Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 226/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.573/A/30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3301/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat și avocat, avocatul ales al părților civile și -, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 22.04.2008 inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar motivele de recurs.
Apărătorii aleși ai părților și reprezentanta Parchetului arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului peste termen, formulat în temeiul art. 385 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la dispozițiile art. 363-365 Cod procedură penală. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 al. 1 Cod procedură penală, și anume, inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată, precum și la pronunțarea hotărârilor iar declarația de recurs a fost înaintată nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării. Mai arată că inculpatul de îndată ce a aflat că a suferit o condamnare privativă de libertate a revenit în țară și s-a predat de bunăvoie autorităților românești. În perioada septembrie 2002 - februarie 2008 inculpatul a locuit în Spania, unde a obținut o rezidență, acesta niciodată nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată. Prin urmare, acesta nu a avut cunoștință nici de judecată, nici de hotărârea pronunțată, fiind reprezentat de către un avocat din oficiu atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel. Pentru aceste motive apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru repunerea în termenul de recurs.
În dezbaterea recursului pe fond solicită admiterea acestuia și casarea hotărârilor atacate. În principal solicită pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală cu privire la infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna părților vătămate și și de achitare în temeiul art. 11pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna părții vătămate SC XXI SRL Pune aceleași concluzii de achitare a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și instigare la infracțiunea de fals în declarații, conform prevederilor art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, invocă dispozițiile art. 383 Cod procedură penală și având în vedere că decizia Tribunalului Hunedoara este total nemotivată cu privire la faptele la care face referire, această instanță procedând la modificarea sentinței instanței de fond fără a efectua o descriere faptică a împrejurărilor și a actelor materiale exercitate de inculpat, solicită casarea hotărârii pronunțate cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna părților vătămate și precizează că inculpatul nu a avut niciodată intenția de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la acea mașină, pentru că nu există nici măcar un act sub semnătură privată care să se fi încheiat între părți, existând doar o înțelegere verbală între părți prin care inculpatul s-a obligat să înmatriculeze autoturismul vândut acestora. Învinuirea adusă că inculpatul a folosit în tranzacție ca mijloace frauduloase certificatul TARGA și asigurarea internațională carte știind că sunt false este o învinuire și nejustificată având în vedere faptul că la momentul respectiv acesta nu știa că acestea sunt false. Menționează că inculpatul a achiziționat personal autoturismul pentru nevoi personale contra sumei de 9.000 mărci germane și a circulat cu acest autoturism mai bine de o lună de zile, când la insistențele părții vătămate a căzut de acord să îl vândă cu suma de 5.000 DM și un autoturism evaluat la suma de 3.000 DM. În privința obținerii numerelor de înmatriculare arată că partea vătămată a fost cea care s-a deplasat la sediul IPJ H în vederea obținerii numărului de înmatriculare.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune de înșelăciune reținută a fi comisă în dauna părții vătămate fostă SC Proiect solicită a se pronunța o soluție de achitare. Arată că după ce autoturismul a fost predat inculpatului de bunăvoie de către partea vătămată cu recomandarea de a le restitui banii, acesta a încercat în mod firesc să-l valorifice, înstrăinând autoturismul către partea vătămată SC Proiect SRL iar cu avansul de 100 mil. lei împreună cu actul încheiat cu aceasta inculpatul s-a deplasat la partea vătămată pentru a-i înmâna acești bani dar a fost refuzat categoric. Mai arată că inculpatul nu a redactat nici un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a autoturismului între și, acestea fiind în prealabil redactate.
Pentru aceste considerente solicită achitarea inculpatului.
Apărătorul ales al părților civile și, avocat, solicită ca prin decizia ce se va pronunța să fie respins recursul declarat de inculpatul în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
- în primul rând arată că, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 1 alin. 4 Cod procedură penală, persoanele care nu au declarat apel împotriva unei sentințe penale, pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel doar dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință numai cu privire la această modificare;
- în al doilea rând, solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 10 pct. 1 Cod procedură penală recursul trebuie motivat iar potrivit pct. 2 al aceluiași articol motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Cum în speță recursul nu a fost motivat înăuntrul termenului prevăzut de art. 385 ind. 10 alin. 2 Cod procedură penală, rezultă că în cadrul prezentului recurs se pot lua în considerare doar cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.
Arată că sunt nefondate criticile aduse de inculpat cu privire la faptul că în mod greșit s-a reținut infracțiunea de înșelăciune față de părțile vătămate. Arată că în speță este vorba de o convenție mobiliară astfel că, trebuie doar să existe o convenție de vânzare-cumpărare privind înțelegerea asupra bunului și prețului. Precizează că la momentul încheierii convenției părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpat care a prezentat acte care au creat impresia că acesta a dobândit în mod legal autoturismul.
