Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 154
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 255/AP din 11.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat intimatul inculpat în stare de libertate asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind intimata - parte civilă SC SRL și intimata - parte responsabilă civilmente SC SRL Tg.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța a întrebat inculpatul dacă înțelege și poate vorbi limba română, având în vedere că este cetățean al Statului Israel.
Intimatul - inculpat, declară că înțelege și vorbește limba română și nu consideră necesar să se solicite desemnarea unui interpret.
Instanța, face cunoscut inculpatului că potrivit dispozițiilor Codului d e procedură penală i s-a desemnat un apărător din oficiu și dacă, față de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și soluția pronunțată, mai are alte cereri de formulat.
Avocat, arată că a luat legătura cu inculpatul, acesta nu mai are alte cereri de formulat și dorește judecarea cauzei.
Instanța, față de soluția pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, pune în vedere inculpatului prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, i s-a adus la cunoștință acestuia fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Intimatul - inculpat, arată că se prevalează de dreptul la tăcere și nu are alte aspecte de relatat față de cele prezentate pe parcursul soluționării dosarului, cele relatate reprezentând adevărul.
Avocat, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Judecătoria Tg. N și a deciziei penale pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,3 Cod penal și art. 84 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal. Apreciază că în mod netemeinic ambele instanțe au reținut că nu există intenția frauduloasă de a induce în eroare partea civilă.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, TRIBUNALUL NEAMȚ eronat a apreciat că inculpatul avea calitatea de mandatar al administratorului SC SRL și că acesta din urmă nu a asigurat mijloacele necesare pentru buna desfășurare a societății. Consideră că fapta inculpatului de a emite o filă CEC chiar și în ipoteza garantării plății mărfii, doar semnată și ștampilată, fără aoc ompleta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea 59/1934.
Avocat apreciază că în mod legal inculpatul a fost achitat reținându-se că infracțiunii i-a lipsit intenția de a săvârși o faptă penală. A existat o înțelegere între inculpat și administratorul societății, actele și faptele de comerț au avut acoperire, motiv pentru care solicită respingerea recursului. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Intimatul -inculpat, arată că nu a avut intenția de a înșela, a dat garanție fără dată, CEC-ul era în alb și acesta a fost predat la bancă după ce a predat toată documentația societății administratorului, iar prejudiciul a fost achitat de acesta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 57/07.02.2007, pronunțată de Judecătoria Târgu -N, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin 1,3 Cod penal și art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, pentru lipsa intenției.
Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 le, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 24.10.200, SC SRL Tg. Naa chiziționat cantitatea de 23,607 mc de cherestea, la prețul de 9847,66 lei, de la SC SRL. Întrucât SC SRL Tg. N, nu a efectuat plata imediat, inculpatul a remis o filă cec semnată și ștampilată. Marfa a fost facturată la data de 14.11.2005, când s-a emis factura nr. HR -/14.11.2005. Ulterior, reprezentantul SC SRL -, a completat fila cec, menționând data emiterii la 14.11.2005, data scadenței la 25.11.2005 și suma de plată, respectiv prețul mărfii livrate.
La data de 21.11.2005, SC SRL Tg. Nai ntrat în interdicție bancară, ca urmare a filei cec emise către SC SRL
-și prețul pentru marfa livrată, reprezentantul SC SRL a introdus la plată fila cec, plată refuzată ca urmare a interdicției intervenite la data de 21.11.2005.
Inculpatul a declarat că fila cec a fost emisă doar pentru garanție iar nu ca plată, motiv pentru care a emis fila cec doar semnată și ștampilată. De asemenea inculpatul a arătat că atunci când a fost împuternicit de administratorul să administreze societatea, s-a înțeles cu acesta din urmă, să trimită din Israel banii necesari achiziționării de cherestea, pentru a nu avea probleme cu furnizorii, acesta cunoscând dificultățile financiare de pe piața românească. Administratorul nu a respectat înțelegerea, lăsându-l pe inculpat fără surse financiare necesare plății achizițiilor, obligându-l să procedeze la eliberarea filei cec în alb.
