Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr.13
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
- -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 356 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, pentru a da posibilitatea inculpatului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 356 din 19.11.2007 a Tribunalului Suceava au fost condamnați inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
Au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, pe durata căreia va executa și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 2 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
A fost redusă din pedeapsa rezultantă durata reținerii inculpatului de 24 de ore din data de 06.12.2005 și a arestării sale preventive de la 15.02.2006 la 28.06.2006.
A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451Cod procedură penală, măsură luată față de inculpat la data de 27.09.2006, ora 1345de către Tribunalul Suceava.
A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile Statul Român - ANAF B prin DGFP suma totală de 30.529 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea de instituire a măsurii asiguratorii formulate de această parte civilă.
2., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa închisorii de 10 ani și patru ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
I-a fost revocată liberarea condiționată a restului de 579 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 648 din 02.03.2005 pronunțată de Judecătoria Buzău, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 189/05.05.2005 a Tribunalului Buzău, fiind contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
S-a făcut și aplicarea art. 71 alin. 2, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestarea preventivă a inculpatului de la 02.03.2006 la 28.09.2006.
A fost menținută măsura prev. de art. 1451Cod procedură penală luată față de inculpat prin încheierea din 27.09.2006, ora 1345a Tribunalului Suceava.
S-a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 37 lit. a Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
3. -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 74 lit. a și 76 lit. a Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
I-a fost aplicată de asemenea și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 2, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861Cod penal și art. 74 alin. 5, i-a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea și a celei accesorii sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, impunându-se și respectarea obligațiilor prev. de art. 863Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864și 865Cod penal.
Au fost obligați cei trei inculpați să plătească despăgubiri următoarelor părți civile:
- SC "E &, " SRL B, suma de 17 964,24 lei;
- SC " " SRL din C, suma de 30 778,16 lei;
- SC "B " SRL S, suma de 14 885 plus dobânda legală aferentă;
- SC " " SRL G, suma de 48 747,16 lei și dobânda legală aferentă;
- SC " 88 " SRL Sucursala S, suma de 278 214,72 lei.
S-a luat act că SC SRL B nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Au mai fost obligați inculpații să plătească fiecare în parte, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de administrator al SC " Com" SRL V D, în perioada septembrie - noiembrie 2005, nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35 036,36 lei bugetului de stat. S-a mai reținut, în sarcina aceluiași inculpat, în perioada 10.10.2005 - 27.10.2005, în aceeași calitate a sus-menționatei societăți, a emis mai multe file CEC, pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibilul bancar pentru aceste instrumente de plată, file CEC ce au fost folosite de coinculpatul, la diferite societăți comerciale de unde au ridicat marfă. Ulterior, filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
În ce-l privește pe coinculpatul, tribunalul a reținut că acesta, în înțelegere cu coinculpatul, și cunoscând faptul că filele CEC semnate de acesta din urmă nu au disponibil bancar, a folosit o parte din aceste instrumente de plată semnate în alb, la diferite societăți comerciale, urmărind inducerea în eroare a acestora, lucru ce s-a și realizat prin refuzul la plată a filelor CEC.
În fine, referitor la activitatea infracțională a coinculpatului -, prima instanță a reținut că acesta, ca urmare a înțelegerii avută cu ceilalți doi coinculpați și în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a ajutat pe aceștia la activitatea infracțională desfășurată, în ce privește inducerea în eroare a societăților comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea SC - COM SRL V D, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său și colaborarea cu inculpații în desfășurarea activității comerciale.
Cât privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că, prin acțiunile lor ilicite, inculpații le-au cauzat părților vătămate prejudicii în cuantumurile menționate mai sus, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și următoarele Cod civil.
Împotriva sentinței tribunalului, au declarat apel inculpații - și, apeluri pe care le-au motivat oral la data când au avut loc dezbaterile în fond (15 februarie 2010), susținerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a deciziei de față, care face parte integrantă din aceasta.
Criticile formulate de cei doi inculpați apelanți sunt nefondate.
Astfel, în ce privește activitatea infracțională a inculpatului, aceasta este dovedită, în primul rând, cu declarațiile martorilor și, declarații din care rezultă că inculpatul purta discuții prin care se stabileau termeni contractuali și derulare a activităților comerciale și se fixau numărul și destinațiile transporturilor de mărfuri și înmâna cecurile despre care cunoștea că nu avea acoperirea necesară în cont, cu data scadentă ulterioară celei de achiziționare a bunurilor, menținând astfel în eroare părțile vătămate în tot intervalul de timp în care obligațiile contractuale se găseau în faza de aducere la îndeplinire până la definitiva executare.
Relevantă este, de asemenea și depoziția martorului, conform căreia, persoana care s-a prezentat cu filele CEC în alb, semnate și ștampilate a fost inculpatul care cunoștea termenul scadent de plată precum și marfa pe care urma să o ridice, garantându-i verbal că totul este în regulă, că firma pe care o reprezintă dispune de bani pentru a-și onora obligațiile de plată a mărfurilor și că nu este nevoie ca aceasta să fie anunțată înainte de intrarea filei CEC la plată.
Totodată, martorul a declarat în cursul urmăririi penale (f 18 ds up) că el, în calitate de conducător auto, a transportat marfa livrată de SC SRL către SRL la diverse destinații, fiindu-i înmânată o filă CEC de către inculpatul, filă CEC completată de acesta în fața martorului.
În fine, nu poate fi neglijată nici declarația dată de coinculpatul în faza de urmărire penală, declarație care, chiar dacă nu a mai fost menționată în faza de cercetare judecătorească (revenire pe care instanța o constată nejustificată), confirmă faptul că inculpatul a cunoscut natura relațiilor comerciale care se desfășurau cu părțile civile, că nu există disponibil în cont pentru plata mărfurilor.
Așadar, în aceste condiții, este evident că eroarea provocată părților civile, eroare fără de care acestea nu ar fi încheiat și executat contractele în condițiile stipulate, fost menținută de către inculpatul apelant.
Referitor la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului -, aceea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, de asemenea există probe din care rezultă fără putință de tăgadă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Astfel, faptul că a existat o înțelegere între acest inculpat și inculpații și cu privire la vânzarea SC SRL al cărui administrator era și cu păstrarea sediului social al firmei la domiciliul său, asigurând în această modalitate un cadru propice desfășurării activităților ilicite ale celorlalți doi inculpați, rezultă și din declarația martorului. Acest martor declară că inculpatul - i l-a prezentat pe inculpatul în vederea închirierii spațiului de depozitare a mărfurilor ce au fost obținute pe căi ilicite. De asemenea și martorul a arătat că inculpatul îi transporta pe ceilalți doi inculpați precum și pe alte persoane cu autoturismul proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare -, pe raza mun. V D și, în special, la pensiunea unde erau cazați, la sediul firmei și la depozitul închiriat.
Un alt mijloc de probă administrat în cauză, care vine în sprijinul acuzării acestui inculpat, îl constituie și interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizate de Tribunalul Suceava prin încheierea de ședință nr. 4/I și nr. 5/I din 10.02.2006, pentru perioada 17.02.2006 - 14.03.2006 și care, au fost ulterior certificate ca probe (vol. III, IV ds up).
Astfel, potrivit acestui mijloc de probă, inculpatul a discutat cu numitul zis (fratele inculpatului ), precum și cu acesta din urmă, însă de pe un alt număr de telefon (vol. IV ds up, f 74).
După arestarea inculpatului, zis, inculpatul - l-a contactat din nou pe fratele acestuia, interesându-se dacă au cele necesare, aspect ce denotă relațiile apropiate dintre cei doi inculpați.
De asemenea, nu este lipsită de relevanță întâlnirea din data de 28.02.2006, dintre acești doi inculpați care, după ce au purtat discuții într-un restaurant din mun. Focșani, s-au deplasat cu autoturismul inculpatului, cu nr. de înmatriculare -, în mun. G, la domiciliul din str. -. -, -. 2,. 3,. 53, unde au ajuns la ora 2125și au intrat în apartamentul proprietatea lui (tatăl inculpatului vol. III ds up intergal).
De menționat este că, această întâlnire a avut loc doar cu o zi înaintea datei la care inculpatul și ceilalți inculpați au fost citați procedural pentru a se prezenta la audieri la sediul IPJ S, situație în care este evident că cei doi inculpați s-au reîntâlnit după o prealabilă înțelegere pentru a se pune de acord cu declarațiile pe care urmau să le facă, și nu întâmplător cum susține inculpatul -.
Interesul inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, a fost dovedit de faptul că acesta a beneficiat de materiale de construcție provenite din înșelăciunile comise în numele societății, materiale pe care le-a utilizat la renovarea casei sale din-, așa cum rezultă din declarația martorului, confirmate și de susținerile inculpatului.
Cât privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, nu poate fi reținută susținerea apărătorului inculpatului că aceasta s-ar încadra în disp. art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934, atât timp cât, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că părțile vătămate nu aveau cunoștință că respectivele file CEC sunt fără acoperire.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care i-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea prevăzută de minimul special legal, iar în ce-l privește pe inculpatul, la o pedeapsă situată sub acest minim, pedepse pe care instanța de apel le apreciază ca fiind chiar blânde, în raport de conduita procesuală a acestora, iar în ce-l privește pe inculpatul, acesta săvârșind infracțiunea de față în stare de recidivă postcondamnatorie.
Apelurile inculpaților sunt însă întemeiate pentru alt motiv reținut din oficiu.
Astfel, deși instanța de fond reține la stabilirea pedepselor accesorii, modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 și OUG nr. 60/2006, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hisst Regatul Unit nr. 2 din 06.10.2005), respectiv că, prin interzicerea drpeturilor de a alege s-au încălcat prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu aplică aceleași raționament și în cazul pedepselor complementare, interzicându-le ambilor inculpați dreptul de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I pe perioadele mai sus menționate.
Prin urmare, apelul inculpaților se impune a fi admis sub acest aspect, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmând ca decizia tribunalului să fie desființată parțial în sensul înlăturării dispozițiilor de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a teza I Cod procedură penală în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați apelanți, menținând celelalte dispoziții ca fiind temeinice și legale.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații și.
Desființează în parte sentința tribunalului în sensul că:
Înlătură dispoziția de aplicare a pedepsei complementare, în ce-i privește pe acești inculpați, prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului.
Cheltuielile judiciare din apel, rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 200 lei pentru avocat și 150 lei pentru avocat, ce se vor înainta în contul Baroului S din fondurile avansate de.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Red. NV
Tehnored. BC
3ex/24.02.2010
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Ghertner Artur
