Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.202/R/2009
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ -
reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr. 17/A din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.2,3 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.17/A/2009 a Tribunalului Cluj și a sentinței penale nr.671/2008 a Judecătoriei Cluj -N și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 pen. la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată a executării pedepsei, să se constate că prejudiciul a fost recuperat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se motivează că în mod greșit instanța de fond și apel au dispus achitarea inculpatului raportându-se la prejudiciul mic și achitat, fără a se avea în vedere că prejudiciul a fost produs la nivelul anului 2005 și achitat în 2007 și că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, acesta declarând că a lucrat la SC SRL, deși înscrisurile au infirmat această apărare. La verificarea personalității inculpatului consideră că se impune și verificarea condamnărilor anterioare ale inculpatului. Cu toată compasiunea pentru boala inculpatului, solicită ca acest aspect să fie avut în vedere ca circumstanță atenuantă.
Apărătorul inculpatului respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, arată că condamnările anterioare vizează alt gen de fapte și a intervenit reabilitarea de drept. Apreciază că aplicarea dispozițiilor art 181.pen. nu este exceptat de la acest gen de infracțiune sau raportat la limitele de pedeapsă. Instanța de fond corect a avut în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, că prejudiciul cauzat de inculpat a fost mic și recuperat în totalitate, că este angajat și că are probleme de sănătate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârilor atacate.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.671 din 02.10.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în baza art.11pct.2 lit.a proc.pen. rap. la art.10 lit.b/1 proc.pen. a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2.05.1958 în mun. Cluj-N, cu domiciliul stabil in mun. C-N, Calea, nr. 47,.11, jud. C, fără forme legale în mun. C-N,-,. 66, jud. C, posesor al CI seria - nr. -, emisă la data de 14.01.2002 de Poliția mun. C-N, CNP -, naționalitate română, studii 8 clase și școala profesionala, stagiul militar satisfăcut, ocupație, electromecanic, divorțat, fără copii minori, cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen.
În baza art. 18/1 al. 3.pen. rap. la art. 91 lit. c pen. i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 400 lei.
S-a luat act că partea vătămată SC 2234 14, prin împuternicit SC ROMANIA SRL a renunțat la constituirea de parte civilă.
În baza art. 192 al. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 18.05.2005 inculpatul a solicitat și obținut un credit in sumă de 24.317.830 ROL de la SC SA. Cu această sumă inculpatul a achiziționat un televizor și un telefon mobil de la magazinul Media din C-N, urmând să restituie suma in rate lunare.
Întrucât inculpatul nu a achitat ratele conducerea societății SA a sesizat organele de poliție arătând că societatea a fost indusă in eroare de către inculpat cu privire la locul său de muncă și cuantumul salariului, fapt ce a determinat aprobarea creditului. Astfel, inculpatul a declarat în fața referentului de rate - martora -, că este salariat la SC SRL în funcția de instalator, din data de 06.01.2005, având contract de muncă permanent și un venit brut de 7.200.000 ROL - conform cererii de emitere a unui card de credit existente la 7
Inspectoratul Teritorial d e Muncă al jud. Cac omunicat că inculpatul nu figurează cu contract individual de muncă la societatea respectivă.
Inculpatul a recunoscut, atât in cursul urmăririi penale, cât și in cursul judecații săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar SC SA a arătat că în lipsa declarațiilor neadevărate ale inculpatului nu ar fi încheiat contractul de creditare.
În drept, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale înșelăciunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. (astfel că, în temeiul art.334 proc.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu), însă, în concret, fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, deoarece atingerea adusă patrimoniului SC SA a fost minimă, prejudiciul în sumă de 2.601,74 RON fiind recuperat în întregime coroborat cu faptul că partea vătămată SC 2234 14, prin împuternicita SC ROMANIA SRL - care a preluat datoria inculpatului de la SC SA și care a cesionat-o, la rândul său, către SC 2234 14 (44 dos.inst.), a renunțat la constituirea de parte civilă.
Modul și mijloacele de săvârșire a faptei au fost cu totul neelaborate și au presupus prezentarea inculpatului în fața referentului de rate și exprimarea verbală că acesta este angajat la SC obținând un anumit cuantum salarial.
Potrivit declarației martorei (18 dos.inst.) reprezentanții SC SA aveau obligația de a verifica veridicitatea declarației verbale a inculpatului, consemnată scriptic de către martoră, obligație care nu a fost respectată de către aceștia, câtă vreme din adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă a rezultat că inculpatul nu a fost niciodată angajat al SC. Această conduită a reprezentanților SC SA a condus la victimizarea societății.