Reprezentantul SC SRL, a recunoscut că a primit fila cec doar semnată și ștampilată, că a completat-o el, dar nu a recunoscut că a primit-o doar ca garanție, ci pentru plată.
Martorul, audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, a declarat faptul că a lucrat împreună cu inculpatul, întrucât intenționa să se angajeze la SC SRL Tg. N și a confirmat că inculpatul s-a înțeles cu administratorul societății, ca acesta din urmă să finanțeze achizițiile, că înțelegerea nu a fost respectată, motiv pentru care societatea a ajuns în imposibilitate de a plătii furnizorii, fiind în situația de a nu plăti nici angajații, de asemenea nici el nu a mai putut fi angajat. A mai arătat martorul că la un moment dat, inculpatul i-a adus la cunoștință adm. că intenționează să sisteze activitatea, întrucât nu are resursele financiare promise. Martorul a confirmat că fila cec a fost emisă ca mijloc de garanție.
Împrejurarea că fila cec a fost emisă ca garanție și nu ca plată, rezultă din faptul că, marfa a fost livrată către SC SRL Tg. N în data de 24.10.2005, iar SC SRL a emis factura fiscală abia la data de 14.11.2005. Fila cec doar semnată și ștampilată de inculpat a fost completată ulterior de reprezentantul SC SRL la data de 14.11.2005, în ziua în care marfa a fost facturată, cu data scadenței la 25.11.2005, dar a fost refuzată la plată, deoarece SC SRL Tg. N intrase în interdicție bancară
La sfârșitul lunii decembrie 2005, administratorul a venit în România și i-a retras inculpatului dreptul de administrare, ocazie cu care acesta l-a înștiințat pe administrator de existența filelor cec care trebuiau achitate.
Instanța a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, lipsind un element constitutiv al infracțiunilor și anume intenția infracțională. Pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca inculpatul să acționeze pentru inducerea în eroare a unei persoane, forma vinovăției fiind intenția directă. Intenția care caracterizează infracțiunea de înșelăciune nu se prezumă, ea trebuie dovedită și constă într-un ansamblu de manopere dolosive prin care inculpatul creează falsa reprezentare a realității în mintea părții vătămate.
Simpla acțiune de emitere filei cec, nu echivalează cu inducerea în eroare a părții vătămate, deoarece neplata sumei datorate a fost generată de administratorul, care nu a asigurat mijloacele financiare la care s-a obligat prin înțelegerea cu inculpatul și nu de intenția inculpatului de a obține un folos material injust (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1847/13.10.2004 a Curții de Apel București ).
În raport de aceste considerente, s-a dispus achitarea inculpatului, după cum s-a menționat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu -
Prin decizia penală nr. 260/AP/27.03.2007, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGUN, împotriva sentinței penale nr. 57 din 07.02.2007, pronunțată de Judecătoria Târgu N.
S-a desființat în totalitate sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, în sumă de 100 lei, să fie avansat către P N, din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
S-a reținut în considerentele deciziei că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, nelegal citat. Conform procesului-verbal de căutare la domiciliu, încheiat de Postul de poliție (fila 33 dosar fond), s-a menționat că inculpatul a părăsit comuna, județul S, din primăvara anului 2006 și s-a stabilit în comuna Vânători, județul N (unde, de altfel, locuiește efectiv și în prezent), însă instanța de fond nu a dispus citarea inculpatului la noua sa adresă. Mai mult, în ședința publică din data de 04.12.2006, instanța a constatat că inculpatul are termen în cunoștință prin apărătorul său și nu l-a mai citat pentru termenul următor, contrar dispozițiilor art. 291 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Or, inculpatul nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 04.12.2006.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Târgu -N, sub nr-, iar prin sentința penală nr. 130/27.03.2008, în baza dispozițiilor art.10 lit. d și art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1,3 Cod penal și a infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu să fie suportat din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.10.2005, SC SRL Tg. Naa chiziționat de la SC SRL, cantitatea de 23,607. cherestea, la prețul de 9847, 66 lei. Cumpărătoarea nu a efectuat plata imediat, inculpatul înmânând reprezentantului societății vânzătoare, o filă cec semnată și ștampilată. Marfa a fost facturată la data de 14.11.2005, când a fost emisă factura nr. HR -/14.11.2005. Ulterior, reprezentantul SC SRL -, a completat această filă, înscriind data emiterii la 14.11.2005 și data scadenței la 25.11.2005, precum și suma de plată, respectiv prețul mărfii livrate. La data de 21.11.2005, SC. SRL Tg. Nai ntrat în interdicție bancară, ca urmare a unei file cec emise de către SC SRL S, astfel că fila cec dată SC SRL, nu a mai putut fi decontată, din lipsă de disponibil în cont.
