Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 23 februarie 2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol se află soluționarea recursurile formulate de partea civilă T și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilierul juridic al părții civile recurente T, lipsă fiind inculpatul recurent, reprezentat de avocat, partea responsabilă civilmente și părțile civile intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului și aplicarea art. 81 Cp, cu acordarea unui termen pentru a depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

Consilierul juridic al părții civile recurente solicită admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei Tribunalului Timiș și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu obligarea instanței să comunice părții civile prin DGFP T raportul de expertiză efectuat în apel, în vederea formulării de obiecțiuni; în subsidiar solicită obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 2.892.424.164 lei cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente legale, care să se calculeze până la data plății efective a debitului.

Procurorul pune concluzii de admitere a recursului inculpatului, solicitând să se facă aplicarea disp. art. 81 Cp; referitor la recursul declarat de partea civilă, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât nu a fost comunicat raportul de expertiză efectuat în faza apelului, astfel că această parte nu a putut formula eventuale obiecțiuni, fiind încălcat în acest fel dreptul la apărare; dacă instanța nu îmbrățișează acest punct de vedere, pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a recursului părții civile.

CURTEA,

Pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului recurent de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 306 Cpp,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la 27.02.2009.

Dată în ședință publică azi, 23.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - G -

GREFIER

- -

Tehnored. /27.02.09

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 27 februarie 2009

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive

DISPUNE

Amână pronunțarea la 09.03.2009

Dată în ședința publică din 27.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - G -

GREFIER

- -

Tehnored. /27.02.09

RO MANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.250/

Ședința publică din 09 martie 2009

PREȘEDINTE: - -

JUDECĂTOR: - -

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurilor formulate de partea civilă T și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186/A din 04.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, au avut loc în ședința publică de la 23.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 27 februarie, 09 martie 2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 349/02.02.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr. 9742/2004, în temeiul art. 215 al. 1, 3 Cp, cu aplicarea art. 41, al. 2 Cp s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.

În temeiul art. 13 din Lg. 87/1994, cu aplic. art. 41, al. 2 și art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 33, lit. "a" Cod Penal, art. 34, lit. "b" s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod Penal, pe perioada detenției.

În temeiul art. 65, rap. la art. 64, lit. "c" s Cod Penal-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, timp de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. cu aplic. art. 998.civ. art. 35 al. 3 din 31/1954 și art. 1003.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă SR. să plătească părților civile după cum urmează:

- 289.246,6164 lei dobânzile și penalitățile calculate la această sumă pentru perioada 31.12.2002 până la data plății, către STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală;

- 450 USD și 250 euro către,

- 150 euro și 80 lei (RON) către;

- 350 euro și 66 lei (RON) către.;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 450 euro către;

- 450 euro către;

- 450 euro către;

- 450 euro către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 650 euro către (moștenitor legal al părții civile );

- 450 euro și 100 USD către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 450 euro și 66 lei (RON) către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 200 euro și 66 lei (RON) către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către;

- 500 euro și 66 lei (RON) către (fostă );

- 500 euro către;

- 350 euro către;

- 420 euro și 66 lei (RON) către,

toate aceste sume fiind acordate cu titlu de daune materiale iar cele stabilite în monedă străină vor fi plătite în echivalent lei la data plății și s-a respins în rest pretențiile părților civile, și.

În temeiul art. 353.C.P.P. rap. la art. 163.C.P.P. și art. 11 din Lg. 241/2005 s-a instituit sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurența daunelor materiale acordate.

În temeiul art. 191.C.P.P. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului 1.000 lei (RON), cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, către Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni privind pedeapsa complementară.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 5018/P/2003 din 17.06.2004, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Lg. 87/1994, cu aplic. art. 41, al. 2 și art. 13.Cod Penal și a infracțiunii prev. de art. 215, al.1, 3.Cod Penal,cu aplic. art. 41, al.2 Cod Penal, totul cu aplic. art. art.33, lit. a

Cod Penal

În sarcina inculpatului s-au reținut în fapt următoarele:

Taf ost înființată în anul 1992 și înregistrată la Oficiul registrului Comerțului sub nr. J 35/4584/07.12.1992, societatea având ca asociat unic pe numita. În data de 01.02.1999, prin contractul de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T inculpatul a fost angajat pe o perioadă nedeterminată în calitate de director al firmei, în fapt ocupându-se de întreaga activitate a firmei.

are ca obiect principal de activitate turismul intern și internațional, posedând Licența de turism nr. 571/11.04.2000, valabilă până la 11.04.2003 emisă de Autoritatea Națională pentru Turism-Oficiul de Autorizare și Control în Turism.

