.1974 în B M, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în B M,-/2, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul, la următoarele pedepse:

- 1000 RON amendă penală, pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal

raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal raportat la art.76 lit. e Cod penal;

- 1000 RON amendă penală, pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 lit. e Cod penal.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal raportat la art.34 lit. c Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1000 RON amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63¹Cod penal.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în B M,-, jud.

În temeiul art.348 Cod procedură penală, au fost desființate în totalitate procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției seriile A/2002 nr. -/14.12.2004 și nr. -/16.12.2004, ambele emise de Serviciul de Investigații Fiscale din cadrul Activității de Control Fiscal a

În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar restul sumelor avansate cu acest titlu rămân în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:

Potrivit adresei nr.31316/27.11.2006 emisă de DGFP M, în luna decembrie 2004, inculpatul deținea funcția de director executiv adjunct în cadrul Activității de Control Fiscal al DGFP M, iar inculpatul deținea temporar funcția de șef serviciu în cadrul Serviciului de Investigații Fiscale al Activității de Control Fiscal (85 dosar urmărire penală).

Conform fișei postului, una din atribuțiile principale care îi reveneau inculpatului era aceea de a exercita conducerea activității controlului fiscal și a asigura îndrumarea și coordonarea activității acesteia, în fapt, întreaga activitate aflându-se sub controlul său direct (86 dosar urmărire penală).

La rândul său, inculpatul, avea ca principală atribuție de serviciu organizarea, conducerea și îndrumarea activității serviciului de investigații fiscale, aducând la îndeplinire sarcinile din programul de activitate, dispozițiile primite de la conducere și totodată, asigura, urmărea și răspundea de analiza temeinică a actelor de control, încadrarea corectă în prevederile legale a abaterilor și deficiențelor constatate, stabilirea persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor legale și a răspunderii acestora (110 dosar urmărire penală).

În perioada menționată, respectiv decembrie 2004, ANAF Bat ransmis Activității de Control Fiscal Mod ispoziție de efectuare a unui control tematic în Județul M și Municipiul B M, având ca obiect existența și utilizarea caselor de marcat fiscale. Inculpatul, în calitate de director executiv adjunct și inculpatul, în calitate de șef serviciu, au pus în executare dispoziția primită, fiind organizate mai multe echipe de control, printre care și cele formate din martorii și și respectiv, și.

Martorii menționați, dată fiind calitatea lor de inspectori fiscali, erau subordonați direct inculpatului și, pe linie ierarhică, inculpatului.

La data de 14.12.2004, martorii și au efectuat un control inopinat având ca obiect constatarea existenței și utilizării caselor de marcat fiscale la punctul de lucru aparținând SC Com SRL, situat în B M,-/1, jud.

Din declarațiile celor doi inculpați, coroborate cu declarația martorului, vânzătoare la punctul de lucru verificat, a rezultat că aceasta din urmă nu emitea bonuri fiscale pentru bunurile vândute, în sensul că nu înregistra pe casa de marcat fiscală operațiunea efectuată și sumele de bani încasate (146,187,180 dosar urmărire penală și 259, 261, 266).

În consecință, martorii și, inspectori fiscali, au încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A/2002 nr.-/14.12.2004, au consemnat săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999 și au aplicat persoanei juridice SC SRL sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 80.000.000 ROL (30 dosar urmărire penală).

În timpul efectuării controlului, la punctul de lucru verificat a sosit și martora, administrator al SC Com SRL, care, deși nemulțumită de cuantumul amenzii aplicare, a semnat procesul verbal încheiat, cu mențiunea că nu a fost de față la momentul când inspectorii au cumpărat pachetul de țigări, iar vânzătoarea nu a emis bon fiscal (30,165 dosar urmărire penală).

Martorii și au susținut că martora a afirmat că va vorbi cu șefii acestora, întrucât amenda era prea M și într-adevăr, aceasta a apelat la ora 15:10,47 numărul de telefon - ce aparținea Gărzii Financiare, însă nu inculpatului sau inculpatului, pe care martora susține că nu îi cunoștea la acea dată (247,256 dosar urmărire penală și 277).

Aceeași martori au susținut că, în cadrul controlului efectuat, au verificat și deținerea registrelor de contabilitate la punctul de lucru verificat, respectiv registrul de casă și raportul zilnic de gestiune, aspecte negate atât de martora, cât și de martora (148,158,180 dosar urmărire penală și 266,277).

În ziua următoare, la data de 15.12.2004, conform înțelegerii avute cu cei doi inspectori fiscali, martora s-a deplasat la sediu DGFP M, pentru încheierea procesului verbal de control și definitivarea dosarului de control.

Potrivit propriilor sale susțineri, martora s-a întâlnit în curtea instituției cu inculpatul și fără a cunoaște funcția deținută de acesta, i-a povestit ce s-a întâmplat și l-a rugat să o ajute (165 dosar urmărire penală și 277).

La scurt timp, inculpatul a intrat în biroul în care se aflau martorii și și le-a dat dispoziție acestora să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A/2002 nr.-/14.12.2004 și să încheie un alt proces verbal prin care să aplice o amendă în cuantum mai redus.

Martorii și au arătat că inculpatul a scris "" pe procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și a semnat, afirmând că "știe ce face" și le-a spus să încheie un alt proces verbal "pe ce mai era acolo" (147,158 dosar urmărire penală, 259,260).

În urma anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A/2002 nr.-/14.12.2004, martorii și au încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A/2002 nr.-/14.12.2004, prin care, au consemnat că agentul economic verificat, SC Com SRL, nu întocmește registrele de contabilitate conform legislației în vigoare, faptă prevăzută de art.35 alin.2 din Legea nr.82/1991 și au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000.000 ROL (31 dosar urmărire penală).

Operațiunea de anulare a procesului verbal seria A/2002 nr.-/14.12.2004 de către inculpatul este confirmată și prin declarația martorului, acesta susținând că l-a văzut pe inculpat când a semnat procesul verbal (267).

Coroborând declarațiile martorilor menționați, instanța reține ca fiind certă activitatea efectuată de inculpatul, de anulare a procesului verbal de contravenție seria A/2002 nr.-/14.12.2004, precum și dispoziția dată de acesta inspectorilor fiscali și de a încheia un alt proces verbal, dispoziție căreia aceștia din urmă s-au conformat.

În ceea ce privește realitatea consemnărilor din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A/2002 nr.-/14.12.2004, s-a reținut că susținerile inspectorilor fiscali sunt infirmate prin declarațiile martorei și, aceasta din urmă precizând că toate actele contabile erau deținute la sediul firmei, iar nu la punctul de lucru controlat, astfel încât nu puteau fi verificate de către cei doi inspectori. În plus, s-a reținut și că prin procesul verbal menționat nu s-a precizat în mod expres care anume registre sau evidențe contabile nu erau deținute sau corect întocmite, aspect care confirmă că starea de fapt nu era reală, iar procesul verbal a fost întocmit cu intenția evidentă de a ascunde operațiunea de anulare a procesului verbal seria A/2002 nr.-/14.12.2004.

Inculpatul a susținut, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, că, în realitate, a descoperit după aproximativ 3 luni că procesul verbal seria A/2002 nr.-/14.12.2004, purta mențiunea "" și că a semnat sub această mențiune pentru aoc ertifica. Totodată, inculpatul a susținut că i-a spus martorei că nu poate anula procesul verbal de contravenție și că nu le-a dat dispoziție martorilor și să încheie un alt proces verbal de contravenție cu date nereale.

Susținerile inculpatului fiind însă înlăturate atât prin declarațiile inspectorilor fiscali și administratorului SC Com SRL, cât și prin cea a martorului - care a precizat că l-a văzut pe inculpat când a anulat procesul verbal în cauză și le-a dat dispoziție inspectorilor fiscali să încheie un alt proces verbal prin care să aplice o amendă mai mică.

În aceeași conjunctură, a controlului tematic dispus de ANAF, la data de 16.12.2004, echipa de control formată din inspectorii fiscali și au efectuat un control inopinat la punctul de lucru al SC SRL B M, cu sediul în B M,-/39.

Potrivit declarațiilor celor doi inspectori fiscali, coroborate cu declarația martorei, vânzătoare la punctul de lucru controlat, s-a constatat că aceasta din urmă nu emitea bonuri fiscale pentru bunurile vândute, respectiv nu înregistra pe casa de marcat fiscală operațiunea de vânzare și sumele de bani încasate (118,133,183 dosar urmărire penală și 262, 263,276).

În consecință, martorii și au procedat la încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.-/16.12.2004, în cuprinsul căruia s-a consemnat săvârșirea faptei prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999 și au aplicat persoanei juridice SC SRL sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 80.000.000 ROL (32 dosar urmărire penală).

În timpul efectuării controlului, la punctul de lucru verificat a sosit și martorul, administratorul SC SRL, care le-a adus la cunoștință celor doi inspectori fiscali că nu este de acord cu fapta reținută și cu amenda aplicată și a refuzat să semneze procesul verbal încheiat. Din declarațiile celor doi inspectori fiscali și a martorei, a rezultat că a afirmat că va lua legătura cu inculpatul, cu care era prieten, pentru a nu plăti amenda (118,133 dosar urmărire penală).

De altfel, martorul a efectuat în timpul desfășurării controlului mai multe apeluri telefonice, listingul acestora revelând că la ora 11:24,38 l-a apelat pe inculpatul, la 11:25,52 l-a apelat pe inculpatul și la 11:33,18 l-a apelat din nou pe inculpatul (255 dosar urmărire penală).

Totodată, la ora 11:27,59, inculpatul, în urma telefonului primit de la, l-a sunat pe martorul, acesta din urmă arătând că nu își aduce aminte conținutul convorbirii avute cu inculpatul (136,255 dosar urmărire penală).

Întrucât martorul nu a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, martorii și i-au solicitat să se prezinte a doua zi la sediul DGFP, în vederea întocmirii procesului verbal de control și a definitivării dosarului de control.

În cursul zilei următoare, la data de 17.12.2004, la ora 8:17,50, inculpatul îl contactează telefonic pe martorul, iar acesta din urmă, îl sună la ora 8:27,52, pe inculpatul (255 dosar urmărire penală).

Din declarația martorului a rezultat că, după ce s-a deplasat la sediul DGFP, s-a întâlnit cu inculpatul și i-a solicitat acestuia să îl ajute. Inculpatul i-a comunicat că "nu poate face nimic" și l-a îndrumat să se adreseze conducerii (170 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, martorul a luat legătura cu inculpatul, respectiv a intrat în biroul acestuia și i-a expus faptul că a fost amendat de către inspectori și l-a rugat inițial să îi reducă amenda, iar apoi să o anuleze în totalitate (170 dosar urmărire penală).

Potrivit susținerilor martorului, inculpatul a afirmat că "nu poate anula amenda", dar că va "încerca să o reducă" și i-a spus să meargă în biroul martorilor și (170, 172 dosar urmărire penală și 265).

Din declarațiile acestor doi martori, coroborate cu declarația martorului, a rezultat că inculpatul a fost chemat de inculpatul, iar când s-a întors, le-a comunicat inspectorilor fiscali că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. -/15.12.2004 trebuie anulat și întocmit un alt proces verbal prin care să se aplice o amendă în cuantum mai mic (118, 133, 193 dosar urmărire penală și 262,263,267).

Martorul a arătat că în momentul când l-a întrebat pe inculpatul de ce trebuie anulat procesul verbal de contravenție acesta a răspuns "șefu" și a indicat spre biroul inculpatului, astfel încât, martorul a scris cuvântul "" pe fiecare exemplar al procesului verbal, acest aspect fiind confirmat și prin raportul de constatare tehnico-științifică efectuată în cauză (118, 200 dosar urmărire penală și 263).

Ca urmare a dispoziției dată de inculpatul, martorii și au procedat la întocmirea procesului verbal de sancționare a contravenției nr.-/16.12.2004, prin care au sancționat persoana fizică, pentru săvârșirea faptei de nepredare a bonurilor fiscale, prev. de art.10 lit. d din OUG 28/1999 și i-au aplicat acesteia sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000.000 ROL (33 dosar urmărire penală).

Martorii au precizat că datele de identificare a persoanei fizice sancționate le-au fost comunicate de către, care a și semnat procesul verbal, stabilindu-se ulterior că acestea îi aparțineau soției sale, (170 dosar urmărire penală).

Inculpatul a recunoscut faptul că a discutat atât telefonic, cât și în biroul său cu martorul, însă a precizat că i-a comunicat acestuia că nu poate anula procesul verbal de contravenție, aspect recunoscut de către martor și a negat că i-ar fi promis că "va încerca să reducă amenda" (226,288).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, precizând că nu a discutat niciodată cu inculpatul despre situația SC SRL sau a martorului și că nu a dat dispoziții martorilor și în sensul anulării procesului verbal nr.-/16.12.2004 și întocmirii unui alt proces verbal (227,289).

În ceea ce privește faptele reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatul, s-a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat cu caracter de certitudine că martorul avea relații de prietenie atât cu inculpatul, cât și cu inculpatul, pe care de altfel i-a și contactat telefonic în timpul desfășurării controlului inopinat, în ziua următoare.

De asemenea, este cert că martorul a discutat cu inculpatul, în biroul acestuia din urmă, despre amenda aplicată în urma controlului efectuat și că i-a cerut să anuleze procesul verbal de contravenție, precum și faptul că inculpatul i-a comunicat martorului că nu poate anula procesul verbal de contravenție și implicit, amenda aplicată, aspect de altfel, recunoscut de acesta din urmă.

Totodată, s-a reținut că atât martorul, cât și martorii și și nu l-au auzit pe inculpatul să dea dispoziție, direct sau indirect, în sensul anulării vreunui proces verbal de contravenție sau încheierii altuia, ultimii susținând că la data de 17.12.2004, nici nu au discutat cu inculpatul și nu l-au văzut în acea zi.

