Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 201/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.201/R/2009
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 5/A din data de 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și partea civilă, lipsă fiind partea civilă Spitalul Clinic Județean-Secția Neurochirurgie
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise pe care le susține în totalitate și în esență solicită în temeiul art.38515pct.2, lit.c Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoriei Cluj -N, fiind incidente cazurile de recurs prevăzute de art.6 și 10 ale art.3859Cod pr.pen.
În subsidiar, solicită în temeiul art.38515, pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art.182 alin.2 Cod penal în fapta prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, iar pe latură civilă, reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Într-un alt subsidiar, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă apropiată de minimul general, ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante prev. de art.73 lit.b Cod penal și art.74 lit.a,b și c Cod penal raportat la starea de fapt probată și la atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege.
Cu privire la primul motiv de recurs, arată că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare având în vedere că acesta a avut angajat doi avocați, respectiv avocatul și avocatul și doar unul dintre aceștia a fost prezent la instanță.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că nu a fost vătămat în drepturile sale procesuale cu nimic față de lipsa unuia dintre apărătorii aleși, unicul neajuns a fost acela că l-a plătit pe avocat și acesta nu s-a prezentat.
Apărătorul inculpatului arată că înțelege să retragă primul petit raportat la poziția inculpatului și referitor la cererea subsidiară privind schimbarea încadrării juridice și în consecință reducerea cuantumului pedepsei și reducerea despăgubirilor civile, arată că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal și nu pentru cea prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal de care acesta se face vinovat raportat la modalitatea de comitere a faptei și la latura obiectivă a acesteia.
Referitor la cel de al doilea subsidiar, solicită să se rețină că acțiunea provocatoare a părții vătămate a fost continuă, insultând pe inculpat, împrejurare față de care pedeapsa trebuie redusă mai ales că aceasta trebuie executată în penitenciar.
Partea civilă solicită respingerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, arătând că apărarea acestuia este înlăturată de declarațiile martorilor oculari care au detaliat modul în care s-a produs incidentul și au arătat că partea vătămată doar l-a înjurat pe inculpat.
De asemenea, în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut încadrarea juridică ca fiind cea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal raportat la numărul de îngrijiri medicale și a aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Totodată, arată că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată l-a înjurat pe inculpat și a pus în pericol pe inculpat și pe celelalte persoane din mașină.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă mult că s-a ajuns în această situație, însă solicită să se rețină că a fost provocat de partea vătămată care i-a pus viața în pericol.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.493/12.06.2008, Judecătoria Cluj -N a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei solicitată de către apărătorul inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 penal cu aplic. art.37 lit.b penal și art.73 lit.b penal in infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 cu aplic. art.37 lit.b penal și art.73 lit.b penal ca neintemeiată.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 penal cu aplic. art.37 lit.b penal și art.73 lit.b penal, rap. la art.76 lit.d penal, la o pedeapsă de 1 an inchisoare in regim de detenție.
In temeiul art.37 lit.b penal s-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă in condițiile recidivei mari postexecutorii, primul termen al acesteia constând in pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare aplicată prin nr.440/1993 a Judecătoriei Cluj -N și nr.168/22.04.1999 a Judecătoriei Cluj -N, inculpatul fiind arestat la data de 8.09.1998 și liberat condiționat la data de 8.08.2000 cu un rest de 576 zile inchisoare, implinit la data comiterii prezentei fapte.
In temeiul art.71 alin.2 penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua și lit.b penal ca și pedepse accesorii pe durata stabilită in art. 71 alin.2 penal.
S-a admis in parte acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă, domiciliat in C-N,-,.52 jud. C și in temeiul art.14 proc.penală rap. la art.346 proc.penală combinat cu art.998-999.civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă după cum urmează (corelativ cu reținerea scuzei provocării in sarcina inculpatului): suma de 1729 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând diurna pe perioada 15.05.2007-17.11.2008 cu dobânda legală incepând cu data de 22.11.2007 și până la achitarea in intregime a debitului; suma de 1291,35 lei și 4,5 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune materiale (contravaloarea medicamentelor, alimentelor, transport taxi și, cartele telefonice) cu dobânda legală începând cu data de 22.11.2007 și până la plata integrală a prejudiciului; suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
A fost admisă in parte acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C - C-N,--5, jud. C și in temeiul art.14 proc.penală rap. la art.346 proc.penală combinat cu art.998-999.civil și Lg.95/2006 modificată și completată prin OUG 72/2006 și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C in sumă de 2203,85 lei cu majorările de întârziere aferente sumei, începând cu prima zi următoare externării și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate in perioada 15.05.-24.05.2007 (Clinica Neurochirurgie) și 24.05-8.06.2007 (Clinica Neurologie) corelativ cu reținerea in sarcina inculpatului a scuzei provocării.
In temeiul art.191 alin.1 proc.penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 1500 lei.
Conform art.193 alin.2 și 6.proc.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar av. ales și s-au respins restul cheltuielilor solicitate ca neîntemeiate.
Potrivit art. 199.proc.penală, s-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare in cuantum de 2000 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 8.05.2008 d-lui - director a IML
Pentru a pronunța sentința de mai sus s-a reținut că inculpatul a desfășurat la nivelul anului 2007 activitate de transport persoane in regim "taxi" cu microbuzul cu nr. de înmatriculare - pe diverse rute intre localitățile din jud. Astfel, la data de 15.05.2007 in jurul orelor 13,30 conducea microbuzul cu nr. de mai sus din direcția localitatea T spre C-N, având mai multe persoane pe care le transporta de ocazie.
La ieșirea din T in timp ce rula pe a II-a, din cauza manevrei efectuate de către partea vătămată care conducea autotrenul marca Iveco cu nr. de înmatriculare - și care a pătruns din incinta unei benzinării pe partea carosabilă, fără să se asigure, determinând astfel pe inculpat să efectueze manevre care au pus in pericol siguranța sa și a celorlalte persoane din mașină, acesta a pornit in urmărirea părții vătămate. In momentul in care a ajuns-o pe traseu, respectiv Dealul, inculpatul a făcut mai multe semne părții vătămate, semne prin care i-a indicat să aibă o conduită mai atentă in trafic. In replică partea vătămată deranjată de observațiile care i s-au făcut, a efectuat o manevră de virare a tirului pe care ii conducea înspre microbuzul condus de inculpat, determinându-1 din nou să facă manevre de evitare și apoi să-1 depășească.
Ulterior inculpatul a oprit microbuzul său in localitatea, in momentul in care a întâlnit un echipaj al poliției rutiere și a comunicat celor doi agenți incidentul avut in trafic. La scurt timp la locul respectiv a apărut autotrenul condus de partea vătămată, acre a fost regulamentar de agenți, ocazie cu care aceștia au comunicat părții vătămate reclamația făcută de către inculpat cu privire la conduita in trafic. Partea vătămată a manifestat dispreț față de inculpat și față de avertizarea polițiștilor cu privire la măsura reținerii permisului de conducere in cazul provocării de accidente rutiere. In final, atât partea vătămată cât și inculpatul s-au îndreptat către autovehiculele lor, insă in momentul in care inculpatul se afla la volan, partea vătămată i-a adresat o înjurătură, ceea ce pe acesta 1-a revoltat profund și 1-a determinat să coboare din nou din mașină și să pornească in direcția părții vătămate cu intenția de a-i aplica o corecție. Astfel, in momentul in care inculpatul 1-a ajuns din urmă pe partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu podul palmei in zona capului (fata), ceea ce a determinat pierderea echilibrului părții vătămate și căderea acestuia la sol, unde s-a lovit puternic la cap la impactul cu solul.
Cei doi polițiști prezenți la fața locului au procedat la solicitarea unui echipaj de la salvare, care a transportat victima la spital. Cele menționate mai sus sunt probate prin declarațiile martorilor aflați la fața locului, persoane care se aflau atât in microbuzul inculpatului, cât și intr-un alt autoturism oprit întâmplător la fața locului de organele de poliție.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.2924/II/a/125/18.05.2007 întocmit de IML C N, victima a suferit o fractură de bază de craniu (os occipital drept) cu hematom subdural la nivelul lobului parietal drept și occipital drept; hematom posttraumatic subdural la nivelul temporo parietal stâng cu hemoragie subarahnoidianță la același nivel cu edem cerebral, impunându-se intervenție chirurgicală. Leziunile corporale s-au putut produce prin căderea victimei de la același nivel pe un plan dur, in cadrul unei auto sau heteropropulsii; leziunile necesită 50-55 de zile de ingrijiri medicale; leziunile au pus in primejdie viața victimei, salvarea vieții datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și in timp util.
Aceleași concluzii sunt menționate și in raportul de expertiză medico-legală nr.320/II/a/8 din 30.04.2008 întocmit de IML C-
De altfel atât partea vătămată cât și inculpatul, precum și martorii audiați au avut atât o versiune proprie cât și una comună legată de derularea incidentului, inculpatul și martorii și încercând să acrediteze ideea potrivit căreia inculpatul a reacționat față de partea vătămată intr-o astfel de manieră împingând-o pe victimă cu palma in zona feței, deoarece aceasta ii adresate injurii, ba mai mult a ridicat mâna asupra inculpatului, gest interpretat de către inculpat si martori ca semnificând intenția pârtii vătămate de a-1 lovi pe inculpat cu mâna in care avea celularul și o pereche de chei. Dincolo de aceste susțineri exagerate in parte se poate reține atît din depozițiile martorilor și precum și din susținerile inculpatului existența unui incident in parcarea de pe raza localității, concretizat prin lovirea de către inculpat a părții vătămate cu pumnul in zona feței, in urma căreia victima s-a dezechilibrat, a căzut pe carosabil lovindu-se cu capul, incident ce a fost generat de către partea vătămată care încă de la ieșirea din orașul Taa vut o atitudine necorespunzătoare prin manevrele făcute - ieșirea din stația fără să se asigure - a pus in primejdie desfășurarea circulației rutiere și a pasagerilor din microbuzul condus de inculpat, atitudine pe care a continuat să o păstreze și pe durata deplasării către mun. C-N, inclusiv in momentul in care a fost oprit pe raza localității de un echipaj al poliției rutiere și când a adresat injurii inculpatului.
Instanța a reținut starea de fapt mai sus descrisă pe baza interpretării coroborate cu declarațiile părților audiate in cauză.
S-a reținut astfel că susținerile inculpatului și a martorilor și in sensul existenței unei stări conflictuale intre părți, a existenței unei dispute verbale și a insultelor și injuriilor adresate de partea vătămată inculpatului sunt susținute și de declarațiile martorilor și, precum și ale părții vătămate, care nu contestă existența unui schimb de replici avută cu inculpatul, martorii care au relatat existența incidentului, a etapelor derulării acestuia, atitudinea victimei și reacția finală a inculpatului față de partea vătămată - a agresiunii exercitate de către inculpat asupra celuilalt conducător auto in parcarea din localitatea.
De asemenea, a reținut pe baza declarațiilor părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor audiați in cauză, persoane care au văzut direct incidentul, precum și pe baza concluziilor raportului de constatare medico-legală și a expertizei medico-legale, care atestă existența leziunilor la nivelul craniului părții vătămate, că inculpatul a lovit victima cu palma sau pumnul și ca urmare in raport direct cauzal partea vătămată a căzut pe un plan dur dezechilibrându-se, făcându-se dovada unei provocări provenite din partea părții vătămate.
