Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1541/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1180/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1541
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1985/10 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B și a deciziei penale nr.247/16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurentul inculpat ,lipsă fiind, avocat din oficiu, lipsind intimații inculpați, intimatele părți vătămate ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetuluipune concluzii de conexare a dosarului nr- la acest dosar.
Curtea,având în vedere că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive este o cerere accesorie, urmează a dispune conexarea dosarului nr- la prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat arată că inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată motiv pentru care solicită amânarea cauzei având în vedere lipsa inculpatului.
Reprezentantul parchetului se opune amânării cauzei.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 și C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, rejudecând, achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind faptul că probatoriul administrat în cauză demonstrează comiterea faptei reținută în sarcina inculpatului.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de intimatul inculpat, solicită respingerea acesteia, ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința penală nr.1985 din 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, rejudecând după desființarea hotărârii instanței de fond în primul ciclu procesual, Judecătoria Sectorului 5 B, a dispus cu privire la inculpatul, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea sub aspectul infracțiunii prev.de art.26 raportat la art.218 alin.2 lit.b,c alin.21lit.a cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv de la 1.02.2007 la 17.09.2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat ca neprobată înțelegerea dintre inculpatul și ceilalți inculpați, participanți la comiterea faptei din 10.01.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, solicitând între altele condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie cu motivarea că probatoriul cauzei exclude dubiul asupra vinovăției acestuia.
Prin decizia penală nr.247/A din 16.04.2009, Tribunalul București - secția I penală a admis apelul procurorului și cu privire la inculpatul a dispus după cum urmează:
În baza art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate și contopește restul neexecutat, respectiv 476 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.238 din 30.01.2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 Cod penal interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b teza II Cod penal.
În baza art.88 Cod penal deduce prevenția de la 1.02.2007 la 17.09.2007.
Pentru a hotărî astfel, în baza propriului examen asupra probelor dosarului, instanța de apel a reținut cu privire la fapta din 10.01.2007 că din declarațiile coinculpaților și (date în faza de urmărire penală) coroborate cu înregistrarea video din metrou, rezultă fără dubiu că inculpatul se înțelesese cu aceștia asupra modului în care urmau să sustragă bunuri în seara respectivă, rolul acestuia din urmă fiind de a asigura paza.
Mai mult, martorul a recunoscut din fotografii pe inculpatul și a precizat că acesta alături de ceilalți doi coinculpați i-au vândut telefonul sustras în noaptea de 10.01.2007.
Totodată, instanța de apel a înlăturat declarațiile coinculpaților și și ale martorului cumpărător, date în cursul cercetării judecătorești, prin care aceștia și-au schimbat nejustificat și cu numeroase contradicții susținerile făcute în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probelor, astfel încât condamnarea sa constituie o gravă eroare de fapt.
Recurentul a solicitat reevaluarea probatoriului și achitarea sa.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticii formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt reținută prin hotărârea judecătorească este contrară actelor și probelor dosarului, fiind vădită și neîndoielnică.
Ca motiv de casare, eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere al probelor ci discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real și evident al probelor.
Cu alte cuvinte prin invocarea acestui motiv de casare nu poate fi obținută o reevaluare a probatoriului în recurs, această cale de atac nefiind devolutivă.
Cum critica recurentului poartă tocmai asupra modului de evoluare a probelor de către instanța de apel, susținând că în mod greșit au fost valorificate unele probe iar altele au fost înlăturate, Curtea constată că solicitarea acestuia de a se reaprecia probatoriul cauzei excede controlului judiciar circumscris cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală. Cu alte cuvinte, acest motiv de casare este neîntemeiat invocat.
Având în vedere considerentele mai sus invocate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1985 din 10.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și a deciziei penale nr.247 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul avocatului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.11.09
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu
