Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR- (2120/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 1543

Ședința publică din 23 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Florică Duță

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .

Pe rol soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.710/21 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul inculpat personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.86208/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pentru intimatul inculpat, lipsă fiind, avocat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatului inculpatdepune la dosar adresa inculpatului care rezulta foarte clar din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală și consideră că acest a fost citat în mod greșit la ușa consiliului local. Arată că la acest termen a luat la cunoștință despre motivele de recurs ale parchetului și a observat că se susține faptul că ar fi trebuit, ca pe lângă acel ordin de deplasare, să depună și contractul de asistență judiciară. Dacă se consideră necesar a se depune la dosar actul la care a făcut referire, solicită acordarea unui termen. Nu mai are alte cereri de formulat.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpatarată că nu are cereri de formulat.

Reprezentantul parchetuluiapreciază nu este necesar a se depune înscrisul la care s-a făcut referire. Nu mai are cereri de solicitat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că motivele de recurs vizează greșita restituire a cauzei de către TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu privire la nulitatea procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului întrucât s-a considerat de către instanță că i s-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în prezența unui apărător din oficiu în condițiile în care acesta avea apărător ales, respectiv pe domnul avocat. La urmărirea penală s-a făcut dovada de către avocatul că se afla în imposibilitate de a se prezenta, însă solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul mai avea un apărător ales, pe domnul avocat a cărui delegație se afla depusă la dosarul de urmărire penală, volumul 3, fila529 și din procesul verbal întocmit de către lucrătorul de poliție cu ocazia încunoștințării avocatului, legătura a fost luată cu avocatul care nu s-a prezentat și nici nu a produs vreo dovadă că se află în imposibilitatea de a se prezenta. Prin urmare, inculpatului i s-a desemnat un apărător din oficiu. Din acest punct de vedere consideră că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare inculpatului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, și instanța a apreciat că în mod nejustificat apărătorul ales al acestuia nu s-a prezentat la prezentarea materialului de urmărire penală, deși a fost contactat telefonic.

Solicită admiterea recursului sub aspectul greșitei restituiri, urmând a se dispune casarea sentinței penale.

De asemenea, solicită a se lua act că nu mai susține al doilea motiv de recurs formulat de parchet.

Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat. Față de neprezentarea apărătorului ales, avocat, solicită a se observa faptul că atât din procesul verbal care s-a întocmit după convorbirea telefonică cât și din motivele de recurs ale parchetului rezultă faptul că domnului nu i s-a solicitat să se prezinte la parchet, ci a fost întrebat unde se află avocatul. Acesta le-a spus că o să ia legătura cu el. Arată că a fost sunat personal de domnul agent, căruia i-a spus că nu se poate prezenta, trimițând prin fax dovada imposibilității de prezentare. Mai mult decât atât, inculpatul mai avea un apărător ales pe care nu l-a contactat nimeni. La dosar există delegația avocațială a domnului avocat.

Consideră că inculpaților li s-a asigurat o apărare strict formală, fiind un dosar de peste 1600 de file pe care apărătorii din oficiu l-au lecturat într-o J de oră. Era absolut necesar să se prezinte a doua oară materialul de urmărire penală întrucât s-au făcut noi acte de urmărire penală și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei. Ambele aspecte atrag obligativitatea necondiționată a prezentării din nou a materialului de urmărire penală.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat și menținerea sentința penală nr.710/21 august 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a penală întrucât instanța în mod corect a constatat nelegalitatea prezentării materialului de urmărire penală.

Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.

CURTEA

Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.710 din 21.08.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.197 alin.2 Cod procedură penală s-a admis excepția nulității absolute a prezentării materialului de urmărire penală, în data de 2.07.2009 inculpaților și și, în consecință, a sesizării Tribunalului București prin rechizitoriul nr.2283/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

În baza art.332 alin.2 Cod procedură penală a restituit cauza la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea refacerii urmăririi penale.

În baza art.332 alin.3, art.197 alin.2 raportat la art.171 alin.2 Cod procedură penală, a constatat nelegalitatea menținerii prin încheierea din 3.07.2009 a măsurii arestării preventive luată față de inculpații și și în consecință, în baza art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luate față de inculpați.

În baza art.140 alin.3 Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI nr. 2283/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1), 2), 3), 4) și 5) Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2) Cp. în cazul inculpatului, în încadrarea juridică reținându-se și prev. art. 37 lit. b) Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 03.07.2009, sub nr-.

Ca urmare a admiterii cererii de abținere formulate de președintele completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a procedat la o nouă repartizare aleatorie, dosarul primind în data de 22.07.2009 un nou număr de înregistrare, -.

Printr-o cerere depusă la dosar în data de 23.07.2009, inculpatul, prin apărător ales, a invocat nulitatea actului procesual al prezentării materialului de urmărire penală și, pe cale de consecință, a actului de sesizare a instanței, solicitând ca instanța să se desesizeze și să restituie cauza procurorului. în motivarea cererii, arată că apărătorul său ales a fost anunțat telefonic în data de 02.07.2009, la ora 10:00, că trebuie să se prezinte de urgență la parchet pentru prezentarea materialului de urmărire penală, deși anterior fusese anunțat cu cel puțin o zi înainte, pentru a se putea prezenta și asigura apărarea. în momentul apelării sale, apărătorul ales se afla la G, lucru comunicat și domnului anchetator subinspector, care i-a adus la cunoștință că dispoziția primită de la procuror era aceea de aap une în vedere avocatului să se prezinte de îndată la sediul parchetului față de refuzul oricărui dialog referitor la amânarea actului de urmărire penală și stabilirea unui termen rezonabil, care să asigure posibilitatea obiectivă pentru avocat să se prezinte în B, acesta a formulat o cerere adresată procurorului trimisă din G pe fax la nr. 021/-. Această solicitare a fost ignorată, inculpatul fiind adus în aceeași zi la parchet, unde în prezența unui apărător din oficiu care nu cunoștea dosarul de urmărire penală și nici nu a solicitat să îl studieze, a fost încheiat procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, pe care, în aceste condiții, a refuzat să îl semneze. Inculpatul a învederat că a fost privat de procuror de o apărare efectiv Vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin refacerea actului procesual îndeplinit cu nerespectarea dispozițiilor legale, refacerea acestuia neputându-se realiza decât prin admiterea excepției și restituirea cauzei la parchet.