Potrivit declarației inculpatului acesta a săvârșit fapta în speță ca urmare a unei promisiuni făcute de o persoană care s-a angajat ca, în schimbul televizorului și telefonului mobil achiziționate de către inculpat de la magazinul Media din C-N, să îi faciliteze plecarea la muncă în Portugalia, așa încât, inculpatul a înmânat persoanei respective bunurile menționate, însă aceasta nu și-a respectat promisiunea.
Antecedența penală a inculpatului presupune condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni de abandon de familie și a unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, în raport de care acesta era reabilitat de drept la data săvârșirii faptei în speță. În orice caz nu ne aflăm in prezența unei antecedențe penale de același gen cu fapta în cauză.
Din înscrisurile depuse în circumstanțiere de către inculpat a rezultat că acesta este angajat în funcția de comisionar la Hotelul din C-N, funcție pe care și-o îndeplinește cu corectitudine și că este suferind de cancer (tumoră malignă operată a pielii feței).
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. rap. la art.10 lit.b/1 proc.pen. a dispus achitarea acestui inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și i-a aplicat acestui a sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 400 lei, pe care a considerat-o ca fiind îndestulătoare pentru corijarea lui.
În baza art.192 al. 1 pct. 1 lit. d proc.pen. instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune incriminată de art.215 alin.1,2 și 3.pen. la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, întrucât în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus achitarea acestui inculpat conform art.18/1 pen. având în vedere că nu a ținut cont de atitudinea nesinceră a inculpatului în ceea ce privește afirmațiile sale referitoare la angajarea sa de către numitul atât timp cât din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că acestui ais -a desfăcut contractul de muncă în anul 2004 neexistând astfel posibilitatea angajării lui în anul 2005.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a mai arătat că nu trebuia ignorată nici fișa de cazier judiciar al inculpatului care a mai suferit 2 condamnări în anii 1996 și 1998 pentru comiterea unei infracțiuni de abandon de familie și a unor infracțiuni prevăzute în Decretul nr.328/1996, chiar dacă nu este vorba de infracțiuni similare celor din prezenta cauză, demonstrează că aplicarea unei sancțiuni administrative nu va fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, iar reținerea sub aspectul prejudiciului cauzat patrimoniului părții vătămate ca fiind minimă nu corespunde realității în condițiile în care suma de 2601,74 lei s-a raportat la nivelul anului 2005 și nici faptul că partea vătămată s-a autovictimizat.(6-9).
Prin decizia penală nr. 17/A/2.02.2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr. 671/02.10.2008 a Judecătoriei Cluj -
În temeiul art.189 proc.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansat în favoarea Baroului de Avocați C pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu inculpatului.
În temeiul art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că Judecătoria Cluj -N a administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală sub toate aspectele, atât din punct de vedere a laturii penale cât și din punct de vedere al laturii civile.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N cu nr.5877/P/2007 întocmit la data de 09 ianuarie 2007 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3.pen.
S-a reținut în esență, că inculpatul a indus în eroare partea vătămată " ", cu prilejul încheierii contractului de obținere a cardului de credit, prin folosirea unui calități mincinoase - aceea de angajat la " " SRL, așa încât fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractul, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 2601,74 lei (RON), prin neachitarea ratelor conform contractului încheiat, urmând ca ulterior această sumă să fie actualizată cu dobânda și penalitățile aferente.(15 ).
Tribunalul a apreciat că Judecătoria Cluj -N a realizat o analiză solidă a întregului ansamblu probator existent în cauză, reținând o stare de fapt conformă cu realitatea și, în mod just, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu și a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de înșelăciune, incriminată de art.215 al. 1,2,3 pen.
Potrivit art. 345 alin. 1.proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului instanța a hotărât prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal iar conform dispozițiilor art.345 alin.2 din același cod, s-a precizat că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, a rezultat, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
În raport cu dispozițiile art.62, art.63 proc.pen. cu referire la art.1, art.200, art.289 proc.pen. hotărârea prin care s-a soluționat cauza penală dedusă judecății trebuia să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Astfel, Tribunalul a apreciat că atingerea adusă patrimoniului SC SA a fost minimă, prejudiciul în sumă de 2.601,74 lei fiind recuperat în întregime coroborat cu faptul că partea vătămată SC 2234 14 prin împuternicita sa SC ROMANIA SRL - care a și preluat datoria inculpatului de la SC SA și care a - cesionat-o, la rândul său, către SC 2234 14 (44 dosar fond), a renunțat la constituirea de parte civilă coroborat cu faptul că inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii comise.
În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului invocată în motivele de apel, tribunalul a reținut că aceasta se referă la 2 condamnări în anii 1996 și respectiv 1998 pentru comiterea unei infracțiuni de abandon de familie și respectiva unor infracțiuni prevăzute în Decretul nr.328/1996, ceea ce denotă în primul rând că nu este vorba de infracțiuni similare celei din prezenta cauză iar în al doilea rând acesta era reabilitat de drept la data săvârșirii faptei în speță.