Martorul, care la data respectivă se ocupa cu recepția materialului lemnos, a declarat că inculpatul a fost împuternicit de către administratorul SC SRL Tg. N, să se ocupe de afacerile acestei societăți și că în luna octombrie 2005, această societate a achiziționat o cantitate de cherestea de la SC SRL, inculpatul lăsând acesteia în garanție o filă cec doar semnată și ștampilată. Martorul a mai declarat că aceeași filă cec a fost lăsată de mai multe ori ca garanție pentru mărfurile achiziționate și că de fiecare dată plata se făcea la 15 zile, însă, întrucât administratorul societății a hotărât să închirieze sediul firmei și punctul de lucru, i-a ridicat inculpatului dreptul de administrare, chiar de la data la care acesta remisese acea filă cec ca garanție.
S-a reținut că depoziția acestui martor se coroborează cu declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal și, că neplata la scadență a sumei datorate către SC SRL, a fost generată de administratorul, care nu a asigurat mijloacele financiare la care s-a obligat prin înțelegere cu inculpatul, împrejurare care rezultă tot din depoziția martorului.
De asemenea, din probele administrate în cauză, nu rezultă intenția frauduloasă a inculpatului, respectiv că acesta a acționat cu intenția de a induce în eroare SC SRL, în scopul obținerii unui folos material injust.
Pe cale de consecință, faptelor lipsindu-le un element constitutiv al infracțiunii, instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Referitor la prejudiciul material, s-a apreciat că se impune administrarea în continuare de probe, având în vedere că s-a încheiat un proces-verbal de compensare a datoriei, proces-verbal pe care partea vătămată l-a contestat, în sensul că datoria nu s-a stins în totalitate, astfel că în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, prima instanță a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, constatând că partea vătămată are posibilitatea să se adreseze instanței civile pentru recuperarea prejudiciului.
Împotriva sentinței a declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. N, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a avut intenția de a induce în eroare SC SRL, atunci când a emis fila cec refuzată la plată, iar în aceste condiții, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune și de asemenea a semnat și ștampilat o filă cec, săvârșind și infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Ca atare, în cauză nu poate fi vorba de o lipsă de intenție din partea inculpatului, care a ignorat natura juridică a cecului, aceea de instrument de plată și nu de mijloc de garantare a obligațiilor comerciale.
Pe de altă parte, inculpatul lăsând cecul ca garanție, semnat și ștampilat, dar necompletat, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, întrucât în momentul scadenței cecului nu exista disponibil în cont, condiție necesară pentru existența acestei infracțiuni.
Fiind administrator al SC SRL Tg. N, inculpatul știa că nu poate emite o filă cec decât dacă există acoperirea necesară atât în momentul emiterii înscrisului, cât și în momentul scadenței, condiție neîndeplinită în speță.
Pentru considerentele invocate, procurorul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Tribunalul, verificând în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constatat că aceasta este temeinică și legală.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal și art. 84 din Legea nr. 59/1934, pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunilor și anume intenția infracțională.