În aceste condiții, s-a apreciat ca fiind lipsit de certitudine faptul imputat inculpatului, de a-l fi chemat pe inculpatul și de a-i fi dat acestuia sau, prin intermediul său, inspectorilor fiscali implicați, dispoziția de anulare a procesului verbal de sancționare a SC SRL și de încheiere a unui alt proces verbal de constatare și sancționare a contravenției.

S-a reținut ca fiind neverosimilă împrejurarea că, după ce inculpatul i-a spus martorului că "nu poate anula amenda", la scurt timp, să îl cheme pe inculpatul și să îi dea o dispoziție cu acest conținut.

Martorii și au arătat că au adus la îndeplinire dispoziția dată de inculpatul, întrucât aveau convingerea, întărită și de expresia "Șefu" și gestul făcut de acesta, că dispoziția fusese dată de inculpatul, însă au recunoscut că acesta nu i-a contactat în nici un fel și că nu s-a mai întâmplat niciodată să se dea dispoziție, direct sau indirect, pentru anularea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției.

cu privire la existența unei dispoziții nelegale dată de inculpatul inculpatului este întărit și de faptul că, înainte cu două zile de la anularea procesului verbal de sancționare a SC SRL, acesta din urmă a procedat de o manieră asemănătoare în cazul procesului verbal de sancționare a SC Com SRL, fără ca primul inculpat să fi intervenit în vreun fel.

Din probele administrate nu a rezultat, în mod direct, că inculpatul a dat o dispoziție cu caracter nelegal, atât existența cât și conținutul dispoziției constituind o prezumție bazată pe elementele de fapt expuse mai sus, prezumție care nu poate deveni un fundament al atragerii răspunderii penale a acestuia.

În aceste condiții, s-a avut în vedere existența unui dubiu mai mult decât rezonabil că inculpatul, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv că acesta a dat dispoziție inculpatului sau, prin intermediul acestuia, martorilor și, în sensul anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.-/16.12.2004 privind SC SRL și întocmirii în fals a unui alt proces verbal cu o sancțiune în cuantum mai redus.

În consecință, în considerarea principiului "in dubio pro reo", s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000 și respectiv, de instigare la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, constatând că faptele nu există.

În ceea ce privește faptele reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului, la termenul de judecată din data de 12.12.2007, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a acestor fapte, în sensul înlăturării dispozițiilor art.41 alin. 2 Cod penal și reținerii dispozițiilor art.33 lit. a Cod penal, apreciind că inculpatul a acționat în baza unor rezoluții infracționale distincte.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că, la data de 15.12.2004, aflându-se în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu generate de funcția de șef de serviciu în cadrul Serviciului de Investigații Fiscale al Activității de Control Fiscal - M, inculpatul, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A/2002 nr.-/14.12.2004, prin care se stabilea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 80.000.000 ROL în sarcina SC Com SRL B

De asemenea, la data de 17.12.2004, în aceeași calitate, inculpatul, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a dat dispoziție inspectorilor fiscali și să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.-/16.12.2004, prin care se stabilea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 80.000.000 ROL în sarcina SC SRL B M, dispoziție adusă la îndeplinire de către inspectorii menționați.

S-a reținut că urmarea imediată produsă prin faptele săvârșite de inculpatul, constă în cauzarea unei pagube bugetului de stat corespunzătoare cuantumului amenzilor contravenționale care nu au putut fi executate.

În raport de regimul juridic instituit prin OG 2/2001, s-a reținut că aplicarea unei sancțiuni contravenționale, constând în amendă dă naștere în favoarea statului a unui drept de creanță având ca obiect suma stabilită cu acest titlu.

Totodată însă, dată fiind natura juridică a sumei stabilite cu acest titlu de sancțiune aceasta devine executabilă de bunăvoie sau silit, numai când dobândește un caracter cert, respectiv când nu mai este supusă unei contestații juridice.

Tocmai acest caracter, de sancțiune, împiedică executarea dreptului de creanță având ca obiect o amendă contravențională, aceasta nefiind certă sub aspectul existenței și întinderii sale până la confirmarea ei de către debitor sau examinării sale în cadrul unei proceduri jurisdicționale.

În raport de dispozițiile art.28 alin.1 și art.37 din OG 2/2001, creanța având ca obiect o amendă contravențională dobândește caracter cert prin executarea de bunăvoie, prin expirarea termenului de contestare sau prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată prin care se respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție.

a contrario, până la aceste momente, dreptul de creanță având ca obiect amenda stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu are caracter cert, cu atât mai mult cu cât ar fi absurdă atribuirea unui astfel de caracter unei creanțe ce poate izvorî dintr-un titlu nul sau anulabil. Caracterul incert al dreptului de creanță menționat este subliniat și prin dispozițiile art.141 alin.7 Cod procedură fiscală care prevăd posibilitatea imputării sumelor numai după dobândirea caracterului cert, lichid și exigibil, respectiv, numai după ce procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu.

Examinând conținutul legal al infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal, s-a reținut că urmarea imediată a producerii unei pagube patrimoniului unui organ sau unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art.145 Cod penal, presupune producerea unui prejudiciu material, efectiv, persoana vinovată urmând a răspunde numai pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniu, nu și pentru cele considerate ca pierdere doar sub aspect nominal și care nu sunt certe.

Or, în raport de aceste aspecte, s-a apreciat că nu poate fi considerat ca prejudiciu cert pierderea unui element incert din patrimoniul unei persoane, respectiv un element al activului patrimonial care este supus îndoielii atât în ceea ce privește existența, cât și întinderea, cum este cazul dreptului de creanță având ca obiect o amendă contravențională mai înainte ca aceasta să devină executorie.

În consecință, s-a reținut că în prezenta cauză, urmarea imediată a faptelor săvârșite de inculpatul constă în tulburarea bunului mers al instituției în cadrul căreia își desfășura activitatea, tulburare ce urmează a fi examinată atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, în vederea stabilirii caracterului însemnat al acesteia.

Din probele administrate în cauză rezultând că anularea celor două procese verbale de contravenție a avut un caracter izolat, fără a constitui o practică obișnuită. Totodată, făcând abstracție de cuantumul sumelor stabilite cu titlu de amendă, sume care nu aveau un caracter cert la acel moment, s-a apreciat că perturbarea produsă activității regulate a instituției, constând în împiedicarea circuitului normal al înscrisurilor și atingerea adusă îndeplinirii corecte a atribuțiilor de serviciu de către inspectorii fiscali implicați, nu constituie o tulburare însemnată a bunului mers al unității, în sensul art.248 Cod penal, putând atrage mai degrabă răspunderea disciplinară a autorului și nu răspunderea penală.

