Ultrajul (art. 239 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, partea civilă și inculpații, -, împotriva deciziei penale nr. 164 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți și, personal și asistați de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpații recurenți, -, reprezentați de avocat din oficiu, partea civilă recurentă, partea civilă intimată, părțile responsabile civilmente și -.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța procedează la audierea inculpaților și, ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Procurorul solicită admiterea recursului parchetului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor anterioare și reținerea vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 lin.1 Cpp, cu aplicarea art. 81 Cp. Referitor la recursurile formulate de inculpați și partea civilă, pune concluzii de respingere a lor ca nefondate.
Avocatul din oficiu al inculpaților recurenți solicită admiterea recursului inculpaților pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei, iar referitor la recursul părții civile și al parchetului, pune concluzii de respingere.
Inculpații recurenți și, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și micșorarea sau înlăturarea amenzii administrative, precum și respingerea recursului parchetului și părții civile.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 27.02.2009.
Dată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Tehnored. /27.02.09
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27 februarie 2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 09.03.2009
Dată în ședința publică din 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Tehnored. /27.02.09
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.252/
Ședința publică din 09 martie 2009
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, partea civilă și inculpații, -, împotriva deciziei penale nr. 164 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului, concluziile apărătorului și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpaților prezenți, au avut loc în ședința publică de la 23.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 27 februarie, 09 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 84 din 19 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oravița în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit.1Cpp, 181Cp a achitat inculpații:, -, G, - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 al.1 Cod penal.
În baza art. 91 Cp a aplicat fiecăruia dintre inculpați ( în solidar cu partea responsabilă civilmente) câte o amendă administrativă de 200 (douăsute) lei.
În baza art. 180 al.2 Cp cu art.73 lit. a Cp (parte vătămată ) a condamnat inculpatul () la 1000 (unamie) lei amendă.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 1 an.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp a achitat inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 Cp, parte vătămată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cpp a achitat pe toți inculpații, acuzați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 Cp - parte vătămată.
A respins ca nefondate cererile pentru despăgubiri civile ale părților vătămate și.
Onorariul de avocat oficiu de 750 lei către av. s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
A obligat pe fiecare inculpat, ( în solidar cu partea responsabilă civilmente) la câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 1/2 mai 2005, în jurul, orelor 3 - 3,30 inculpații zis "", -, G, și, se aflau în localul din În local se mai afla un grup de tineri din comuna, iar la o altă masă, martorii,. La un moment dat, a intrat în local însoțit de numitul - cetățean, numitul, aflat în stare de ebrietate, persoană recunoscută ca violentă, și cu multiple evenimente de tulburare a liniștii publice, la nivelul vieții publice. După ce a intrat, partea vătămată a strigat în direcția inculpaților ceva de genul "gălăgia cicloveni" și nevăzând vreo reacție din partea grupului inculpaților, care până atunci, conform tuturor declarațiilor, nu deranjaseră cu nimic, s-a deplasat la ei, lovind puternic din spate pe numitul zis "", pe care l-a doborât la pământ răsturnând totodată masa cu sticlele și paharele ce se aflau pe ea. Ca reacție, inculpatul s-a ridicat și l-a lovit pe sau l-a împins, așa cum rezultă din probe, doborându-l la pământ, fără ca vreunul din ceilalți inculpați să intervină. Sunt singurele fapte, dovedite în economia incidentului, din acest moment, în dosar, nemaiexistând vreo probă clară cu privire la activitatea fiecăruia dintre inculpați ori părțile vătămate. A urmat ieșirea din local "", într-o învălmășeală în care nu s-a putut stabili dacă s-au aplicat lovituri, de către cine și cui, a grupului de inculpați împreună cu cele două părți vătămate, și. S-a mai stabilit că anterior ieșirii din local, ar fi intervenit în favoarea lui și chiar i s-a imputat atât de martorii și cât și de unii inculpați, faptul că intervine pentru, fiind totodată atenționat că s-ar putea să ia bătaie nevinovat. După părăsirea sălii, angajatele localului ca și martorii au găsit afară, stând pe trepte, în șezut, pe, amețit, probabil în urma altercației, și cerând apă, grupul de inculpați fiind dispersat prin parcare, unii la mașini, alții cu un motoscuter. Martora susține că ar fi văzut un grup de 3-4 băieți care îl loveau pe, fără însă a-i putea identifica, stabilindu-se că și a fost agresat, nu se știe însă de cine, în urma agresiunii fiindu-i sparți ochelarii și telefonul mobil. În urma agresiunii, a fost dus la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale, însă în cele din urmă acestea nu au fost necesare.
Aceasta este starea de fapt ce rezultă din sinteza probelor, deosebit de contradictorii, administrate în cauză în fața poliției, parchetului și instanței.
Din probele administrate vizând infracțiunea prev.de art.180 al.2 pen. instanța de fond a reținut că o singură persoană se face vinovată de acte violente împotriva părții vătămate și anume zis. Privind pe acesta, instanța de fond a apreciat ca minimă vinovăția sa, și funcție de activitatea părții vătămate, a făcut aplicarea art.73 lit.a din Codul penal, aplicându-i o amendă, a cărei executare a fost suspendată în baza art. 81,82 Cod penal. S-a avut în vedere activitatea determinantă a părții vătămate asupra inculpatului, care doar a reacționat, este adevărat un pic disproporționat, după ce a fost provocat în maniera arătată, de către partea vătămată.
În ce privește pe ceilalți inculpați, din analiza coroborată a tuturor probelor, nu s-a putut stabili activitatea violentă a vreunuia din ei, în concret, împotriva părții vătămate, motiv pentru care instanța de fond a pronunțat achitarea.
Cât privește partea vătămată, în cauză există doar declarația conform căreia au fost văzute 3-4 persoane care îl loveau, în lipsa unei dovezi clare care să implice anumite persoane individualizate, soluția fiind de achitare a inculpaților.
În ceea ce privește cererea de despăgubiri civile a părții vătămate, pe cale de consecință aceasta a fost respinsă.
În ce privește cererea pentru acordare daune morale, de către partea vătămată, instanța de fond a apreciat-o ca absolut nejustificată, pe următoarele considerente:
Promotorul, autorul moral al întregului incident este partea vătămată, persoană recunoscută ca element antisocial, violent, participant activ la multe dintre scandalurile derulate în special în localuri publice, de-a lungul timpului, notorietatea rezultându-i din declarațiile patroanei localului, martorei și celorlalți martori audiați. acestuia este întărită de însuși aspectul că habar nu avea cine sunt persoanele împotriva căruia a pornit agresiunea, fiind nevoit ulterior a le afla numele prin diferite metode. În aceste condiții este evident că nu i se pot acorda daune morale.
În ce privește infracțiunea prev.de art.321 al.1 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, instanța de fond a reținut că în cauză a existat o minimă tulburare, provocată de incidentul dedus judecății, funcție de: lipsa publicului ca destinatar afectat de fapta antisocială; astfel, în local, la momentul producerii incidentului, se afla doar un grup de peste 10 persoane de la, care conform declarației ospătarei tocmai plătea la bar și părăsea localul, sub acest aspect probele de la urmărire penală fiind din nou contrazise, neexistând persoane care conform declarațiilor de la poliție, să fi părăsit localul din cauza scandalului. Sub acest aspect, îndoiala ce planează asupra obiectivității declarațiilor de la poliție, este întărită și de veșnica identitate de formulare a declarațiilor tuturor martorilor. În afara grupului de la, nu au mai fost în local decât martorii și, care nu au fost lezați de cele derulate, așa cum rezultă din declarațiile lor. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut culpa covârșitoare la deteriorarea atmosferei din local, a părții vătămate, care a determinat declanșarea scandalului. De reținut că, anterior apariției lui, conform declarațiilor martorilor și angajatelor localului, inculpații nu au deranjat cu absolut nimic atmosfera în local.
În aceste condiții, reținând totuși o foarte redusă culpă și a inculpaților, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea răspunderii penale și aplicarea în cauză a unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru fiecare inculpat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 164 din 18.11.2008, Tribunalul C-S, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cpp, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și partea civilă, împotriva sentinței penale nr.84/19.05.2008 pronunțată în dosar nr-.
Examinând sentința atacată față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cpp, s-a constatat de către tribunal că apelurile declarate în cauză de parchet și partea vătămată sunt nefondate.
