Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 126/R/2008
Ședința publică din 19 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul și părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului arată că susține recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 292/A din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș și solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât nu i s-a dat posibilitatea inculpatului să-și formuleze apărarea în apel, apreciind că s-au încălcat dispozițiile legale, fiind privat de o cale de atac. Precizează că inculpatul a fost prezent la judecata în apel, însă a sosit prea târziu la sala de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se aplice inculpatului o pedeapsă mult mai mică, raportat la aspectul că nu există concurs de infracțiuni în cauză, ci este vorba doar de o singură infracțiune săvârșită în formă continuată. Inculpatul a comis ambele infracțiuni în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrucât faptele au fost comise la interval mic de timp, astfel încât se impune aplicarea art. 41 alin.2 pen. Cu privire la individualizarea pedepsei arată că prejudiciul cauzat este relativ mic, iar gradul de pericol social al faptei săvârșite nu este De asemenea, solicită să se țină cont de circumstanțele personale ale inculpatului și apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea M, respectiv 4 ani cu executare în stare de detenție.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Arată că s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu motivarea că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat, pentru că a întârziat la dezbateri. Susține că inculpatul a fost legal citat, nu a formulat cerere de amânare în scris, în sensul de a se fixa judecarea cauzei pentru o anumită oră sau în vederea angajării unui apărător ales. Inculpatul a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu, care așa cum rezultă din încheierea instanței de apel, care a susținut apelul inculpatului, solicitând reducerea cuantumului pedepsei. Precizează că dreptul la apărare a fost respectat de către instanța de apel, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Susține că încadrarea juridică dată cauzei este corectă. Precizează că este adevărat că inculpatul a folosit aceeași modalitate de comitere a faptei, însă când s-a comis prima infracțiune nu s-a putut face dovada rezoluției infracționale unice. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză apreciază că încadrarea juridică dată cauzei este corectă.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei susține că, chiar dacă s-a cauzat un prejudiciu relativ mic, apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei. Raportat la modalitatea de comitere a faptei, apreciază că pericolul social al faptei este ridicat, inculpatul fiind prins după a doua infracțiune, astfel încât nu a mai putut continua săvârșirea de alte infracțiuni.
Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, dând eficiență dispozițiilor art. 72.pen. iar hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, astfel încât solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1775 din 30 iulie 2007 Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 22.05.1975 în Vișeu de, cetățean român, studii medii, fără ocupație, căsătorit, are 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, în prezent arestat în altă cauză în Penitenciarul Baia Mare, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal ( 2 fapte), la câte 4 ani închisoare, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.
Cu consecințele prev.de art.71 și 64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile astfel: 180 EUR, către partea civilă din Șomcuta M, satVălenii nr.269; 50 EUR, către partea civilă domiciliată în nr.307,M sau B M,-/3.
Conform dispozițiilor art.191 alin.l Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 400 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, pentru avocat din oficiu ten ar.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
În vara anului 2004 inculpatul a locuit împreună cu martora într-un apartament situat pe Bd. - din B M,apartament închiriat de la numitul.
Când cei doi s-au instalat în apartament au primit de la proprietar 2 chei de la cele două yale cu care era prevăzută ușa de acces în locuință. La scurt timp după închiriere inculpatul a dat un anunț la ziar pentru a-l închiria. In urma anunțului a fost contactat de partea vătămată cu care a stabilit o întâlnire. Partea vătămată s-a prezentat la întâlnire însoțit de martorul și împreună cu inculpatul s-au deplasat la apartament unde au stabilit prețul chiriei la 60 EURO lunar și plata în avans a chiriei pe 3 luni. Cu această ocazie inculpatul a afirmat că este proprietarul apartamentului și și-a declinat o identitate falsă. De asemenea, a fost întocmit un înscris și i-a fost predată părții vătămate una din chei.
Inculpatul a negat că ar fi încheiat înscrisul însă în urma expertizei grafoscopice s-a constatat că scrisul îi aparține. Deși cunoștea faptul că a fost stabilit științific că scrisul îi aparține acesta a continuat să susțină același lucru și în fața instanței, proba de scris dată în fața instanței fiind evident o probă în plus că inculpatul nu își asumă responsabilitatea comiterii faptelor.
Cu ocazia încheierii contractului partea vătămată i-a remis inculpatului suma de 180 EURO după care acesta a plecat afirmând că are buletinul de identitate în mașină și nu s-a mai întors.
Încercând să pătrundă în apartament partea vătămată a constatat că nu este posibil pentru că ușa era încuiată cu cealaltă yală de la care nu primise cheia.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 180 EURO, prejudiciul nefiind recuperat.