În cursul lunii noiembrie 2002, învinuitul, prin intermediul firmei sale, s-a ocupat de intermedierea de contracte de muncă în Germania, făcându-le celor interesați o ofertă reală ce consta în angajarea acestora cu contracte de muncă la o hală de din, cu un salariu de 8-10 euro/oră, pe o perioadă de probă de 2 săptămâni, cu posibilitatea prelungirii pe o perioadă de 6 luni, contractele de muncă urmând să fie încheiate în Germania. Pentru a părea credibilă oferta, inculpatul discuta în prezența părților vătămate prin intermediul telefonului setat pe funcția "hands free" cu numitul "" din Germania, acesta din urmă dând detalii despre condițiile pe care le oferea firma germană. Prețul ofertei era de 500 euro, din care suma de 150 euro era costul transportului, 150 euro comisionul învinuitului, iar suma de 200 euro urma să fie plătită numitului și reprezenta costul cazării la hotel pentru 2 săptămâni. Transportul până în Germania urma să fie făcut cu autocare aparținând SC "" SRL din Reșița.

Pe lângă aceste sume învinuitul le-a solicitat părților vătămate să plătească și asigurări medicale, fiecare persoană achitând prețul unei asigurări de sănătate de 2 sau 5 zile și o asigurare de sănătate pe o perioadă de 90 de zile, asigurările de sănătate fiind făcute de către inculpat în calitate de reprezentat al SC "" SA.

Începând cu data de 21.12.2002, inculpatul a trimis în Germania un număr de 39 de persoane, încasând de la acestea comisionul de 350 euro, pentru o parte din bani eliberând chitanțe, pe o persoană sau pe mai multe persoane, fără să înregistreze chitanțele în contabilitate.

În Germania numitul "" le-a cerut părților vătămate suma de 200 euro pentru cazare, i-a cazat la hotel, le-a luat măsuri pentru confecționarea salopetelor pe care urmau să le folosească la lucru, după care a dispărut cu banii. Părțile vătămate au fost evacuate din hotel întrucât nu fusese plătită cazarea și s-au întors în țară cu autocare ale unor firme românești ai căror șoferi le-au dat banii necesari pentru întoarcere.

După întoarcerea în țară, un număr de 22 de persoane au formulat plângere împotriva învinuitului la organele de poliție. În urma acestor plângeri organele de poliție s-au deplasat la sediul din T de unde au ridicat actele firmei și actele contabile în vederea efectuării unui control financiar în contabilitate.

O parte din persoanele transportate în Germania în vederea încheierii unor contracte de muncă au formulat plângeri penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara unde s-a format dosarul penal cu nr. 110/P/2003, învinuitul fiind trimis în judecată în data de 01.10.2003, conform fișei de cazier judiciar.

În urma verificărilor făcute s-a stabilit că RL. T nu are în obiectul de activitate "selecția și plasarea forței de muncă" și nici nu era autorizată în acest sens de autoritățile competente, nefiind înregistrată în evidențele În aceste condiții firma nu putea desfășura legal activitatea de intermediere de locuiri de muncă în străinătate.

În urma controlului financiar în contabilitatea RL. efectuat de reprezentanții T, s-a stabilit că învinuitul a ținut într-un mod haotic contabilitatea firmei, neînregistrând în contabilitate o parte din facturile fiscale și chitanțele emise în numele firmei, înregistrând cheltuieli fără documente justificative, nu a ținut jurnalele de TVA și nici jurnalele de vânzări-cumpărări, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale datorate statului.

