Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 186
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 218 din data de 20 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, personal, asistați de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpații recurenți depune la dosar, în xerocopie, 3 înscrisuri medicale, înscrisuri ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată. Arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpații recurenți solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate și motivate.
Pentru inculpatul solicită a se avea în vedere că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că s-a reprodus conținutul sentinței instanței de fond, fără a se analiza, motivele de apel susținute de către inculpat. În acest sens este relevantă opinia constantă a CEDO care impune obligația instanțelor de a motiva soluțiile date.
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la întreg materialul probator administrat în cauză, iar din punctul său de vedere, s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Tot în susținerea motivelor de recurs, arată că modalitatea în care au fost audiați martorii de către organele de poliție, faptul că declarațiile date la urmărirea penală au fost scrise de polițiști, relevă împrejurarea că nu s-a garantat dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Tot cu privire la administrarea probei testimoniale, arată că, în ceea ce-l privește pe martorul, nu s-au consemnat toate susținerile martorului, în declarația dată în fața instanței, iar ulterior, la solicitarea sa, s-au verificat înregistrările audio făcute în sala de ședință și s-a întocmit un referat de către grefierul de ședință în care se arată că s-a constatat că martorul a declarat că de la inculpați a cumpărat doar material lemnos.
În mod cert nu se poate vorbi de o egalitate de tratament sancționator, în cauza de față.
Cât îl privește pe inculpatul înțelege să formuleze aceleași concluzii, în plus însă, solicită a se avea în vedere faptul că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului prin respingerea probei testimoniale cu audierea unui martor solicitat de inculpat sub o motivație nelegală.
Raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, la actele medicale depuse, formulează concluzii de admitere a recursului formulate și de achitare a inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul apreciază că probele administrate în cauză au fost analizate în mod corect de către cele două instanțe, nu au fost încălcate drepturile procesuale ale inculpaților. concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul, având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 668/25.04.2008 a hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului - din infracțiunea de furt calificat comisă în stare de recidivă postexecutorie prevăzută și sancționată de art.208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea de furt calificat comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută și sancționată de art. 208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
1. condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de furt calificat prevăzută și sancționată de art.208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit. a,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2919 din 2 decembrie 2006 Judecătoriei Vaslui, sentință rămasă definitivă la 3 aprilie 2006, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 9 ( nouă) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
2. condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și sancționată de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2316 din 21.10.2004 a Judecătoriei Vaslui, sentință rămasă definitivă la 02.11.2004, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 3 (trei ) ani și 6 ( șase) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și litera b Cod penal.
Acțiunea civilă.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a constatat recuperat integral - prin restituire - prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate, domiciliată în sat, comuna, județul
În baza art.189 și 191 alin.1 Cod procedură penală au fost obligași inculpații - și să achite fiecare, câte, 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu - avocat conform delegației nr.2094/2007 fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul acestei instanțe la nr- a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.1346/P/2007 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și sancționată de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 al. 1 lit. a, Cod penal
- pentru comiterea în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunii de furt calificat prevăzută și sancționată de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpaților și - că în noaptea de 15/16.04.2007 s-au deplasat la terenul părții vătămate de unde au sustras un număr de 53 șpalieri din beton pe care i-au vândut lui.
Prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate prin sustragerea celor 53 șpalieri din beton este în cuantum de 530 lei și a fost recuperat integral, prin restituire.
În cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut comiterea faptei, descriind împrejurările, modalitatea și contribuția fiecăruia dintre ei la comiterea faptei ( fila 13, 16 dosar urmărire penală ).
În cursul cercetării judecătorești inculpații și-au retractat declarațiile susținând că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de furt calificat.
Au susținut inculpații că au fost exercitate agresiuni fizice asupra lor, ceea ce i-a determinat să recunoască că ei sunt autorii furtului celor 53 șpalieri beton din părții vătămate.
Ambii inculpați au susținut că în ziua respectivă nu s-au întâlnit și că fiecare a stat la domiciliu ( fila 21,38).
În apărare inculpații au solicitat audierea martorilor și, probe încuviințate de instanța de judecată.
În ședința publică din 15 februarie 2008, instanța a procedat la audierea martorului din lucrări, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei conform art. 326 indice 1 Cod procedură penală (fila 40).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriilor administrate instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de 15.04.207 cei doi inculpați împreună cu și s-au deplasat cu două căruțe proprietate personală tractată de câte un fiecare în satul, com., cu scopul de a cumpăra lucernă pentru animale.
Deoarece nu au găsit lucernă, la întoarcere către domiciliu, fiind întuneric, în jurul orei 22,00 aceștia s-au hotărât să sustragă șpalieri dintr-o suprafață cu de vie situată în apropierea satului, pe partea a drumului, proprietatea părții vătămate.
Cu ajutorul unui clește de cuie ce-l aveau asupra lor au tăiat sârma de susținere a viței de vie și cu care erau legați șpalierii și au sustras un număr de 53 șpalieri din beton pe care i-au încărcat în cele două căruțe, transportându-i la locuința martorului, care i-a depozitat în curtea locuinței sale.
