Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 05.01.2010

DECIZIA PENALĂ NR.205/

Ședința publică din data de 25.02.2010

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulată de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.129 din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent G asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea vătămată intimată - SRL și partea responsabilă civilmente - Albastră SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei date și rejudecând să se admită apelul formulat de inculpat, în sensul constatării retragerii plângerii introductive, dispunând încetarea procesului penal în baza art. 11 pct.2 lit.b, rap. la art. 10 lit.h Cod procedură penală, coroborat cu art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă. În susținerea celor solicitate arată că apelul declarat în cauză a fost apreciat greșit deoarece acesta privea doar faptul că instanța nu a luat act de retragerea plângerii formulată contra rezoluției procurorului, la dosar aflându-se procura specială prin care reprezentantul legal al părții vătămate avea împuternicire expresă pentru retragerea plângerii; că instanța a făcut o eroare de interpretare în sensul că infracțiunile prevăzute la art.215 Cod penal se pun în mișcare din oficiu, iar împăcarea părților nu are efect încetarea procesului penal, dar obiectul procesului îl constituie plângerea împotriva rezoluției procurorului în procedura prevăzută de art.278 al.1 Cod procedură penală.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat susținând că în că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod penal și respectiv art. 84 pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934 acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmărirea penală se exercită din oficiu, iar retragerea plângerii sau împăcarea părților nu au drept consecințe înlăturarea răspunderii penale. Pe de altă parte, instituția retragerii unei căi de atac este reglementată de art. 369 Cod procedură penală.

Inculpatul recurent se declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.36/18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr-, în baza art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; în baza art. 84 pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare; în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare; s-au aplicat prev. de art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal; în baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a luat act de renunțarea la cererea de constituire ca parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin încheierea nr. 77/13.11.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr- - ce reprezintă actul de inculpare, a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată SRL, a fost desființată ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 15.04.2008, dată de procuror în dosar nr. 458/P/2007 și ordonanța de respingere a plângerii nr. 151/II/2/2008 din data de 28.06.2008, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, cu privire la învinuitul G și a fost reținută cauza spre judecare.

În considerentele încheierii s-a reținut că învinuitul, în calitate de administrator al Albastră, a achiziționat carburanți și lubrifianți de la punctul de lucru din M Nouă al petentei, iar ca mijloace de plată, a emis un număr de 3 file CEC, care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont.

La data emiterii filelor CEC învinuitul nu a comunicat petentei că nu are disponibil în cont, ci a relatat acesteia că, deoarece nu are într-un singur cont suma totală de 27.000 lei, ci sume mai mici, va fi nevoie să emită trei astfel de file CEC.

În perioada 30.07.2007 - 30.07.2008, acesta se afla în interdicție bancară, după cum rezultă din somația de la fila 44 dosar de urmărire penală, iar faptele au gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, soluția de scoatere de sub urmărire penală fiind netemeinică.

Prima instanță a reținut că în perioada februarie-iulie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al părții responsabile civilmente Albastră SRL, a achiziționat mai multe produse petroliere de la partea civilă, pentru plata acestora emițând trei file CEC, respectiv fila CEC BG 308 nr. -/26.07.2007, în valoare de 10.000 lei, fila CEC BG 308 nr. -/06.08.2007, în valoare de 12.213 lei și fila CEC BG 308 nr. -/16.08.2007, în valoare de 5.000 lei, file CEC ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

Prima instanță a constatat că la data de 26.08.2007 - la care a fost emisă fila CEC BG 308 nr. -, inculpatul avea în contul bancar suma de 12,96 lei, situație cunoscută de inculpat, întrucât la data de 11 iulie 2007 retras din cont suma de 1.800 lei, iar societății SRL i-a fost plătită suma de 3.020 lei; lunar, inculpatului îi era comunicat un extras de cont bancar, având posibilitatea de a lua cunoștință de situația sa financiară.

Conform somației nr. 51.4/7878/30.07.2007, emisă de POST Centrală, în perioada 30.07.2007-30.07.2008, inculpatul se afla în interdicție bancară, ca urmare a refuzării la plată a filei CEC emisă la data de 26.07.2007; deși această somație i-a fost comunicată inculpatului, totuși acesta la data de 06 și 16.08.2007 a mai emis două file CEC, menționate anterior.