Astfel, societatea a înregistrat în contul 628, reprezentând cheltuieli cu sume de bani pentru care nu există documente justificative, în perioada controlată sumele fiind de (exprimate în lei vechi):

- în anul 1999, trimestrul III se evidențiază la cheltuieli suma de 667.205.350 lei, dar nu se prezintă documente justificative decât pentru suma de 546.409.870 lei, suma de 120.795.480 lei nefiind deductibilă fiscal;

- în anul 2000, luna martie, se înregistrează în contul 628 suma de 11.904.672 lei, reprezentând cheltuieli cu avionul pentru persoane fizice cărora li s-au emis facturi care ulterior au fost anulate, la găsindu-se toate cele trei exemplare ale facturilor;

- în semestrele III și IV 2000, societatea înregistrează în același cont suma de 2.074.015.423 lei, dar nu prezintă documente justificative decât pentru suma de 1.230.766.516 lei, diferența de 843.248.907 lei nefiind deductibilă fiscal;

- în semestrul I 2001, societatea înregistrează în același cont suma de 213.573.400 lei, dar nu prezintă documente justificative;

- în trimestrul III 2002, societatea înregistrează în același cont suma de 73.048.587 lei fără a prezenta documente justificative.

S-a susținut, prin rechizitoriu, că diferențele dintre sumele înregistrate în contabilitate și sumele mai mici pentru care există documente justificative, au fost însușite de către inculpat.

În ce privește calculul TVA-ului s-a constatat că, începând cu luna iunie 1999, societatea nu mai înregistrează nimic în jurnalele de vânzări sau cumpărări, neexistând nici jurnale de TVA, de vânzări sau cumpărări realizate pe calculator. În urma recalculării de TVA s-a stabilit că societatea datorează bugetului de stat pentru perioada iunie 1999-noiembrie 2002 suma de 533.645.786 lei reprezentând diferența de TVA calculată de organele de control. De asemenea, s- constatat că societatea nu a înregistrat în contabilitate facturi aferente lunilor iunie și iulie 2001 și respectiv, august, septembrie, octombrie și noiembrie 2002, reprezentanții T calculând pentru aceste facturi venituri totale de 690.837.800 lei, impozitul pe profit datorat statului fiind calculat la 172.709.450 lei, iar TVA-ul fiind de 131.259.182 lei.

Societatea nu a calculat și nu a virat fondul special pentru handicapați în sumă de 4.018.080 lei, fondul special pentru susținerea învățământului în sumă de 2.602.904 lei, fondul special pentru promovarea și dezvoltarea turismului în sumă de 58.337.741 lei și a constituit dar nu a virat 257.960 lei reprezentând impozit pe salarii și venituri salariale.

Toate sumele sunt consemnate în lei vechi (ROL).

În cauză s-au constituit părți civile următorii:

- Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu suma de 2.892.426.164 lei + dobânzi și penalități ( fila 9 dos. inst.);

- cu suma de 450 USD și 250 euro (filele 126-127 dos.),

- cu suma de 150 euro și 800.000 lei (filele 117-120 dos.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 113-114 dos.), redusă în instanță la 350 euro și 668.000 lei;

- cu suma de 25 USD, 500 euro și 668.000 lei (filele 110-112 dos.);

-, cu suma de 450 euro (filele 106-109 dos.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 104-104 dos.), redusă în instanță la 450 euro (fila 69 dos. inst.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 102-103 dos.), redusă în instanță la 450 euro (fila 110 dos. inst.);

- cu suma de 450 euro (filele 99-101 dos.);

- suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 96-98 dos.și fila 90 dos. inst.);

- cu suma de 650 euro (filele 93-94 dos.);

- cu suma de 450 euro și 100 USD (filele 87-89 dos.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 83-84 dos. și file 36 dos. inst.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 80-82 dos. și fila 36 dos. inst.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 76-79 dos. fila 90 dos.inst.);

- cu suma de 450 euro și 668.000 lei (filele 72-74 dos.);

- cu suma de 500 euro și 668.000 lei (filele 70-71 dos. fila 69 dos. inst.);

- cu suma de 200 euro și 668.000 lei (filele 66-67 dos.);

- cu suma de 500 euro (majorată la 550 euro în instanță) și 668.000 lei (filele 63-65 dos. filele 36 și 90 dos. inst.);

- (căsătorită ) cu suma de 500 euro (majorată la 550 în instanță) și 688.000 lei (filele 61-62 dos. fila 90 dos. inst.);

- cu suma de 500 euro (filele 58-60 dos.);

- cu suma de 350 euro (filele 56-57 dos.);

- cu suma de 420 euro și 668.000 lei (filele 52-55 dos.), majorată la 500 euro (apoi la 550 euro) și 668.000 lei în instanță (fila 69 și 90 dos. inst.).

În fața instanței, partea civilă a fost reprezentată de numitul.

La data de 05.12.2003 a decedat partea civilă (fila 86 dos. inst.), în cauză fiind introdus în calitate de moștenitor legal, (filele 216-217 dos.inst.).

