Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PEMALĂ Nr. 187
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 433 din data de 27 octombrie 2008 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de av., apărător ales, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar motivele de recurs avute în vedere de inculpat. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu există la dosar nici o probă, nici o dovadă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că este dovedită vinovăția inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 1484/09.05.2008 a Judecătoriei Iași, urmare a rejudecării fondului a fost condamnat inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 28.05.1952 în comuna Rediu, județul I, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b din Codul penal.
În temeiul disp. art 86 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru o perioadă de 5 ani care, potrivit disp. art. 86 Cod penal, constituie termen de încercare.
Conform disp. art. 86 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial, în ultima zi de vineri a lunii, la Poliția mun. I, organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpatului;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A fost atenționat pe inculpat asupra disp. art. 864Cod penal privind condițiile și consecințele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A fost încetat procesul penal față de inculpatul pentru infracțiunea "fals în declarații" prev. și ped. de art. 292 Cod penal în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b), rap la art. 10 lit. g) Cod procedură penală și 124 Cod penal.
A fost încetat procesul penal față de inculpatele, fiica lui G și, născută la data de 3.10.1950 în comuna, jud. I, necunoscută cu antecedente penale, și, fiica lui și, născută la 24.09.1957, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b), rap la art. 10 lit. g) Cod procedură penală și 124 Cod penal, pentru infracțiunile "abuz în serviciu contra intereselor persoanei" prev. și ped. de disp. art. 246 Cod penal și "fals în declarații" prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
În temeiul disp. art. 348 Cod Procedură Penală, s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv declarația autentificată prin încheierea nr. 4318/24.05.1999 a notarului public, adresa nr. 236/28.04.1999 emisă de "" I, mențiunea din contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea 941/28.06.2000 a notarului public potrivit căreia "spațiul comercial ce face obiectul vânzării nu este grevat de sarcini"(filele 58, 69 și 73 dosar urmărire penală).
În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă promovată de părțile civile SC "" SRL și " GRUP" prin reprezentantul legal, -, -, și.
A fost respinsă cererea părților civile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.
S-a constatat că părțile vătămate "" cu sediul în I, str. - de M și nr. 8-10 și BCR, nu se constituie părți civile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a avut calitatea de membru al Cooperativei Meșteșugărești "" I până în anul 1995 când, împreună cu alți membri cooperatori, s-au desprins din această unitate și au înființat o nouă cooperativă meșteșugărească - "" I, inculpatul fiind ales în calitate de președinte al acesteia.
nou înființată și-a desfășurat activitatea la parterul blocului DC 3, din bd. - nr. 33, imobil proprietatea "", pus la dispoziție cu titlu de chirie.
Potrivit reglementărilor legale, "" deținea 10 părți sociale din capitalul social al "".
În perioada 1998-1999, în calitate de președinte al "" I, inculpatul a contractat la BCR credite de exploatare (contract nr. 200/20.02.1998, nr. 120/15.02.1999), acest ultim împrumut în valoare de 125.000.000 lei fiind garantat după cum urmează:
- contract de ipotecă asupra apartamentului proprietatea inculpatului;
- contract de gaj fără deposedare asupra autoturismului marca "- 1310L" proprietatea inculpatului;
- contract de gaj fără deposedare asupra unor bunuri proprietatea "".
La începutul lunii martie 1999, inculpatul s-a adresat conducerii "" I cu solicitarea de a cumpăra spațiul în care își desfășura activitatea.
Așa cum rezultă din disp. art. 1 al. 1.1 și 1.2 ale Hotărârii nr. 2/1994. privind regimul de utilizare a spațiilor construite aparținând patrimoniului organizațiilor cooperației meșteșugărești, emisă de, organizațiile cooperației meșteșugărești proprietare de construcții, în ale căror spații își desfășoară activitatea alte organizații cooperatiste, au obligația de a reglementa relațiile privind utilizarea acestor spații fie prin vânzare către organizația care îl utilizează în calitate de chiriaș, cu aprobarea adunării generale și la o valoare justă, fie prin închiriere sau prelungirea contractului de închiriere pe o perioadă determinată.
Cu adresa nr. 206/16.02.1999, Iaf ăcut cunoscut
"" I că Biroul Executiv al Consiliului Iaa probat vânzarea spațiului situat la parterul blocului din bd. - nr. 33, către ""
Prin urmare, la data de 29.03.1999, "" I reprezentată de numitul și "" I reprezentată de inculpatul au perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarului nr. 2769/1999.
