Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 249/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2557/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 249/R
Ședința publică de la data de 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 866 din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește: recurentul revizuient pentru care se prezintă avocat desemnat din oficiu cu delegație depusă la fila 20 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că s-a atașat dosarul de fond. Totodată, se aduce la cunoștință că unul dintre membrii completului de judecată a formulat cerere de abținere care însă a fost respinsă.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul revizuient, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauză și rejudecând în fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosar.
Astfel, apreciază, în raport de cele învederate de revizuientul recurent în cererea scrisă, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin.1 lit. b Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de către revizuient, ca fiind nefondat, în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în temeiul art. 399 și 397 Cod procedură penală în vederea efectuării actelor de cercetare obligatorii în cazul unei cereri de revizuire și în vederea unei legale sesizări a instanței ulterior.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că, prin sentința penală nr. 86608.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în temeiul art. 397 din Codul d e procedură penală, cererea de revizuire formulată de petentul a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea actelor de cercetare.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență că, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat vizează revizuirea sentinței de condamnare,suspendarea executării hotărârii și rejudecarea cauzei.
S-a reținut că, prin sentința penală nr. 331 din 13 august 1998 pronunțată de Tribunalul București, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.l și 3 Cod penal, a infr. prev. de art.282 Cod penal și uz de fals prev. de art.290 Cod penal. Hotărârea a fost modificată prin decizia penală nr.208/06.05.1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI, în sensul că s-a decis ca acesta să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 Cod penal. înalta Curte de Casație și Justiție, prin două decizii penale succesive, nr. 1682/28.03.2001 și nr.1838/10.04.2003, urmare a admiterii recursurilor parchetului și inculpatului, a făcut aplicarea dispozițiilor art.124 Cod penal și a dispus ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pentru infracțiunile pentru care nu a operat prescripția răspunderii penale.
În fapt, prin cererile formulate petentul motivează că nu există probe materiale a infracțiunii prevăzute de art.282 Cod penal, că martorul a revenit asupra depoziției date în cursul urmăririi penale, iar soluția de condamnare se bazează pe depoziția acestui martor unic. De asemenea, s-a arătat, că la dosar nu există nicio expertiză care să dovedească falsificarea instrumentelor de plată, concluzionând că instanțele care au soluționat pricina în fond, apel și recurs sunt vădit nelegale și netemeinice. în drept, a invocat dispozițiile art.394 pct.l lit. a, b, c și d Cod procedură penală.
Față de dispozițiile art.397 Cod pr.pen. și art.399 Cod pr.pen. potrivit cărora, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, ce urmează a efectua cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, urmând să înainteze întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente, Tribunalul a constatat că în cauză lipsesc concluziile procurorului astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.397 Cod pr. pen. urmează a trimite cererea de revizuire Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea actelor de cercetare.
Față de dispozițiile art.397 și art. 339 din Codul d e procedură penală, Tribunalul a apreciat că, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza pe fond,care urmează să efectueze cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire și să înainteze materialul întocmit împreună cu concluziile sale instanței competente, astfel că, a dispus trimiterea cererii la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, recurentul-condamnat, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei trimiteri de către instanța de fond a cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea prin încheierea din 09.02.2010 a respins ca neîntemeiată cererea de abținere formulată în cauză de d-na judecător, recursul fiind judecat de completul învestit inițial, în aceiași compunere.
Examinând actele dosarului și sentința recurată prin prisma criticilor invocate de parte, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 721din 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, cererea condamnatului, de reconstituire a încheierii din 10.11.2005 pronunțată de pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- (conexat la dos. Nr- al Tribunalului București - Secția I Penală, soluționat definitiv la 02.07.2007 prin Decizia nr. 3565 Înaltei Curți de Casație și Justiție) și, s-a disjuns cererea de revizuire formulată de petentul condamnat formându-se dosarul nr-.
Curtea, reține ca și Tribunalul că, prin cererea de revizuire formulată, petentul condamnat a solicitat revizuirea nr. 331 din 13 august 1998 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și justiție nr. 1838/10.04.2003), prin care acesta a fost condamnat al o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru faptele pentru care nu a intervenit prescripția răspunderii penale. Motivele de revizuire invocate au fost circumscrise dispozițiilor art. 394 pct.1 lit. a,b,c și d din Codul d e procedură penală, respectiv, inexistența unor probe materiale a infracțiunii prev. de art. 282 Cod penal, schimbarea depoziției unicului martor, dată în faza de urmărire penală și pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 397 alin. 1 din Codul d e procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului parchetului corespunzător instanței care a judecat cauza în primă instanță (în speță Tribunalul București ), iar în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 5 din Codul d e procedură penală, după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întreg materialul împreună cu concluziile sale instanței competente.
Din economia textelor de lege menționate rezultă că, actul de sesizare a instanței competente a judeca cererea de revizuire este actul procesual în care sunt consemnate concluziile procurorului cu privire la temeinicia cererii de revizuire, cât și motivarea concluziilor sale.
Odată cu acest act, procurorul este obligat să înainteze instanței competente întreg materialul întocmit, cererea de revizuire, cercetările efectuate de acesta și dosarul de fond.
Astfel, Curtea apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire în mod corect a dispus trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul București întrucât dispozițiile relative cu privire la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute (art. 197 alin 2 din Codul d e procedură penală) iar în cauză lipsea tocmai actul de sesizare întocmit de procuror.
Pentru aceste considerente, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate de petentul și le respinge, iar în temeiul art. 38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere că recurentul revizuient se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 191 alin. 2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.886 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IP enală.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex./12.02.2010
Jud. fond. /Trib. B
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