La data de 08.08.2005, inculpatul a fost împuternicit de cetățeanul israelian - administratorul SC SRL Tg. N, pentru ca în numele lui și pentru el să facă orice act sau fapt juridic, pentru buna conservare și administrare a societății, să încheie contracte comerciale și să efectueze orice operațiuni bancare în contul societății.
La data de 24.10.2005, SC SRL Tg. Naa chiziționat de la SC SRL, cantitatea de 23,607 mc cherestea, la prețul de 9847,66 lei, iar inculpatul i-a remis societății vânzătoare o filă cec, doar semnată și ștampilată. La data emiterii respectivei file cec, SC SRL Tg. N, nu se afla în interdicție bancară, societatea intrând în interdicție bancară la data de 21.11.2005, ca urmare a emiterii unei file cec către SC SRL
Reprezentantul SC SRL, a cunoscut problemele financiare grele prin care trecea SC SRL Tg. N și din acest motiv a completat fila cec ulterior, la data de 14.11.2005, trecând această dată ca data emiterii filei cec, precum și data scadenței de 25.11.2005, cât și prețul mărfii livrate. La data scadenței, SC SRL Tg. N, nu mai avea nici un în cont, astfel că fila cec nu a mai putu fi decontată.
În aceste condiții, beneficiarul cecului nu a fost dus în eroare de către inculpat, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin nici unul din mijloacele prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
Conform deciziei nr. IX din 24.10.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că, în cazul în care beneficiarul unui cec are cunoștință în momentul emiterii cecului, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. 1 al articolului 215 Cod penal.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, în oricare din modalitățile de realizare prevăzute de punctele 1-4, puncte care nu au fost precizate nici în rechizitoriul procurorului și nici în cele două hotărâri pronunțate de instanța de fond, tribunalul constată că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului nici infracțiunea la legea cecului, întrucât acesta a acționat în calitate de mandatar al administratorului SC SRL Tg. N, iar acesta din urmă nu a asigurat mijloacele financiare necesare pentru buna desfășurare a activității acestei societăți, astfel că inculpatul a fost nevoit să garanteze plata mărfii achiziționate pentru societate, cu o filă cec, pe care a semnat-o și ștampilat-
Mai mult, așa după cum rezultă din declarația inculpatului, coroborată cu declarația martorului, inculpatul a încunoștințat pe administratorul SC SRL Tg. N, în cursul lunii noiembrie 2005, despre faptul că societatea întâmpina dificultăți financiare, însă, în loc să acopere deficitul financiar al societății, i-a retras inculpatului dreptul de a mai gestiona societatea, și a luat hotărârea să închirieze atât sediul societății cât și punctul de lucru.
În consecință, s-a reținut că și în cazul infracțiunii la legea cecului, lipsește intenția frauduloasă a inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, reiterând în esență motivele de apel. Astfel, cu privire la infracțiunea de înșelăciune a arătat că pentru existența acesteia este suficientă lipsa disponibilului în momentul emiterii cecului și la data scadenței.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 84 din Legea 59/1934 s-a susținut că sunt îndeplinite elementele constitutive, deoarece fila a fost doar semnată și ștampilată.
Verificând decizia, dar și sentința pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele prev. de art. 3859al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat în parte pentru considerente ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 84 din Legea 59/1934, în rechizitoriu reținându-se că acestea constau în fapta inculpatului de a emite către "" o filă semnată și ștampilată și pentru care nu avea disponibil în cont.
Deși prin dispozițiile al. 4 din art. 215 Cod penal înșelăciunea prin cecuri este incriminată distinct de celelalte varietăți ale infracțiunii de înșelăciune, în rechizitoriu s-a reținut că fapta inculpatului de a emite fila fără a avea disponibil în cont constituie infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal. Cele două instanțe au menținut această încadrare juridică, dar în considerente fac referiri la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal, inclusiv atunci când invocă decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005.