Potrivit contractului, prețul vânzării a fost de 333.207.620 lei, din care s-a achitat un avans de 66.00.000 lei, iar restul de 267.207.620 lei urma să fie achitat în 24 rate lunare în perioada 10.05.1999 -10.05.2001. Pentru diferența de preț, vânzătoarea și-a rezervat privilegiul prevăzut de art. 1737 Cod civil.
Ulterior, intenționând să obțină o suplimentare a creditului de la BCR, inculpatul a contactat pe inculpatele și și, motivând că suma respectivă o va folosi pentru a achita diferența de preț a imobilului, a cerut acestora să declare în fața notarului că prețul a fost plătit integral și, în consecință, să fie radiat privilegiul instituit în favoarea vânzătorului, pentru a putea garanta creditul nou cu acest bun.
Pentru a avea certitudinea că inculpatul va proceda în acest fel, inculpatele au cerut acestuia un angajament scris în acest sens și au acceptat propunerea sa.
La data de 24.05.1999, inculpatele s-au prezentat în fața notarului și au declarat nereal că "" Iaa chitat restul de preț datorat conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 2769/1999 și că sunt de acord cu radierea privilegiului înscris sub nr. 4074/1999 la udecătoria Iași, Biroul de și.
Mai mult, inculpatele au întocmit adresa nr. 236/28.04.1999 către BCR I prin care își exprimau acordul pentru ca "" I să garanteze creditul cu imobilul cumpărat de la ""
BCR Iaa dmis cererea inculpatului și, la contractul de creditare nr. 120/15.02.1999, a fost încheiat actul adițional nr. 120 din 06.08.1999 prin care i s-a aprobat majorarea creditului de la suma de 125.000.000 lei la suma de 200.000.000 lei.
Așa cum rezultă din prevederile art. 15 al actului adițional, creditul a fost garantat prin ipotecarea imobilului situat în I, bd. - nr. 33, admis în garanție la valoarea de 266.566.096 lei. Totodată, au fost radiate garanțiile instituite prin contractul nr. 120/11.02.1999 inscripționat la udecătoria Iași sub nr. 1021/11.02.1999 și contractul nr. 120/11.02.1999 inscripționat la udecătoria Iași sub nr. 1022/11.02.1999 (inculpatul a retras garanțiile instituite asupra apartamentului și autoturismului proprietate personală).
După obținerea creditului, inculpatul nu și-a respectat angajamentul privind plata diferenței de preț către "".
Cu adresa nr. 79/04.1 1999, "" a solicitat reeșalonarea plății pentru o perioadă de 5 ani, iar la data de 10.11.1999, Comitetul Executiv al "" Iap us în discuție această solicitare.
La data de 22.02.2000, în numele cooperativei al cărei președinte era, inculpatul a adus la cunoștința conducerii "" că unitatea pe care o reprezintă se află în incapacitate de plată și a propus întoarcerea imobilului în patrimoniul vânzătorului "conform expertizei nr. 239/1999". Potrivit raportului de expertiză invocat, valoarea spațiului comercial era apreciată la o sumă cuprinsă între 705.000.000 - 740.000.000 lei.
Inculpatele au susținut că această propunere nu a fost acceptată de Consiliul de Administrație în condițiile în care inculpatul solicita un preț mult mai decât prețul la care achiziționase imobilul.
Consiliul de Administrație al "", în cadrul ședinței din data de 25.02.2000 la care a participat și inculpatul, a acordat "o păsuire de 6-9 luni pentru reechilibrare, ulterior urmând să se achite ratele restante, dar nu mai târziu de data de 31.12.2000".
Potrivit contractului nr. 57/28.01.2000, inculpatul a obținut de la BCR un nou credit de exploatare în sumă de 300.000.000 lei pentru o perioadă de 90 zile, cu o dobândă de 59% pe an, credit garantat cu spațiul comercial situat în bd. - nr. 33, admis în garanție la valoarea de 440.507.602 lei.
Pentru că acest credit nu a fost rambursat, cu adresele nr. 6177/11.05.2000 și 6178/11.05.2000, BCR Ias omat atât "" cât și "", atenționând că se va trece la executarea silită.
În aceste împrejurări, inculpatul a contactat pe numitul, administrator la "" I cu care a convenit următoarele:
va achita suma de 350.000.00 lei datorată de "" la BCR cu următoarele condiții:
-, fiul inculpatului, și, fiul lui, să înființeze o nouă societate în care cei doi să dețină părți sociale egale;
- spațiul comercial din bd. - nr. 33 să fie vândut noii societăți;
- participarea egală la beneficii.