La termenul din 21.08.2009, apărătorul inculpatului a menționat că aspectele invocate de inculpatul, prin apărător, sunt valabile și în privința clientului său.

În urma analizei materialului probator pertinent (față de art. 197 alin. 2) excepțiile invocate) și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul, baza C.P.P. a admis excepția nulității absolute a prezentării materialului de urmărire penală, în data de 02.07.2009, inculpaților și și, în consecință, a sesizării Tribunalului București prin rechizitoriul nr. 2283/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, și să declare nulitatea absolută a acestora, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 209 alin. 2) raportat la art. 258.C.P.P. în data de 11.05.2009, procurorul care a supravegheat urmărirea penală în dosarul de urmărire penală înregistrat la Parchetul Tribunalului București sub nr. 2283/P/2008, a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților și. Actele procedurale (procese-verbale, conform art. 251.C.P.P.) care constată prezentarea materialului de urmărire penală către cei doi inculpați se regăsesc la filele 550 și 551 Se observă că la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a fost asistat de apărători aleși și, iar inculpatul, de către avocat, în substituirea apărătorului ales.

Potrivit art. 253.C.P.P. organului de cercetare penală îi revine obligația (actul putând fi efectuat, cu atât mai mult, de procurorul care supraveghează urmărirea penală, conform art. 209 alin. 2.C.P.P.) de a proceda la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, dacă, după prezentarea materialului de urmărire penală, a efectuat noi acte de cercetare penală, sau dacă ajunge la concluzia că trebuie schimbată încadrarea juridică.

Din cuprinsul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpatul, a rezultat că acesta a solicitat efectuarea de confruntări între el și "toți martorii".

Deși la dosarul de urmărire penală nu se află o ordonanță a procurorului prin care acesta să se fi pronunțat expres în sensul admiterii sau respingerii cererii formulate inculpatul (conform art. 252 alin. 1.C.P.P.), prin ordonanța din data de 12.05.2009, aflată la filele 24-31 ale vol. I, acesta, implicit, a admis în parte cererea, dispunând restituirea dosarului la organele de cercetare penală, printre alte motive, și pentru "efectuarea de confruntări între inc. și toți martorii care l-au recunoscut după planșă foto ca participant la activitățile infracționale ce fac obiectul prezentului dosar". Se mai arată în cuprinsul acestei ordonanțe că "aceste activități au fost solicitate de apărătorii inculpatului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din 11.05.2008". Se observă că la filele 179-184 ale voi I (la identificarea filelor dosarului de urmărire penală trebuie să se aibă în vedere faptul operării de renumerotări, după fila 184, urmând 176) se regăsesc procesele-verbale de confruntare din data de 20.05.2009 între inculpatul și numiții, și.

Din cuprinsul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpatul din data de 11.05.2009, rezultă că acesta a solicitat conexarea la dosarul cauzei a altor dosare de urmărire penală, efectuarea unei expertize psihiatrice în ceea ce îl privește, pentru stabilirea discernământului, și a învederat faptul că formulează plângere împotriva numiților, G și, care l-ar fi indus în eroare, ajungându-se la arestarea sa. O plângere penală în acest sens, datată 16.05.2009, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în data de 19.05.2009 ( filele 562-565, voi III ).

Prin rechizitoriu, procurorul, în temeiul art. 252 pct. 2.C.P.P. a respins, ca neîntemeiată, cererea de efectuare a unei expertize psihiatrice, pe considerentul că "nu sunt elemente care să impună o expertiză psihiatrică". Cu privire la plângerea formulată de inculpat, procurorul a menționat, tot cuprinsul rechizitoriului ( dar nu în dispozitiv) trimiterea originalului plângerii la organul de cercetare penală pentru efectuarea de cercetări.

S-a observat că, ulterior prezentării materialului de urmărire penală din data de 11.05.2009, materialul probator a fost completat, pe lângă confruntările sus-menționate, cu următoarele:

- declarație martor, luată pe formular cu regim special, în data de 19.05.2009 ( filele 66 și 67 vol I );

- declarații inculpat din data de 22.05.2009, 17.05.2009

( filele 134-136 vol I );

-audiere inculpată, în data de 26.05.2009 ( filele

198-201, vol I );

-raport de expertiză nr. -/04.06.2009 ( filele 259-270 vol

);

- declarație martor -, luată pe formular cu

regim special, în data de 19.05.2009 ( filele 7-9 voi II );

-declarație martor, luată pe formular cu regim special, în

data de 21.05.2009 ( fila 145 voi II );

-declarație martor -, luată pe formular cu regim

special, în data de 19.05.2009 ( filele 148-149 voi II );

-declarație martor, luată pe formular cu regim special, în

data de 18.05.2009 ( fila 196 voi II );

-declarație martor, luată pe formular cu regim special,

în data de 19.05.2009 ( filele 7 și 7 bis voi III );

-declarații numiții și din data de 12.06.2009

( filele 181-182 voi III );

-proces-verbal de predare- primire din data de 12.06.2009 ( filele 183

și 184 voi III );

-adresă ITM B înregistrată la Poliția Sector 5-, sub nr.

-/23.06.2009 ( fila 365 voi III );

-adresă ITM B înregistrată la Poliția Sector 5-, sub nr.

-/23.06.2009 ( fila 366 voi III );

- adresă -Sucursala înregistrată la Poliția Sector 5-

, sub nr. -/18.06.2009 (fila 367 vol III );

- adresă ITM B înregistrată la Poliția Sector 5-, sub nr.