În cauză a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente, având în vedere că, potrivit rechizitoriului, inculpatul a acționat în calitate de administrator al acestei societăți.

Inculpatul a recunoscut parțial starea de fapt menționată în cuprinsul rechizitoriului respectiv, a recunoscut că în calitate de administrator al a promis mai multor persoane intermedierea unor contracte de muncă în Germania, încasând de la 25 sau 26 de persoane suma de 150 euro și a recunoscut că societatea comercială nu are ca obiect de activitate intermedierea de contracte de muncă în străinătate și nu a fost înștiințat Inspectoratul Teritorial d e Muncă de această intermediere. Nu a recunoscut însă că ar fi încasat de la părțile civile alte sume de bani și nici intenția de a le înșela. De asemenea, nu a recunoscut să aibă vreo datorie față de Statul Român care să decurgă din impozite sau taxe neplătite.

A fost de acord să despăgubească fiecare parte civilă cu suma de 150 euro, precum și pe 12 sau 13 părți civile (ale căror nume nu le-a precizat) cu suma de 678.000 lei/persoană (filele 87-89 dosar primă instanță).

Inculpatul s-a apărat arătând că nu putea să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală deoarece, pentru a putea plăti taxe și impozite către stat, era necesar ca să obțină mai întâi profit, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

A mai susținut că o parte din facturile fiscale avute în vedere de organele de control au fost ulterior anulate, iar sumele de bani menționate în facturi au fost restituite persoanelor care au făcut plata. Nu a propus însă nici o dovadă în acest sens (fila 300 dosar primă instanță).

Inculpatul a recunoscut că a promis părților vătămate intermedierea unor contracte de muncă în Germania, deși firma pe care o reprezenta nu avea ca obiect de activitate astfel de intermedieri. Aceste promisiuni au fost de natură să formeze convingerea părților vătămate că, dacă vor plăti comisioanele solicitate de inculpat și vor avansa și celelalte cheltuieli necesare transportului și cazării în Germania, vor fi în situația să încheie contracte de muncă cu o firmă străină. Înțelegerea dintre inculpat, în calitate de administrator al SC SRL, și fiecare parte vătămată, are o natură contractuală, creând drepturi și obligații pentru fiecare dintre părți.

Faptul că acele contracte de muncă promise nu s-au mai încheiat a cauzat prejudicii părților vătămate, în sensul că acestea au pierdut sumele de bani avansate pentru transport, asigurări medicale, comision plătit inculpatului și câte 200 de euro plătite unui anume "" (probabil un nume fictiv).

Prima instanță a înțeles că inculpatul nu a acționat cu intenția directă de a înșela pe părțile vătămate (nu există nici o probă în acest sens) dar a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv a prevăzut că o persoană pe care pretinde că nu o cunoștea în mod direct (numitul ""), putea să nu se țină de cuvânt și să nu mijlocească în fapt contractele de muncă promise și a acceptat această eventualitate. Inculpatul era pe deplin conștient că părțile vătămate nu se deplasează în Germania în scopuri turistice, ci tocmai pentru a încheia contractele de muncă, având convingerea că totul este aranjat în acest sens or, această convingere s-a format în totalitate sub influența inculpatului.

Fapta inculpatului constând în inducerea în eroare a persoanelor vătămate constituite părți civile în prezenta cauză prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (certitudinea încheierii unor contracte de muncă în Germania), inducere în eroare efectuată cu prilejul încheierii contractului nenumit încheiat între inculpat, în calitate de administrator al și fiecare parte civilă și săvârșită în așa fel încât fără această eroare părțile civile nu ar fi încheiat contractul cu inculpatul și nu ar fi plătit acestuia "comision" și nici nu ar fi avansat celelalte cheltuieli necesare transportului, toată această activitate fiind desfășurată în scopul de a obține un profit pentru sine cu prețul unor pagube pentru persoanele vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215, al. 1 și 3.Cod Penal, cu aplic. art. 41, al.2

Cod Penal

Pedeapsa pentru această faptă este închisoarea de la 3 la 15 ani (așa cum este prevăzută de al. 2 al art. 215.Cod Penal), deoarece inculpatul a săvârșit înșelăciunea folosind un mijloc fraudulos, respectiv folosindu-se de firma la care era administrator și care nu avea ca obiect de activitate intermedierea contractelor de muncă și fără să anunțe Inspectoratul Teritorial d e Muncă.

Văzând procesul-verbal de control întocmit de T, precum și raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, instanța a reținut că în perioada cât inculpatul a fost administratorul, Statul Român a fost prejudiciat cu suma de 2.892.426.154 lei + dobânzile și penalitățile calculate la această sumă de la termenul până care s-a efectuat controlul (31.12.2002) și până la data efectivă a plății.

Procesul-verbal întocmit de organele financiare de control a fost confirmat, în ce privește sumele datorate de către către Statul Român, de către expertiza întocmită în cauză.

Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 08.08.2003 de T s-au stabilit următoarele sume (exprimate în lei vechi):

- 11.428.191 lei, reprezentând impozit pe profit;

- 28.736.353 lei dobânzi;

- 582.183.631 lei diferența impozit profit;

- 474.085.419 lei dobânzi diferență impozit profit;

- 64.074.436 lei penalități calculate conform OG 26/2001;

- 533.645.786 lei diferență TVA;

- 483.822.547 lei, reprezentând dobânzi viramente TVA;

- 52.892.529 lei, reprezentând penalități calculate conform OG 26/2001;

- 257.960 lei, reprezentând impozitul pe venituri din salarii aferent lunii februarie 1999;

- 695.734 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului de mai sus;

- 92.866 lei, reprezentând penalități calculate conform OG26/2001;

- 25.796 lei, reprezentând penalități calculate conform OG 53/1997;

- 4.018.080 lei, reprezentând fond pentru protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;

- 3.219.376 lei, reprezentând dobânzi la fondul nevirat mai sus menționat;

- 206.784 lei, reprezentând dobânzi aferente viramentelor efectuate cu întârziere a fondului de mai sus;

- 493.033 lei, reprezentând penalități calculate conform OG 26/2001;

- 2.602.904 lei, reprezentând fond special de susținere a învățământului de stat;

- 2.213.706 lei, reprezentând dobânzi aferente fondului pentru învățământ nevirat;

- 24.405 lei, reprezentând dobânzi la același fond nevirat;

- 285.561 lei, reprezentând penalități calculate conform OG 26/2001;

- 42.377.174 lei, reprezentând fond special pentru promovarea și dezvoltarea turismului, nevirat;

- 50.372.524 lei, reprezentând diferențe dobânzi aferente fondului de mai sus;

- 5.240.358 lei, reprezentând penalități calculate conform OG 26/2001;

- 476.976.063 lei, reprezentând prejudiciul din veniturile neînregistrate de firmă;

- 72.000.000 lei, reprezentând amenzi aplicate în temeiul Lg. 82/1991, Lg. 87/1994 și OG 68/1997.

Suma totală rezultată în urma calculelor efectuată de T este de 2.892.426.164 lei vechi.

Perioada controlată de T este 01.04.1998-31.12.2002, or, inculpatul a fost administrator al începând cu data de 01.02.1999. Acesta a fost unul din motivele pentru care în cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă, care a avut printre obiective stabilirea eventualului prejudiciu produs statului de către inculpat în perioada 01.02.1999-31.12.2002, în calitate de administrator al RL. Potrivit calculelor expertului, suma datorată statului, aferentă perioadei februarie 1999-decembrie 2002, este de 2.896.656.930 lei (pentru perioada 01.04.1998-01.02.1999 s-a calculat un prejudiciu de 5.770.254 lei).

Fapta inculpatului constând în neevidențierea prin acte contabile și alte documente legale, în parte a veniturilor realizate de în perioada 01.02.1999-31.12.2002, faptă ce a avut ca urmare diminuarea impozitelor și a contribuțiilor către stat, întrunea la data faptei elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 din g 87/1994, cu aplic. art. 41, al. 2.Cod Penal și se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei.

Articolul 13 din Lg. 87/1994 a fost abrogat prin Lg. 161/2003, iar Lg. 241/2005 abrogat în întregul ei Lg. 87/1994.

În prezent, infracțiunea săvârșită de inculpat este prevăzută de art. 9, al. 1, lit. "b" din Lg. 241/2005, potrivit căruia, omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile sau în alte acte legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale constituie infracțiune de evaziune fiscală, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă prin săvârșirea faptelor s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, limitele minimă și maximă se majorează cu 2 ani, iar dacă prejudiciul este mai mare de 500.000 euro în echivalentul monedei naționale limitele de pedeapsă se majorează cu 3 ani ( art. 9, al. 2 și 3 din Lg. 241/2005). Legea prevede cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor în cazul în care inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (art. 10 din Lg. 241/2005).