Pentru cei 53 de șpalieri, cei patru cu primit suma de 265 lei și doi litri cu vin, suma fiind împărțită în mod egal între cei patru.
Prejudiciul cauzat are o valoare de 530 lei și a fost recuperat prin restituire.
Situația de fapt reținută este pe deplin dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarații martori, dovadă de predare -primire, proces-verbal de prezentare, proces -verbal de confruntare, proces-verbal de evaluare.
Potrivit art. 69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanța nu a putut reține ca apte a satisface exigențele acestui text, declarațiile inculpatului în care prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât pe de o parte declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penale care trebuie să fie unitară, iar, pe de altă parte, într-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpaților cuprind elemente contradictorii de la o fază procesuală la alta, iar declarațiile martorilor propuși în apărare sunt făcute pro causa, din declarațiile acestora rezultând în mod vădit intenția de subiectivism în favoarea acestora.
În cursul cercetării judecătorești, raportat datelor din fișa de cazier a inculpatului că a fost condamnat prin sentința penală nr. 2919 din 2.12.2006 Judecătoriei Vaslui - sentință rămasă definitivă la 3 aprilie 2006 - pedeapsa de 9 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, instanța a pus în discuție reținerea în sarcina acestuia a comiterii faptei din prezenta cauza în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a Cod penal ).
Raportat datei comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze - 15 aprilie 2007 și datei când a rămas definitivă sentința penală de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 9 luni închisoare - 3 aprilie 2007, instanța a reținut că fapta din prezenta cauză a fost comisă în interiorul termenului de încercare stabilit și pe cale de consecință în baza art. 334 Cod procedură penală, procedând la schimbarea încadrării juridice în sensul celor expuse mai sus.
Reținând vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, instanța a condamnat pe fiecare dintre ei la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile reținute, în limitele prevăzute de textul incriminator.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând acestei prevederi, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Au fost, de asemenea, avute în vedere datele personale ale inculpatului, astfel inculpatul este recidivist iar inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare prin sentința penală nr. 2316/21.10.2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 2.11.2004, pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, fapta din prezenta cauză fiind comisă în interiorul termenului de încercare fixat.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre inculpați este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Fiind incidente dispozițiile art. 83 Cod penal, instanța a revocat pentru fiecare dintre inculpați beneficiul suspendării condiționate pentru pedepsele aplicate anterior, pedepse pe care le-a cumulat aritmetic cu pedepsele aplicate fiecăruia prin prezenta hotărâre urmând ca aceștia să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 9 nouă) luni închisoare pentru inculpatul și de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare inculpatul.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate a fost recuperat integral, prin restituire.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că nu sunt vinovați de comiterea faptelor care le-au fost reținute în sarcină.
În subsidiar, solicită redozarea pedepselor aplicate cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 218/A/20 noiembrie 208 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 668 din 25.04.2008 Judecătoriei Vaslui pe care a menținut-o și a obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală - tribunalul constată că, în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților comiterea infracțiunii de furt calificat avut privat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal - cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal în privința inculpatului - comisă prin aceea că, în noaptea de 15/16 aprilie 2007, au sustras 53 șpalieri de beton de pe un teren aparținând părții vătămate.
În acest sens sunt depozițiile coautorilor și - cu privire la care s-a dispus, prin actul de trimitere în judecată, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative - care se coroborează cu declarația martorului, precum și cu depozițiile inculpaților apelanți în cursul urmăririi penale.
Împrejurarea că, ulterior, la instanța de fond, martorul a încercat să diminueze conținutul incriminator al declarațiilor sale din cursul urmăririi penale, cu motivația că le-a semnat fără să le citească, nu este de natură să influențeze semnificativ ansamblul probator administrat în cauză.
Din conținutul procesului verbal existent la fila 8 din dosarul de urmărire penală, rezultă cu claritate că, cei 53 șpalieri din beton găsiți la locuința martorului de organele de poliție, la data de 18 aprilie 2007, au fost cumpărați de acesta în noaptea comiterii faptei de la cei doi inculpați apelanți, care erau însoțiți de și, cu suma de 265 lei.
Din procesul verbal de evaluare de la fila 11 din același dosar, rezultă că șpalierii sustrași aveau o valoare reală de 530 lei.
Susținerea inculpaților apelanți cu privire la nevinovăția lor este în evidentă contradicție cu ansamblul probelor administrate în cauză și are ca unic scop sustragerea de la răspunderea penală.
C de-al doilea motiv de apel este greșit invocat. Pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost just individualizate de prima instanță.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, periculozitatea inculpaților, persoana acestora, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal.
Perseverența infracțională manifestată de inculpați - care au mai fost condamnați anterior, fie pentru fapte de sustragere, fie pentru violențe fizice -evidențiază un grad concret de pericol social care a fost evaluat în mod corect de instanța de fond în procesul individualizării pedepsei.