-/02.06.2009 ( fila 368 vol III );

- adresă BNR înregistrată la Poliția Sector 5-, sub nr. -/28.05.2009 ( filele 369 și 370 voi III );

- adresă CEC BANK -Ageția nr. 1784/22.05.2009 și

înscrisurile anexate ( filele 371- 376 voi III );

- adresă Banca Transilvania-Agenția, cu nr. 90/26.05.2009 și înscrisurile anexate ( filele 377- 424 vol III ).

De altfel, chiar din cuprinsul ordonanței din data de 12.05.2009, rezultă că, apreciind urmărirea penală ca nefiind completă, procurorul a stabilit în sarcina organelor de cercetare penală actele de cercetare penală ce se mai impuneau a fi efectuate.

S-a constatat că, după prezentarea materialului de urmărire penală în data de 11.05.2009, prin ordonanța din data de 12.05.2009 aflată la filele 24-31 vol I, s-a dispus schimbarea încadrării juridice atât în privința inculpatului, cât și în privința inculpatului.

În concluzie, față de prevederile art. 253.C.P.P. o nouă prezentare a materialului de urmărire penală celor doi inculpați era obligatorie, atât față de suplimentarea materialului probator, cât și față de faptul că, între timp, se dispusese schimbarea încadrării juridice în privința acestora. Din analiza prevederilor art. 253.C.P.P. Tribunalul a concluzionat că o nouă prezentare a materialului de urmărire penală este obligatorie, indiferent dacă suplimentarea probatoriului s-a făcut sau nu în urma admiterii unei cereri a inculpatului în cauză.

Potrivit, art. 171 alin. 2) C.P.P. în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, asistența juridică este obligatorie, dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când aceasta este obligatorie, fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute (art. 197 alin. 2.C.P.P.).

Tribunalul a apreciat că prin "dispoziții relative la - asistarea - de către apărător" a inculpatului, când aceasta este obligatorie, legiuitorul a avut în vedere nu doar faptul asistării inculpatului de către un avocat la momentul efectuării unui act de urmărire penală, ci și celelalte dispoziții privitoare la asistența juridică a inculpatului, nerespectarea acestora, în cazul în care asistența judiciară este obligatorie, atrăgând nulitatea absolută a actului efectuat în aceste condiții. Prin urmare, Tribunalul a aprecia că și înlocuirea apărătorului ales cu nerespectarea dispozițiilor legale, în ipoteza în care asistența juridică este obligatorie, este de natură să atragă nulitatea absolută a actului efectuat în prezența apărătorului din oficiu care îl înlocuiește pe apărătorul ales. Astfel, dispozițiile art. 171 alin. 41.C.P.P. sunt "dispoziții relative la - asistarea -de către apărător" a inculpatului.

Codul d e procedură penală ( art. 171 alin. 4) dar și Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( art. 6 paragraful 3 lit. c), acordă prioritate asigurării asistenței juridice de către un apărător ales. Doar când asistența juridică este obligatorie, iar inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru asigurarea unui apărător din oficiu. în plus, alineatul 41al art. 171.C.P.P. reglementează posibilitatea, pentru organul judiciar, de a-1 înlocui cu un avocat din oficiu, pe apărător ales, care nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin în cauză, din motive imputabile: nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală și nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea.

în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, ambii aveau apărători aleși la data de 02.07.2009, când s-a efectuat noua prezentare a materialului de urmărire penală, aspect cunoscut de către organele de urmărire penală. Astfel, la dosarul de urmărire penală sunt atașate:

- împuternicirea avocațială nr. 64036 emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. -/28.01.2009, din are rezultă că domnul avocat, din cadrul Societății civile de avocați și, a fost împuternicit de către clientul pentru "asistență juridică și reprezentare dosar 2883/P/2008" ( fila 529 voi III );

- împuternicirea avocațială nr. - emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. -/11.05.2009, din are rezultă că domnul avocat a fost împuternicit de către clientul pentru pentru "asistență juridică" în fața Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ( fila 535 voi III );

- împuternicirea avocațială nr. 86168 emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. 26160/11.05.2009, din care rezultă că domnul avocat, din cadrul Societății civile de avocați și, a fost împuternicit de către clientul pentru asistență și reprezentare în fața Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ( fila 539 voi III );

- împuternicirea avocațială nr. 38267 emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. 236/22.11.2008, din are rezultă că domnul avocat a fost împuternicit de către clientul pentru asistență și reprezentare în fața "Poliție/Parchet B" ( fila 533 voi III );

- delegații de substituire nr. 37/22.11.2008 și 56/13.04.2009, emise de către domnul avocat, pe numele domnului avocat și, respectiv ( fila 534 și, respectiv, 542 voi III ).

Organele de cercetare penală au întocmit în data de 02.07.2009 o serie de procese-verbale în care au consemnat în ce au constat demersurile în sensul contactării apărătorilor aleși ai inculpaților, cu scopul de a li se comunica necesitatea prezenței lor la sediul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în data de 02.07.2009, și rezultatul acestor demersuri.

Astfel, potrivit procesului-verbal aflat la fila 554 voi III, domnul avocat a fost contactat telefonic, comunicându-i-se faptul că domnul trebuie să se prezinte la sediul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, domnul avocat precizând că îl va contacta pe asociatul său și îi va spune să se prezinte la Parchetul Tribunalului București, și, în plus, că nu are un alt asociat care să se prezinte. Potrivit procesului-verbal aflat la fila 556, s-a încercat contactarea domnului avocat, la numărul de telefon cunoscut, însă acesta nu a răspuns la telefon.

Potrivit procesului-verbal aflat la fila 555 voi III, fiind contactat la numărul de telefon cunoscut, domnul avocat a comunicat că nu se poate prezenta și nici nu poate contacta o altă persoană care să îl substituie.