În conformitate cu dispozițiile art.18/1 pen. nu s-a constituit infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
In aliniatul 2 al aceluiași articol s-a preciat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Ca urmare, în speță, vastul probatoriu administrat în faza de cercetare judecătorească a confirmat fără echivoc că fapta inculpatului prezintă toate acele trăsături tipice și esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de înșelăciune, incriminată de art.215 al. 1,2,3 pen. însă ținând cont de modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptei, de faptul că acestea au fost cu totul neelaborate și au presupus prezentarea inculpatului în fața referentului de rate și exprimarea verbală că acesta este angajat la SC obținând un anumit cuantum salarial aspecte ce se coroborează cu declarația martorei (18 dosar fond) potrivit căreia reprezentanții SC SA aveau obligația de a verifica veridicitatea declarației verbale a inculpatului, consemnată scriptic de către martoră, obligație care nu a fost respectată de către aceștia, câtă vreme din adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă a rezultat că inculpatul nu a fost niciodată angajat al SC, așa încât în mod just instanța de fond a reținut că această conduită a reprezentanților societății respective a condus la victimizarea acestei societăți, precum și de persoana inculpatului care a recunoscut regretat fapta comisă, a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate prin achitarea sumei solicitate motiv pentru care nu a mai existat o constituire de parte civilă în cauză, este angajat în funcția de comisionar la Hotelul din C-N, funcție pe care și-o îndeplinește cu corectitudine și în momentul de față este suferind de cancer (tumoră malignă operată a pielii feței, instanța de fond în mod just a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct2lita și art.10 lit.b/1 proc.pen. nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat practic act că partea vătămată SC 2234 14, prin împuternicit SC ROMANIA SRL a renunțat la constituirea de parte civilă.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost judicios și temeinic analizate, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1. "b" proc.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr. 671/02 octombrie 2008 pronunțată în dosar unic nr- al Judecătoriei Cluj -
Întrucât inculpatului i s-a asigurat asistența juridică din oficiu beneficiind în acest sens de serviciile unui avocat, tribunalul în temeiul art.189 proc.pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansa în favoarea Baroului de Avocati
În temeiul art.192 alin.3 pr.pe. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelui au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și, pronunțând o nouă decizie, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiționat.
În motivarea recursului s-a arătat că fapta inculpatului prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, aspect rezultând din limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, curajul de care a dat dovadă inculpatul, nesinceritatea acestuia în a susține că a fost angajat în muncă la data solicitării creditului, antecedența penală a inculpatului și valoarea prejudiciului, apreciată ca fiind ridicată la nivelul anului 2005 când a fost comisă fapta.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Atât instnața de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că inculpatul a declarat în fața referentului de rate - martora -, că din data de 06.01.2005 este salariat la SC SRL în funcția de instalator, având contract de muncă permanent și un venit brut de 7.200.000 ROL - conform cererii de emitere a unui card de credit existente la 7, afirmații pe baza cărora i s-a acordat un credit în sumă de 2601,74 lei. Obținerea creditului a fost posibilă și datorită lipsei de diligență a creditorului care, potrivit declarației martorei (18 dosar fond) reprezentanții SC SA aveau obligația de a verifica veridicitatea declarației verbale a inculpatului, consemnată scriptic de către martoră, obligație care nu a fost respectată de către aceștia.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă al jud. Cac omunicat că inculpatul nu figurează cu contract individual de muncă la societatea respectivă.
Referitor la aplicarea art.18/1 pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului întrunește condițiile cerute de art.18/1 pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta, în cauză fiind un mod de operare neelaborat, profitând de condițiile extrem de relaxante de acordare a creditelor, dar și de lipsa de diligență a personalului unității creditoare.
De asemenea, prejudiciul a fost redus, chiar dacă raportarea se face la nivelul anului 2005 și a fost recuperat integral în 2007 astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în a recunoaște comiterea infracțiunii, nu a încercat să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice, a recuperat prejudiciul, iar în prezent este încadrat în muncă de unde a prezentat referințe favorabile și prezintă o boală incurabilă.
Deși din copia fișei de cazier rezultă că inculpatul a suferit anterior condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de altă natură decât cele din cauză, el a fost reabilitat de drept, astfel că această situație nu poate fi reținută la caracterizarea persoanei inculpatului știind că potrivit art. 133.pen. reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut că fapta inculpatului nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, dispunând în final achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative care, prin cuantum, este în măsură să atenționeze inculpatul asupra faptei comise și urmărilor cauzate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluțiile atacate se vor menține în totalitate ca fiind legale și temeinice.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr. 17/A din 2 februarie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./24.04.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