Martorii și in depozițiile date in cursul derulării procesului penal constant au prezentat aceeași versiune, susținând că la data de 15.05.2007 au fost opriți in trafic la un control de rutină in timp ce se deplasau împreună cu autoturismul proprietatea firmei pe raza localității, oprire care a avut loc intr-o parcare pe marginea drumului, iar in timp ce așteptau restituirea actelor personale de către ofițerii de poliție, i-au văzut pe cei doi bărbați - inculpat și partea vătămată - aceste persoane fiind identificate de martori ca fiind șoferul dubitei respectiv șoferul tirului - venind dinspre autoturismul poliției discutând intre ei, ba mai mult, partea vătămată (conducătorul tirului) i-a adresat injurii celuilalt - inculpatului. Din declarațiile acestor martori rezultă faptul că etapele derulării incidentului au avut loc succesiv și anume inculpatul se afla deja in interiorul microbuzului cu intenția de a-și continua deplasarea, când a fost înjurat de victimă, astfel încât a coborât din dubită și i-a aplicat o lovitură cu pumnul victimei in față, incidentul având loc lângă autoturismul inculpatului, iar in urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ, de unde nu a mai reușit să se ridice, fiind scos pe spațiul cu ajutorul inculpatului, udat cu apă și cu toate că uneori dădea semne că își revine, totuși nu s-a mai ridicat din acel loc.
Pe de altă parte martorii și - (audierea acestuia din urmă in fața instanței nu a mai fost posibilă fiind aplicate prevederile art.327 alin.3 proc.penală declarația acestuia din urmărire penală urmând a fi avută in vedere de către instanță in strânsă coroborare cu restul probelor administrate direct, nemijlocit și contradictoriu de către instanță) erau pasageri in microbuzul condus de către inculpat și au prezentat încă din primele momente conflictul dintre părți și care a început de la ieșirea din localitatea T, atunci când partea vătămată nu a respectat regulile de circulație, creând teama inculpatului că s-ar fi putut produce un eveniment rutier cu consecințe tragice, cu atât mai mult cu cât se aflau in autovehicul persoane luate la ocazie, stare conflictuala ce a continuat. pe parcursul deplasării către C-N, când victima a avut o atitudine necorespunzătoare in trafic, finalizându-se cu oprirea in parcarea din localitatea, inițiativă luată de inculpat in scopul de a solicita intervenția organele de poliție pentru asigurarea siguranței circulației rutiere. Cei doi martori in esență relatează aceeași stare de fapt, existența stării conflictuale, a insultelor adresate inculpatului de către victimă și a ripostei acestuia prin aplicarea unei lovituri cu pumnul in zona feței de către inculpat părții vătămate, in urma căreia aceasta a căzut. Intr-o oarecare măsură susținerile acestor martori sunt exagerate, atunci când afirmă că victima a ridicat mâna pentru a-1 lovi pe inculpat, susținând astfel versiunea celui din urmă și incercând să acrediteze ideea potrivit căreia reacția inculpatului a fost una de apărare, susțineri care nu numai că sunt izolate, nefiind confirmate de probele administrate in cauză, ci dovedesc o atitudine părtinitoare față de inculpat, cei doi martori preferând să încerce a contura o stare de fapt contrară sub acest aspect, cele relatate fiind făcute pro cauza și fiind pline de subiectivism.
In aceeași ordine de idei se înscriu și declarațiile martorului, care deși nu a fost prezent in momentul agresiunii a aflat atât de la inculpat cât și de la partea vătămată ce anume s-a întâmplat, inculpatul recunoscând că a existat o stare conflictuala intre cei doi, că a lovit victima și că ii pare rău de cele întâmplate, apelând la martor pentru a realiza o împăcare cu partea vătămată și a nu ajunge la un eventual proces.
In final martora - concubina părții vătămate și - fratele patronului firmei la care era angajată partea vătămată - cunosc datele despre conflict și agresiune, indirect exclusiv din relatările victimei, fără a fi prezenți la locul și data la care a avut loc agresiunea. In mare cele ce sunt relatate de martori se coroborează cu restul probelor testimoniale administrate in cauză și anume in esență faptul că partea vătămată a fost lovită de către inculpat.
Așa cum am arătat in detaliu mai sus in acest sens sunt concludente declarațiile martorilor oculari, prin conținutul lor precis, prin concordanța elementelor cuprinse in depozițiile succesive ale acestora care au fost prezenți in momentul incidentului a agresiunii și ulterior acesteia in locul respectiv ceea ce conferă mai multă acuratețe reproducerii datelor și înlătură posibilitatea distorsionării acestora prin interacțiunea cu părțile in cauză, prezența nemijlocită a martorilor in contextul conflictului și imediat după aceea, cu o percepție adecvata a evenimentului, a derulării acestuia, datorită locului unde se aflau, de unde au avut o bună vizibilitate, aflându-se la o distanță foarte mică de acel loc, atenția sporită a acestora la situația existentă, armonizarea declarațiilor martorilor amintiți și cu concluziile actelor medicale, toate acestea formează convingerea că relatările acestor martori exprimă adevărul cu privire la incidentul a cărei victimă a fost și care se completează in mare parte cu depozițiile martorilor și, care in esență, înlăturând exagerările expuse, prezintă aceeași stare de fapt.