În raport de aceste aspecte, constatând că nu s-a produs urmarea imediată prevăzută de art.248 Cod penal și astfel, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal (două fapte), după schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.25 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, s-a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, acționând în baza a două rezoluții infracționale distincte, la datele de 15.12.2007 și 17.12.2007, le-a dat dispoziție inspectorilor fiscali și și respectiv, și să încheie în fals procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria A/2002 nr.-/14.12.2004 și nr.-/16.12.2004, cu scopul de a ascunde anularea proceselor verbale încheiate anterior.

Deși inspectorii fiscali au susținut că faptele reținute prin aceste procese verbale de contravenție erau la rândul lor reale, din probele administrate a rezultat că aspectele consemnate nu corespundeau realității.

Astfel, în cazul procesului verbal seria A/2002 nr.-/14.12.2004, martorii și au consemnat că agentul economic verificat, SC Com SRL nu întocmea registrele de contabilitate conform legislației în vigoare, fără a menționa aceste registre, deși nu au verificat în realitate acest aspect, fapt confirmat prin declarațiile martorilor și.

De asemenea, în cazul procesului verbal nr. -/16.12.2004, martorii și au consemnat că martora, vânzătoare la punctul de lucru al SC SRL, nu preda bonurile fiscale, faptă de vreme ce aceștia cunoșteau situația premisă, respectiv neemiterea bonurilor fiscale și care excludea posibilitatea reținerii contravenției menționate.

În raport de situația de fapt expusă, s-a reținut că faptele inculpatului, în calitate de șef serviciu, al Serviciului de Investigații Fiscale al Activității de Control Fiscal - M, care la datele de 15.12.2004 și 17.12.2004, în baza unor rezoluții infracționale distincte și cu scopul de a ascunde îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu anterioare, a dat dispoziții martorilor și și respectiv, și să întocmească procesele verbale de contravenție seria A/2002 nr. -/14.12.2004 și nr. -/16.12.2004, în cuprinsul cărora s-au consemnat împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 5 Cod penal, art.289 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, după schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal.

S-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a Cod penal, având în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită generală corespunzătoare anterior săvârșirii faptelor.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 Cod penal și art.76 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsă de 1000 RON amendă penală pentru fiecare din cele două infracțiuni săvârșite, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, circumstanțiat atât de funcția ocupată de inculpat, cât și de modul și mijloacele de săvârșire, dar și urmarea imediată produsă și lipsa antecedentelor penale ale acestuia.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal raportat la art.34 lit. c Cod penal, instanța va dispune contopirea pedepselor stabilite prin prezenta sentință și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 1000 RON amendă penală.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, în raport de soluțiile pronunțate asupra acțiunii penale a cauzei și constatându-se inexistența unui prejudiciu produs în patrimoniul părții civile, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de aceasta.

În temeiul art.348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea în totalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor constatate ca fiind întocmite în fals.

În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate, corespunzător acuzațiilor aduse acestuia, restul sumelor avansate cu acest titlu urmând să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj criticând-o pentru netemeincie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 și instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

De asemenea, sentința a fost criticată pentru greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal precum și pentru stabilirea unor pedepse netemeinice în sarcina acestui inculpat pentru comiterea a două infracțiuni de instigare la fals intelectual, ca efect al greșitei rețineri de circumstanțe atenuante.

A declarat apel și inculpatul solicitând achitarea sa de orice penalitate, în principal,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală și, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal și rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, motivându-se că niciodată nu a dat dispoziții în mod direct privind încheierea celor două procese verbale de contravenție nr. -/14.12.2004 și nr. -/16.12.2004, și că singurele probe directe cu care se pretinde că s-ar fi dovedit faptele pentru care a fost condamnat sunt declarațiile celor doi martor inspectori fiscali care au beneficiat din partea procurorului de o soluție de scoatere de sub urmărire penală.

S-a mai motivat apelul cu aceea că dacă ar fi existat pretinsa dispoziție din partea apelantului pentru încheierea celor două procese verbale de contravenție, ar fi trebuit să se demonstreze cu probe că această dispoziție ar fi fost dată cu scopul de a ascunde îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, criticându-se hotărârea și pentru faptul că netemeinicia soluției dată de instanța de fond rezidă din împrejurarea că s-a ajuns la sancționarea penală a instigatorului în condițiile în care totuși autorii au fost sancționați doar administrativ.

A declarat apel și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând casarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea laturii civile a cauzei în sensul obligării celor doi inculpați la plata sumei de 14.900 ron reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat din cauza amenzilor aplicate în mod corect de cei doi inspectori fiscali prin cele două procese verbale de contravenție în discuție, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere care vor fi calculate până la plata integrală a debitului conform OG nr. 22/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

A declarat apel și numitul atât în nume propriu cât și în calitate de administrator al societăților comerciale SC, Plus, și T, criticând-o sub aspectul împrejurării că în mod greșit prin încheierea de ședință din 10.10.2007 Judecătoria Baia Marea respins cererea de constituire în calitate de parte vătămată și parte civilă formulată de persoanele juridice mai sus menționate reprezentate de administrator, pe considerentul că nu s-a făcut dovada pertinentă a unor vătămări care să le justifice o anumită calitate procesuală în prezenta cauză.

În motivarea apelurilor declarate de apelantul s-a menționat că nu este de acord cu faptul că nu i s-a recunoscut calitatea de parte vătămată în prezenta cauză și că actele depuse de acesta la dosar dovedesc pe deplin legătura de cauzalitate între faptele săvârșite de cei doi inculpați și prejudiciile suferite de societățile comerciale mai sus menționate.

Prin decizia penală nr.152 din 24.07.208 a Tribunalului Maramureș, s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și de inculpatul.

S-au respins ca inadmisibile apelurile penale declarate de și de în calitate de administrator al societăților comerciale, SA, Plus, SRL și T, împotriva aceleiași sentințe penale.

Conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală apelanții și au fost obligați să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în sumă de câte 50 lei.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că sentința primei instanțe prin care a fost achitat în totalitate inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și instigare la fals intelectual precum și de achitare a inculpatului doar pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, și de condamnarea acestuia doar pentru cele două infracțiuni de instigare la infracțiunea de fals intelectual, după schimbarea încadrării juridice, este legală și temeinică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul nu rezultă nici un element pe baza căruia să se poată concluziona că a desfășurat cu știință activități potrivnice atribuțiilor de serviciu, iar în acest sens sunt relevante declarațiile martorilor și care prin declarațiile date au menționat că inculpatul le-a cerut anularea proceselor verbale de contravenție și că inculpatul nu a pomenit despre inculpatul și nici nu a făcut referire la vreo intervenție din partea acestuia.

Aceeași martori au declarat că numita, în prezența lor, nu a dat nici un telefon și nici nu i-a amenințat că va interveni la "șefi".

Nici martorii și nu au confirmat că ar fi fost sunați sau s-ar fi întâlnit cu inculpatul, iar martorul în declarația de la fila 263 verso - dosar instanță, infirmă chiar și împrejurarea că martorul ar fi discutat cu inculpatul.