Văzând că de la data faptei și până în prezent s-au succedat mai multe legi care încriminează fapta inculpatului, judecătoria a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 13.Cod Penal și a aplicat legea penală mai favorabilă inculpatului, care în speță este legea mai veche, repectiv art. 13 din Lg. 87/1994, cu aplic. art. 41, al. 2.

Cod Penal

Legea mai veche este mai favorabilă deoarece prevede limite mai mici de pedeapsă și nu prevede forme agravate, iar cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepselor prevăzute de legea nouă nu sunt aplicabile inculpatului deoarece prejudiciul nu este recuperat.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că faptele inculpatului au cauzat prejudicii materiale atât statului, cât și persoanelor constituite părți civile.

Prejudiciul cauzat statului este cel menționat în procesul-verbal întocmit de T, respectiv 2.892.426.164 lei (adică 289.242,6164 lei noi). Judecătoria a reținut această sumă care este mai favorabilă inculpatului decât cea calculată de expert.

Prejudiciul cauzat fiecărei persoane fizice constituite parte civilă în prezenta cauză variază de la 150 euro la 500 euro și 668.000 lei. Acest prejudiciu este format nu numai din suma efectiv plătită inculpatului (așa cum susține inculpatul) ci din toate cheltuielile și plățile pe care părțile civile le-au efectuat cu deplasarea, cazarea și diferitele "comisioane" plătite inculpatului sau numitului "" deoarece nici una din aceste cheltuieli nu ar fi fost avansată de părțile civile dacă nu ar fi existat manoperele dolosive ale inculpatului.

Din declarațiile celor 22 de persoane fizice constituite părți civile în prezenta cauză, prima instanță a reținut că de regulă suma cheltuită de fiecare se situează în jurul valorii de 500 euro și 668.000 lei vechi, din care 150 euro au fost plătiți direct inculpatului (în unele situații au fost eliberate chitanțe, neînregistrate însă în contabilitate), 150-200 euro plătiți aceluiași inculpat fără eliberarea vreunei chitanțe, 200 euro plătiți numitului "" și 668.000 lei vechi plătiți pentru asigurarea de sănătate. Aceste valori medii sunt pe deplin dovedite prin declarațiile concordante ale părților vătămate, coroborate în parte cu declarațiile martorilor și

S-au observat însă anumite diferențe între sumele declarate de părțile civile în faza de urmărire penală și cele declarate în fața instanței. De exemplu, a declarat în faza de urmărire penală un prejudiciu de 500 euro, iar în fața instanței 350 euro. Partea civilă a declarat inițial 500 euro și 1.000.000 lei, iar în fața instanței a declarat 500 euro și 668.000 le. Partea civilă (fostă ) a declarat la fel ca și partea civilă, iar partea civilă a declarat în faza de urmărire penală sumele de 420 euro și 616.000 lei, iar în fața instanței 500 euro și 678.000 lei.

Prima instanță a înțeles că aceste diferențe se datorează perioadei destul de lungi de timp care a trecut între cele două declarații (în jur de 3 ani) și de aceea nu a considerat aceste diferențe ca un semn de nesinceritate. În schimb, a reținut că prejudiciul creat părților civile (atunci când apar diferențe între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele date în fața instanței) este dat de suma cea mai mică ce apare ce apare în declarația fiecărei părți. Astfel, prejudiciile create părților civile sunt după cum urmează: părții civile 450 USD și 250 euro, părții civile 150 euro și 800.000 lei vechi, părții civile 350 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 25 USD, 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 450 euro, părții civile 450 euro, părții civile 450 euro, părții civile cu suma de 450 euro, părții civile 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile (moștenitor legal al părții civile ) 650 euro, părții civile 450 euro și 100 USD, părții civile 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 500 euro și 668.000 lei, părții civile 450 euro și 668.000 lei, părții civile 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 200 euro și 668.000 lei vechi, părții civile 500 euro și 668.000 lei vechi, părții civile (căsătorită ) 500 euro și 688.000 lei vechi, părții civile 500 euro, părții civile 350 euro și părții civile 420 euro și 668.000 lei vechi.

Potrivit art. 998.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să-l repare.