Cu toate că s-a solicitat și audierea in calitate de martori a agenților de poliție, a numitului și o deplasare la fața locului, instanța a respins probele solicitate, tocmai pe considerentul faptului că cei doi ofițeri de poliție deși au fost prezenți, datorită activității pe care o desfășurau nu au observat incidentul derulat ci numai finalitatea lui, teza probatorie fiind lămurită sub toate aspectele, iar audierea numitului, patronul firmei la care partea vătămată era angajată, pentru a se dovedi diurna la care era îndreptățita victima sa o primească in perioada imediat următoare daca nu se afla in concediu medical, nu se impune in contextul in care aspectul invocat s-a lămurit prin întocmirea unei adrese la fostul loc de muncă a părții vătămate cu conținutul solicitat la care societatea a trimis răspunsul, iar de pe alta parte deplasarea instanței la fața locului raportat la obiectul judecății nu este o probă utilă și pertinentă, neputând efectua o reconstituire a celor întâmplate.
Referitor la expertiza medico-legală efectuată in cauză atât apărătorul părții vătămate cât și al inculpatului au considerat că acele concluzii stabilite nu sunt cele reale, susținându-se de către apărătorul părții vătămate faptul potrivit căruia medicii au avut un interes in sensul de a-1 proteja pe inculpat, nefiind obiectivi, iar pentru aceste considerente a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale la IML Minovici De cealaltă parte, apărătorul inculpatului a solicitat la rândul său completarea acestui raport de expertiză in sensul de a fi avute in vedere de către medici declarațiile martorilor și anume leziunile produse victimei prin aplicarea de către inculpat a unei singure lovituri cu pumnul, mai precis diferențierea intre aceste leziuni și cele produse ca urmare a căderii părții vătămate pe carosabil.
In contextul celor invocate mai sus, instanța a apreciat ca irelevantă, inutilă atât încuviințarea efectuării unei noi expertize, cât și efectuarea unui supliment la cea existentă, reținând in argumentare următoarele considerente:
In primul rând susținerile părții vătămate prin avocat cu referire la obiectivitatea medicilor care au efectuat expertiza este lipsită de orice temei, simplele afirmații aduse la adresa personalului medical nu pot fi luate in considerare și să aibă drept consecință administrarea din nou a probei, aceasta cu atât mai mult cu cât in esență concluziile medicilor care au intocmit expertiza sunt identice cu cele anterioare, consemnate in raportul de constatare medico-legală, ambele statuând faptul că leziunile suferite au pus in primejdie viața victimei. In al doilea rând, partea vătămată a fost internată in unitățile de specialitate, examinată de către medici specialiști in scopul efectuării raportului de expertiză medico-legală, astfel incât imprejurările că acesta in prezent nu prezintă grad de invaliditate, că are capacitatea de muncă păstrată, că poate să-și desfășoare activitatea profesională s-au dedus ca urmare a investigațiilor făcute premergător intocmirii expertizei și nu după ceea ce exclusiv a relatat victima, ba mai mult, in lipsa unor alte acte medicale care să ateste ulterior actualei expertizări cazuri de agravare a stării de sănătate, efectuarea unei noi expertize bazată exclusiv pe susținerile singulare ale victimei nu conduc la obținerea unor alte concluzii contrare aceasta și in contextul in care sub aspect medical nu există diferențe, contradicții intre actele medicale depuse la dosarul cauzei. Nu mai departe in situația in care pe parcurs starea sănătății victimei se agravează, aceasta poate să-și valorifice in funcție de situația dată pe viitor dreptul său, promovând o noua acțiune civilă pe rolul instanțelor de judecată pentru pretențiile ce au luat naștere după solutionarea prezentului dosar.
In aceeași ordine de idei, un supliment la raportul de expertiză medico-legală in sensul celor solicitate de inculpat prin avocat, nu este util in cauză, atâta timp cât leziunile produse nu pot fi defalcate, agresiunea urmărită de către inculpat lovirea cu pumnul a produs consecințele rezultate din actele medicale, activitatea inculpatului fiind privită in ansamblul ei de la inceput până la consecințele produse și care sunt in raport de cauzalitate cu acțiunea de lovire.
Apărarea inculpatului potrivit căreia a săvârșit fapta in condițiile in care a fost provocat de partea vătămată au fost reținute de către instanță pentru următoarele considerente:
Potrivit art.73 lit.b penal constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Starea de provocare este incidență in speță, analiza stării psihice in care s-a aflat inculpatul este reflectată de probele administrate și de imprejurările in care a fost săvârșită fapta.
S-a dovedit că de la inceput partea vătămată prin modul in care a incălcat regulile de circulație i-a produs inculpatului o stare de emoție și apoi tot victima a continuat să aibă o atitudine șicanatoare față de inculpat, culminând cu insultarea acestuia înainte de momentul agresiunii, din declarațiile martorilor audiați rezultând că partea vătămată a făcut referiri la mama inculpatului, mai ales in condițiile in care aceasta era decedată afirmații care l-au afecta pe inculpat, săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări.
Dacă aceasta circumstanță legală atenuantă poate fi reținută, in schimb in speță nu ne aflăm in situația unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare prev. de art.44 penal, aceasta întrucât nu s-a dovedit existența unui atac caracteristic conținutului prev. de art 44. penal a părții vătămate raportat la inculpat, agresiunea exercitată de către inculpat nefiind o apărare in sensul textului de lege, atâta timp cât martorii obiectivi nu au relatat aspecte legate de faptul că victima ar fi încercat să-1 lovească pe inculpat, așa cum s-a încercat a se susține de agresor și chiar a accepta o astfel de ipoteză, simpla ridicare a mâinii nu constituie un atac care să pună in pericol grav valorile menționate in art.44 alin.2 penal, iar riposta inculpatului nu a fost proporțională cu gravitatea atacului, urmarea produsă prin așa-zisa apărare depășește proporționalitatea cu urmarea probabilă a atacului.