În raport de această probațiune, în mod justificat instanța de fond a înlăturat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, tribunalul a constatat că toți martorii menționați mai sus, în declarațiile date, au confirmat că au discutat doar cu acesta și că doar acest inculpat, în calitate de șef al Serviciului de Investigații Fiscale din cadrul M, le-a impus întocmirea proceselor verbale de contravenție nr. - și nr. - în cuprinsul cărora s-au consemnat împrejurări necorespunzătoare, așa încât soluția de condamnare a acestuia pentru cele două fapte de instigare la infracțiunea de fals intelectual este de asemenea legală și temeinică.

S-a constatat că, în raport de pericolul social concret al faptelor, de persoana făptuitorului care nu posedă antecedente penale, de urmarea produsă, pedeapsa amenzii ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunile mai sus menționate a fost corect individualizată și că în mod justificat s-au reținut în favoarea acestuia efectele circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a din Codul penal.

Vinovăția inculpatului este confirmată și de declarația martorului care în declarația dată, la fila 267 verso - dosar instanță, a menționat că nu l-a auzit pe inculpatul să facă vreo referire direct sau indirect la inculpatul și că în situația procesului verbal încheiat de către martorul a văzut personal cum inculpatul a anulat procesul verbal încheiat de martor.

Toată probațiunea la care s-a făcut referire mai sus și indicată de altfel de - Serviciul Teritorial Cluj ca temei al solicitării, în apel, de a fi condamnați inculpații și pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, justifică la o analiză foarte atentă soluția pronunțată de prima instanță, de achitare în totalitate a inculpatului și de condamnare parțială a inculpatului.

Tribunalul a apreciat că și argumentele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției de achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, argumente potrivit cărora cele două procese de constatare și sancționare a contravențiilor anulate nu au produs efecte juridice și nu au dat naștere unor creanțe certe, lichide și exigibile izvorâte dintr-un titlu executoriu, sunt de asemenea întemeiate.

Aceasta deoarece, toți martorii audiați în cauză, inclusiv numitul, au declarat că anularea celor două procese verbale de contravenție au avut un caracter izolat astfel că sumele stabilite prin acestea cu titlu de amendă, sume care nu avea un caracter cert la acel moment, iar în această situație perturbarea produsă activității regulată a instituției nu a constituit o tulburare însemnată a bunului mers al unității în sensul art. 248 din Codul penal.

În consecință, pentru că nu s-a produs urmarea imediată prevăzută de art. 248 din Codul penal, în mod justificat instanța de fond a considerat că faptelor prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal reținute în sarcina inculpatului, le lipsește unul din elementele constitutive, dispunându-se în mod întemeiat achitarea acestuia.

Pentru considerentele mai sus arătate, s-a apreciat că în ceea ce privește latura penală a cauzei astfel cum a fost soluționată de instanța de fond nu pot fi reținute elemente de nelegalitate sau netemeinicie referitor la nici unul dintre cei doi inculpați, drept pentru care apelurile declarate în cauză de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul se vor respinge ca nefondate.

Aceeași soluție, de respingere ca nefondat a apelului, a pronunțat tribunalul și în ceea ce privește calea de atac promovată de partea civilă Statul Români prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentantă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M întrucât în mod justificat și printr-o analiză corectă a dispozițiilor art. 28 alin. 1 și art. 37 din OG nr. 2/2001, prima instanță a ajuns la concluzia că orice creanță având ca obiect o amendă contravențională dobândește caracter cert doar în condițiile prevăzute de cele două dispoziții legale enunțate, respectiv prin expirarea termenului de contestare, prin executare de bună sau prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată și că până în acest moment dreptul de creanță având ca obiect amenda stabilită printr-un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției nu are caracter cert deoarece poate izvorî dintr-un titlu nul sau anulabil.

Tot în raport de regimul juridic instituit de OG 2/2001, tribunalul a considerat că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că nu se poate reține existența vreunui prejudiciu creat bugetului de stat având în vedere că dreptul de creanță care se pretinde că a luat naștere în favoarea statului ca urmare a stabilirii cuantumului amenzilor contravenționale ce nu au putut fi executate, nu au dobândit un caracter cert în sensul dispozițiilor art. 141 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală.

Așa fiind, nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă delictuală a celor doi inculpați drept pentru care în mod corect s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de

Referitor la apelurile declarate de, atât în nume propriu cât și în numele celor cinci societăți comerciale pe care le administrează, tribunalul a reținut că acestea sunt inadmisibile pentru că în raport de specificul infracțiunilor (sub aspectul tuturor elementelor constitutive) pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și nu se poate vorbi de vreo legătură de cauzalitate între faptele acestora și vreun eventual prejudiciu ce ar fi fost cauzat firmelor pe care acesta le administrează, considerent în raport de care în mod justificat și prima instanță a respins cererea de introducere în cauză în calitate de parte vătămată a numitului precum și cererea de constituire de parte civilă formulată de acesta în calitate de administrator al societăților comerciale menționate în dispozitivul prezentei decizii.

Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat ultima cale de atac ordinară pusă la dispoziția părților de lege, respectiv recursul, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul și, în nume propriu și ca administrator a 5 societăți comerciale.

În motivare Parchetul arată susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, apreciind că hotărârile care s-au pronunțat în cauză sunt netemeinice și criticabile din punct de vedere al achitării inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și instigare la fals intelectual, precum și pentru greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 248.pen. raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și de art. 25.pen. art. 289 alin. 1.pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicareaart. 33 lit. a pen. De asemenea, hotărârile sunt criticabile și din punct de vedere al pedepsei stabilite pentru infracțiunea de fals, care este netemeinică, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuate.

Constată că prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, în calitate de director adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice M, la data de 17 decembrie 2004, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a dat dispoziții ilegale martorilor și, inspectori fiscali, prin intermediul inculpatului, de a anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. -/2004, creând astfel o pagubă statului în valoare de 72.000.000 lei și un avantaj patrimonial corespunzător pentru SC SRL B În acest sens, solicită a se avea în vedere că martorii și au procedat la întocmirea procesului verbal nr. -/2004, unde s-a prezentat o stare de fapt și s-a aplicat o sancțiune neconformă, datorită dispozițiilor inculpatului și prin intermediul administratorului. Ambii martori au declarat conform proceselor verbale de la filele 133-137, 219-222, că au acționat ca atare pentru că erau în subordinea celor doi inculpați și exista chiar posibilitatea mutării acestora la alte compartimente. Totodată, martorii și au arătat că, la solicitarea inculpatului, au fost de acord cu întocmirea unui alt proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, ce nu corespundea realității, în condițiile în care procesul verbal anterior corespundea realității, pentru aceleași ca și ceilalți martori.

