Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 104/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 104
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Hetriuc Laurențiu Marius
JUDECĂTOR 3: Androhovici
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în sat, com., jud.S, împotriva deciziei penale nr. 237 din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava,
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales și partea civilă intimată, asistată de avocat -, care pe avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent, arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, menținându-și cele declarate până în prezent.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra tuturor aspectelor ce vizează latura penală și civilă a cauzei. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, având în vedere că inculpatul nu a avut intenția să comită fapta. Cu privire la latura civilă, solicită a fi diminuat la J cuantumul despăgubirilor acordate.
Avocat - pentru partea civilă intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că susținerile inculpatului referitoare la culpa victimei sunt nefondate, având în vedere declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză. Cu privire la latura civilă, apreciază că suma acordată este rezonabilă, astfel încât se impune respingerea recursului și sub acest aspect.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că nu există motive de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare. În ce privește cererea de achitare, arată că din probele administrate rezultă că inculpatul a acționat din culpă, neimpunându-se aplicarea disp. art. 10 lit. d Cod pr.penală, iar despăgubirile civile au fost corect stabilite.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 102 din 24.03.2008 a Judecătoriei Fălticeni confirmată prin decizia penală nr. 237 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A fost suspendată condiționat atât executarea pedepsei principale cât și a celei accesorii, în conformitate cu disp. art. 81, 71 alin. 5 Cod penal, în condițiile și cu consecințele prev. de art. 82 și următoarele Cod penal.
A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei, daune morale.
A mai fost obligat inculpatul să-i plătească aceleași părți civile, precum și statului cheltuielile judiciare aferente.
Pentru a hotărî astfel, cele două instanțe au reținut, în esență, că inculpatul, la data de 15 august 2007, în jurul orei 0940, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare, pe direcția de mers -F, pe raza localității, com., jud. S, pe DJ 208 în apropierea KM 71+150, în interiorul localității, a accidentat mortal pe numitul, care circula pe bicicletă în aceeași direcție de mers cu autoturismul.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, în mod greșit cele două instanțe nu au reținut culpa comună a inculpatului cât și a victimei în producerea accidentului, și chiar cazul fortuit întrucât nu putea să prevadă producerea accidentului.
În ce privește latura civilă, a arătat că daunele morale și materiale ar fi trebuit înjumătățite având în vedere culpa comună egală în producerea accidentului mortal.
Criticile formulate se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, critici pe care instanța le constată nefondate.
Astfel, potrivit expertizei tehnice - auto efectuată în cauză, inculpatul se face vinovat de încălcarea disp. art. 49 alin. 1 din Legea nr. 49/2006, potrivit cărora "limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h", coroborat cu art. 121 alin. 1 din regulament, care stipulează: "conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus", precum și nerespectarea art. 35 alin. 1 din regulament, potrivit căruia "participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii publice ori private".
Se mai reține și faptul că, chiar și la viteza de 55 km/h pe care o avea autoturismul în momentul impactului, accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi manifestat mai multă atenție în conducere (manevra efectuată de către acesta de a roti volanul la stânga a fost corectă, însă a fost tardivă).
Inculpatul încearcă să acrediteze ideea că victima ar fi cea care a ieșit de pe podețul casei sale și s-a izbit în partea dreaptă a mașinii, însă această susținere este contrazisă de probele administrate în cauză care relevă faptul că victima circula în mod corect pe carosabil, cu bicicleta, pe aceeași direcție de mers cu care circula autoturismul condus de inculpat când a fost acroșat cu partea din față laterală dreapta.
În sarcina victimei nu s-a putut reține decât faptul că nu purta cască de protecție omologată, așa cum cer disp. art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 160 alin. 4 din OUG 195/2002, nu și că ar fi avut o culpă în producerea accidentului.
Față de situația de fapt expusă mai sus nu se poate reține că fapta inculpatului ar reprezenta consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, condiție prev. de art. 47 Cod penal pentru reținerea cazului fortuit.
Prin urmare în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat la o pedeapsă ce a fost în mod just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Nici critica referitoare la latura civilă nu poate fi reținută, și aceasta fiind soluționată în mod corect în raport de disp. art. 998, 999 cod civil și de probele existente la dosar.
Astfel, suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezintă cheltuielile de înmormântare și praznice ulterioare, dovedite au declarația martorilor, iar daunele morale în cuantum de 10.000 lei, nici pe departe nu pot constitui un cuantum exagerat în raport de suferințele psihice cauzate părții civile prin decesul unicului copil, încât nu se pune problema reducerii cuantumului acestora.
Față de cele expuse mai sus și cum nici alte motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
ECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 237 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex./3.03.2010
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu Marius, Androhovici