In al doilea rând, atât in practica judiciară cât și in literatura de specialitate s-a stabilit unanim opinia potrivit căreia in cazul actelor de amenințare, insultă, calomnie se consideră că nu poate fi vorba de un atac susceptibil de respingere pe căi de fapt prin comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, singura soluție fiind ca persoana care le-a comis să răspundă penal potrivit legii.
Prin urmare instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 penal sub aspectul laturii obiective există elementul material al producerii unor leziuni corporale produse prin lovire și care au pus in primejdie viața victimei, iar sub aspectul laturii subiective, există vinovăția sub forma intenției eventuale, inculpatul a acceptat producerea rezultatului.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din vătămate corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 penal cu aplic, art. 37 lit. b penal si art. 73 lit. b penal in infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.l penal cu aplic, art 37 lit. b penal si art.73 lit.b penal solicitată de către apărătorul inculpatului, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Există cea de-a treia formă de vinovăție praeterintenția atunci când o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav decât cel dorit, rezultat imputabil autorului cu titlu de culpă. Inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu palma, pumnul, aceasta s-a dezechilibrat, a căzut și a suferit leziuni craniene care i-au pus in primejdie viața. Astfel in această situație avem două forme de vinovăție suprapuse, o intenție directă cu privire la rezultatul dorit - lovirea - și o culpă cu privire la rezultatul mai grav efectiv produs - punerea in primejdie a vieții victimei. Trebuie subliniat in acest context faptul că pentru a fi in prezența praeterintenției este suficient ca acțiunea de bază să fie prevăzută de legea penală indiferent de gravitatea ei, un simplu act de violență susceptibil de incadrare in dispozițiile art. 180 alin.l penal va intra in structura praeterintenției in masura in care a cauzat un rezultat mai grav. Concluzionând, rezultatul mai grav putea fi prevăzut de către inculpat chiar dacă nu este acceptat, astfel incât el va răspunde pentru fapta a cărei rezultat este mai grav, respectiv prev. de art. 182 alin.2 penal vătămare corporală gravă.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:, rezoluție de inceperea urmăririi penale, proces-verbal de consemnare a denunțului oral, proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte intocmite de către lucrătorii din cadrul SPR, declarația părții vătămate, imputernicire avocațială, procese-verbale de citare a părții vătămate, raport de constatare medico-legală, fișă de cazier judiciar, declarația inculpatului, imputerniciri avocațiale, declarații martori, referat cu punere in mișcare a acțiunii penale, ordonanță de punere in mișcare a acțiunii penale, referat cu propunere de arestare preventivă, incheierea penală nr.48/C/A/2007, proces-verbal de prezentare a materialului, ordonanță de respingere a cererilor in probațiune.
In drept:
Fapta inculpatului care in data de 15.05.2007, pe raza localității, fiind provocat de partea vătămata a agresat-o fizic pe aceasta, aplicându-i o lovitură cu dosul palmei in zona capului, victima căzând pe carosabil și suferind leziuni vindecabile in 50-55 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea in primejdie a vieții victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 penal cu aplic. art. 73 lit. b penal si art 37 lit.b penal.
Din fișa de cazier judiciar al inculpatului rezultă că acesta a suferit două condamnări anterioare, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru fapte comise cu intenție, prima condamnare fiind aplicată prin nr.440/1993 a Judecătoriei Cluj -N, iar ultima prin nr. 168/22.04.1999 a Judecătoriei Cluj -N, inculpatul fiind arestat la data de 8.09.1998 și liberat condiționat la data de 8.08.2000 cu un rest de 576 zile inchisoare.
Întrucât fapta dedusă judecății in prezentul dosar a fost comisă de inculpat după împlinirea duratei pedepsei anterior aplicate, sunt incidente dispozițiile privitoare la recidiva mare postexecutorie potrivit art. 37 lit.b penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, urmările produse, acțiunea inculpatului punând in primejdie viața victimei, si care a fost salvată datorită intervenției prompte a cadrelor medicale, modul și mijloacele folosite, precum și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea in stare de recidivă, suferind anterior condamnări și care probează un comportament antisocial, comiterea prezentei fapte este dovadă că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul in considerarea cărora au fost aplicate, atitudinea inculpatului care a recunoscut fapta in materialitatea ei, dar prin versiunea adoptată a încercat să prezinte o altă stare de fapt ușor eronata in scopul inducerii in eroare a organelor judiciare, dar nu in ultimul rând împrejurarea potrivit căreia inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, aceasta constituind o circumstanță legală prev. de art.73 lit.b penal și care atenuează răspunderea penală potrivit prev. de art.76 lit.d penal și conduce la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Judecând in aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an inchisoare este in măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
In temeiul art.71 alin.2 penal pe durata executării pedepsei instanța de fond a interzis inculpatului ca și pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b penal pe durata prev. in art. 71 alin.2 penal.
Latura civilă:
In ceea ce privește pretențiile civile formulate in cauză de partea civilă, acestea s-au ridicat la suma de 6609 euro și 2582,69 lei cu dobândă legală de la data formulării cererii (22.11.2007 fila 25) și până la achitarea efectivă, precum și cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
In detaliu sumele de mai sus solicitate cu titlu de despăgubiri materiale constau in suma de 6600 euro câștigul nerealizat din diurna pe care ar fi primit-o de la locul de muncă pe perioada concediului medical 15.05.2007-17.11.2007, suma de 1759,58 lei suplimente nutritive, 393,45 lei medicamente, 185,76 lei transport taxi, 104 lei bilete, cartele telefon 139,9 lei și 9 euro.
Sub aspectul daunelor materiale prima instanța a constatat că partea civilă a justificat doar in parte cuantumul acestora și din această sumă dovedită partea civilă a fost îndreptățită la o despăgubire proporțională cu contribuția fiecăruia la comiterea faptei, a culpei pe care victima a avut-o la rândul său in producerea rezultatului și care a fost reținuta in proporție de 50% corelativ cu reținerea prevederilor art. 73 lit.b penal in favoarea inculpatului și a unei participații a acestuia de 50% la comiterea faptei și a urmărilor materiale produse.
Din inscrisurile depuse la dosar filele 28-48, precum și din depoziția martorei a reieșit faptul că partea civilă atât in timpul cât a fost internat cât și după externare a avut nevoie pentru insănătoșire de suplimente nutritive bogate in vitamine, fructe, legume, de medicamente, tratamentul și recomandările urmate fiind tăcute la prescripția medicilor și care s-au ridicat la suma de 2100 lei. Totodată, in perioada când victima a fost internata concubina sa numita s-a deplasat de 2 ori pe zi la spital, deplasări pe care le-a făcut cu mijloacele de transport in comun, iar după externare partea civilă s-a deplasat la spital cu taxiul pentru control de cca. 2 ori pe lună. Aceeași martoră declară că partea civilă in timpul internării a avut nevoie de cartele telefonice pentru a putea ține legătura cu familia, in sensul de a le comunica acestora dacă are nevoie de unele medicamente sau să le comunice starea sănătății. Prin actele depuse și probele testimoniale administrate partea civilă a dovedit suma de 2582,69 lei și 9 euro ca fiind cheltuită in legătură cu urmările agresiunii exercitată de către inculpat, dar acesteia i se cuvin corelativ cu reținerea scuzei provocării in sarcina inculpatului și a contribuției părților implicate in proporție de 50% fiecare la producerea urmărilor dar in același procent de 50% respectiv suma de 1291,25 lei și 4,5 euro.
Cu privire la diurna pe care partea civilă o solicită pentru perioada 15.05.2007 - 17.11.2007 din adresa nr.89/17.04.2008 a SC International Transport SRL reiese că partea civilă a fost angajata in cadrul firmei de la 3.01.2007 până la 21.01.2008, când i-a fost desfăcut contractul de muncă, iar autovehiculul pe care a lucrat partea civilă a mai efectuat
până la data lichidării un număr de 15 curse in mai 2007- ianuarie 2008. Analizând cuantumul diurnei in limita celor ce s-au solicitat in scris prin cererea de constituire parte civilă fila 25 dosar doar pentru perioada 15.05.2007-17.11.2007 instanța de fond a reținut faptul că victima ar fi
obținut pentru această perioadă suma totală de 3459 euro din care este indreptătit a primi de la inculpat 1/2 și anume 1729 euro.
In cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către IML C- Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.320/II/a/8 din 30.04.2008 partea vătămată prezenta ca urmare a leziunilor traumatice suferite la data de 15.05.2007 infirmitate temporară, leziunile suferite au pus in primejdie viața victimei, dar capacitatea de muncă este păstrată, existând posibilitatea desfășurării activității profesionale,
neavând nici un grad de invaliditate.
S-a stabilit de asemenea cu ocazia examinării faptul că victima prezintă o tulburare labil emoțională organică și o incapacitate adaptativă 45%, iar toate acestea se reflectă in suferința psihică și fizică a victimei care a fost supusă unor intervenții chirurgicale complexe și unui tratament recuperator de lungă durată, prezentând cefalee, mers dificil, hiperacuzie bilaterală urmând tratament vitaminic, neurotrop, antihipertensiv, neurometabolic, neurotimic, kinetoterapie cu o evoluție favorabilă a simptomatologiei, urmând a avea in continuare un regim de viață dependent de tratament medicamentos și controale periodice.
Toate efectele dezagreabile suportate de partea vătămată, teama cu care a rămas in urma agresiunii pierderea locului de muncă, stresul psihic resimțit de o persoană tânără in vârstă de 41, trebuie compensată prin acordarea unor daune morale, impunandu-se repararea in acest mod a prejudiciului resimțit, urmând a se stabili nivelul prejudiciului real incercat de partea vătămată și care să reflecte cât mai fidel suferința victimei, iar pe de altă parte să nu constituie un factor de imbogățire fără just temei in detrimentul inculpatului. In acest context instanța a apreciat că suma de 10.000 lei este in măsură a acoperi suferința și traumele de natură fizică și psihică suferite de partea civilă, fiind judicios și echilibrat cuantificată, suma retinad și in acest caz același criteriu de mai sus a proporției de 50% a fiecărei părți de producerea acestor urmări.
Aceleași reguli vor fi urmate și in cadrul acțiunii civile formulate in cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean și care s-a constituit parte civilă cu suma de 4407,69 lei cu majorări de intârziere incepând cu ziua următoare externării victimei, reprezentând cheltuieli cu internarea părții vătămate in perioada 15.05.2007 - 24.05.2007 Clinica Neurochirurgie, 24.05.2007 - 8.06.2007 Clinica Neurologie, pretenții care sunt intemeiate și justificate cu deconturile depuse la dosar, urmând a fi admise in limita a l/2 parte și anume suma de 2203,85 lei care i se poate imputa inculpatului.
In concluzie instanța de fond a admis in parte acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă și in temeiul art.14 proc.penală rap. la art.346 proc.penală combinat cu art.998-999.civil a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă după cum urmează (corelativ cu reținerea scuzei provocării in sarcina inculpatului): suma de 1729 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând diurna pe perioada 15.--17.11.2007 cu dobânda legală incepând cu data de 22.11.2007 și până la achitarea in intregime a debitului; suma de 1291,35 lei și 4,5 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune materiale (contravaloarea medicamentelor, alimentelor, transport taxi și, cartele telefonice) cu dobânda legală incepând cu data de 22.11.2007 și până la plata integrală a prejudiciului; suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța de fond a respins restul pretențiilor civile ca neintemeiate.