De altfel, pedepsele aplicate se situează la limita minimului special prevăzut de lege și sunt echilibrate, de natură a asigura atât reeducarea inculpaților, cât și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza I Cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Caracterul imperativ al dispozițiilor art. 83 Cod penal exclude posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care cei doi inculpați apelanți au comis faptele deduse prezentei judecăți în termenul de încercare, stabilit prin hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați anterior.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-au respins apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 668 din 25 aprilie 2008 Judecătoriei Vaslui, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursurilor se arată că decizia instanței de apel nu este motivată, reluându-se considerentele sentinței atacate fără a se pronunța pe toate probele administrate.
De asemenea se arată că în mod greșit au fost condamnați inculpații, întrucât sunt nevinovați iar instanța de fond și de apel nu au manifestat rol activ și nu au ținut cont de toate probele administrate în cauză.
În ce privește inculpatul arată că acesta a fost în imposibilitate de a-și asigura apărarea în cursul urmării penale, față de actul medical depus în apel și i-a fost respinsă greșit cererea de audiere a unui martor solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de el.
Inculpații - recurenți solicită egalitatea de tratament sancționator în cază, întrucât au mai existat doi învinuiți în cauză cărora li s-a aplicat pentru aceeași faptă o amendă administrativă.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul - a comis infracțiune d furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b cod penal, iar inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, fapte comise împotriva părții vătămate, cauzându-i prejudiciu în valoare de 530 lei recuperat integral prin restituire.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În noaptea de 15/16 aprilie 2007 inculpații și împreună cu învinuiții și - s-au deplasat cu două căruțe proprietate personală tractate de câte un fiecare în satul comuna, cu scopul de a cumpăra lucernă pentru animale și, negăsind, la întoarcere către domiciliu, prin jurul orelor 22,00, s-au hotărât să sustragă șpalieri dintr-o suprafață de teren cultivată cu de vie aparținând părții vătămate, din satul.
Astfel, cu ajutorul unui clește de cuie ce-l aveau asupra lor, aceștia au tăiat sârma de susținere a viței de vie cu care erau legați șpalierii și au sustras un număr de 53 șpalieri din beton pe care i-au încărcat în căruțe, transportându-i la locuința martorului, care i- depozitat în curtea sa.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin restituirea șpalierilor.
Coroborând probele administrate instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora.
]Instanțele de fond și de apel au analizat temeinic probele administrate, motivând de ce nu au fost reținute drept pertinente în cauză declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpați, care nu se coroborează cu celelalte probe din care rezultă vinovăția acestora.
Schimbarea declarațiilor inculpaților și de la o fază procesuală la alta, fără o motivare plauzibilă și încercarea de influențare a martorilor, inclusiv a cumpărătorului la care aceștia au dus șpalierii în noaptea săvârșirii faptei, nu sunt în măsură să creeze îndoială instanței cu privire la săvârșirea faptei de către aceștia.
Nici raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în apel nu stabilește că inculpatul ar fi comis fapta fără discernământ, precizându-se în raport că la data examinării - 14 octombrie 2008 - acesta prezenta tulburări mixte de personalitate pe fondul unei ușoare întârzieri în dezvoltarea psihică prin carențe educaționale, efective și de instrucție, discernământul putând fi ușor diminuat la data săvârșirii faptei.
Din actele depuse în recurs la filele 40.41, 42 rezultă că la 17 octombrie 2008 inculpatul a fost internat la secția psihiatrică a Spitalului Județean de Urgență V, actul fiind reținut și în raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză, iar din certificatul din 27.11.2008, rezultă că acesta este încadrat în categoria 5 de handicap, codul bolii fiind,.
Din toate actele medicale depuse la dosar nu rezultă că inculpatul a comis această faptă fără discernământ și în acest contract asistența juridică a acestuia ar fi fost obligatorie în cursul urmăririi penale, nefiind încălcate prevederile art. 171 alin. 1 și 2 Cod procedură penală în cauză.
Raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei de către inculpații și, la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, precum și persoana și conduita inculpaților, în mod corect instanțele de fond și de apel au apreciat că faptele acestora prezintă un grad ridicat de pericol social și nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 18 ind. 1 Cod penal, fiind neîntemeiat motivul de recurs al inculpaților privind egalitatea de tratament sancționator cu ceilalți învinuiți la aceeași faptă, care au o situație diferită sub aspectul antecedenței penale și a atitudinii după săvârșirea faptei, criterii avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut atitudine necorespunzătoare în cauză, inculpatul este recidivist, inculpatul are antecedente penale, iar prejudiciul fost recuperat prin restituire.
Situația infracțională a inculpaților a fost corect rezolvată de instanța de fond, cumulându-se pedepsele aplicate inculpaților prin prezenta hotărâre cu pedepsele pentru care s-a dispus evocarea suspendării condiționate, conform art. 83 Cod penal.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15, pct. 1 lit. b cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 218/A/20 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 218 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Elena Scriminți
