Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 105/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA nr. 105
Ședința separat cu minori din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Judector - - -
Judector -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vtmat, domiciliat în S,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 263 din 16 noiembrie 2009 Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezint avocat ales, pentru partea vtmat recurent, și avocatul desemnat din oficiu, pentru inculpatul intimat, lips fiind acesta, partea vtmat recurent, prțile responsabile civilmente și și intimata Serviciul de Probațiune de pe lâng Tribunalul Suceava.
Procedura complet.
S-a fcut referatul cauzei, dup care instanța constatând c în cauz nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se afl în stare de judecat, acord cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru partea vtmat recurent, arat c recursul vizeaz atât latura penal, cât și latura civil a cauzei. În latur penal, solicit condamnarea inculpatului la o pedeaps mai sever, având în vedere nu doar fapta svârșit, ci și atitudinea inculpatului. Cu privire la latura civil, cere admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata despgubirilor care s includ și cheltuielile judiciare conform chitanțelor aflate la dosar și asupra crora instanța de apel nu s-a pronunțat.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicit respingerea recursului, ca nefondat, apreciind c în latura penal pedeapsa aplicat a fost corect individualizat, având în vedere c din probele administrate rezult c a existat provocare din partea prții vtmate. În latura civil, arat c la stabilirea cuantumului s-a avut în vedere modalitatea de svârșire a faptei, iar sumele acordate sunt suficiente pentru repararea prejudiciului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului în ceea ce privește latura civil, apreciind c se impune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Cu privire la latura penal, arat c hotrârea este legal și temeinic, astfel încât se impune nu se impune admiterea recursului sub acest aspect.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de faț, constat
Prin sentința penal nr. 436 din 13 mai 2009, Judec toria R d uțil -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 07.02.1991 în mun. R, jud. S, cu același domiciliu,-, jud. S, fr antecedente penale, posesor al seria - nr. - eliberat de R, -, pentru svârșirea infracțiunii de vtmare corporal grav, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, parte vtmat fiind, prți responsabile civilmente fiind, - mun. R,-, jud. S și Serviciul de probațiune de pe lâng Tribunalul Suceava, parte civil Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. "
În baza disp. art. 81 și 110 Cod penal a fost suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioad de 1 an și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și urm. Cod penal.
Prin aceeași sentinț a fost admis în parte acțiunea civil formulat de partea civil, inculpatul fiind obligat, în solidar cu prțile responsabile civilmente, s plteasc acestei prți civile sumele de 17.600 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei daune morale, iar prții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I suma de 2462,81 lei cu titlu de daune.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 84 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat s plteasc statului, în solidar cu prțile responsabile civilmente suma de 250 lei cheltuieli judiciare și prții vtmate suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Judec toria R d uți la data de 21.06.2007 a fost trimis în judecat, în stare de libertate, inculpatul minor pentru svârșirea infracțiunii de vtmare corporal grav, prev. de art. 182 alin.2 pen. cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare c la data de 16.09.2006, în jurul orelor 15,00 partea vtmat se deplasa împreun cu fratele su - cu autoturismul pe strada - din mun. La un moment dat, la intrarea în strada - -, dup ce a virat stânga și a parcurs 400- 500 metri, fost claxonat de ctre o persoan dintr-un autoturism cu numr de înmatriculare AG -, de care a fost depșit și care i s-a oprit în faț. Din autoturism a coborât o femeie care i-a reproșat c nu i-a acordat prioritate, ocazie cu care între aceasta și partea vtmat au avut loc niște discuții. În momentul în care partea vtmat intenționa s sune la poliție, inculpatul, care era împreun cu femeia respectiv și care era mama sa, a lovit-o pe partea vtmat cu pumnul în faț, dup care cei doi au prsit locul faptei.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vtmat a fost internat în perioada 16.09 - 26.09.2006 în Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și din certificatul medico legal rezult c a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 58 - 59 zile de îngrijiri medicale, suferind parez de nerv facial ce-i confer infirmitate cu validitate permanent de 10% conform baremului.