A admis in parte acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și in temeiul art.14 proc.penală rap. la art.346 proc.penală combinat cu art.998-999.civil și Lg.95/2006 modificată și completată prin OUG 72/2006 l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C in sumă de 2203, 85 lei cu majorările de intârziere aferente sumei, incepând cu prima zi următoare externării și până la achitarea integrală a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate in perioada 15.05.-24.05.2007 (Clinica Neurochirurgie) și 24.05-8.06.2007 (Clinica Neurologie( corelativ cu reținerea in sarcina inculpatului a scuzei provocării).
Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul solicitând în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că iar fi fost încălcat dreptul la apărare, cauza fiind soluționată doar în prezența unuia din cei doi avocați angajați, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit. pr.pe. apreciind că sunt incidente prev. art.44 al.3 pen.
Într-un alt subsidiar solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit. pr.pen. apreciind că lipsește latura obiectivă a infracțiunii, apreciind că leziunile care au pus în primejdie viața victimei, nu sunt urmarea directă a loviturii aplicate de inculpat.
Într-un alt subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu încadrarea juridică din dispozitivul sentinței, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.181 pen. cu reținerea de circumstanțe atenuante și achitarea în temeiul art.18 lit.b ind.1 pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative.
În apelul său, partea vătămată a solicitat să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai severă, iar în ceea ce privește latura civilă solicită să-i fie acordate în întregime sumele de bani fără ca acele sume să fie reduse în procente de câte 50 %.
Prin decizia penală nr.5/A din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosdarul nr-, în temeiul art. 379 pct.1, lit.b pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de inculpatul și de partea civilă, împotriva Sent.pen nr.493/12.06.2008 a Judecătoriei Cluj -
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. au fost obligați apelanții și la cheltuieli judiciare statului în sumă de câte 100 lei, fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
După cum s-a reținut pe parcursul întregului proces penal, inculpatul a comis această faptă în stare de recidivă, anterior suferind două condamnări pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență și proxenetism, însă această faptă de vătămare corporală a fost comisă fără nici un dubiu sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea părții vătămate, atât de conduita sa în trafic dar mai ales de injuriile adresate după ce partea vătămată a fost oprită de organele de poliție, la solicitarea inculpatului de a-l atenționa cu privire la conduita de pe șosea.
Tulburarea deosebită a fost determinată de cuvintele injurioase la adresa mamei inculpatului care nu mai era în viață, astfel că reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b pen. este justificată și ca urmare a acestui fapt și procentele de culpă in proporție de câte 50% pentru fiecare, respectiv inculpat și partea vătămată, sunt corect reținute, iar soluționarea laturii civile nu se putea face decât cu diminuarea sumelor de bani ce au fost acordate părții vătămate, conform procentelor de culpă, astfel că privit din acest punct de vedere apelul părții vătămate, se apreciază ca nefundat, corect au fost diminuate în procent de 50 % despăgubirile materiale și daunele morale.
Referitor la modalitatea de calcul a sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, nu s-au adus critici și cum sumele de bani ce au fost stabilite de instanță, se fundamentează pe probe indubitabile, necontestate de nici una din părți, apreciem că nu se impune a fi modificată latura civilă a cauzei.
Văzând conduita pe șosea a părții vătămate și aportul deosebit al acesteia în determinarea inculpatului de a comite infracțiunea de vătămare corpoprală gravă, aspecte ce rezultă din materialul probator aflat la dosar, chiar dacă inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă în stare de recidivă, considerăm că în ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară, dozând cuantumul pedepsei în funcție de pericolul social concret al faptei, luând în considerare împrejurările în care s-a comis fapta și cauzele care l-au determinat pe inculpat, cu alte cuvinte, s-au avut în vedere la individualizarea pedepsei, prev. art.52 și art.72 pr.pen. astfel că nefundamentat se privește apelul părții vătămate și cu privire la latura penală a cauzei, în speță neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
Asistența juridică reprezintă o garanție a dreptului la apărare al părților și în special, al învinuitului și inculpatului iar dezbaterile judiciare care constau în concluziile procurorului și părților din proces, personal ori prin apărători, asupra fondului cauzei penale, respectiv punctele lor de vedere asupra acțiunii penale și asupra acțiunii civile deduse judecății, au o importanță deosebită, deoarece disputa care ia naștere între acuzare și apărare creează premisa unei juste soluționări a cauzei.
Considerăm astfel, că într-o situație ca aceea invocată de inculpat, în sensul că la dezbaterea în fond a cauzei a fost prezent doar unul din cei doi apărători aleși ai inculpatului, cel de al doilea fiind internat în spital, iar din nefericire, nu la mult timp a decedat, iar fi fost încălcat inculpatului dreptul la apărare, o asemenea afirmație este nefundamentată, atât timp cât concluziile apărătorului au vizat toate aspectele legate de o apărare efectivă, chiar dacă respectiva apărare a fost asigurată doar de unul din cei doi apărători aleși, cel de al doilea fiind internat în spital.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că nu se impune desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe, inculpatului nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, așa cum este reglementat în legislația română și CEDO.
Susținerea inculpatului de achitarea sa în temeiul art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit. pr.pen. apreciind că sunt incidente prev. art.44 al.3 pen. - legitima apărare, este total nefundamentată.