In realizarea acestei înțelegeri, a achitat datoriile "" către BCR I, iar prin încheierea judecătorului delegat nr. 435/07.06.2000, a fost autorizată constituirea și s-a dispus înregistrarea în Registrul comerțului a " GRUP" I, cu sediul în I, bd. -, nr. 33, - 3, parter, asociați fiind și.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea notarului nr. 941/28.06.2000, "" I, reprezentată de inculpatul a înstrăinat către " GRUP" I, reprezentată de numitul, pentru suma de 351.000.000 lei, spațiul comercial situat în I, bd. - nr. 33, vânzătorul declarând că imobilul nu este grevat de sarcini.
Pentru că SC " GRUP" SRL Iaa cumulat datorii, a cerut celor doi asociați să înstrăineze societatea, implicit și spațiu comercial aflat în patrimoniul acesteia.
Prin urmare, și - au cedat părțile sociale ale " GRUP" I către "" SRL B reprezentată prin numiții - și -. Prețul cesiunii a fost de 2.200.000.000 lei, din care 1.693.000.000 lei reprezentând valoarea spațiului comercial.
au declarat că părțile sociale nu sunt scoase din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu și nu sunt gajate în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice, așa cum rezultă din contractul de cesiune părți sociale autentificat prin încheierea notarului nr. 112/29.01.2001.
Prin încheierea judecătorului delegat nr. 1103/12.12.2001 a fost admisă cererea formulată de - privind modificarea actului constitutiv al " GRUP" și s-a dispus înscrierea mențiunilor referitoare la majorarea capitalului social, modificarea părților sociale, înființarea punctelor de lucru în I, bd. - nr. 33 și localitatea, cooptarea asociatului -.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la nr. 7231/2002, "" Iac hemat în judecată pe pârâții "" I și și a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2769/1999. Prin sentința civilă nr. 12204/12.06.2002, instanța a admis acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. 2769/29.03.1999 și repunerea părților în situația anterioară în sensul că: reclamanta a fost obligată să restituie pârâtei "" I suma de 132.271.903 lei achitată cu titlu de preț, iar pârâta a fost obligată să restituie reclamantei "" I imobilul situat în I, bd. - nr. 33, - 3, parter.
Sentința fiind definitivă și irevocabilă, cu adresa nr. 420/05.11.2002, "" I, prin inculpatele și, au notificat pe inculpatul solicitând punerea în executare a dispozițiilor acesteia.
O notificare în același sens a fost adresată la data de 21.01.2003 și SC" GRUP" I societate care, cu adresa nr. 288/03.02.2003, a răspuns că nu se poate conforma întrucât, potrivit contractului nr. 941/28.06.2000,a dobândit imobilul liber de sarcini.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, sentința civilă nr. 2204/12.06.2002, adresa nr. 236/28.04.1999, declarația autentificată prin încheierea nr. 4318/1999, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2769/1999, contractul de vânzare-cumpărare nr. 941/2000, adresa nr. 206/16.02.1999, contractul de cesiune de părți sociale nr. 112/2001, angajamentul de plată nr. 279/21.05.1999, adresa nr. 16/22.02.2000, procesele verbale din 10.11.1999 și 25.02.2000, notificările nr. 420/05.11.2002 și 30/21.01.2003, dosarele de credite pentru anii 1998, 1999 și 2000, raportul de expertiză nr. 239/1999, declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare și declarațiile inculpaților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea vătămată -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a arătat că prima instanță a reținut, în mod greșit, în sarcina sa, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu a indus pe nimeni în eroare, nu a prezentat situații mincinoase și nu a utilizat mijloace ce ar fi condus la inducerea în eroare; de asemenea, inculpatul a mai arătat că nu s-a produs nici un prejudiciu persoanelor juridice sau fizice.
În ceea ce privește partea vătămată -, acesta a formulat apel, însă nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.
Prin decizia penală nr. 433/27 octombrie 2008, Tribunalul Iașia respins ca nefondate apelurile și a obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că susținerile inculpatului nu sunt întemeiate având în vedere că acesta era, în mod evident, interesat în obținerea creditului și deci el era interesat în obținerea garanțiilor necesare. Demersurile inițiale au fost făcute de către inculpat, așa cum rezultă din declarațiile coinculpaților. Astfel, inculpatul le-a însoțit pe coinculpate la notar și tot el le-a cerut să garanteze cu imobilul aflat în patrimoniul cooperativei. De altfel, cele două coinculpate au recunoscut săvârșirea faptelor, justificându-le prin încercarea de a-l ajuta pe inculpat să obțină creditul de la.
În ceea ce privește contractul încheiat între "" și " GRUP", atât martorul, cât și inculpatul au recunoscut că nu au adus la cunoștință faptul că nu achitase diferența de preț către "" după încheierea contractului de cesiune.