Tribunalul a constatat că organele de urmărire penală nu au contactat toți avocații care, potrivit împuternicirilor avocațiale sau delegațiilor de substituire aflate la dosar, dețineau calitatea de apărător ales, sau desemnat de apărătorul ales în substituire (se observă că delegațiile de substituire nu restrângeau delegarea avocatului substituent doar pentru un anumit sau anumite acte de urmărire penală). Astfel, în cazul inculpatului, nu a fost contactat domnul avocat, care asigurase asistența juridică a inculpatului la prezentarea materialului de urmărire penală din data de 11.05.2009. În cazul inculpatului, nu a fost contactat apărătorul ales, și nici apărătorul substituent. La dosar nu există niciun înscris care să menționeze încetarea, pentru indiferent ce motiv, a efectelor împuternicirilor avocațiale sau delegațiilor de substituire a acestor avocați, sau rezultatul demersurilor pe care le-au efectuat organele de urmărire penală pentru contactarea acestora în vederea asigurării prezenței lor la prezentarea materialului de urmărire penală. Or, dacă inculpatul are mai mulți apărători aleși, doar în ipoteza în care toți aceștia se regăsesc în situațiile prev. de art. 171 alin. 41.C.P.P. organul judiciar poate desemna un avocat din oficiu.

În ceea ce privește întrunirea condițiilor art. 171 alin. 41.C.P.P. în cazul avocaților contactați, sau a căror contactare s-a încercat de către organele de poliție, potrivit proceselor-verbale aflate la dosar, Tribunalul a reținut următoarele:

- în privința domnului avocat, în ipoteza în care mențiunile din procesul verbal redau complet și fidel conținutul convorbirii purtate de acesta cu organul de cercetare penală, se poate reține că neprezentarea sa este nejustificată. La dosar nu există nicio probă a imposibilității de prezentare a acestuia, or, imposibilitatea de prezentare nu este suficient să fie susținută, trebuie să fie și probată; - în privința domnului avocat, de asemenea, nu există la dosar nicio dovadă a imposibilității de prezentare. Se observă, din cuprinsul procesului-verbal aflat la fila 554, că, pe de o parte, acesta a fost contactat de organul de poliție în calitatea sa de asociat în cadrul cabinetului de avocatură cu domnul avocat, comunicându-i-se că domnul trebuie să se prezinte la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pe de altă parte, domnul avocat precizând că îl va contacta pe domnul și îi va informa. Cu toate acestea, din actele de la dosarul de urmărire penală nu rezultă încetarea efectelor contractului de asistență juridică încheiat de domnul avocat cu inculpatul;

- în privința domnului avocat, se observă că la fila 561 voi III, se regăsește un înscris comunicat pe fax (posibil o fotocopie a înscrisului primit de destinatar), în cuprinsul căruia, domnul avocat, adresându-se procurorului care a exercitat supravegherea urmăririi penale în cauză, a învederat că este în imposibilitate de a da curs solicitării formulate, prin intermediul., telefonic, la ora 10:00, de a se prezenta la sediul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pentru a-1 asista pe inculpatul "de urgență", întrucât în data de 02.07.2009 se află la G, în desfășurarea unor activități programate anterior. în continuare, domnul avocat a învederat că, față de modalitatea în care s-a procedat și termenul absolut nerealist fixat, consideră că i se refuză dreptul de a acorda asistență juridică și de a-și apăra clientul, lipsindu-1 pe acesta din urmă de dreptul constituțional la o apărare reală.

Tribunalul a apreciat că nu se poate reține că neprezentarea domnului avocat în data de 02.07.2009 la sediul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa fost nejustificată, împrejurare în care, înlocuirea sa cu un apărător din oficiu s-a făcut cu încălcarea prev. art. 171 alin. 41.C.P.P. Obligația organelor de urmărire penală de a-1 încunoștința pe apărătorul ales cu privire la data și ora efectuării actului de urmărire penală care reclamă prezența sa, nu este o obligație pur formală, a cărei îndeplinire să se reducă la comunicarea acestor informații. Avocatul ales trebuie contactat cu suficient timp înainte de efectuarea actului de urmărire penală vizat, astfel încât acesta să aibă posibilitatea reală de a se prezenta, precauția manifestată trebuind să fie cu atât mai mare în cauzele cu arestați, când amânarea efectuării actului de urmărire penală nu ar fi posibilă. Tribunalul apreciază că apărătorul ales al inculpatului a făcut demersuri rezonabile pentru a proba imposibilitatea de prezentare. Astfel, analizând înscrisul aflat la fila 561 volIII, se observă că semnătura executată peste mențiunea "Av. " este similară celor executate de acesta pe alte înscrisuri de la dosar ( spre exemplu, pe procesul-verbal întocmit în data de 11.05.2009, aflat la fila 550 voi III, sau pe cererile aflate la filele 13-14 și 17 ale dosarului -), peste semnătură este aplicată ștampila Societății civile de avocați și. în ceea ce privește faptul expedierii acestui înscris din G, se observă că pe înscrisul în cauză nu apare și numărul de fax de pe care documentul a fost expediat. Acest lucru nu îi poate fi în niciun fel imputat expeditorului, acesta neavând niciun control asupra mențiunilor ce se imprimă pe înscrisul expediat, mai ales în condițiile în care, în mod obișnuit, numărul de fax de la care s-a făcut expedierea apare imprimat pe înscrisul recepționat de destinatar, fapt ce se poate cu ușurință constata și din analiza altor înscrisuri expediate pe fax, aflate la dosarul de urmărire penală ( spre exemplu, cele aflate la filele 522, 547, 548, 549 voi III Pentru acest motiv, instanța a acceptat, în completare, depunerea de către domnul avocat, la termenul din 21.08.2009, a ordinului de deplasare din data de 02.07.2009, vizat de

În plus, Tribunalul a reținut că răspunsul apărătorului inculpatului la a fost prompt ( a se vedea ora la care înscrisul a fost transmis).

În concluzie, Tribunalul a apreciat că desemnarea unor apărători din oficiu pentru inculpați s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 171 alin. 41.C.P.P. (pentru că nu au fost înștiințați cu privire la data fixată pentru prezentarea materialului de urmărire penală toți avocații care prezentaseră organelor de urmărire penală împuternicire avocațială sau delegație de substituire, iar în cazul inculpatului, și pentru că domnul avocat a făcut dovada imposibilității de prezentare), ceea ce atrage, potrivit art. 197 alin. 2) C.P.P. nulitatea absolută a prezentării materialului de urmărire penală în cazul ambilor inculpați.

Ca o precizare de ordin procedural, Tribunalul a reținut că are a se pronunța asupra nulității absolute a prezentării materialului de urmărire penală nu numai pentru inculpatul, ci și pentru inculpatul, susținerea apărătorului ales al acestuia potrivit căreia, temeiurile de nulitate absolută se regăsesc și în cazul clientului său, echivalând, în opinia instanței, cu o cerere de declarare a nulității absolute.

Chiar dacă s-ar aprecia că înlocuirea avocaților aleși ai inculpaților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale (sau că sensul art. 197 alin. 2.C.P.P. este acela că nulitatea absolută operează doar în situația în care, asistența juridică fiind obligatorie, actul de urmărire penală s-a efectuat fără a i se asigura inculpatului asistență juridică), Tribunalul a apreciat că prezentarea materialului de urmărire penală este, în continuare, lovită de nulitate absolută, întrucât inculpaților nu li s-a asigurat cu ocazia efectuării acestui act de urmărire penală, o apărare efectivă. Or, neasigurarea unei apărări efective echivalează cu lipsa de apărare. Tribunalul are în vedere următoarele: potrivit art. 171 alin. 41.C.P.P. în ipoteza în care se procedează la înlocuirea apărătorului ales cu un avocat din oficiu, acestuia trebuie să i se acorde "timpul necesar pregătirii apărării". Rațiunea este aceea că simpla prezență fizică a avocatului din oficiu la efectuarea actului, nu echivalează cu o apărare efectivă, la exercitarea căreia organele judiciare au obligația de a veghea; pentru ca asistența juridică acordată să corespundă exigențelor unei apărări efective, în primul rând trebuie să i se ofere avocatului posibilitatea de a lua cunoștință de întreg materialul probator administrat în cauză. Potrivit articolului 6 paragraful 3 lit. b) din CEDO, una dintre garanțiile unui proces echitabil în materie penală, este acela ca "acuzatul" "să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării". Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat chiar într-o cauză în care pârât a fost statul român (cauza Samoilă și împotriva României),în sensul că în condițiile neasigurării timpului necesar studierii dosarului cauzei de către apărătorii desemnați din oficiu, inculpații nu au beneficiat de o apărare efectivă. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în această cauză se reține: " în privința apărării gratuite din partea diverșilor avocați numiți din oficiu, Curtea constată că aceștia au fost desemnați pe loc, că nu cunoșteau nici dosarul nici clienții, și că, în plus, nu au avut la dispoziție timpul necesar pentru a pregăti apărarea, deoarece Curtea Supremă de Justiție a soluționat recursurile în aceeași zi. Pe baza acestor circumstanțe și fără a se pronunța asupra modului concret în care avocații numiți din oficiu și-au îndeplinit obligațiile, Curtea concluzionează că reclamanții nu au beneficiat în fața Curții Supreme de Justiție de o apărare efectivă (a se vedea,mutatis mutandis, împotriva Italiei,Hotărârea din 9 aprilie 1984, seria A nr. 76, pag. 12, paragraful 27)".

Tribunalul a reținut că avocații din oficiu desemnați, la solicitarea organelor de urmărire penală, în data de 02.07.2009 (este vorba despre domnul avocat HG, pentru inculpatul, și despre domnul avocat, pentru inculpatul ), care au asistat pe inculpați în aceeași zi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu au avut timpul necesar studierii dosarului în vederea asigurării unei apărări efective. Tribunalul are în vedere faptul că dosarul de urmărire penală pe care aceștia ar fi trebuit să îl studieze într-un timp scurt, număra aproximativ 1600 de file, majoritatea acestora conținând mențiuni scrise de mână (plângeri, declarații, procese-verbale de percheziție domiciliară etc), foarte dificil de parcurs datorită cantității și, deseori, datorită aspectului scrisului. Pentru a fi în măsură să asigure o apărare efectivă, nu era suficientă o lecturare superficială a înscrisurilor, stabilirea de corelații între numeroasele detalii care se regăsesc în cuprinsul acestora fiind esențială. în plus, în urma lecturării dosarului, era necesar un anumit interval de timp pentru sedimentarea abundenței de informații și, ulterior, pentru identificarea unor eventuale cereri de formulat în interesul inculpaților.

Tribunalul a apreciat că nulitatea absolută a prezentării materialului de urmărire penală, ca act care, în mod obligatoriu, precedă sesizarea instanței, se răsfrânge asupra validității sesizării instanței, acesta fiind de asemenea, în aceste condiții, nulă absolut. Fiind incidente dispozițiile art. 332 alin. 2) C.P.P.( nerespectarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței), Tribunalul a restituit cauza la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea refacerii urmăririi penale. Tribunalul nu are în vedere urmărirea penală în ansamblul său, nulitatea absolută afectând doar actul prezentării materialului de urmărire penală față de inculpații și și actele ulterioare. Formularea asupra căreia se oprește Tribunalul, de trimitere a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, se impune datorită denumirii marginale a articolului 332 ce constituie temeiul soluției, și care nu face distincție între cauzele de restituire care presupun nulitatea absolută a întregii urmăriri penale, și cele care presupun nulitatea absolută doar a unora din actele fazei de urmărire penală.

Având în vedere și unele din argumentele procurorului de ședință, Tribunalul a învederat că nu a reținut existența unei neregularități a actului de sesizare determinate de încălcarea unora din dispozițiile art. 263 sau 264.C.P.P. ci nelegalitatea sesizării instanței, aceasta fiind subsecventă unei prezentări a materialului de urmărire penală lovită de nulitate absolută. Tocmai de aceea, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 332 alin. 2) C.P.P. nu art. 300 alin. 2)

C.P.P.

În ceea ce privește argumentul inculpaților invocat în susținerea excepțiilor nulității absolute a actului prezentării materialului de urmărire penală și sesizării instanței, constând în aceea că rechizitoriul a fost întocmit anterior prezentării materialului de urmărire penală, Tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat, pentru următoarele motive: într-adevăr, actul de sesizare a instanței, verificat, potrivit art. 264 alin. 3) C.P.P. sub aspectul legalității și temeiniciei, de către prim procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, este datat 01.07.2009, data fiind anterioară celei a prezentării materialului de urmărire penală. La termenul din 21.08.2009, procurorul de ședință a depus la dosar un proces-verbal de îndreptare a erorii materiale din rechizitoriul nr. 2283/P/2008, în sensul că data întocmirii acestuia nu este 01.07.2009, cum, din eroare, s-a menționat, ci 02.07.2009.

Apărătorii inculpaților au învederat că nu se putea proceda la o îndreptare a erorii materiale decât până la momentul înaintării dosarului Tribunalului București, și că, în mod evident, menționarea datei de 01.07.2009 nu este rezultatul unei erori materiale, ci dovada întocmirii efective a rechizitoriului la acea dată, cu încălcarea obligației de prezentare prealabilă a materialului de urmărire penală.

În ceea ce privește caracterul tardiv al îndreptării erorii materiale, Tribunalul a reținut că articolul 195.C.P.P. care reglementează îndreptarea erorilor materiale, nu stabilește un termen limită în care organul judiciar care a întocmit actul în discuție să procedeze la îndreptarea erorii materiale. Condiția necesară și suficientă pentru a se putea îndrepta în temeiul art. 195.C.P.P. o eroare strecurată într-un act procedural, este aceea ca eroarea să fie materială și evidentă. Tribunalul a apreciat că, în cazul de față, poate fi primită susținerea potrivit căreia menționarea datei de 01.07.2009 ca dată a întocmirii rechizitoriului, este rezultatul unei erori materiale evidente, în condițiile în care, în cuprinsul rechizitoriului se face referire la acte de urmărire penală efectuate în data de 02.07.2009 ( prezentarea materialului de urmărire penală), și la împrejurările efectuării acestor acte ( identitatea apărătorilor din oficiu desemnați în data de 02.07.2009, motivul asistării inculpaților de către apărători din oficiu la momentul prezentării materialului de urmărire penală), care nu puteau fi cunoscute în data de 01.07.2009.

Potrivit art. 332 alin. 3) C.P.P. în cazul în care dispune restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, instanței îi revine obligația de a se pronunța asupra măsurilor preventive.

În baza art. 332 alin. 3), 197 alin. 2) rap. la art. 171 alin. 2) C.P.P. Tribunalul a constatat nelegalitatea menținerii, prin încheierea din data de 03.07.2009, a măsurii arestării preventive luate față de inculpații și, și, în consecință, în baza art. 140 alin. 1) lit. a) C.P.P. a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luate față de inculpații și, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, față de inculpați s-a dispus luarea, prin încheierea de cameră de consiliu din data de 08.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -Secția II-a Penală în dosarul nr-, a măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 29 de zile, din data de 08.01.2009, până în data de 05.02.2009, ulterior admițându-se mai multe propuneri ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI de prelungire a măsurii arestării preventive.

Ulterior sesizării instanței, la termenul din 03.07.2009, instanța a procedat, potrivit art. 3001.C.P.P. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând, în baza art. 3001alin. 1) C.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventiv, iar în baza art. 3001alin. 3) C.P.P. menținând starea de arest a acestora.

Instanța a apreciat că prin asistarea celor doi inculpați, la termenul din 03.07.2009, de către un același apărător din oficiu, fapt ce rezultă atât din cuprinsul încheierii de ședință, dar și din delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/06.07.2009 aflată la fila 9 dosarului -, s-a încălcat dreptul acestora la apărare, în condițiile în care aceștia aveau interese contrare, asistarea inculpaților cu interese contrare de către un același avocat echivalând cu neasigurarea apărării. de interese rezulta din actele aflate la dosarul de urmărire penală, înaintat instanței în data de 03.07.2009, împreună cu actul de sesizare, este vorba despre declarațiile celor doi inculpați și plângerea ( filele 562-565 voi III ) pe care inculpatul a formulat-o inclusiv împotriva inculpatului, ca urmare a rolului pe care acesta l-ar fi avut în atragerea sa în activitatea infracțională pentru care este arestat în cauză. Pentru a menționa doar o parte din susținerile celor doi inculpați care reflectă contrarietatea de interese, instanța reține că, în timp ce inculpatul susține că a fost indus în eroare de numiții G, și, el fiind pus în situația de a semna niște acte a căror semnificație nu a cunoscut-o, uneori, după ce consumase băuturi alcoolice, și fără să fi citit conținutul acestora, inculpatul, în declarația dată în fața procurorului la data de 08.01.2009 ( filele 165 și 166 vol I ), prin care revine în parte asupra celor declarate anterior, menționează: " - Faptele au fost săvârșite de și, eu fiind doar șofer, ei ocupându-se de achiziția mărfurilor și de vânzarea lor, împreună cu acest -"

Cu ocazia soluționării recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 03.07.2009, apărătorul inculpatului a invocat, în temeiul art. 197 alin. 2) C.P.P. nulitatea încheierii recurate, printre altele, și pentru faptul că asistența juridică a celor doi inculpați a fost asigurată de același apărător, în condițiile existenței unui grav și clar conflict de interese, inculpatul formulând chiar o plângere împotriva inculpatului. Din analiza considerentelor deciziei penale nr. 1080/17.07.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a ll-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, rezultă că instanța de control judiciar a apreciat neîntemeiată excepția nulității absolute invocate. Instanța de control judiciar a învederat că, în principiu, existența unui conflict de interese între recurenți reclamă desemnarea unor apărători din oficiu diferiți, care să asigure o apărare concordantă intereselor fiecărui inculpat. Esențială pentru constatarea contrarietății de interese este, însă, examinarea detaliată a declarațiilor fiecărui inculpat, în mod singular, dar și coroborat cu celelalte probe existente în cauză, examinare ce implică, așadar, o analiză a substanței acuzațiilor penale. O atare examinare este specifică etapei cercetării judecătorești, în care instanța procedează la audierea nemijlocită a inculpaților și verifică în mod direct poziția lor procesuală, poziție în raport de care poate aprecia asupra existenței sau inexistenței unei contrarietăți de interese. Faza verificării măsurii arestării preventive nu implică o astfel de analiză detaliată și coroborată a declarațiilor inculpaților, ci presupune doar o evaluare a probelor prin raportare la exigențele art. 143.C.P.P. respectiv, la constatarea unor date suficiente care să justifice la nivel de presupunere aprecierea că aceștia au săvârșit anumite fapte prevăzute de legea penală. O atare presupunere implică examinarea indiciilor de săvârșire a unor fapte penale, fără a reclama antamarea chestiunii vinovăției inculpaților și a poziției eventual contradictorii manifestate de aceștia în declarațiile succesive, toate*aceste elemente urmând a fi valorificate exclusiv cu ocazia soluționării în fond a cauzei.