În aceeași modalitate a procedat inculpatul și în cursul lunii ianuarie 2005 cu partea vătămată care a dorit să închirieze un apartament pentru cineva din străinătate. Astfel inculpatul, după ce a închiriat un alt apartament pe str. - din BMî mpreună cu martora a sustras obiectele de uz casnic pe care le-a vândut (fiind cercetat separat pentru comiterea infracțiunii de furt și condamnat,pedeapsa fiind în prezent executată), după care a dat anunț pentru închirierea apartamentului.
In urma anunțului de închiriere s-a prezentat partea vătămată care a stabilit cu inculpatul chiria la suma de 60 EURO lunar și plata în avans a sumei de 50 EURO. A fost încheiat și de această dată un înscris și de asemenea inculpatul și-a declinat o identitate falsă.
Pentru că nu i-a predat părții vătămate cheia apartamentului aceasta l-a sunat ulterior însă nu l-a mai putut contacta.
Partea vătămată a formulat pretenții în fața instanței în cuantum de 50 Euro.
În drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpat în modalitatea descrisă mai întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 al. 1,2,3 penal, cu aplicarea art. 37 lit. b (2 fapte) și 33 lit. a penal.
Pentru infracțiunile comise s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție. S-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b penal.
La individualizarea pedepselor și a modului de individualizare a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, prejudiciul cauzat, atitudinea procesuală a inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia. Astfel, s-a avut în vedere că acesta a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie și că în prezent este arestat în altă cauză pentru comiterea unor infracțiuni de trafic de persoane.
În ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că inculpatul nu a restituit părților vătămate sumele primite cu titlu de avans chirie (sume ce nu i se cuveneau) astfel că l-a obligat pe acesta la plata lor conform dispozitivului sentinței.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul dar nu l-a motivat și în scris iar la termenul de judecată fixat pentru dezbaterea acestuia nu s-a prezentat deși a fost legal citat.
Prin decizia penală nr.292/A din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, acesta fiind obligat să plătească către stat cheltuielile judiciare în sumă de 170 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care s-a confirmat în fața instanței de fond a rezultat, în pofida poziției de nerecunoaștere a faptei avute de inculpatul, că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 din Codul penal pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
Starea de fapt, reținută de prima instanță, și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu declarațiile părții vătămate, a martorului precum și a martorei, care au confirmat că în luna noiembrie 2004 și respectiv ianuarie 2005 inculpatul și-a atribuit în mod nelegal calitatea de proprietar al unor imobile și care prezentându-se sub un nume fals a indus în eroare părțile vătămate și cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere.
În consecință, soluția de condamnare a apelantului - inculpat de către prima instanță s-a considerat că este legală și temeinică și că pedepsele aplicate acestuia au fost corect individualizate cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât cauza a fost judecată în lipsa sa, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare în apel, sosind în sala de judecată după închiderea dezbaterilor, iar în secundar,să se reducă pedeapsa stabilită având în vedere valoarea mică a prejudiciului cauzat părților vătămate, gradul de pericol social este relativ scăzut și că a comis faptele în baza aceleiași rezoluții infracționale, neexistând astfel concurs de infracțiuni, ci infracțiune continuată.
Analizând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, raportat la primul motiv de recurs, tribunalul a procedat la soluționarea apelului având procedura de citare cu inculpatul îndeplinită corespunzător (19), dovada de îndeplinire a procedurii fiind semnată personal de către inculpat, acesta luând astfel la cunoștință despre termenul și despre ora (8,30) la care trebuia să se prezinte pentru judecarea apelului. De asemenea a desemnat și un apărător din oficiu pentru inculpat, care a pus concluzii cu ocazia dezbaterii cauzei, astfel că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat. Împrejurarea că el a ajuns la instanță ulterior soluționării cauzei, nu este un aspect ce poate fi imputat instanței și nu constituie un motiv de casare a deciziei.
Raportat la cel de-al doilea motiv în sensul că în speță nu este concurs de infracțiuni, ci o infracțiune unică continuată, de asemenea nu este întemeiat raportat la perioada de timp relativ M care a trecut între cele două fapte, prima fiind comisă în toamna anului 2004, iar cea de-a doua în luna ianuarie 2005, astfel că nu se poate susține că inculpatul ar fi acționat în baza unei rezoluții infracționale unice. Acest tip de infracțiune presupune sub aspect subiectiv ca făptuitorul să fi reprezentat, în momentul luării hotărârii, activitatea infracțională desfășurată ulterior în ansamblul ei, ori acest aspect nu a fost dovedit în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost individualizată în mod judicios de către instanțe, care au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 pen. respectiv atât gradul de pericol social relativ ridicat a faptelor, raportat la modalitatea de comitere a acestora, cât și persoana inculpatului, care a comis faptele în stare de recidivă, astfel că nu se impune reducerea acestei pedepse.
În concluzie, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
- obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu care va fi avansat din.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în Vișeu de - jud.M împotriva deciziei penale nr. 292 din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./3ex.
05.03.2008
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Maria