Potrivit art. 35, al. 1 și 3 din Decretul 31/1954 persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, faptele ilicite săvârșite de organe obligând însăși persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Văzând că inculpatul a săvârșit faptele cu prilejul exercitării funcției de administrator al. T, judecătoria a reținut că faptele acestuia obligă însăși persoana juridică în cauză.

Potrivit art. 1003 Cod civil, când delictul este imputabil mai multor persoane, acestea persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire.

În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. rap. la art. 998.civ. art. 35, al. 3 din 31/1954 și art. 1003.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă C SR. să plătească părților civile sumele arătate mai sus, toate aceste sume fiind acordate cu titlu de daune materiale iar cele stabilite în monedă străină vor fi plătite în echivalentul lei la data plății.

S-au respins pretențiile părților civile, și.

În temeiul art. 353.C.P.P. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005 și art. 163.C.P.P. a fost instituit sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurența daunelor materiale acordate. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că dispoziția art. 11 din Lg. 241/2005, potrivit cărora instituirea sechestrului asigurător este obligatorie, este normă de procedură și, în consecință, este de imediată aplicabilitate, astfel încât instanța nu are posibilități de apreciere, ci este obligată să instituie sechestru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal (la data de 06.02.2006) inculpatul. Apelul nu a fost motivat în scris.

În faza judecății în apel s-a dispus efectuarea unei contraexpertize financiar-contabile având ca obiectiv a se stabili obligațiile fiscale ale inculpatului către stat (filele 236-271).

Examinând apelul inculpatului, tribunalul a constatat că acesta este fondat în latura civilă în privința acțiunii civile a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și, prin decizia penală nr. 186/A din 4 iunie 2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr. pen. a admis apelul declarat de inculpatul - apelant împotriva sentinței penale nr. 349/02.02.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9742/12.07.2004, a desființat această sentință în latura civilă în privința acțiunii civile a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, și, rejudecând cauza:

În baza art. 14 și 346.C.P.P. cu aplic. art. 998.civ. art. 35 al. 3 din Decretul nr. 31/1954 și art. 1003.civ. a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " T la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a sumei de 29.554,59 lei despăgubiri, din care 16.102,39 lei debit, 12.531,56 lei dobândă și 921,64 lei penalități, menținând în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Astfel, tribunalul a apreciată că prima instanță a dat o soluție legală în privința obligării inculpatului la plata despăgubirilor către stat, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului relativă la infracțiunea de evaziune fiscală și existența prejudiciului, însă netemeinică sub aspectul întinderii obligațiilor fiscale ale inculpatului către stat. Din concluziile raportului de contraexpertiză financiar-contabilă a reieșit că totalul general al obligațiilor față de bugetul de stat se ridică la suma de 29.554,59 lei ( 249), față de suma de 289.242,6164 lei stabilită de prima instanță. Instanța de apel și-a însușit raportul de contraexpertiză financiar-contabilă, deoarece acesta cuprinde concluzii mai favorabile inculpatului (în condițiile în care doar inculpatul a declarat apel), fiind întocmit de 3 experți și neformulându-se obiecțiuni.

În privința faptei de înșelăciune, prima instanță a reținut corect că sunt întrunite elementele acestei infracțiuni, întrucât inculpatul a promis părților vătămate persoane fizice, în schimbul plății unor comisioane, intermedierea unor contracte de muncă în Germania deși societatea pe care o reprezenta nu avea ca obiect de activitate astfel de intermedieri, acționând cu intenție indirectă deoarece nu a urmărit rezultatele acțiunilor dar a acceptat producerea acestora, respectiv că numitul "" (despre care susține că nu îl cunoaște direct) ar fi putut să nu se țină de cuvânt și să nu mijlocească în fapt contractele de muncă.

Referitor la latura civilă a cauzei relativă la infracțiunea de înșelăciune, tribunalul a apreciat că prima instanță a constatat în mod corect că prin acțiunile sale inculpatul a creat prejudicii materiale părților vătămate și, de asemenea, au fost apreciate corect și cuantumurile despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul. Nu are relevanță că banii încasați de inculpat de la părțile vătămate nu ar fi rămas la el, fiindcă infracțiunea de înșelăciune există atâta vreme cât s-a pricinuit o pagubă iar scopul inducerii în eroare a fost de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpatul și partea civilă Direcția generală a finanțelor publice

Inculpatul a criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie pe motiv că pedeapsa aplicată este prea mare și cere, ca modalitate de executare, suspendarea acesteia.