Prima instanț a constatat c fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecat și a fost dovedit prin plângerea și declarația prții vtmate, certificatul medico - legal, declarațiile martorilor -, astfel c a procedat la condamnarea acestuia.
Inculpatul a recunoscut faptele, dar a motivat c partea vtmat nu a acordat prioritate autoturismului condus de mama sa, c între partea vtmat și mama inculpatului au intervenit discuții în cursul crora partea vtmat a jignit-o și a prins-o de gât, astfel c el a intervenit și a lovit-o pe partea vtmat.
La individualitatea pedepsei prima instanț a avut în vedere gradul de pericol social, împrejurrile în care fapta a fost svârșit, urmrile grave ale faptei comise precum și persoana inculpatului, care s-a prezentat în instanț, cu excepția datelor când s-a aflat sub tratament, îns nu a depus diligențe pentru despgubirea prții civile.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lâng Tribunalul Suceavaa reieșit faptul c inculpatul are capacitate sczut de a gsi metode alternative de rezolvare a conflictelor, acesta manifestând în schimb atașament faț de mama sa și desfșurând activitți prosociale în timpul liber.
Faț de cele reținute, instanța de fond a apreciat c se impune condamnarea inculpatului la o pedeaps cu închisoarea orientat spre minimul special, cu aplicarea disp. art. 109 Cod penal și constatând c sunt întrunite cerințele prev. de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționat a executrii pedepsei, apreciind c scopul acesteia poate fi atins fr privarea de libertate a inculpatului, termenul de încercare fiind stabilit în conformitate cu disp. art. 110.pen.
Sub aspectul laturii civile, prima instanț a constatat c partea vtmat s-a constituit parte civil, solicitând suma de 51.600 lei daune materiale și 50.000 daune morale și c în urma loviturilor primite de la inculpat a necesitat un numr de 58 - 59 zile îngrijiri medicale, inițial fiind stabilit o infirmitate cu validitate permanent de 10% conform baremului.
În cursul cercetrii judectorești s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de ctre Institutul de Medicin Legal I și din raportul nr. 15994/2009 ( fila 222 ds.) a rezultat c leziunile au necesitat 58-59 zile îngrijiri medicale, iar starea actual constituie infirmitate fizic permanent cu incapacitate adaptativ în procent de 50%, neîncadrabil în grad de invaliditate.
Instanța de fond a reținut și aspectele declarate de ctre martorul care a artat c partea vtmat pe timpul spitalizrii a necesitat o îngrijire deosebit având maxilarul imobilizat și trebuind s fie hrnit cu paiul, fiind pltit o persoan de specialitate (doctor) pentru a o hrni și îngriji pe aceasta, precum și faptul c în prezent partea vtmat este marcat de faptul c a rmas cu o parez facial, neputându-se exprima corect, ceea ce îi creeaz suferințe morale. De asemenea, martorul a artat c partea civil a angajat mai multe persoane (10 - 15) pentru a-i recolta merele dintr-o livad în perioada respectiv, aceasta neputând vorbi și având maxilarele cusute, în starea în care se afla, nu putea lucra.
A mai reținut prima instanț c partea civil a urmat o serie de tratamente stomatologice ca urmare a loviturilor, din nota de constatare stomatologic ( fila 230 ds.) rezultând c, în total, costul acestor tratamente este de 4720 Euro ( fila 230 ds.).
Având în vedere costul acestor intervenții, precum și taxele pentru certificatele medicale pltite de partea civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabil civilmente, s-i plteasc prții civile suma de 17.600 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei daune morale, având în vedere suferința fizic și cea moral prin care a trecut partea civil ca urmare a faptei svârșite de inculpat.
Întrucât în cauz s-a constituit parte civil și Spitalul "Sf. " I (fila 76 ds.), instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu prțile responsabile civilmente, la plata sumei de 2462, 21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a prții vtmate.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 84.pen.
În baza disp. art. 191.pr.civ. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea vtmat, la plata cheltuielilor judiciare ctre stat și în baza art. 193.pr.pen. la cheltuieli judiciare ctre partea vtmat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel inculpatul și partea vtmat.
Inculpatul, în susținerea apelului, a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedur penal, artând c faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, și, în subsidiar, a se aplica msura educativ a "mustrrii", prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, respectiv cea prev. de art. 73 lit. b Cod penal, dat fiind starea de tulburare în care s-a aflat în momentul incidentului vzând comportamentul prții vtmate care, neacordând prioritate de dreapta în trafic autoturismului condus de mama sa, a fost pe punctul de aol ovi pe aceasta, dar și faptul c este tânr și la prima abatere sens în care a cerut a se avea în vedere referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lâng Tribunalul Suceava, consecința fiind eventual aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, în lumina art. 76 Cod penal.
Partea vtmat apelant a criticat sentința primei instanțe atât sub aspectul laturii penale. cât și sub aspectul laturii civile cauzei, expuse pe larg în motivele de apel depuse la dosar, susținute oral și consemnate în practicaua încheierii de dezbateri. În notele de concluzii depuse în scris, a artat, în completarea concluziilor scrise depuse la instanța de fond și a motivelor de apel, c, în ceea ce privește latura penal, pedeapsa aplicat inculpatului este mult prea blând, având în vedere atitudinea acestuia nu numai în momentul svârșirii infracțiunii, dar mai ales atitudinea ulterioar când nici inculpatul nici mama acestuia nu s-au interesat de consecințele faptei sale, nu a încercat s achite mcar o parte din sumele necesare tratamentului medical sau expertizele medicale solicitate de el și, mai mult decât atât, a plecat de la locul incidentului, lipsind nejustificat la mai multe termene de judecat de la instanța de fond.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vtmat a criticat sentința primei instanțe pentru modalitatea în care aceasta a soluționat-o, respectiv c nu a motivat suma de 1000 lei acordat cu titlu de cheltuieli de judecat, în condițiile în care a fost prezent la cele 19 termene de judecat la instanța de fond, fiecare deplasare fiind de 100 lei, c instanța de fond nu a avut în vedere chitanța pentru onorariu aprtor, dovada achitrii expertizelor medicale de la S și I pe care le-a solicitat inculpatul și pe care le-a achitat partea vtmat, cheltuielile ocazionate cu deplasarea la I în vederea efecturii expertizei și cheltuieli cu deplasarea martorilor în instanț.
Tot cu titlu de daune materiale a solicitat și contravaloarea tratamentelor medicale reprezentând reconstituirea protetic a 13 dinți inferiori și 14 dinți superiori însumând 4720 Euro, precum și cheltuielile ocazionate de îngrijirea efectiv în perioada celor 59 de zile în care nu a putut mânca nimic solid, având nevoie de o persoan calificat care a îngrijit-o, sume pe care deși le-a dovedit, instanța de fond, fr a motiva, nu le-a acordat. Așa cum nu a motivat acordarea despgubirilor materiale în cuantumul solicitat, instanța de fond nu a motivat nici de ce a acordat doar 10.000 lei daune morale din totalul de 50.000 lei solicitat, în condițiile în care aceste daune nu numai c au fost dovedite dar ele rezult din suferința încercat în perioada celor 59 zile de îngrijiri medicale când nu a putut vorbi, mânca, dar și suferința ulterioar pentru c a rmas cu o parez ce i-a afectat vorbirea și mimica feței.