S-a reținut că în luna august, contul bancar al inculpatului a fost alimentat cu suma de 2.672,30 lei - sumă provenind de la SRL, iar la aceeași dată, inculpatul a retras din cont suma de 2.600 lei, iar la data de 14.08.2007, a retras suma de 250,00 lei, astfel inculpatul avea cunoștință atât de faptul că nu mai există în cont disponibilul necesar pentru a plăti filele CEC emis, cât și de faptul că se afla în interdicție bancară.

Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului, în sensul că a convenit cu părțile civile să lase filele CEC numai ca garanție, iar nu ca mijloc de plată, întrucât declarația sa nu s-a coroborat cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și.

Instanța a reținut intenția inculpatului de a induce în eroare partea civilă, fapt ce a rezultata și din atitudinea acestuia, care, deși avea posibilitatea de a acoperi prejudiciul, nu a făcut acest lucru decât după o perioadă mare de timp, după desființarea ordonanței prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, fapt pentru care l-a condamnat la pedepsele mai sus arătate.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite, precum și circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, dar cu reținerea de circumstanțe atenuante, ținând cont că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a depus diligențe în vederea recuperării prejudiciului și a avut o atitudine sinceră atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței.

Împotriva hotărârii judecătorești a declarat apel inculpatul G, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală. Părțile nu au administrat probe în cuprinsul căii de atac, iar apelul nu a fost motivat pe fond, ci doar la termenul de judecată din 30 noiembrie 2009 fost depusă la dosar declarația administratorului părții vătămate SRL -, autentificată la Notarul Public, declarație prin care administratorul intimatei părți vătămate Oaa rătat că înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului prin care i-a fost aplicată o amendă administrativă apelantului inculpat.

Tribunalul CSp rin decizia penală nr. 129 din 30.11.2009, pronunțată în dosar nr-, În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul formulat de apelantul-inculpat G, împotriva sentinței penale nr. 36/18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă.

Verificând sentința primei instanțe în raport de apelul formulat în cauză, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.

Judecătoria Moldova Nouă, după cum s-a arătat în detaliu mai sus, a făcut o analiză completă și temeinică a stării de fapt existentă în cauză, urmărind prin coroborarea tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, pe de o parte aflarea adevărului, iar pe de alta lămurirea cauzei sub toate aspectele, după cum impun disp. art. 62 Cod procedură penală. Fără a mai reveni asupra raționamentului instanței de fond, pe care instanța de apel și-l însușește, tribunalul s-a limitat să constate că ulterior stabilirii stării de fapt, a fost făcută o corectă individualizare juridică a infracțiunilor existente, fiind stabilite de asemenea în mod optim pedepsele necesare pentru atingerea scopului preventiv educativ, aplicându-se de asemenea dispozițiile regulamentare care stipulează contopirea necesară în cazul pluralității de infracțiuni.

În altă ordine de idei, sunt nefondate și chiar inadmisibile atât cerințele apărătorului inculpatului apelant, cât și cele ale procurorului de ședință, privind consecințele retragerii plângerii împotriva soluției procurorului efectuată de reprezentantul părții vătămate, pe de o parte pentru că această plângere în nici un caz nu poate fi echivalată cu o plângere prealabilă, iar pe de altă parte cu atât mai puțin ar putea primi semnificația retragerii unei căi de atac.

În acest sens, instanța de control judiciar a notat pe de o parte faptul că instituția plângerii prealabile este reglementată în Capitolul VIII din Secțiunea VII Titlul I Cod procedură penală (art. 279-286²), în vreme ce instituția plângerii împotriva rezoluției procurorului este reglementată de un capitol anterior din aceeași secțiune și același titlu, respectiv Capitolul VII (art. 275-278¹.C.P.P.). Cele două instituții sunt complet distincte, fiind de notat în plus aspectul esențial că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod penal și respectiv art. 84 pct. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934 acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea plângerii sau împăcarea părților nu au drept consecințe înlăturarea răspunderii penale. Pe de altă parte, instituția retragerii unei căi de atac - în speță apelul - este reglementată de art. 369 Cod procedură penală, în acest text de lege fiind menționat în detaliu momentul până la care se poate îndeplini acest act de dispoziție, cei care pot proceda la respectivul act, formalitatea prin care se poate efectua operațiunea juridică respectivă și alte chestiuni procedurale obligatorii. Ori, în cauză, nu este îndeplinită nici una dintre respectivele cerințe, mai mult, reprezentantul apelantului declarând expres că nu dorește să-și retragă calea de atac formulată.