Astfel, cedarea părților sociale ale " GRUP" către "" B, s-a făcut la valoarea de - lei, din care - lei reprezintă valoarea spațiului comercial, iar cedenții au declarat, cu acea ocazie, că părțile sociale nu sunt scoase din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu și nu sunt gajate.
Prin încheierea judecătorului delegat nr. 1103 din 12.12.2001 a fost admisă cererea de modificare a actului constitutiv al " GRUP" și a fost cooptat și -.
Prin Sentința civilă nr. 12204/12.06.2002 a Judecătoriei Iașis -a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2769/29.03.1999 și repunerea părților în situația anterioară. În urma rămânerii definitive a sentinței civile inculpatele și au notificat inculpatul pentru punerea în exercitare a sentinței dar și societatea " GRUP", în același scop. Din adresa nr. 288/3.02.2003 societatea a răspuns că nu poate pune în executare sentința întrucât au dobândit imobilul liber de sarcini, conform contractului de cesiune.
Infracțiunea de "înșelăciune" presupune inducerea în eroare a unei persoane, element care, susține inculpatul că nu se regăsește în cauza de față.
Este evidentă intenția inculpatului de a induce în eroare părțile civile, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 941/2000 și a convenției cu partea vătămată.
Deși, este adevărat că reprezentanții I și ai Cooperativei nu s-au constituit părți civile, aspectul nu este relevant pentru existența sau inexistența infracțiunii, cât timp împrumutul a fost obținut prin inducerea în eroare. Faptul că a fost achitat împrumutul nu conduce la concluzia inexistenței faptei, întrucât la momentul semnării contractului situația prezentată de inculpat nu era reală, încheiere actelor fiind posibilă doar prin inducerea în eroare a părților civile. Există, așadar, toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în forma reținută prin sentința instanței de fond.
În termen hotărârile au fost recurate de inculpat cu motivarea că în condițiile în care nu există prejudiciu nu se poate reține existența infracțiunii de înșelăciune.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt, fără a analiza, în latură penală contribuția numiților și la transferul succesiv al proprietății imobilului, transfer care a fost inițiat de inculpatul recurent.
În latura civilă a cauzei instanța a reținut concret că în patrimoniul BCR nu s-a localizat un prejudiciu întrucât creditul obținut de inculpat prin inducerea în eroare a reprezentanților băncii a fost achitat de, administrator al SC. GRUP SRL I, cumpărător al imobilului.
M I nu s-a constituit parte civilă considerând că prin sentința civilă nr. 12204/ 12.06.2002 a Judecătoriei Iași, sentință prin care a fost reziliat contractul de vânzare cumpărare încheiat cu inculpatul, în calitate de administrator al I, și- recuperat prejudiciul.
Urmare a vânzărilor succesive ale imobilului, prejudiciul s-a localizat în patrimoniul SC SRL B, societate care a plătit, în urma unui contract de cesiune încheiat cu SC GRUP SRL, suma de 1.693.000.000 lei pentru imobil, aceasta dacă sentința civilă nr. 12204/2002 a fost executată.
Prima instanță și instanța de apel, fără a analiza dacă imobilul a revenit în proprietatea I, prin despăgubirea cumpărătorului de bună credință, a respins acțiunea civilă formulată de SC SRL B, motivând că imobilul se află în proprietatea cumpărătorului de bună credință, după ce anterior, în considerente se reține că imobilul este în proprietatea
Acest transfer de proprietate asupra imobilului, cu nerespectarea dispozițiilor legale, prin acțiuni de inducere în eroare inițiate de inculpat a creat un prejudiciu, fie în patrimoniul vânzătorului, fie al cumpărătorului de bună credință, localizarea fiind în raport de modul de executare a sentinței civile nr. 12204/2002 a Judecătoriei Iași.
Prima instanță și instanța de apel nu au soluționat latura civilă în raport de această împrejurare, astfel că hotărârile sunt netemeinice și nelegale, sub acest aspect.
Rezultă, fără echivoc, că prin acțiuni de inducere în eroare cu prilejul încheierii și executării unor contracte s-a creat un prejudiciu, prejudiciu care nu a fost stabilit și nici localizat de prima instanță și instanța de apel.
Netemeinicia și nelegalitatea laturii civile a cauzei nu poate fi îndreptată având în vedere calitatea părților în această fază procesuală și dispozițiile art. 385 ind.8 Cod procedură penală, dispoziții care nu permit agravarea situației inculpatului, în propria cale de atac.
Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 433 din 27.10.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să achite 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
27.03.2009
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Elena Scriminți