Tribunalul a apreciat că asistarea unor inculpați din aceeași cauză, având interese contrare, de către un același avocat, echivalează cu neasistarea acestora. Un același avocat nu poate apăra ( în mod real, nu formal), simultan, interesele celor doi inculpați, în condițiile în care interesele acestora nu se pot concilia. Obligația organelor judiciare de a asigura asistarea celor doi inculpați de către avocați diferiți, decurgând din obligația mai generală de a veghea la neîncălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal ( neasigurarea asistenței juridice a inculpatului arestat atrage sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 197 alin. 2 rap. la art. 171 alin. 2.C.P.P.), legalitatea fiind un principiu fundamental al procesului penal ( art. 2.C.P.P.), ia naștere de îndată ce din actele de la dosar rezultă existența intereselor contrare, acela fiind și momentul de la care inculpații încetează de a mai beneficia, în concret, de apărare. Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, dreptul la apărător se aplică ansamblului procedurilor privitoare la acuzat. Instanța europeană a decis că însăși noțiunea de "proces echitabil" impune ca acuzatul să beneficieze de asistența unui avocat încă din primele ore ale interogării lui de către organele de cercetare penală; a nega această posibilitate, spre exemplu, pentru 48 de ore, timp în care dreptul la apărare ar putea suferi atingeri ireparabile, oricare ar fi justificarea unei astfel de situații, apare ca fiind incompatibilă cu drepturile garantate acuzatului de art. 6 din Convenție ( cauzaJohn Murray c Regatului Unit). Prin urmare, în ipoteza în care verificarea existenței contrarietății de interese s-ar face, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei penale nr. 1080/17.07.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția -a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, abia după administrarea material probator în mod nemijlocit de către instanță, în cadrul cercetării judecătorești, deși aceasta era evidentă încă din faza urmăririi penale, ne-am afla în situația în care, pentru o perioadă, posibil, îndelungată din durata procesului, inculpatului nu i s-ar fi asigurat dreptul la apărare, în ciuda caracterului obligatoriu al asistenței juridice, deși existența intereselor contrare pe care acesta și un alt inculpat din proces, asistat de același apărător, le aveau, erau evidente de mult timp. Intereselor contrare rezultă din materialului probator existent în cauză, din susținerile părților despre a căror asistare este vorba, constatarea acestora nedepinzând de etapa în care se găsește procesul penal, constatarea de către instanță a faptului plasării părților pe poziții adverse neimplicând o antepronunțare cu privire la fondul cauzei. Faptul că, în cadrul procedurii prev. de art. 3001.C.P.P. instanța este chemată să analizeze doar existența indiciilor temeinice ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu o împiedică să constate, în urma studierii materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, că potrivit declarației unuia dintre inculpați, vina săvârșirii faptei i-ar aparține în majoritate sau exclusiv celuilalt inculpat, fapt contestat de acesta din urmă care, dimpotrivă, îl implică sau îl învinovățește în exclusivitate pe cel dintâi.

Ca o confirmare a faptului că, odată născută contrarietatea de interese, asistența juridică nu mai poate fi asigurată de același inculpat, Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, la articolul 44 alin. 1), interzice avocatului să asiste sau să reprezinte părți cu interese contrare: " Avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe". Din modul de redactare a textului, rezultă în mod neechivoc faptul că interdicția de a asista părți cu interese contrare operează din chiar momentul apariției contrarietății de interese, nefiind condiționată de administrarea în integralitate a materialului probator (în faza urmăririi penale, dar și, nemijlocit, de către instanță, în cadrul cercetării judecătorești). Nerespectarea de către avocat a acestei interdicții, poate atrage sancționarea sa disciplinară ( potrivit art. 70 alin 1 din Legea nr. 51/1995, "avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi").

Tribunalul a apreciat că faptul menținerii încheierii de cameră de consiliu din data de 03.07.2009 de către instanța de control judiciar, care a respins recursul formulat de inculpați, nu împiedică o declarare ulterioară a caracterului nelegal al acesteia, și, implicit, al privării de libertate care a avut-o drept temei. Un argument în acest sens este furnizat de articolul 139 alin. 2) C.P.P. care permite revocarea, din oficiu sau la cerere, a măsurii preventive luate cu încălcarea prevederilor legale, fără ca textul de lege să facă vreo distincție după cum hotărârea (încheiere sau sentință) care stă la baza privării nelegale de libertate, a fost sau nu supusă controlului judiciar, în materia libertății individuale, esențială este sistarea privării nelegale de libertate de îndată ce starea de arest a devenit nelegală sau de îndată ce s-a sesizat caracterul nelegal al privării de libertate. Este suficient ca magistratul care dispune punerea în libertate să aibă competența de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive.

În aceste condiții, menținerea măsurii arestării preventive la termenul din 03.07.2009 fiind lovită de nulitate absolută, Tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpaților după data de 4 iulie 2009, până când măsura arestării preventive a fost, în mod legal, prelungită prin încheierea de cameră de consiliu din data de 27.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -Secția a II-a Penală în dosarul nr- ( filele 123-125 voi I ), a fost lipsită de temei juridic. Ultima prelungire a măsurii preventive operând până la data de 04.07.2009, iar menținerea lovită de nulitate absolută nefiind în măsură să ofere un temei juridic privării de libertate ulterior acestei date, Tribunalul a concluzionat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 140 alin. 1) lit. a) C.P.P. motiv pentru care, în baza art. 140 alin. 3) C.P.P. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, pe numele căruia s-a emis 4//08.01.2009, și, pe numele căruia s- emis 3//08.01.2009, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Instanța a apreciază ca nefondat argumentul invocat de apărătorul inculpatului în susținerea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive. Astfel, acesta a argumentat că menținerea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3001.C.P.P. operează exclusiv pentru 30 de zile, doar menținerea arestării preventive în temeiul art. 3002.C.P.P. ulterior verificării legalității sesizării instanței, operând pentru 60 de zile, articolul 3002.C.P.P. fiind singurul care face trimitere la art. 160

C.P.P.

Este adevărat că, spre deosebire de art. 3002.C.P.P. articolul 3001
C.P.P. nu face în mod expres trimitere la art. 160 C.P.P. care stipulează
faptul că, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de
60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive. La fel de adevărat
este, însă, că nu există niciun motiv pentru care s-ar concluziona că
articolul 160 ar C.P.P. viza doar menținerea arestării preventive întemeiată
pe prev. art. 3002.C.P.P. Articolul 160 C.P.P. reglementează termenul
maxim până la împlinirea căruia trebuie efectuată o nouă verificare
legalității și temeiniciei măsurii preventive, "în cursul judecății". Or faza
judecății începe de la momentul sesizării instanței, mai exact, de la data
înregistrării cauzei pe rolul acesteia, moment care precede verificarea
legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în cameră de consiliu, în
baza art. 3001.C.P.P. Prin urmare, și menținerea măsurii arestării preventive
în temeiul art. 3001.C.P.P. are loc tot "în cursul judecății", încheierea
pronunțată în condițiile acestui text de lege constituind un temei juridic
pentru privarea de libertate tot pentru maxim 60 de zile. De altfel, însăși
Constituția României, la articolul 23 alin. 6), prevede că "în faza de judecată
instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu
de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive", fără să facă
distincția dacă este vorba despre o menținere a măsurii arestării preventive
în temeiul art. 3001sau 3002.C.P.P. Nu există nicio rațiune pentru a aplica
în faza judecății termenul de 30 de zile din materia luării sau prelungirii
măsurii arestării preventive a inculpatului din faza urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o ca fiind nelegală, motivând că desemnarea unor apărători din oficiu în prezența cărora s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.171 alin.41Cod procedură penală, atâta timp cât apărătorii aleși ai celor doi inculpați, deși au fost contactați telefonic, nu s-au prezenta și nici nu au făcut dovada imposibilității de prezentare, la momentul în care au invocat-

Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată fondat recursul.

Din interpretarea dispozițiilor art.6 Cod procedură penală coroborat cu art.171-174 Cod procedură penală precum și cu prevederile art.24 din Constituția României și art.6 paragraf 3 lit.b și c din CEDO, rezultă că inculpatul este liber în a-și alege un avocat care să-i reprezinte interesele și să îl asiste pe tot parcursul procesului penal, manifestându-se astfel, prin aceste reglementări, privilegiul fundamental al dreptului la apărare, a cărei limitare poate fi cu totul excepțională și numai dacă rezultă că interesele inculpatului sunt efectiv prejudiciate de apărare.

Pe de altă parte dispozițiile art.44 alin.1 din Legea nr.51/1995 prevede că "avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în cauză".

Rezultă că existența unor interese contrare dar și prejudicierea inculpaților prin asistarea lor de către același avocat sunt împrejurări care se impun a fi demonstrate de către instanță prin argumentarea lor, nefiind suficientă o simplă enunțare.

În speță, în cursul urmăririi penale, inculpații și-au ales avocați diferiți care i-au asistat și la prima prezentare a materialului de urmărire penală care s-a făcut în cauză, 11.05.2009, și când au solicitat și li s-au admis și administrarea altor probe, motiv pentru care s-a procedat la restituirea cauzei la organele de cercetare penală, urmărirea penală fiind completată conform solicitării acestora.

Ulterior acestei date, 11.05.2009, niciunul dintre apărătorii aleși ai celor doi inculpați nu au mai solicitat alte probatorii, deși cunoșteau faptul că în cauză urma a se emite rechizitoriul, măsura arestării preventive nemaiputând fi prelungită după data de 4.07.2009 iar mandatele de apărători aleși îi obliga să depună diligențele și demersurile necesare în vederea asigurării unei bune apărări a clienților lor, mai ales și în condițiile în care au fost anunțați telefonic de organul de urmărire penală.

În aceste condiții apărătorii desemnați din oficiu au procedat la studierea materialului de urmărire penală, asistându-i pe inculpați la prezentarea acestuia, având cunoștință de învinuirile aduse acestora și de probele în acuzarea lor, dar și de cele administrate pe parcursul urmăriri penale la solicitarea apărătorilor aleși.

În aceste împrejurări se constată că desemnarea unor apărători din oficiu în prezența cărora s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală și care nu au fost contestați de inculpați la data respectivă, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.171 alin.41Cod procedură penală, apărătorii aleși ai celor doi inculpați nefăcând dovada imposibilității de prezentare, la momentul în care au invocat-

Pentru considerentele arătate se constată întemeiată critica Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală.

Se va casa în parte sentința penală recurată, numai cu privire la restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea refacerii urmăririi penale.

Se va trimite cauza la aceeași instanță, TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea continuării judecății.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

Casează, în parte, sentința penală nr.710 din 21.08.2009 pronunțată în dosarul nr- de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, numai cu privire la restituirea cauzei, în baza art.332 alin.2 Cod procedură penală la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea refacerii urmăririi penale.

Trimite cauza la aceeași instanță, respectiv TRIBUNALUL BUCUREȘTI în vederea continuării judecății.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. L: 2 ex./19.11.2009

II. - jud.:

Președinte:Florică Duță
Judecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Bucuresti