De asemenea, solicită a se constata că din probele administrate în cauză rezultă și că inculpatul a dat dispoziții de întocmire a altor procese verbale, existând în acest sens declarațiile martorului, care a arătat martorei că va interveni la inculpatul pentru reducerea amenzii, iar acest lucru l-a comunicat și martorului. Totodată, în susținerile vinovăției inculpaților vine și listingul convorbirilor telefonice, din care rezultă că i-a apelat pe inculpații și în ziua în care s-a efectuat controlul. Astfel, conform declarației martorului în data de 15 decembrie 2004 inculpatul a dat dispoziții abuzive, care nu conduc la concluzia că inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală.

Învederează instanței că procesele verbale de constatare și sancționare întocmite ulterior anulării proceselor verbale inițiale, nu au dat naștere unor creanțe certe, dar de fapt reprezintă titlu executoriu, întrucât sunt formulate seriate și tipizate, cu caracter oficial, conform ordinului ministrului nr. 2/2001 art. 37. Mai mult, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ar constituit titlu executoriu în caz de neatacare, dar activitatea abuzivă a inculpaților a întrerupt firul legal al acestora, deoarece s-au menționat date nereale cu conținut fals. Prin anularea abuzivă a proceselor verbale, inculpații au creat un cadru favorabil contravențiilor, întrucât administratorii societăților în cauză nu s-au mai adresat autorităților competente și se reține o starea de fapt contrară realității. Totodată, consideră că prin activitatea abuzivă a inculpaților, aceștia s-au substituit autorităților judecătorești, ce pot cenzura legalitatea și temeinicia acestor procese verbale, iar inculpații nu aveau nici căderea legală de a proceda în maniera în care au acționat.

Solicită, de asemenea, a se avea în vedere că pedepsele aplicate inculpatului pentru celle două infracțiuni de instigare la fals intelectual, sunt criticabile, întrucât lipsa antecedentelor penale nu atrage automat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a pen. și nici minimalizarea pedepsei stabilite. Neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pot crea un cadru favorabil contravenienților, ce impun aplicarea unor sancțiuni adecvate, ce trebuie să corespundă art. 52.pen.

Inculpatul solicită casarea hotărârii atacate și achitarea în temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 18 și 14.pr.pen. Învederează faptul că hotărârea atacată a avut la bază o gravă eroare de fapt, respectiv că s-a apreciat că ar exista o dispoziție din partea inculpatului față de inspectorii fiscali, care în realitate nu a existat. De asemenea, constată că s-a arătat și s-a susținut caracterul fals al celor menționate în procesul verbal întocmit ca urmare a anulării primelor procese verbale, însă nici Parchetul și nici instanța de judecată nu au competența de a se pronunța care este starea de fapt fiscală este reală. Învederează faptul că se reține în rechizitoriu că s-au anulat procesele verbale corect întocmite și s-au întocmit alte procese verbale în fals, întocmirea acestor procese verbale fiind de competența inspectorilor fiscali, și astfel s-a plecat de la această premisă de fapt greșită, ajungându-se la un întreg eșafodaj, pe care instanța de fond în parte l-a denunțat prin achitarea inculpaților.

Referitor la infracțiunea de instigare la fals pentru care a fost condamnat inculpatul, constată că legiuitorul cere să fie făcută cu un anumit scop, astfel că cele reținute prin rechizitoriu nu pot fi avute în vedere, mai ales cât timp inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracțiunii de abuz. Deși s-a arătat că probele administrate în cauză susțin actul de sesizare, solicită a se avea în vedere că este vorba de declarația inculpatului împotriva declarațiilor celor patru inspectori fiscali, ce la un moment dat aveau calitatea de învinuiți și ale căror declarații sunt unice, cu mențiunea că aceste declarații trebuie să se coroboreze cu elemente concrete. Totodată, s-a mai reținut că în urma unui telefon dat inculpatului, acesta ar fi sunat la rândul său la inculpatul, care a luat legătura cu inspectorii fiscali, însă solicită a se reține că este de notorietate că agenții economici atunci când sunt verificați dau telefoane la prieteni, dar de aici nu poate rezulta că, conținutul acelor convorbiri telefonice este de natură penală, mai ales că dispozițiile fiscale nu pot fi date verbal. În aceste condiții trebuie analizat de ce au fost crezuți cei patru martori și nu inculpatul, mai ales că aceștia au încercat să se salveze astfel, că ei sunt persoanele care au efectuat controalele și aveau anumite obligații conform dispozițiilor în baza cărora se aflau acolo. Inculpatul a susținut că nu a dat acele dispoziții, iar cei patru inspectori fiscali susține că au primit dispoziția telefonic, dar aveau obligația de a nu o executa, pentru că nu pot executa decât dispoziții de control. Arată că de partea inculpatului se află lipsa acelui ordin, care dacă nu există atrage concluzia că nu există nici infracțiunea de instigare la fals, astfel că în principal solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. a C:pr.pen. - fapta nu există pentru că nu a putut fi dovedită. Dacă s-ar presupune că ar fi existat acea dispoziție, pentru a exista infracțiunea de instigare la fals, conform dispozițiilor legale aceasta trebuie să aibă ca scop comiterea sau ascunderea altei infracțiuni, astfel că nu există abuz în serviciu, așa cum în mod corect s-a reținut și prin hotărârile instanței de fond și instanței de apel.

În subsidiar, în temeiul art. 385/9 pct. 14.pr.pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals, pentru lipsa unui element constitutiv. Astfel, s-a apreciat în mod eronat că fapta de întocmire în fals a unor procese verbale nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru că dacă cei care au realizat fapta beneficiază de aceste prevederi legale se poate aprecia și că, cât timp nu a existat o dispoziție scrisă, nu există nici infracțiunea imputată inculpatului, mai ales că nu s-a stabilit care era scopul pentru care inculpatul a intervenit pentru agenții economici.

Referitor la recursul declarat de Direcția Finanțelor Publice s-a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea laturii civile a cauzei în sensul obligării celor doi inculpați la plata sumei de 14.900 ron reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat din cauza amenzilor aplicate în mod corect de cei doi inspectori fiscali prin cele două procese verbale de contravenție în discuție, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere care vor fi calculate până la plata integrală a debitului conform OG nr. 22/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

Numitul atât în nume propriu cât și în calitate de administrator al societăților comerciale SC, Plus, și T, a criticat hotărârea sub aspectul împrejurării că în mod greșit s-a respins cererea de constituire în calitate de parte vătămată și parte civilă formulată de persoanele juridice mai sus menționate reprezentate de administrator, pe considerentul că nu s-a făcut dovada pertinentă a unor vătămări care să le justifice o anumită calitate procesuală în prezenta cauză.

În motivarea recursurilor declarate de s-a menționat că nu este de acord cu faptul că nu i s-a recunoscut calitatea de parte vătămată în prezenta cauză și că actele depuse de acesta la dosar dovedesc pe deplin legătura de cauzalitate între faptele săvârșite de cei doi inculpați și prejudiciile suferite de societățile comerciale mai sus menționate.