Prin decizia penal nr.263 din 16 noiembrie 2009 Tribunalului Suceava, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedur penal, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul apelant, și partea vtmat - apelant, ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut c este nefondat susținerea inculpatului referitoare la faptul c lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția, întrucât din probele administrate în cauz, anume declarația prții vtmate, declarațiile martorilor: - și - coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta, a reieșit fr dubiu c acesta a lovit partea vtmat cu intenție cu pumnul în faț, producându-i leziunile ce au necesitat un numr de 58 - 59 zile de îngrijiri medicale, fr a fi vorba de vreun act de provocare din partea acesteia din urm, ci dimpotriv inculpatul a fost cel care a acostat partea vtmat în timp ce acesta intenționa s sune la poliție, dup ce mai întâi a oprit autoturismul în care se afla, în fața autoturismului prții vtmate și a avut loc o discuție între mama inculpatului și partea vtmat. Din declarațiile mai sus menționate nu reiese c între inculpat și partea vtmat ar fi fost vreo discuție și cu excepția declarației martorei, mama inculpatului, nu reiese c partea vtmat ar fi svârșit faț de inculpat sau mama acestuia vreo fapt ce poate constitui provocare în sensul art. 73 lit.b) Cod penal. Pretinsa stare de tulburare invocat de inculpat, constând în aceea c partea vtmat nu i-a acordat prioritate și a încercat s o loveasc pe mama sa, nu a fost cu nimic dovedit. Chiar dac o asemenea stare ar fi existat în realitate, nu este de natur a duce la exonerarea de rspundere a inculpatului pentru lipsa laturii subiective a infracțiunii, anume intenția, întrucât inculpatul nu a fost în legitim aprare, iar dac întradevr nu i s-a acordat prioritate în trafic putea acționa legal, sesizând poliția rutier și în nici un caz s opreasc autoturismul în fața autoturismului prții vtmate și s intre în conflict cu aceasta.
Faț de gravitatea faptei, partea vtmat suferind leziuni ce au necesitat 58-59 zile îngrijiri medicale, starea actual constituind potrivit raportului de expertiz medico - legal o infirmitate fizic permanent cu incapacitate adaptativ în procent de 5%, neîncadrabil în grad de invaliditate, Tribunalul a apreciat c nu se impune ca inculpatului s i se aplice msura educativ a mustrrii, ci este necesar ca pentru reeducarea acestuia s i se aplice o pedeaps cu închisoarea, iar ca modalitate de executare s se dispun suspendarea condiționat a executrii pedepsei.
Totodat, tribunalul a apreciat c în mod just prima instanț nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, întrucât nu sunt întrunite nici condițiile prevzute de art. 73 Cod penal pentru a putea fi reținute circumstanțe atenuante legale și nici vreuna dintre împrejurrile prevzute de art.74 Cod penal ori alte împrejurri care pot fi reținute de ctre instanț ca circumstanțe atenuante. Astfel, cum s-a artat mai sus, nu poate fi reținut circumstanța atenuant a provocrii prevzut de art. 73 lit.b) Cod penal, întrucât inculpatul nu a lovit cu pumnul în faț partea vtmat în urma unei puternice emoții, determinat de o provocare din partea prții vtmate, produs prin violenț, printr-o atingerea grav a demnitții persoanei sau printr-o alt acțiune ilicit grav, ci acesta a svârșit fapta din dorința de a da o lecție celui care probabil l-a deranjat în trafic, nedându-i prioritate. Pe de alt parte, nici una dintre acțiunile ce pot sta la baza circumstanței atenuante a provocrii, adic exercitarea de ctre partea vtmat a unui act de violenț, ori aducerea unei atingeri grave asupra demnitții inculpatului sau mamei acestuia ori alt acțiune ilicit grav a prții vtmate, nu a fost dovedit de ctre inculpat și nici nu a reieșit din probele administrate în cauz, bineînțeles cu excepția declarației inculpatului și mamei sale, care au fost apreciate, ca fiind subiective, sub acest aspect, fiind date cu intenția de a justifica fapta inculpatului.
Cu privire la susținerea prții vtmate - apelante, referitoare la faptul c pedeapsa aplicat inculpatului este prea blând, Tribunalul a constatat c instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepsei a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevzute de art. 72 Cod penal, anume gradul de pericol social al faptei, împrejurrile în care fapta a fost svârșit, urmrile grave ale faptei comise precum și persoana inculpatului, care s-a prezentat în instanț, cu excepția datelor când s-a aflat sub tratament, a recunoscut fapta de a-l fi lovit pe partea vtmat, deși a încercat s o justifice, susținând c a fost provocat de partea vtmat, nedepunând în schimb nici un fel de diligențe pentru despgubirea prții civile.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de vtmare corporal grav prevzut de art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia faptul c la data de 16.09.2006, în jurul orelor 15,00, fiind împreun cu mama sa, a lovit-o pe partea vtmat cu pumnul în faț, dup care a prsit locul faptei. Ca urmare a loviturilor primite, partea vtmat a fost internat în perioada 16.09 - 26.09.2006 în Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și din certificatul medico-legal rezult c a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 58 - 59 zile de îngrijiri medicale, suferind parez de nerv facial ce îi confer infirmitate cu validitate permanent de 10% conform baremului.
Pedeapsa aplicat este adecvat atingerii scopului su, anume acela de reeducare a inculpatului, dac se în vedere faptul c acesta la data svârșirii infracțiunii era minor și c i se putea aplica o msur educativ din cele prevzute de art. 101 în locul pedepsei închisorii. Instanța de fond, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurrile în care fapta a fost svârșit, urmrile grave ale faptei comise precum și persoana inculpatului. Pentru ca instanța s rețin în sarcina inculpatului circumstanțe agravante este necesar s existe una dintre împrejurrile prevzute de art. 75 Cod penal și nici alte împrejurri excepționale care s imprime faptei un caracter grav, dincolo de pericolul social inerent pe care îl are orice asemenea fapt. Împrejurarea c inculpatul a fost sau nu prezent în instanț cu ocazia judecrii fondului sau a apelului nu este de natur s constituie o circumstanț agravant, atât timp cât acesta a fost prezent în instanț la unele termene de judecat, a dat declarații în fața instanței și nu exist date c s-a sustras de la urmrirea penal sau judecat. Nu poate constitui o circumstanț agravant nici faptul c acesta a dat unele declarații nesincere, deoarece inculpatul prin declarațiile sale urmrește în primul rând s se apere și s combat susținerile din actul de sesizare a instanței. De aceea, considerat Tribunalul c nu este întemeiat susținerea prții vtmate c instanța de fond a dat dovad de clemenț faț de inculpat, ci dimpotriv s-a apreciat c instanța de fond a fcut o corect individualizare a pedepsei.
În ceea ce privește cuantumul despgubirilor civile, așa cum reiese din sentința criticat de partea vtmat, inculpatul a fost obligat în solidar cu prțile responsabile civilmente s-i plteasc prții vtmate suma de 17.600 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei daune morale.
Suma de 17.600 lei la care a fost obligat inculpatul este suficient încât s acopere daunele materiale suportate și dovedite de partea vtmat prin declarațiile martorilor, și chitanțele nr. - din 25.11.2008 și nr. - din 25.11.2008 și nota de constatare stomatologic (230 ds. fond). Prții vtmate i s-a acordat c/v tratamentelor stomatologice în valoare de 4720 Euro, în echivalent lei, așa cum au reieșit din nota de constatare mai sus menționat. În schimb, deși partea vtmat a pretins și alte sume, nu a dovedit alte daune materiale, cum ar fi cheltuielile sale de transport și ale martorilor, nedepunând bilete de transport în acest sens ori alte înscrisuri, plata certificatelor medico - legale, nedepunând chitanțe în acest sens, etc. Ori în lipsa unor asemenea probe certe c partea vtmat a suportat daune materiale mai mari decât cele acordate, s-a apreciat c apelul su în aceast privinț este nefondat.
În ceea ce privește daunele morale, s-a considerat c în mod corect prima instanța a apreciat c suma de 10.000 lei este îndestultoare. Într-adevr partea vtmat a suportat o suferinț fizic și psihic în urma faptei inculpatului, îns nivelul și durata acesteia este compensat prin suma la care a fost obligat inculpatul. A acorda prții vtmat o sum mult mai mare ar reprezenta, în raport cu suferința fizic și psihic a acestuia, o îmbogțire fr just temei, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 998-999, 1000 alin. 2 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 379 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge apelurile declarate de inculpatul apelant și partea vtmat - apelant împotriva 436 din 13 mai 2009 pronunțat de Judec toria R d uți, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal partea vtmat, criticând-o pentru netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și în ceea ce privește latura civil a cauzei, reiterând, în esenț, aceleași motive ca cele invocate în fața instanței de apel, respectiv clemența prea mare acordat inculpatului prin aplicarea pedepsei în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanț, raportat la împrejurrile concrete de comitere a faptei și la poziția procesual adoptat de acesta în cursul procesului penal, precum și neacordarea integral a despgubirilor materiale și morale și a cheltuielilor de judecat, cu indicarea detaliat a acestora, solicitate și dovedite, fr nicio motivare.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.14 și 18 Cod procedur penal și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedur penal - și în baza actelor și lucrrilor dosarului, Curtea constat urmtoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conform cu realitatea și sprijinit pe interpretarea și analiza judiciar a probelor administrate în cauz.
Rezult din materialul probator c la data de 16.09.2006, în jurul orelor 15,00, pe strada - - din municipiul R, inculpatul, minor la acea dat, a lovit-o, cu intenție, pe partea vtmat, cu pumnul în zona brbiei, în contextul în care între aceasta din urm și partea responsabil civilmente, mama inculpatului, avusese loc o discuție contradictorie referitoare la o neacordare de prioritate, dup care cei doi au prsit locul faptei. Ca urmare a loviturii primite, partea vtmat a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 58 - 59 zile de îngrijiri medicale, fiind internat în perioada 16.09 - 26.09.2006 în Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facial și din certificatul medico-legal rezult c a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, iar starea actual constituie infirmitate fizic permanent cu incapacitate adaptativ în procent de 50%, neîncadrabil în grad de invaliditate.
Aceast situație de fapt a fost dovedit cu declarația prții vtmate, certificatul medico-legal, raportul de expertiz medico-legal nr.15994/23.01.2009 a IML I avizat de Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale cu avizul nr.17102/04.02.2009, declarațiile martorilor -, audiați în ambele faze procesuale (urmrire penal și cercetare judectoreasc), coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Raportat la situația de fapt reținut s-a stabilit încadrarea juridic legal a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penal stabilit a fost judicios individualizat în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal și dispozițiile art.100 alin.2 Cod penal, fiind în msur s rspund cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal, astfel c nu se impune redozarea acesteia, în sensul majorrii ei ctre maximul special prevzut de textul de lege incriminator și nici schimbarea modalitții de executare.
În argumentarea punctului de vedere îmbrțișat, Curtea a pus accent pe aspectul c pedeapsa este în msur s realizeze finalitatea urmrit numai dac prin felul și msura sa reflect gravitatea faptei, gradul de vinovție și periculozitatea fptuitorului, dac este rațional, convingtoare, just și echitabil.
În același timp îns, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judectorul s ia în considerare împreun toate criteriile prevzute de norma legal amintit, s le evalueze laolalt și, dup caz, s le acorde o pondere deosebit fiecruia dintre acestea, determinat de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunztoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-se la speța de faț, Curtea reține c, inculpatul a recunoscut svârșirea faptei pus în sarcina sa, descriind împrejurrile și modalitatea în care a acționat și a avut o atitudine corespunztoare dup plasarea sa în sfera ilicitului penal, constând în prezentarea în fața autoritților, cu excepția cazurilor când lipsa sa a fost justificat (65, 132-140, 192 ds.fond), a regretat fapta comis, poziției procesuale corecte adoptate pe parcursul procesului penal neatribuindu-i-se caracter de circumstanț atenuant și nedându-se eficienț juridic prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenurii pedepsei aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurrile ce atribuie faptei deduse judecții și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
De altfel, comportarea sincer a inculpatului a fost valorificat de prima instanț la nivelul dozrii pedepsei aplicate, aceasta cuantificându-se, așa cum s-a artat, la nivelul minimului special.
Pe de alt parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizeaz persoana inculpatului, reținând c acesta era minor la data incidentului, nu are antecedente penale, nu a mai fost cercetat pentru alte fapte penale și a reacționat necorespunztor, dat fiind atașamentul faț de mam, pe care a înțeles astfel s o apere, c are reale perspective de reabilitare comportamental, aspecte ce pledeaz în favoarea sa și care sunt de natur a argumenta și justifica cuantumul pedepsei aplicate
Având în atenție c sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpatului) prev. de art. 81 Cod penal, Curtea constat c în mod corect prima instanț a optat pentru suspendarea condiționat a executrii pedepsei, apreciind c scopul prevenției generale și de reeducare a celui în cauz, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal, poate fi atins și fr privare de libertate, c pronunțarea soluției de condamnare va constitui un avertisment pentru acesta și pe viitor nu va mai svârși alte infracțiuni, iar în situația în care nu va înțelege clemența legii, va suporta consecințele ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 83 și urm. Cod penal.
Deși partea vtmat este nemulțumit de faptul c inculpatul nu s-a interesat de soarta sa și nu i-a pltit sumele pretinse, Curtea reține, pe de o parte, c minorul a încercat o reconciliere anterior termenului de judecat din 06.05.2009, îns a întâmpinat refuzul recurentei, iar pe de alt parte, c o atare situație nu constituie un criteriu determinant în stabilirea cuantumului unei pedepse, ori a modalitții de executare a acesteia, cu atât mai mult cu cât neexecutarea obligațiilor civile pân la expirarea termenului de încercare, obligații stabilite printr-o hotrâre de condamnare definitiv, atrage revocarea suspendrii executrii pedepsei.
Cât privește latura civil a cauzei, instanța de recurs constat c la primul termen de judecat, prin înscrisul depus la fila 41 dosar fond, partea vtmat s-a constituit parte civil, solicitând suma de 51.600 lei daune materiale (detaliate în 10 puncte) și 50.000 daune morale, pentru ca dup dezbateri, prin concluziile scrise (245-246 ds.fond) s precizeze costul total al lucrrilor de reconstruire stomatologic (4720 Euro și 10.000 lei, 4000 lei costuri ulterioare, precum și veniturile nerealizate ca urmare a faptului c nu a putut fi prezent la munc), dar și cheltuieli judiciare în cuantum de 3300 lei.
Temeiul rspunderii civile pentru prejudiciile cauzate în urma svârșirii unei infracțiuni îl constituie, conform art. 14 alin. 3 din Codul d e procedur penal, dispozițiile civile de drept material care reglementeaz rspunderea civil delictual și anume art. 998-1003 din Codul civil, precum și cele de drept procesual civil.
Potrivit disp.art.14 alin.3 lit.b Cod procedur penal, repararea pagubei se face potrivit legii civile, prin plata unei despgubiri bnești, în msura în care repararea în natur nu este cu putinț, sarcina probei în acest caz revenind prții vtmate.
Deși aceasta a susținut c a dovedit integral pretențiile materiale și morale solicitate, o astfel de afirmație nu este susținut și în plan probator. Astfel, deși instanțele de fond și apel au avut în vedere declarațiile martorilor (referitoare la transportul soției prții vtmate la I la soțul su, transport nepltit-164 ds.fond), (referitoare la starea prții vtmate anterior internrii și ulterior spitalizrii, fr a preciza sumele de bani cheltuite de cel în cauz) și notele de relații emise de, medic specialist stomatolog, referitoare la suma de 4720 Euro (tratamente, procedee medicale restaurare proteic (230 ds.fond, 51 ds.apel), cu toate c la aceste înscrisuri nu s-a anexat nicio chitanț aferent, Curtea reține c nu a fost demonstrat prejudiciul material cert suferit de recurent, îns dat fiind prevederile 3858Cod procedur penal, numrul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru vindecare, perioada de spitalizare, necesitatea unei alimentații aparte în condițiile unei fracturi de mandibul, imposibilitatea desfșurrii unor activitți pentru care a fost necesar angajarea unor persoane, justific, într-o anume msur, dar și pe aspecte de notorietate, suma de 17.600 lei acordat cu titlu de daune materiale, nedovedindu-se un cuantum superior.
Cum celelalte despgubiri materiale pretinse nu au fost dovedite cu înscrisuri sau depoziții de martori - nota extrajudiciar întocmit de, asistent universitar doctorand, neînsoțit de chitanțe sau acte aferente și în lipsa unei declarații dat nemijlocit în fața instanței pentru clarificarea anumitor aspecte necesare soluționrii corecte a laturii civile, nu poate fi luat în considerare - în mod corect nu au fost acordate.
Textul de lege menționat anterior, care folosește termenul general de "prejudiciu", fr a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, trebuie interpretat în sensul c urmeaz s fie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin fapte ilicite.
În speț, se constat c, în urma loviturii primite, partea civil a rmas cu parez facial și hipoestezia hemibuzei inferioare stângi, ce constituie infirmitate fizic permanent cu incapacitate adaptativ în procent de 50%, neîncadrabil în grad de invaliditate.
În consecinț, este incontestabil c prții vtmate i s-a cauzat, pe lâng prejudiciul material, pentru care inculpatul a fost obligat la plata despgubirilor artate, și un prejudiciu moral, deoarece deficiențele în vorbire și alterarea aspectului fizic, o împiedic s duc o viaț normal, specific sexului și vârstei sale de 62 de ani, situație de natura a-i crea și un disconfort psihic, disconfort ce altereaz existența obișnuit a acesteia.
Ca atare, partea vtmat poate beneficia de despgubiri pentru prejudiciul moral suferit, pe lâng despgubirile pentru prejudiciul material ce i s-a cauzat, fr îns ca prin suma acordat s se ajung la o îmbogțire fr just temei a victimei agresiuni. În acest context, Curtea apreciaz c suma de 10.000 lei acordat cu acest titlu constituie o justa reparație.
Având în vedere chitanțele și înscrisurile depuse la dosar de ctre partea vtmat în dovedirea cheltuielilor judiciare, respectiv chitanța nr.588/30.11.2007 reprezentând c/v prestație medico-legal (75 ds.fond) - 63 lei, chitanța nr.-/16.11.2006 reprezentând c/v certificat medico-legal (14 ds.) - 28,40 lei, chitanța nr.-/10.01.2007.2006 reprezentând c/v reexaminare medico-legal (14 verso ds.) - 38 lei, c/val. transport la I și mas șofer (164ds.fond) -150 lei, chitanțele nr. - din 25.11.2008 și nr. - din 25.11.2008 emise de IML și taxa de expertiz, reprezentând c/val. Raportului de nou expertiz medico-legal - 359 lei și a avizului comisiei (217,218, 222 ds.fond) și chitanța nr.-/05.05.2009 - 400 lei reprezentând onorariu avocat, justific acordarea cu acest titlu a sumei totale de 1038,40lei, în loc de 1000lei.
Pentru cele ce preced, Curtea constat c recursul prții vtmate este întemeiat doar sub acest aspect, urmând a fi admis, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedur penal, casate parțial atât decizia atacat, cât și sentința primei instanțe, în sensul obligrii inculpatului, în solidar cu prțile responsabile civilmente, la plata sumei menționate anterior, în conformitate cu prevederile artz.191 alin.3 Cod procedur penal și pe cale de consecinț, în baza art.193 alin.6 Cod procedur penal și la plata cheltuielilor judiciare din apel, conform chitanțelor de la filele 62, 63 ds.apel.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotrârișlor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Vzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedur penal,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedur penal admite recursul declarat de ctre partea civil împotriva deciziei penale nr. 263/16.11.2009 a Tribunalului Suceava pronunțat în dosarul nr-.
Caseaz în parte decizia penal atacat și în parte sentința penal nr. 436/13.05.2009 a Judec toriei R d uți, și în rejudecare:
Oblig pe inculpatul, în solidar cu prțile responsabile civilmente și s plteasc prții civile suma de 1038,40 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecata în prim instanț (în loc de 1.000 de lei).
Oblig pe inculpatul, prin reprezentanții si legali și s plteasc prții civile sume de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Menține celelalte dispoziții ale hotrârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedur penal cheltuielile judiciare avansate de ctre stat în recurs rmân în sarcina acestuia, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul aprtorului desemnat din oficiu, avocat, se va avansa din fondurile în contul Baroului
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, astzi 22.02.2010.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red./2ex./15.03.2010
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu Marius, Androhovici