Din împrejurarea că atât instanța de fond, cât și cea de apel au menținut această încadrare juridică rezultă că, pe baza probelor administrate în cauză, au reținut că inculpatul a emis fila drept garanție și nu pentru plata mărfurilor achiziționate.
Potrivit art. 215 al. 3 Cod penal constituie infracțiunea de inducere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Nu există nicio probă în cauză din care să rezulte că la data de 24 octombrie 2005, când partea vătămată " " a livrat marfa, iar inculpatul a emis o filă doar semnată și ștampilată, acesta din urmă ar fi desfășurat vreo acțiune de inducere în eroare.
De altfel, din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală cu privire la situația contului societății al cărui administrator era inculpatul rezultă că primul refuz de plată a avut loc la 17 noiembrie 2005 ( fl. 33), iar societatea a intrat în interdicție bancară la 21 noiembrie 2005 (fl. 22), deci după emiterea cecului ce face obiectul prezentului dosar.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă, deoarece în oricare din variante făptuitorul urmărește realizarea unui scop injust. Ori, așa cum s-a menționat, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul a intenționat să inducă în eroare partea vătămată urmărind un anumit scop, incapacitatea de a plăti survenind pe fondul unor dificultăți financiare apărute după data emiterii cecului.
Din aceste considerente, în mod corect cele două instanțe au constatat lipsa unui element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, soluția de achitare fiind în concordanță cu probele administrate în cauză.
Hotărârile sunt însă nelegale sub aspectul achitării pentru infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct. 3 din Legea 59/1934. Este adevărat că în rechizitoriu nu s-a indicat în mod complet încadrarea juridică, menționându-se doar dispozițiile art. 84 din Legea cecului, dar din descrierea faptei rezultă fără echivoc că este vorba de infracțiunea de emitere a unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de alineatele 1,2,3 și 5 ale art. 1 și art. 11 din Legea 59/1934.
Potrivit art. 1 din lege, cecul cuprinde:
1. denumirea de cec trecută însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată prin redactarea acestui titlu;
2. ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani;
3. numele celui care trebuie să plătească;
4. arătarea locului unde plata trebuie făcută;
5. arătarea datei și locului emiterii;
6. semnătura celui care emite cecul.
Din probele administrate în cauză, inclusiv recunoașterea inculpatului, rezultă că la data de 24 octombrie 2005 înmânat reprezentantului părții vătămate fila conținând doar semnătura și ștampila, lipsind elementele esențiale cerute de dispozițiile menționate, fapta comisă constituind infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934.
Din acest motiv, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchet și se va casa în totalitate decizia și în parte sentința primei instanțe.
Reținând cauza spre rejudecare, în fond, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune.
La individualizarea pedepsei se va avea în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, inclusiv împrejurările care atenuează răspunderea penală, respectiv circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal, constând în buna comportare a inculpatului înainte, dar și după săvârșirea faptei, concretizate în lipsa antecedentelor penale, în diligențele de a fi prezent în fața instanțelor de judecată, de a rezolva în mod amiabil litigiul dintre cele două societăți.
Prin efectul circumstanțelor atenuante, i se va aplica inculpatului pedeapsa amenzii, iar în ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că reducerea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei.
În consecință, în baza art. 81 al. 1 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare de 1 an, prev. de art. 82 al. 2 Cod penal, urmând a i se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentință.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursa de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 255/AP din data de 11.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Casează în totalitate decizia penală recurată și desființează în parte și sentința penală nr. 130 din data de 27.03.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 și aplicării art. 192 Cod procedură penală, reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art. 84 alin.1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de lege, condamnă pe inculpatul, cu date cunoscute, la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului.
Fixează, potrivit art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 1 ( un) an.
În temeiul art. 359 alin.1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate mai sus.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei la instanța de recurs, avocat.
Constată că intimatul - inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la instanța de apel și la instanța de recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.02.2009.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
aflat în,semnează
Președinte instanță
GREFIER,
a
Red.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
10.03.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
