Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 108
Ședința publică din data de 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat prin
PROCUROR -
- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT - Biroul teritorial Galați -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și (deținuți în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurenții inculpați și în stare de arest, asistați de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea, aduce la cunoștința recurentului inculpat că pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare, conform prevederilor art. 294 alin. 1 Cod procedură penală s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu; totodată, conform prevederilor art. 6 Cod procedură penală i se face cunoscut faptul că are dreptul de a-și angaja apărător ales, dacă consideră necesar, sens în care se acordă un singur termen.
Recurentul inculpat nu consideră necesar să-și angajeze apărător ales și, întrucât insistă în soluționarea recursului, solicită a fi asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați și solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați și solicită admiterea recursului declarat în cauză, întrucât nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu este suficient faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social.
Consideră că în cauză nu sunt probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică și la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării acestora.
Solicită să se aibă în vedere că raportat la probele administrate în cauză, s-a creat un dubiu în ce-l privește pe inculpatul, cu privire la substanța traficată de acesta.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere situația personală a acestui inculpat, care se află la primul impact cu legea penală, dorește să-și termine studiile motiv pentru care, solicită să nu-i mai fie menținută arestarea preventivă iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În ce-l privește pe inculpatul, solicită să se constate că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive și că nu sunt probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpați, întrucât încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză fiind incidente prevederile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită să se constate că se rețin probe certe ce atestă fapta reținută în sarcina inculpaților, invocând și gravitatea deosebită a acesteia.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați și care solicită admiterea recursului, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.02.2010 a Tribunalului Galațis -a menținut starea de arest a inculpaților, i începând cu data de 01.02.2010 și s-au respins, ca nefondate cererile formulate de cei trei inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că temeiurile legale care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, întrucât indiciile avute în vedere inițial și probele administrate până la acest moment procesual nu au adus modificări în privința împrejurărilor inițiale supuse cercetării astfel încât, s-a apreciat că cererile inculpaților vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin severă sunt nefondate.
S-a mai reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală în ce-i privește pe inculpați, implicit temeiul legal prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală pentru inculpatul, aceștia fiind cercetați pentru infracțiuni cu grad de pericol social deosebit de ridicat, ținând seama de limitele mari de pedeapsă și urmările produse.
În ce-l privește pe inculpatul, s-a avut în vedere că s-a sustras urmăririi penale și parțial, judecății, motiv ce impune menținerea stării de arest.
Cu privire la cererile privind revocarea sau înlocuirea arestării preventive, s-a reținut că acestea nu sunt fondate, deoarece nu s-au modificat condițiile care au determinat arestarea inițială, motiv pentru care acestea nu pot fi primite ținând seama de faptul că reacția autorităților judiciare trebuie să fie fermă în cazul comiterii unor infracțiuni grave, iar măsura arestării preventive să aibă un caracter preventiv educativ pentru persoanele arestate dar și descurajant pentru alte persoane care ar fi tentate să comită astfel de fapte penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, care au criticat încheierea instanței de fond, în esență pentru că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu este suficient faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social.
S-a susținut că în cauză nu sunt probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării acestora și raportat la probele administrate în cauză, s-a creat un dubiu în ce-l privește pe inculpatul, cu privire la substanța traficată de acesta.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta solicită să se constate că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive și că nu sunt probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză arestarea preventivă a inculpaților în cauză fiind incidente prevederile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment procesual, rezultă indicii temeinice care atestă fapta reținută în sarcina inculpaților, invocând gravitatea deosebită a acesteia, ce vizează consumul, deținerea și traficul de droguri, fapta fiind pedepsită cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani.
Așadar, temeiurile legale care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, întrucât indiciile avute în vedere inițial și probele administrate până la acest moment procesual nu au adus modificări în privința împrejurărilor inițiale supuse cercetării.
În cauză s-a verificat incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f și art. 148 lit. b Cod procedură penală sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale cu referire la presupusele fapte săvârșite de inculpați și a temeiurilor faptei reținute.
În ce-l privește pe inculpatul s-a reținut că, acesta s-a sustras urmăririi penale și parțial judecății, aspect ce impune menținerea stării de arest.
În mod corect s-au respins cererile privind revocarea sau înlocuirea arestării preventive, acestea nefiind fondate, având în vedere prevederile art. 139 Cod procedură penală, potrivit cărora, starea de arest se poate înlocui dacă s-au modificat condițiile care au determinat arestarea inițiala a inculpaților, ținându-se seama și de criteriilor complementare prev. de alin. ultim al art.136 Cod procedură penală privind scopul procesului penal, de prevenire al infracțiunilor de acest gen
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate deinculpații(deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 21.07.1986 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 9,. 35)și( deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui și, născut la data de 1.05.1985 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, - 9,. 11 )împotriva încheierii de ședință din data de 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, fi avansată din fondurile G către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 4.03.2010
Tehn. 5.03.2010
Fond.
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Maria Tacea