Astfel, potrivit disp. art.181Cp, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul, mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care s-a comis fapta, urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Analizând dispozițiile acestui text de lege prin raportare la speța de față, respectiv la infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal, reținută în sarcina inculpaților, -, -, G și, s-a constatat că atingerea adusă valorilor apărate de lege - relațiile sociale de conviețuire a căror existență și dezvoltare este condiționată de respectarea bunelor moravuri în relațiile interumane și a liniștii publice - a fost minimă.
Bunele moravuri sunt acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii colectivității, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în atitudini și cuvinte. Or, din analiza probelor dosarului s-a constatat că aceste bune moravuri au fost încălcate de însăși partea civilă, care a declanșat scandalul din local.
publică, în sensul art.321 Cp este atributul vieții sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor și în genere, activitățile lor, atunci când participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară în mod pașnic după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea și faptele celorlalți oameni.
Raportându-se la speță, tribunalul a constatat că atitudinea părții civile nu a fost nicidecum una din cele arătate mai sus, în momentul în care a intrat în contact cu celelalte persoane aflate în local, așa încât împrejurările în care s-a petrecut incidentul, justifică reținerea în sarcina inculpaților a dispozițiilor art.181Cod penal.
Referitor la motivul invocat în apelul parchetului, în sensul că în mod greșit inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, întrucât la momentul săvârșirii faptei acesta era minor, așa încât îi sunt aplicabile disp. art.483 al.3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul părții civile, tribunalul a apreciat, pentru considerentele de mai sus, că acesta este nefondat, reținând că în cauză nu se regăsește vreuna dintre situațiile prevăzute de art.379 pct.2 lit.b Cpp, așa încât nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pe de o parte, iar pe de altă parte probatoriul administrat nu justifică condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal și obligarea lor la plata daunelor solicitate.
Împotriva deciziei penale nr. 164 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, partea civilă și inculpații, -,.
Pentru parchet s-a solicitat casarea hotărârii datorită greșitei achitări în baza art. 10 lit.1Cpp a inculpaților, -, G, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 Cp.
Partea civilă a solicitat casarea ambelor hotărâri, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale.
Pentru inculpați s-a solicitat admiterea recursurilor cu consecința micșorării sau înlăturării amenzii administrative aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de recurenți și din oficiu, în limitele art. 3859al.3 Cpp, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a apreciat în mod corect pericolul social al faptelor săvârșite de către inculpați.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză a existat o minimă tulburare a liniștei publice prin incidentul produs, având în vedere că în local nu exista public la acea oră. De asemenea, s-a avut în vedere și culpa majoră a părții vătămate în declanșarea scandalului și faptul că niciunul dintre inculpați nu au antecedente penale.
În consecință, avându-se în vedere împrejurările în care s-a produs fapta, urmarea produsă și persoana fiecărui făptuitor, în mod corect s-a apreciat că fapta săvârșită în condițiile reținute este lipsită în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni.
Așa fiind, se apreciază că recursul declarat de parchet privind achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 al.1 Cp este nefondat.
În privința recursului declarat de partea civilă se constată că și acesta este nefondat.
În mod corect nu s-au acordat daune materiale - ca urmare a infracțiunii de lovire - acestea nefiind dovedite. De asemenea, instanța a apreciat ca nejustificată și cererea privind daunele morale, având în vedere atitudinea părții civile în derularea incidentului.
În privința recursurilor declarate de către inculpați, acestea apar ca fiind nefondate având în vedere că instanța s-a pronunțat în sensul achitării lor în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.1Cpp, iar amenda administrativă aplicată este una orientată spre minim.
Așa fiind, urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursurile declarate de parchet, partea civilă și inculpați să fie respinse ca nefondate.
Potrivit art. 192 al.2 Cpp inculpații recurenți și partea civilă recurentă vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, celelalte cheltuieli urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursurile declarate de către inculpații, -, de partea civilă și Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 164/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 1684.1/2006, ca nefondate.
Obligă recurenții inculpați și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 150 lei fiecare, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /25.03.09
Tehnored. 2 ex./25.03.09
PI. - - Jud. O
-; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