Instanța de recurs examinând recursurile formulate, persoanele declarante, motivele exprese aduse în sprijinul promovării acestor căi de atac, incidența cazurilor de casare prev.de art.385/9 pr.pen. reține următoarele:

Sentința primei instanțe prin care a fost achitat în totalitate inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și instigare la fals intelectual precum și de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni de instigare la infracțiunea de fals intelectual, după schimbarea încadrării juridice, este legală și temeinică.

Nici martorii și nu au confirmat că ar fi fost sunați sau s-ar fi întâlnit cu inculpatul, iar martorul în declarația de la fila 263 verso, infirmă chiar și împrejurarea că martorul ar fi discutat cu inculpatul.

În raport de această probațiune, în mod justificat instanța de fond a înlăturat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Toată probațiunea la care s-a făcut referire mai sus și indicată de altfel de - Serviciul Teritorial Cluj ca temei al solicitării de a fi condamnați inculpații și pentru toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, justifică soluția pronunțată de prima instanță, de achitare în totalitate a inculpatului și de condamnare a inculpatului.

Așadar, cele consemnate la nivelul instanțelor anterioare, cu detaliile de rigoare, vizând aspectul esențial că nu există nici un element pe baza căruia să se poată concluziona la modul cert că inculpatul a desfășurat cu știință activități potrivnice atribuțiilor de serviciu corespund astfel realității.

pe care le face inculpatul la momentul când a cerut anularea proceselor verbale la persoana directorului, nu pot să conducă la o relație directă, neechivocă, de ordonare din partea inculpatului în anularea acelor procese verbale. Ne aflăm într-o situație clasică, prezentată de altfel de instanțele inferioare, de existența unui dubiu real ce profită inculpatului, așa încât soluțiile concrete de achitare pronunțate sunt legale.

Pronunțarea unei hotărâri de condamnare trebuie privită prin prisma principiului îndeobște cunoscut, înserat în cuprinsul tuturor tratatelor de procedură penală, și anume acela al aflării în fața unui "adevăr" cert și absolut. Orice situație derogatorie de la această regulă ne conduce în sfera "dubiului" ce trebuie să profite inculpatului.

direct pe care l-au avut martorii a fost cu inculpatul, la ordinul expres al acestuia au acționat lucrătorii financiari, aceasta a fost nu doar realitatea ci și percepția efectivă a lor, așa încât orice fel de alte comentarii pe aceste stări de fapt nu au suport probator.

Cu toate acestea, pentru deplină legalitate în modul de soluționare a laturii penale a cauzei, se impun a fi aduse corective sentinței atacate, împreună cu decizia din apel, chiar și sub acest aspect, în contextul în care printre recurente apare și organul judiciar interesat de conturarea unei astfel de depline legalități, respectiv DNA Serviciul Teritorial Cluj. Concret,situația de dubiu ce profită inculpatului trebuie să aibă ca și corolar o soluție de achitare de sub învinuirile ce i-au fost aduse inculpatului pe considerentele disp.art.10 lit."c "pr.pen. și nu art.10 lit."a "pr.pen.

Nu se poate afirma că fapta nu există, dimpotrivă aceasta a fost derulată la modul efectiv însă nu din partea acestui inculpat.

În funcție de cele redate, activitatea infracțională concretă în acest sens, fiind desfășurată de inculpatul, aspect confirmat de toți martorii audiați în cauză, din care se desprinde ideea certă că au existat discuții clare cu acest inculpat, nemijlocite, primirea unor ordine concrete doar de la acesta,în calitate de șef al serviciului de investigații fiscale din cadrul DGFP M, cu impunerea întocmirii unor procese verbale de contravenție în fals, în sensul că în cuprinsul lor s-au consemnat împrejurări necorespunzătoare, soluțiile de condamnare a sa pentru două fapte de instigare de fals intelectual apar a fi legale și temeinice.

În cauză s-a exercitat calea de atac a recursului și de către acest inculpat prin care a criticat aceste soluții de condamnare, fără însă a fi aduse argumente concrete substanțiale,sprijinite pe considerente de ordin probator, ce să conducă la admiterea căii de atac exercitate.

În esență, teza în apărare urmărită de către acest recurent, vizează strecurarea unei grave erori de fapt în instrumentarea pricinii de către instanțele inferioare, întrucât o dispoziție expresă din partea acestui inculpat adresată inspectorilor fiscali în sensul procedării în modalitatea în care s-a și procedat, nu a existat. Ori, o astfel de afirmație este într-un total dezacord cu materialul probator administrat în cauză, verificat inclusiv în cuprinsul etapei de cercetare judecătorească, când se certifică că au existat astfel de dispoziții.

A face comentarii pe marginea acestor dispoziții, în sensul că ele au fost doar verbale și nu în scris conform procedurilor și uzanțelor legale, constituie o abatere de la contextul în care ne aflăm, respectiv un dosar penal vizând persoana acestui inculpat în sarcina căruia se rețin fapte concret descrise și comise. Acesta s-a dedat la comiterea unor infracțiuni, indiferent de mijloacele pe care a înțeles să le înfăptuiască. Este mai mult decât nepotrivit în a analiza "calitatea" unui ordin prin prisma formei pe care o îmbracă acesta - dacă s-a respectat procedura este un ordin deja legal indiferent de conținutul acestuia, dacă nu, este ilegal. Este și normal ca o persoană care intenționează să comită o infracțiune să și acționeze fără a respecta normele de ordin procedural, nimeni nu încheie documente pentru a se putea vedea că este un infractor.

Pe de altă parte, așezarea inculpatului pe un plan, iar funcționarii fiscali pe un alt plan, având interese contrare, este o imagine artificială, până la urmă aceștia au executat un ordin, în modalitatea în care au descris, aspectul că au fost și ei persoane cercetate nu reprezintă decât o confirmare a faptului că organele judiciare și-au exercitat întocmai atribuțiile.

Așadar, sub acest aspect, hotărârile de condamnare aplicate inculpatului sunt ancorate într-un probatoriu vast, complet, eficient, neputându-se consemna decât legalitatea soluției și implicit caracterul nefondat al recursului promovat de inculpatul, ce urmează a fi respins pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.

Criticile aduse de DNA soluției de achitare a acestui din urmă inculpat, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice sunt fondate.

Sub acest aspect, faptele reținute în sarcina inculpatului, aflat în exercițiul funcțiunii, nu se poate consemna că,atâta vreme cât cu știință a ordonat îndeplinirea unui act în mod defectuos, nu ar produce o pagubă patrimoniului instituției în cadrul căreia își desfășura activitatea.,datorită ordinelor sale, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ce au fost emise inițial au fost anulate,operațiune abuzivă și nelegală.

Examinând într-o procedură derulată cu corectitudine situația, se poate la modul cert afirma că acele procese verbale întocmite de inspectorii fiscali, în situația neatacării lor sau respingerii plângerii, la modul definitiv, de către instanța de judecată ar fi instituit titluri executorii și ar fi condus la dobândirea sumelor înscrise pe acestea în contul instituției publice. Tocmai activitatea abuzivă și întocmirea unor alte procese verbale în mod defectuos, la ordinul acestui din urmă inculpat, a întrerupt circuitul legal și firesc, la încasarea amenzilor aplicate.

Determinarea în încheierea unor acte oficiale cu un conținut fals, crearea chiar a unor avantaje de ordin patrimonial în interesul contravenienților sancționați, evident că îi corespunde, pe un alt plan, nașterea unei pagube de către acest inculpat cauzată bugetului de stat.

Toată această activitate din partea inculpatului se grefează pe deplin pe temeiurile și elementele constitutive concrete ce țin de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.pen. infracțiune ce se impune a fi reținută în sarcina acestui inculpat.

Într- anumită măsură chiar argumente de logică juridică,susținute de către apărătorul inculpatului - prezentate ca fiind însă în favoarea clientului său în sensul achitării integrale, vizând o stare de incompatibilitate în reținerea în parte a învinuirilor și nu în întregul lor, conduc la soluția legală de condamnare a inculpatului și pentru această din urmă infracțiune.

Instanța de recurs în procedura de rejudecare a pricinii, pe considerentele art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. va îndrepta erorile de fapt strecurate, cu aplicarea unor sancțiuni de câte 10 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.pen. rap. la art. 13/2 din 78/2000 și câte 5 luni închisoare pentru instigare la infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 al. 1.pen. rap. la art. 17 lit. c din 78/2000.

În acest context, evident că este de subliniat că,implicit, procesul de stabilire a sancțiunilor pentru infracțiunile de instigare la fals de către instanțele inferioare este unul susceptibil de critici.

De această dată, individualizând pedepsele prin prisma criteriilor generale prev.de art.72 pen. se va face trimitere la limitele de pedeapsă, inclusiv cele derogatorii din cuprinsul art.13/2 din Legea nr.78/2000 și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, derularea concretă a evenimentelor,cu reținerea comiterii unor fapte de corupție de către funcționari publici aflați în exercițiul funcțiunii, cu întărirea deci a acelui sentiment de suspiciune pe care îl au cetățenii români,în general, asupra mersului lucrurilor și privitor la persoanele ce activează în cadrul instituțiilor publice, ce atrage implicit aplicarea unor sancțiuni mai ferme celor depistați concret că au săvârșit astfel de fapte. În plus, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, la instigarea inculpatului, a condus la provocarea și a unui prejudiciu în dauna instituției publice în cauză.

Evident că, consemnarea și a incidenței disp.art.74 lit.a pen, s-a făcut temeinic, nu există argumente juridice și concrete ce să atragă înlăturarea acestor dispoziții legale, așa încât vor fi reiterate, cu consecințe evidente și asupra procesului de individualizare judiciară a sancțiunilor.

Va opera concursul real între infracțiuni, cu contopirea pedepselor, în final reținerea rezultantei de 10 luni închisoare.

.-se condițiile disp.art.81 pen. și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia se va face trimitere la incidența disp.art.81 și 82.pen. în cauză,cu impact și asupra suspendării pedepselor accesorii.

În funcție de detaliile anterior redate, privitoare la procesele verbale de contravenție inițiale ce au fost anulate și ulterior emiterea unor procese verbale în fals, pentru o deplină corectitudine și legalitate, în contextul promovării recursului și de către parchet, se va înlătura mențiunea "anulat" de pe procesele verbale de contravenție emise astfel în primă fază. Această operațiune va putea să conducă la o deslușire ulterioară a pricinii privitor la creanțele stabilite în favoarea statului și implicit datoriile ce vor fi de achitat în folosul acestuia.

Tot în acest plan, în funcție de împrejurarea reținerii că inculpatul a cauzat și un prejudiciu prin activitatea sa infracțională instituției în cadrul căreia își desfășura activitatea, este de consemnat o deplină corectitudine în prezentarea derulării evenimentelor faptice și juridice din partea recurentei Statul Român - ANAF M în cuprinsul motivelor scrise, cu individualizarea certă a prejudiciului,la cuantumul de 14.900 RON, sumă ce se impune a fi imputată, în contextul reținerii și condamnării pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, de către inculpatul.

Restul dispozițiilor din hotărârea atacată vor fi menținute. Facem această din urmă subliniere, întrucât procedural, după cum s-a menționat, instanța de recurs este nevoită în a păși la o rejudecare a cauzei, temeinicia celor invocate de către Statul Român ANAF și DNA Serviciul Teritorial Cluj, atrag o evidentă soluție de admitere a recursurilor acestora, pe considerentele art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen.

O ultimă subliniere se impune a fi făcută raportat la recursurile declarate de, atât în nume propriu cât și în numele a cinci societăți comerciale, în sensul că acestea se impun a fi respinse ca inadmisibile, dat fiind aspectul că infracțiunile ce au fixat cadrul procesual de față conduc la inexistența vreunei legături de cauzalitate între faptele comise de inculpați și vreun eventual prejudiciu ce ar fi fost cauzat acestor persoane.

Văzând și disp.art.192 al.2,3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/5 pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 152/24.02.2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează parțial împreună cu sentința penală nr. 2221/20.12.2007 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând:

Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la 9 aprilie 1974 în BMj ud.M,.în B M-,.2 jud.M, stagiul militar satisfăcut, cetățean român, studii superioare, inspector principal la DGFP M, la:

- câte 10 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 pen. raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, raportat la art. 76 lit. c pen. ( 2 fapte );

- câte 5 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped. de art. 25, raportat la art. 289 alin. 1 pen. raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, raportat la art. 76 lit. e pen. ( 2 fapte ).

În baza art. 33 lit. a pen. și art. 34 lit. b pen. contopește pedepsele stabilite și aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

Conform art. 81, 82 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 83 pen. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă acestuia pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. b și c pen.

Înlătură mențiunea "" de pe procesul verbal de constatare a contravenției seria A/2002 nr. -/14.12.2004 și nr. -/16.12.2004 încheiate de Serviciul de Investigații Fiscale din cadrul Activității de Control Fiscal a DGFP

Modifică temeiul achitării inculpatului, fiul lui și, născut la 18.12.1958 în l Mj ud.M, domiciliat în B M-,.34, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, cetățean român, studii superioare, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 pen. cu aplicarea art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și instigare la fals intelectual, prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 289 alin. 1 pen. cu aplicarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a pen. în art. 11 pct. 2 lit. a pen. raportat la art. 10 lit. c pen.

Obligă inculpatul la plata sumei de 14.900 RON despăgubiri civile, precum și dobânzi și penalități de întârziere până la plata integrală a debitului către partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentată de DGFP

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate împotriva aceleiași decizii de către domiciliat în BMB -dul -.3.52 jud.M atât în nume propriu cât și ca reprezentant al societăților comerciale SC SA, SC SA, SC Plus SRL, SC SRL și SC T SRL.

Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții și societățile comerciale SC SA, SC SA, SC Plus SRL, SC SRL și SC T SRL la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

28.11.08/3 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin

#Judecator Sandel Macavei

Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 694/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 694/2008. Curtea de Apel Cluj