Partea civilă a criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie în ce privește latura civilă a cauzei pe motiv că în mod neîntemeiat a fost redusă suma acordată cu titlu de despăgubiri și solicită în continuare obligarea inculpatului la plata sumei de 2.892.426.164 lei cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente.

Se mai arată că suma acordată inițial de instanța de fond a fost diminuată în mod neîntemeiat pe baza unei contraexpertize contabile efectuată la instanța de apel care nu a fost comunicată pentru a se formula obiecțiuni.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al21cpp, se constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:

Din actele de la dosar se reține că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de înșelăciune și evaziune fiscală, iar încadrarea juridică este legală.

Sentința instanței de fond este netemeinică în ce privește pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia.

Având în vedere circumstanțele și modalitatea de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune care a fost comisă, conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta, pedeapsa aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare este prea severă și se impune reducerea acesteia.

În aceste sens se reține că inculpatul a dat curs invitației unei persoane cu numele "" care se afla în Germania de a-i trimite mai multe persoane la muncă în această țară. Instanța de fond reține că inculpatul nu a acționat cu intenție directă de a înșela părțile vătămate, dar a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu le-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui astfel că a comis fapta cu intenție indirectă.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia după comiterea faptei, se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea acesteia în detenție, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel că se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Referitor la recursul părții civile se constată că este nefondat.

Cuantumul prejudiciului datorat de inculpat a fost stabilit cu ocazia judecării cauzei în apel pe baza unei contraexpertize contabile prin care s-a diminuat prejudiciul la suma de 29.554, 59 lei Ron.

Curtea constată că nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte că această contraexpertiza s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale pentru a se dispune înlăturarea acesteia și menținerea primei expertize. Dimpotrivă, fiind efectuată de trei experți, ea are o putere probatorie mai mare, astfel că în mod corect a fost luată în considerare de către instanța de apel la soluționarea laturii civile.

Chiar dacă din probele de la dosar nu rezultă că un exemplar al contraexpertizei a fost comunicat și părții civile totuși, drepturile procesual ale acesteia nu au fost încălcate, întrucât ea avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni și în calea de atac al recursului.

Prin urmare, în baza art. 38515, pct.2 lit. d cpp, va fi admis recursul declarat de inculpatul, se va casa decizia recurată și Sentința penală nr. 349/2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 9742/2004 și, rejudecând cauza, se va descontopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința menționată, în pedepsele componente de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1, 3 cp cu apl. art. 41 al.2 cp, și de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994, cu apl. art. 41 al. 2 cp și art. 13 cp.

Se va reduce pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1, 3 cp, cu apl. art. 41 al.2 cp, de la 4 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art. 33 lit.a, 34 lit. b cp se va dispune contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994, cu apl. art. 41 al.2 cp și art. 13 cp, în cea mai grea și se va dispune executarea de către inculpat a pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art.861cp se va dispune suspendarea executării sub supraveghere și se va stabili un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, la datele fixate de această instituție; să anunțe în prealabil la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația neîndeplinirii măsurilor de supraveghere.

Se vor menține în rest dispozițiile celor două hotărâri atacate.

În baza art. 38515, pct. 1 lit b cpp se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă T, împotriva aceleiași decizii.

Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.186/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia recurată și sentința penală nr.349/2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1,3 cu aplic art.41 al.2 p și de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea 87/1994, cu aplic.art.41 al.2 și art.13 p,

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art..215 al.1,3 cu aplic.art.41 al.2 p de la 4 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art.33 lit.a, 34 lit.b p contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pt.infr.prev.art.13 din Legea 87/1994, cu aplic.art.41 al.2 și art.13 p în cea mai grea și dispune executarea de către inculpat a pedepsei de

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.861p dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de protecție a victimelor și reintegrării sociale a infractorilor, la datele fixate de această instituție;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă:

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra prev.art.864Cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația nerespectării măsurilor de supraveghere.

Menține în rest dispozițiile celor două hotărâri atacate.

În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă T împotriva aceleiași decizii.

Obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din data de 09.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - G -

GREFIER

- -

Red. /19.03.09

Tehnored. 2 ex./25.03.09

PI. - - Jud.

-; - Trib.

Președinte:Constantin Costea
Judecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara