Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 16128/3/2005
1587/2009
DECIZIA PENALĂ NR.271/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.12.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, și sentinței penale nr.469 F/11.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -SECȚIA I PENALĂ în dosarul nr. 2429/2005.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 18.11.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, în temeiul disp.art.306 Cpp, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 25.11.2009, 2.12.2009, 9.12.2009, 16.12.2009 și, respectiv 21.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.469/F din 11.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală în fond după casare s-a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev.de art.248 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev.de art.249 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.249 alin.1 și 2 Cod penal.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev.de art.249 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.249 alin.1 și 2 Cod penal.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev.de art.248 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.249 alin.1 și 2 Cod penal.
În baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a și alin.2 Cod penal și art.76 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul de pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.71-64 lit.c Cod penal.
Conform art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art.357 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin. final Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.c Cod penal pe durata termenului de încercare.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.246 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală au fost achitați inculpații și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.249 alin.1 și 2 Cod penal.
Conform art.14 și 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SRL și Co SRL - SRL la plata sumei de 5.517.278,86 USD (respectiv echivalentul în lei la data efectuării plății), din care 2.501.004,88 USD prejudiciu efectiv (valoarea creanței forfetate, respectiv scontate și neîncasate) și 3.016.273,98 USD dobândă, în favoarea părții civile Bank.
Au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanțele din 7.01.2000 și respectiv 7.02.2000 asupra bunurilor inculpaților și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând materialul probator administrat, a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada septembrie 1998 - martie 1999 Banca Agricolă SA a efectuat o serie de operațiuni de scontare și forfetare prin incasso documentar în favoarea unor clienți persoane juridice, între care Co SRL și Co SRL.
Aceasta constituia o activitate nouă în bancă, astfel că s-au emis "Norme de lucru privind operațiuni de scontare, forfetare și avalizare", aprobate la 6.07.1998 și completate în luna septembrie a aceluiași an.
În baza acestora, Banca Agricolă SA a încheiat 11 convenții de forfetare cu Co SRL, cu o valoare totală de 2.479.335,60 USD, care au rămas nefinalizate, adică neîncasate.
La data de 14.01.1999, banca exportatorului, " du Caire" a atenționat că operațiunile inițiate de Co SRL ca ordonator de incasso nu decurg normal, importatorul neprezentându-se pentru ridicarea documentelor și plata lor.
Documentele trimise pentru încasare la banca egipteană au fost restituite după trecerea termenului de decontare de 60 de zile, conform uzanțelor internaționale, întrucât clientul extern, importatorul, nu s-a prezentat să ridice marfa și să efectueze plata.
La rândul său, Banca Agricolă SA - Sucursala municipiului B, a restituit clientului Co SRL documentele comerciale referitoare la aceste forfetări prin incasso.
Comisionul nu a fost încasat iar actele nu au fost ridicate de la Banca Agricolă SA - Sucursala municipiului
S-a reținut de către tribunal că sumele totale neîncasate de Banca Agricolă SA în urma nefinalizării convențiilor de forfetare a unor creanțe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 USD cu clientul Co SRL, derulate pe relația și 21.669,28 USD, conform convenției de scontare nr.551 din 23.03.1999, diferență rămasă de încasat de la clientul Co SRL.
Referitor la aceste operațiuni comerciale, prin rechizitoriu inculpații au fost acuzați după cum urmează:
-, pentru că în calitate de director al Direcției de Operațiuni din cadrul Băncii Agricole SA și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că a semnat 15 convenții de scontare-forfetare cu CO SRL și cu Co SRL, fără existența unei documentații aferente complete și a urgentat încheierea lor cu creditarea anterioară a contului clientului.
- și pentru că în calitate de șef al Serviciului - și respectiv de consilier bancar în cadrul acesteia, și-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacțiilor, fără documentația solicitată de normele Băncii Agricole, admițând încheierea tranzacțiilor de scontare-forfetare cu Co SRL și Co SRL, pe baza unei documentații incomplete.
-, pentru că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al Co SRL și Co SRL, a indus în eroare reprezentanții Băncii Agricole SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de fortetare în cadrul operațiunilor de export pe relația și a scontării sumei de 45.000 USD, trasă de SRL, emisă la 22.03.1999. S-a mai susținut în rechizitoriu, că după ce din data de 17.02.1999 a pierdut calitatea de administrator al societăților, a încheiat în continuare 4 convenții de forfetare.
În ceea ce îi privește pe cei trei funcționari bancari inculpați în cauză, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că deși în activitățile derulate de ei în exercitarea atribuțiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudiciul produs părții civile nu este rezultatul acestora.
Astfel, tribunalul a apreciat că în contextul modificării Normelor de lucru menționate și acceptării unor bilete la ordin "în alb", măsuri dispuse de conducerea executivă a băncii și Comitetului de coordonare al restructurării, succesul operațiunilor depindea exclusiv de buna-credință a clientului (în speță Co SRL și Co SRL) în îndeplinirea obligațiilor asumate. Așa fiind, inculpații, și nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligații comerciale nu poate fi anticipată, banca finanțatoare preluând, prin definiție, riscul de neplată al exportului.
Tribunalul a concluzionat, sub acest aspect, că rămân lipsite de semnificație atât bonitatea clientului, cât și orice documente ori rapoarte ce ar fi însoțit cererile vizând operațiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanție pentru cazul neexecutării obligațiilor.
Referitor tot la activitatea celor trei inculpați funcționari ai băncii, instanța a mai reținut că pe parcursul operațiunilor comerciale și financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora.
Astfel, în ceea ce privește sucursala municipiului Ba B ăncii Agricole SA, s-a dovedit că:
- nu și-a îndeplinit obligația de a verifica documentația necesară ce însoțește cererea de scontare, potrivit normelor de lucru privind operațiunile de scontare/forfetare;
- a încălcat Regulamentul Operațiunilor nr.3/1997, în vigoare la momentul respectiv, care prevedea obligativitatea avizării și verificării exemplarului cu ștampila;
- a restituit documentele de export, în special conosamentul în original, ceea ce a făcut ca Co SRL să rămână atât cu marfa aflată în Port- () dar și cu finanțarea de 2.479.335,60 USD;
- nu a verificat documentația inițială, astfel că a întocmit în mod eronat nota de apreciere pentru clientul Co;
- a eliberat către clienții Co SRL și Co SRL sumele din cont, fără documente justificative și nu a urmărit destinația sumelor.
Pe de altă parte, Direcția juridică a băncii:
- nu a solicitat ca biletele la ordin luate în garanție în cadrul convențiilor de forfetare să fie avalizate, conform procedurii interne, acest fapt constituind, după aprecierea tribunalului, cel mai important impediment în recuperarea sumelor;
- a întârziat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin și le-a restituit în mod eronat;
- nu a exercitat dreptul de recurs prin acțiunea cambială de regres a posesorului cu privire la convenția de scontare nr.XIV/551/23.03.1999;
- nu a efectuat în timp util protest de neplată pentru cambia trasă asupra firmei Co și nici demersuri legale în vederea încasării în cazul tranzacției de forfetare F 003.
Pe de altă parte, deciziile directorului Băncii Agricole SA și ale Comitetului Conducerii Executive, ale Comitetului de Coordonare a au jucat un rol hotărâtor în procesul decizional, influențând activitatea inculpaților, și. Aceste organisme au aprobat modificarea Normelor de lucru pentru scontare/forfetare () fără să ia în considerare riscurile de neplată a importatorului în tranzacția de forfetare a documentelor comerciale și financiare la incasso, faptul că prin forfetare se pierdea dreptul de recurs asupra exportatorului; s-a omis împrejurarea că acele creanțe forfetate trebuiau garantate de o instituție bancară sau financiară.
În acest context și date fiind cele reținute, tribunalul a considerat că activitățile desfășurate de cei trei inculpați în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu constituie cauza vătămării produse Băncii Agricole SA.
S-a mai apreciat ca importantă și împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpați nu există o fișă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuțiilor și a obligațiilor ce le reveneau în cadrul Direcției; pe de altă parte, în perioada septembrie 1998 - aprilie 1999 nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a Băncii Agricole SA, și niciunul din cei trei inculpați nu au avut întocmită o fișă a postului cuprinzând atribuțiile, drepturile și obligațiile care le reveneau în cadrul Direcției.
Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a reținut că lipsesc intenția (în cazul inculpatului ), respectiv culpa (pentru inculpații și ), pentru ca activitățile derulate de ei să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu.
Toate aceste împrejurări, pe larg expuse în sentință, au condus instanța la concluzia că faptele inculpaților, și, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, fiind incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat, pentru rigoarea acesteia, că în cazul inculpatului ar fi fost aplicabile dispozițiile art.246 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deoarece banca este o persoană juridică de drept privat.
În privința inculpaților și s-a motivat că nu sunt incidente prevederile art.41 alin.2 Cod penal, fiind vorba despre posibile infracțiuni din culpă, incompatibile cu forma continuată.
Tribunalul a reținut, referitor la inculpatul, că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții reținută prin actul de sesizare.
S-a concluzionat, din analiza probatoriilor administrate, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al Co SRL și Co SRL, a indus în eroare reprezentanții Băncii Agricole SA cu prilejul încheierii și executării a cinci convenții de forfetare în cadrul operațiunilor de export pe relația și a operațiunii de scontare a unei sume de 45.000 USD trasă de SRL, emisă la 23.03.1999. S-a mai reținut că același inculpat, după ce din data de 17.02.1999 a pierdut calitatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeași calitate, patru convenții de forfetare.
S-a mai motivat că nu orice neexecutare a obligațiilor contractuale constituie infracțiunea de înșelăciune, ci doar atunci când încheierea contractului sau neexecutarea sunt rezultatul unor manopere dolosive, așa cum este cazul în speță.
Inculpatul a profitat de crearea confuziei între incasso guvernat de Regulile și Uzanțele ale Camerei Internaționale de Comerț de la și forfetarea la incasso a unei creanțe cumpărate de Banca Agricolă SA, ceea ce a făcut ca funcționarii bancari să predea conosamentele (Titlul de proprietate a mărfii) restituite de banca egipteană pentru exporturile reale. Astfel a fost posibil ca SRL, care ulterior a ridicat marfa în Port- (), să rămână și cu finanțarea de 2.479.335,60 USD și cu marfa exportată real.
act material de inducere în eroare a Băncii Agricole SA îl constituie semnarea biletului la ordin de către inculpat după data de 17.02.1999, când nu mai avea calitatea de reprezentant al Co SRL.
Așa fiind, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art.334 Cod procedură penală, reținându-se și incidența alin.1 al art.215 Cod penal, care reglementează infracțiunea-cadru.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, și.
Prin apel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa criticat soluția sub două aspecte esențiale:
- greșita achitare a inculpaților, și;
- netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea formală a circumstanței atenuante judiciare privind buna sa conduită înainte de săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește achitarea celor trei inculpați, s-a motivat că tribunalul s-a conformat deciziei de casare a Curții de Apel, în primul ciclu procesual, de a dispune efectuarea unei noi expertize financiar-contabile cu specific bancar, însă și-a fundamentat soluția aproape exclusiv pe aceasta din urmă. În acest fel tribunalul a realizat o analiză incompletă a mijloacelor de probă, fără să se pronunțe și asupra primei expertize și să precizeze care sunt rațiunile ce au determinat-o să o înlăture.
S-a mai susținut că cei trei inculpați funcționari bancari au verificat și evaluat formalist bonitatea societății parte contractantă în tranzacții.
Pe de altă parte, temeiul achitării, respectiv art.10 lit.d Cod procedură penală, este greșit. Se arată în apel că dacă este corectă concluzia tribunalului, în sensul că inculpații au acționat cu bună-credință, în limitele principiilor de drept comercial și bancar, soluția de achitare trebuia fundamentată pe prevederile art.10 lit.a sau b Cod procedură penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a susținut că în mod greșit s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a bunei comportări anterioare, simpla împrejurare că acesta nu are antecedente penale nefiind suficientă.
S-a solicitat înlăturarea prevederilor art.74 lit.a Cod penal și aplicarea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social ridicat al infracțiunii.
La data de 10.10.2008 Parchetul și-a completat motivele de apel, susținând că tribunalul a încălcat prevederile art.76 alin.2 Cod penal, în sensul că minimul special de 10 ani închisoare nu putea fi redus sub o treime, deci pedeapsa aplicată inculpatului nu putea fi mai mică de 3 ani și 4 luni.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața Curții și nu și-a motivat apelul.
Inculpatul a solicitat prin apel:
- desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea sa conform prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală;
- în subsidiar, să se constate incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev.de art.10 lit.f Cod procedură penală.
A pus concluzii de respingere a apelului Parchetului în ceea ce-l privește.
Motivându-și apelul, inculpatul a arătat în esență că:
- actele materiale reținute în sarcina sa reprezintă acte de comerț, de decizie de afaceri, ce nu intră sub incidența legii penale;
- schimbarea încadrării juridice dispusă de instanță este greșită;
- nu au fost luate în considerare apărările sale, o serie de acte materiale fiind realizate de un alt funcționar bancar;
- latura subiectivă a faptelor nici nu ar fi trebuit să constituie obiect de analiză, în condițiile în care activitatea desfășurată nu constituie element material al vreunei infracțiuni;
- întrucât banca este o persoană juridică de drept privat și lipsește plângerea prealabilă a acesteia, este incident cazul prevăzut de art.10 lit.f, care trebuia să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale.
Prin apelul declarat, inculpata a criticat soluția sub aspectul temeiului juridic al achitării. A susținut că incidente în cauză sunt prevederile art.10 lit.b Cod procedură penală, deoarece nu există vreo îndeplinire defectuoasă ori o neîndeplinire a vreunei obligații de serviciu.
Apelanta inculpată a arătat în esență că:
- în perioada septembrie 1998-aprilie 1999 ea nu avea întocmită o fișă a postului și nici nu era aprobat un Regulament de organizare și funcționare a Băncii Agricole SA;
- rapoartele de evaluare pe care le-a întocmit aveau la bază documentația primită de la nivelul Sucursalei municipiului Bab ăncii și erau vizate, aprobate și semnate de mai mulți factori de decizie din cadrul Direcției Operațiunii, iar ulterior validate de Direcția Juridică.
Printr-un memoriu, inculpatul a arătat în esență că:
- noua expertiză întocmită în fond după casare este temeinic întocmită și concludentă, nici Parchetul neformulând obiecțiuni, astfel încât în mod justificat a fost avută în vedere, alături de alte probe, de către tribunal;
- nici elementul material și nici culpa caracteristice unei infracțiuni de serviciu nu pot fi reținute în cazul său.
Instanța de apel a procedat la audierea inculpaților, și.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat alte probatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului în lumina criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI este întemeiat în sensul și în limitele considerațiilor ce succed.
În ceea ce-l privește pe apelantul inculpat, Curtea reține sub un prim aspecte că din dovezile administrate rezultă săvârșirea de către acesta a infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă calificată și continuată, conform încadrării juridice dată prin sentința atacată.
Activitatea sa infracțională a fost corect stabilită, ea constând nu numai în neexecutarea unor obligații comerciale, ci și în inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților Băncii Agricole SA cu prilejul încheierii unor convenții comerciale.
Astfel, inculpatul apelant:
- a prezentat în vederea creditării exporturi fictive pentru un număr de patru incasso-uri supuse unor convenții de forfetare;
- a determinat funcționarii băncii să-i predea conosamentele restituite de banca egipteană pentru exporturile reale, ceea ce a făcut ca Co SRL, care ulterior a ridicat marfa în Port-, să rămână și cu finanțarea de 2.479.335,60 USD și cu marfa;
- a semnat un bilet la ordin tras de Co SRL pentru suma de 45.000 USD la data de 22.03.1999, după ce încă din 17.02.1999 pierduse calitatea de administrator al acestei societăți.
Este însă întemeiat motivul de apel formulat de Parchet în legătură cu individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sentința fiind netemeinică din acest punct de vedere.
Tribunalul a apreciat corect că în cauză este incidentă circumstanța atenuantă personală prevăzută de art.74 lit.a și alin.2 Cod penal, constând în comportarea anterioară bună a inculpatului, astfel că susținerile Parchetului sub acest aspect nu sunt întemeiate. Instanța de fond însă, nu numai că a acordat o reducere importantă a pedepsei, în baza art. 76 lit.a Cod penal, dar a și dispus suspendarea condiționată a executării ei, ceea ce constituie o clemență nejustificată. Activitatea infracțională a apelantului inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, exprimat, între altele, în limitele de pedeapsă (de la 10 la 20 ani închisoare), iar valoarea prejudiciului efectiv, la care se adaugă dobânda, este considerabilă (peste 5 milioane și J USD). Inculpatul nu s-a prezentat nici în fața instanței de fond și nici în apel, astfel încât nu se justifică aprecierea potrivit căreia atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art.52 Cod penal s-ar putea realiza și fără executarea efectivă a acesteia, prin suspendarea ei condiționată în temeiul art.81-82 Cod penal.
Așa fiind, Curtea va admite pe acest aspect apelul declarat de Parchet și în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând, va înlătura prevederile art.81-82 Cod penal și va face aplicarea art.71-64 lit.c Cod penal pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului.
Curtea nu va analiza motivul de apel formulat de Parchet în defavoarea aceluiași inculpat, referitor la nelegalitatea pedepsei, care nu putea fi coborâtă mai jos de o treime din minimul prevăzut de lege, deoarece această problemă a făcut obiectul unei "completări" a motivelor de apel care este vădit tardivă, fiind formulată abia la 10.10.2008, după ce apelul fusese declarat la 8.07.2008.
Această completare a motivelor de apel este cu mult ulterioară termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile art.363 Cod procedură penală.
Pentru considerentele deja expuse, referitoare la temeinicia soluției de condamnare și legalitatea încadrării juridice, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe va fi respins ca nefondat conform prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În ceea ce privește situația juridică a inculpaților apelanți (intimați în apelul Parchetului) și, Curtea reține că ei au solicitat, așa cum s-a arătat, schimbarea temeiului juridic al achitării, din art.10 lit.d Cod procedură penală în art.10 lit.a sau b Cod procedură penală, în timp ce Parchetul a susținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Niciuna dintre aceste poziții nu are însă acoperire în materialul probator administrat, sentința fiind legală și temeinică.
Sub un prim aspect, este de relevat că tribunalul și-a fundamentat soluția de achitare pe două considerente principale:
- activitatea inculpaților (inclusiv a intimatului ) nu a fost cea care a condus la rezultatele vătămătoare pentru bancă;
- lipsesc elementele specifice laturii subiective, sub forma intenției, respectiv a culpei, caracteristice infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Or, aceste concluzii sunt corecte și decurg nu numai din noua expertiză financiar-bancară, efectuate în al doilea ciclu procesual, ci rezultă din ansamblul probatoriilor administrate atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanțelor.
Așa fiind, nu poate fi primită susținerea din motivele de apel ale Parchetului privind o înlăturare nemotivată a concluziilor primei expertize și fundamentarea exclusivă a soluției pe concluziile celei de-a doua.
Sub acest aspect au fost avute în vedere:
- specificul operațiunilor de scontare-forfetare, și caracterul lor de noutate în activitatea băncii, constând în preluarea tuturor riscurilor legate de creanța cumpărată, pe toată perioada de timp până la data scadenței;
- Normele de lucru privind aceste operațiuni nu au prevăzut garanții valabile, instituind un mecanism ce s-au dovedit inoportune și ineficiente, astfel încât succesul tranzacțiilor a ajuns să depindă exclusiv de buna-credință a clienților, respectiv de îndeplinirea obligațiilor asumate;
- sucursala municipiului Ba B ăncii Agricole SA și Direcția Juridică a acesteia au comis o serie întreagă de erori, care au facilitat activitatea ilicită a inculpatului, semnalându-se numeroase deficiențe majore în activitatea lor;
- inexistența unei fișe a postului pentru fiecare dintre inculpați, acuzați de infracțiuni de serviciu, face să nu poată fi verificat cadrul și limitele competențelor pentru care se poate angaja răspunderea lor penală.
Instanța de fond a reținut și motivat pe larg că faptele celor trei funcționari bancari trimiși în judecată, date fiind împrejurările concrete în care s-au derulat acțiunile incriminate, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, sub aspectul elementului material din cadrul laturii obiective.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că, referitor la conținutul laturii subiective, lipsesc intenția în cazul inculpatului, respectiv culpa în situația celorlalți doi inculpați. În niciunul dintre cazuri nu se regăsește atitudinea subiectivă cerută de norma care incriminează infracțiunea.
Nu este nicio dovadă că inculpatul ar fi urmărit sau acceptat producerea rezultatului ori că ceilalți doi inculpați și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu prin neobservarea lipsei documentelor ori semnarea cu ușurință a rapoartelor de evaluare ori a referatelor, cu consecințe păgubitoare pentru Banca Agricolă SA.
În consecință, soluția de achitare a celor trei inculpați este legală și temeinică, susținerile din apelul declarat de Parchet neputând fi primite.
În ceea ce privește temeiul achitărilor, în mod corect s-a reținut incidența prevederilor art.10 lit.d Cod procedură penală.
Este cert că cei trei inculpați funcționari bancari au desfășurat, în cadrul atribuțiilor de serviciu, activități comercial-bancare referitoare la convențiile de scontare-forfetare încheiate cu Co SRL și Co SRL, care s-au soldat cu un eșec pentru bancă.
Nu se poate deci susține că fapta nu există ori nu este prevăzută de legea penală, ci, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu le lipsesc elemente ale laturii obiective și latura subiectivă specifică.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantului în sensul că sunt incidente dispozițiile art.10 lit.f Cod procedură penală privind lipsa plângerii prealabile.
Faptul că patrimoniul băncii constituie fonduri private nu face necesară plângerea prealabilă a acesteia în situația săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În fine, schimbarea încadrării juridice de către tribunal s-a făcut, în ceea ce îi privește pe toți inculpații, cu respectarea prevederilor art.334 Cod procedură penală și în favoarea acestora.
În consecință, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpați, conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.469/F din 11.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința și rejudecând:
Înlătură dispozițiile art.81-82 Cod penal și face aplicarea prevederilor art.71-64 lit.c Cod penal cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 3 ex./3.02.; 10.02.2010
- - jud.:
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