Cu privire la subsidiarul recursului arată că acest motiv de recurs nu poate fi invocat din oficiu iar recursul inculpatului nu a fost motivat în termen legal, astfel că acest motiv de recurs nici nu poate fi examinat. Dincolo de acest aspect arată că susținerea inculpatului că decizia instanței de apel ar fi nemotivată este nefondată, precizând că instanța de apel a răspuns criticilor aduse.
Apărătoarea părților civile depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului peste termen formulat de inculpat, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, apreciind că în speță este incident art. 389 ind. 9 pct. 21 Cod procedură penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1413/2003 a Judecătoriei Deva, s-a dispus condamnarea inculpatului la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2,3 Cod penal (parte vătămată SC Proiect SRL D);
- 6 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru instigare la fals în declarații, prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa de 10 luni închisoare este grațiată în întregime și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OG18/2003 și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele negrațiate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 și 71 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. b Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal (părți vătămate și ).
Acțiunea civilă a acestora a fost lăsată nesoluționată și s-a respins cererea acestora cu privire la aplicarea sechestrului asigurător.
Totodată s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 130.000.000 lei despăgubiri către partea civilă SC XXI SRL
Partea civilă SC XXI SRL Daf ost obligată să predea inculpatului autoturismul marca Audi 80 an construcție 1984 culoare metalizat cu seria sașiului nr. W AU - și serie motor -.
Potrivit art. 163 și urm. Cod procedură penală s-a instituit sechestrul asigurător asupra autoturismului mai sus menționat pentru garantarea creanței de 130 mil. lei în favoarea părții civile SC XXI SRL
Au fost anulate contractele false aflate la filele 58-60 din dosarul de urmărire penală, precum și documentul Targa seria - și cartea seria -.
Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare din care 400.000 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
S-a motivat că inculpatul a cumpărat în septembrie de la din T un autoturism marca Audi 80, împrejurare în care a primit și actele mașinii.
În octombrie 2000, între inculpat și partea vătămată a intervenit o convenție, prin care acesta primea autoturismul Audi în schimbul unui autoturism Ford Escort plus 25.000.000 lei, 75 DM cu obligația inculpatului de a se ocupa de formlitățile de vămuire și înmatriculare.
Partea vătămată a dat inculpatului un act de împuternicire redactat pe calculator, pe care l-a primit înapoi după circa o săptămână, în fotocopie, purtând pe verso o încheiere de autentificare din care rezultă că proprietarul ar fi împuternicit pe și să conducă autoturismul Audi 80.
La cererea acestei părți vătămate, inculpatul s-a ocupat de obținerea, în mod repetat, de numere provizorii de circulație, în acest sens întocmind în fals mai multe contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată între proprietarul mașinii și partea vătămată în prima Jaa nului 2000, prin intermediul unor persoane din A și din C, pe care i-a determinat, contra unor sume de bani, să facă declarații false în fața lucrătorilor de la serviciul de evidență informatizată a persoanelor, obținând de 5 ori înmatricularea provizorie a autoturismului în județele respective.
Partea vătămată a dat pașaportul său inculpatului iar acesta a reușit, cu ajutorul unor persoane, pe baza actelor false, aplicarea ștampilelor de ieșire și intrare în țară, consecutiv tranzitului vamal realizat în mod fraudulos, inculpatul a obținut și declarația vamală în mod fraudulos, pe rolul instanței de apel aflându-se și litigiul dintre partea vătămată și autorități.
În cele din urmă, partea vătămată văzând că autoturismul nu poate fi înscris pe numele său, l-a restituit inculpatului, solicitându-i banii predați pe el.
Prima instanță a conchis, pe baza celor mai sus arătate, că acțiunile inculpatului nu pot angaja răspunderea penală pentru infracțiunea de înșelăciune, astfel că a dispus achitarea, motivând că raporturile juridice dintre cele două părți sunt de natură civilă.
Primind autoturismul, inculpatul l-a vândut în 31 mai 2001 părții vătămate SC Proiect SRL D, în prezent, SC XXI D, contra sumei de 100.000.000 lei.
La aplicarea pedepselor s-au avut în vedere toate criticile generale de individualizare, precum și faptul că inculpatul avea antecedente penale, astfel că s-a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenție, constatându-se că instigarea la infracțiunea de fals în declarații a fost grațiată.
În ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost rezolvată prin restabilirea situației anterioare, așa cum s-a arătat pe larg în dispozitivul sentinței instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și părțile vătămate și civile și.
Prin decizia penală nr. 573/A/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3301/2004 s-au admis apelurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 1413/2003 pronunțată de Judecătoria Deva pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a desființat parțial sentința atacat, cu consecința condamnării inculpatului la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, faptă săvârșită împotriva părților vătămate și.
S-a dispus aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, în sarcina inculpatului și cu privire la cele 4 pedepse aplicate acestuia prin sentința atacată, pedepse care au fost menținute.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, modificată cu privire la grațierea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că pedepsele de:
- 3 ani închisoare aplicată în baza art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (două pedepse);
- 6 luni închisoare aplicată în baza art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal;
- 6 luni închisoare aplicată în baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal;
- 10 luni închisoare aplicată în baza art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal sunt concurente cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal prin sentința penală nr. 843/2003 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin neapelare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele arătate mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în total, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-au respins cererile părților civile apelante și privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca Audi 80 model B4, an construcție 1994, culoare metalizat, seria șasiu W AU 0102, serie motor -.
S-a anulat contractul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul de urmărire penală la fila 68.
S-a înlăturat obligarea părții civile SC XXI SRL D la predarea către inculpat a autoturismului mai sus arătat și s-a lăsat acest autoturism în custodie acestei părți civile.
S-a înlăturat anularea documentului Targa seria - - și a asigurării carte seria -.
S-a menținut în rest sentința atacată.
S-a respins cererile părților civile apelante privind cheltuielile judiciare în apel.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, din care 400.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, aceasta fiind descrisă pe larg atât în sentința atacată, cât și în decizie, anterior.
Încadrarea juridică a faptelor a fost legală, însă în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunile inculpatului în raport cu părțile vătămate și se înscriu în sfera dreptului civil, când din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că aceste acțiuni se înscriu în sfera dreptului penal și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în condițiile art. 215 al.1,2,3 Cod penal.
De asemenea, prima instanță a omis să rețină starea de recidivă post executorie a inculpatului față de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 615/1995 a Judecătoriei Deva, astfel că prin decizia pronunțată s-a reținut starea de recidivă mai sus arătată față de toate condamnările inculpatului din sentința atacată.
Totodată, față de reținerea stării de recidivă post executorie, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor Decretului de grațiere cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Totodată, prima instanță trebuia să constate că pedepsele din sentința atacată sunt concurente cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 134/2003 a Judecătoriei Deva.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs peste termen condamnatul.
În motivarea recursului inculpatul a susținut că a lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțarea apelului și a declarat recurs în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei. De asemenea, inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna părților vătămate și și SC XXI SRL D, iar pentru celelalte infracțiuni s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, considerând că nu este întrunit conținutul constitutiv pentru aceste infracțiuni.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 9 și pct. 18 Cod procedură penală.
Recursul peste termen constituie mijlocul procesual prin care se creează posibilitatea supunerii hotărârii primei instanțe sau instanței de apel controlului instanței de recurs în ipoteza nedeclarării recursului în termen de către partea care nu a luat cunoștință de judecată și nici de hotărârea pronunțată.
În cauză sunt îndeplinite condițiile art. 3853alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 363-365 Cod procedură penală deoarece inculpatul a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțarea apelului, iar recursul a fost declarat în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Din perspectiva cazului prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, verificând temeinicia criticii formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate, din următoarele considerente:
Instanța de apel nu a motivat hotărârea de condamnare a inculpatului pentru fapta de înșelăciune în dauna părților vătămate și, sub aspectul arătării temeiurilor de fapt și de drept, de natură a convinge despre legalitatea și justețea soluției adoptate.
Nemotivarea și motivarea insuficientă reprezintă motiv de casare, deoarece statul de drept nu acceptă pronunțarea unei hotărâri discreționare, iar din perspectiva jurisprudenței CEDO, existând două hotărâri contrare, de condamnare în prima instanță și de achitare în apel, nu se poate accepta o motivare prin alipire.
Deoarece prin acceptarea acestui motiv de casare se impune casarea cu trimitere, devine inutilă examinarea criticilor referitoare la art. 3859alin.1 pct. 18 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală, instanța va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală atacată și va dispune rejudecarea de către Tribunalul Hunedoara.
Ca o consecință a deciziei penale pronunțate de instanța de apel, instanța de recurs va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 573/A/30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 3301/2004.
Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Hunedoara.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 1649/2003 emis de Judecătoria Deva la 11.01.2005.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./07.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