Pentru a discuta despre depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, trebuie ca fapta inculpatului să fi fost necesară spre a înlătura un atac material, direct, imediat (iminent sau în curs de desfășurare) și injust, cu alte cuvinte trebuie să fie îndeplinite condițiile prev. de art.44 al.2 pen. iar cum în speță nu se poate discuta de existența unui atac material, direct, imediat și injust, nu vedem cum s-ar putea pune în discuție depășirea legitimei apărări, respectiv incidența prev. art.44 al.3 pen. și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit. pr.pen.
La fel de lipsită de argumente este și ideea lipsei laturii obiective a infracțiunii pe considerentul că leziunile care au pus în primejdie viața victimei, nu sunt o urmare directă a loviturii aplicate de inculpat, respectivele leziuni datorându-se căderii părții vătămate.
Chiar dacă leziunile care au pus în primejdie viața victimei s-au datorat căderii părții vătămate, atât timp cât căderea părții vătămate a fost determinată de lovitura aplicată cu mâna de către inculpat, rezultatul mai grav al faptei de lovire a putut fi prevăzut de inculpatul, între fapta de lovire săvârșită de inculpat și rezultatul produs existând legătură de cauzalitate, ca urmare nu ne aflăm în fața unei infracțiuni de vătămare corporală, prev. de art. 181.pen. ci în fața unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182.pen. considerente pentru care nu se poate pune în dicuție achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit. pr.pen. și nici schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și nici achitarea în temeiul art.18 lit.b ind.1 pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative, nu ne aflăm în fața unei fapte care nu prezintă pericol social al unei infracțiuni, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții victimei.
Celelalte aspecte referitoare la starea de fapt, încadrarea juridică și cheltuielile judiciare, s-a apreciat ca fiind soluționate corect de către prima instanță, fapt pentru care nu s-au oprit asupra acestora, apelul părții vătămate și al inculpatului vizând doar aspectele analizate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen legal, recurs inculpatul, criticând soluția dată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, în primă instanță i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că, deși avea angajați doi apărători, doar unul dintre aceștia a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei, respingându-se cererea de amânare formulată în cauză.
Apoi, inculpatul a solicitat curții să dea curs cererii sale de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire prev. de art.180 deoarece Cod Penal acțiunea sa s-a redus doar la o lovi o singură dată pe partea vătămată, aceasta a căzut la pământ iar consecințele mai grave se datorează acestei căderi.
Ca urmare a acestei cereri se solicită și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere faptul că, inculpatul a fost provocat de partea vătămată, chiar mai mult, inculpatul în declarația dată în fața instanței de recurs a arătat că a fost în legitimă apărare întrucât partea vătămată intenționa să-l lovească și acesta doar s-a apărat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu, precum și a analizei detaliate a acestuia, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care la data de 15.05.2007, pe raza localității, fiind provocat de partea vătămata a agresat-o fizic pe aceasta, aplicându-i o lovitură cu dosul palmei in zona capului, victima căzând pe carosabil și suferind leziuni vindecabile in 50-55 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea in primejdie a vieții victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 penal cu aplic. art. 73 lit. b penal si art 37 lit.b penal. starea de recidivă mare postexecutorie fiind corect reținută conform fișei de cazier judiciar depusă la dosar.
În ceea ce privește apărarea inculpatului la instanța de fond, se constată că este real faptul că acesta a fost asistat pe parcursul procesului penal de doi avocați și că în ședința publică când s-a trecut la dezbaterea în fond a cauzei, a lipsit din motive unul dintre apărătorii inculpatului, av. dar această absență nu echivalează cu lipsa apărării, atâta vreme cât în cauză celălalt apărător angajat de către inculpat a formulat concluzii și i-a făcut o apărare efectivă inculpatului.
Mai mult decât atât, inculpatul, prezent în fața instanței de recurs a arătat că prin lipsa apărătorului nu i-a fost creată nici o vătămare, că unica s-a nemulțumire se referă la faptul că i-a plătit avocatului onorarul și acesta a lipsit de la dezbateri.
Așa fiind, curtea apreciază că în speță este vorba de o nulitate relativă si având în vedere faptul că partea nu a făcut dovada unei vătămări a drepturilor sale procesuale, va constatata că cererea de constatare a acestei nulități este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice reiterate în fața curții, curtea constată că aceasta a fost corect respinsă de către instanța de fond argumentele acesteia fiind pertinente și legale.
În ceea ce privește reducerea cuantumului pedepsei stabilite în cauză, curtea constată că s-a făcut o corectă individualizare, cu respectarea dispozițiilor art.72 Cod Penal, cu reținerea ca circumstanță atenuantă a scuzei provocării, inculpatul comițând fapta într-o stare de tulburare provocată de atitudinea părții vătămate.
Cu toate acestea, nu se poate reține legitima apărare invocată de către inculpat, întrucât nu există probe că partea vătămată ar fi încercat să-l agreseze fizic pe acesta, de altfel declarația inculpatului nefiind susținută de celelalte probe administrate în cauză.
Mai mult decât atât, în cazul în care partea vătămată ar fi ridicat mâna asupra inculpatului cu scopul de a îl lovi, acesta ar fi trebuit să se apere lovind partea vătămată peste mâini și nu cum a procedat inculpatul, în concret, aplicându-i o lovitură peste cap.
De asemenea este important de reținut că inculpatul are o alură sportivă, practică un sport agresiv și anume kick boxing, ceea ce denotă faptul că acesta avea forță.
Față de cele de mai sus, curtea constată că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, astfel că, în baza art.385 ind. 15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariu parțial.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 decembrie 1957, în comuna, jud. C, domiciliat în C-N, str. -. - nr.2/55, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 5/A din 12 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariu parțial.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./23.04.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