În acest context, instanța de apel a procedat - după cum s-a arătat mai devreme - la examinarea pe fond a căii de atac formulată și a procedat în acord cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingând ca nefondat apelul formulat de apelantul-inculpat G împotriva sentinței penale nr. 36/18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă.

Împotriva deciziei penale nr.129 din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul G, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 5.01.2010.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul solicită ca instanța să ia act de retragerea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului, la dosar aflându-se procura specială prin care reprezentantul legal al părții vătămate avea împuternicire expresă pentru retragerea plângerii, că instanța a făcut o eroare de interpretare în sensul că infracțiunile prevăzute la art.215 penal se pun în mișcare din oficiu, iar împăcarea părților nu are efect încetarea procesului penal, dar obiectul procesului îl constituie plângerea împotriva rezoluției procurorului în procedura prevăzută de art.278 al.1 pr.pen, făcându-se abstracție de decizia dată în recursul în interesul legii nr.27/2008.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile speței de față.

Prin încheierea de ședință din 13.11.2008 Judecătoria Moldova Nouăa admis plângerea formulată de partea vătămată - SRL O, a desființat ordonanța de scoatere de sub urmărire din data de 15.04.2008 dată în dosarul nr.458/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă și a reținut cauza spre soluționare. Prin urmare, potrivit art.278/1 alin. 9.pr.pen. încheierea prin care instanța de judecată a admis plângerea devine actul de sesizare al instanței. Din acest moment procesual, procesul penal nu se mai află în procedura reglementată de art.278/1 pr.pen, intervenind principiul oficialității procesului penal care obligă instanța de judecată la administrarea probelor atât în apărarea cât și în acuzarea inculpatului care devine subiect activ al infracțiunii. Procedura reglementată de art.278/1 pr.pen a luat sfârșit prin pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute de art.278/1 al.8 pr.pen. ceea ce s-a întâmplat prin admiterea plângerii și desființarea ordonanței atacate, procesul penal urmând de aici regulile de la judecata în primă instanță. Dreptul părții de a-și retrage plângerea formulată în condițiile art.278/1 pr.pen subzistă, prin urmare, până la data de 13.11.2008, moment de la care titularul acțiunii penale a devenit statul. Raportându-ne la infracțiunile pentru care s-au desfășurat cercetări penale în cauză-art.215 penal și art.84 din legea59/1934 se observă că este vorba despre infracțiuni pentru care urmărirea penală se exercită din oficiu, iar retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților nu este de natură să producă efecte juridice. Evident că decizia instanței supreme nr. 27 din 2 iunie 2008 recunoaște posibilitatea retragerii plângerii formulate în temeiul art.278/1 pr.pen. situație în care instanța de judecată va lua act de această manifestare de voință, dar această retragere poate produce efecte juridice până în momentul în care instanța de judecată s-a pronunțat prin încheierea penală prin care a admis plângerea în temeiul art.278/1 alin. 8 lit. C pr.pen. moment de la care voința părții este lipsită de efecte juridice. A aprecia altfel înseamnă a transforma instituția reglementată de art.278/1 pr.pen într-o modalitatea exclusivă de a da satisfacție intereselor materiale ale părții vătămate, care după atingerea scopului urmărit-repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să poată pune capăt procesului penal ce vizează o infracțiune urmărită din oficiu de către organele de urmărire penală, ceea ce este inadmisibil și contrar scopului procesului penal care are ca obiectiv,potrivit art.1 pr.pen. constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni. penală nu se poate reduce la recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate prin săvârșirea unei infracțiuni, procesul penal urmând a contribui la apărarea ordinii juridice încălcate prin comiterea faptei și asigurarea prevenției speciale prin aplicarea unei pedepse inculpatului raportat la gradul de pericol social al faptei comise și cu luarea în considerare și a celorlalte criterii generale prevăzute de art.72 penal.

Având în vederea că motivul de recurs analizat a fost singurul invocat de către recurent în motivarea demersului său și în lipsa identificării unor motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 al.3 pr.pen. Curtea în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.129/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.129/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 25.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 14.03.2010

Tehnored.

2ex/14.03.201

Prima inst. -Jud. M Nouă

Inst. apel;, -Trib. C