Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 3/

Ședința publică din 05 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

Președinte: dr. G - - președinte instanță

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu

Judecător dr. -

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei nr. 177/A din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.

S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - inculpată apărătorul desemnat din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 09/2010, emisă de Baroul Argeș, lipsind aceasta.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentei inculpate și reprezentantul parchetului, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.

Apărătorul recurentei inculpate, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond achitarea acesteia potrivit art. 10 lit. c Cod procedură penală.

În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei, apreciind că cea aplicată este prea aspră.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune achitarea inculpatei și nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia, fiind just individualizată.

CURTEA

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

rin sentința penală nr. 83 din 09 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Vâlcea, în baza art.215 alin.1-4.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.13 pen. (încadrare juridică rezultată în urma reunirii cauzelor și extinderii acțiunii penale prin încheierea din data de 28.05.2007- fila 53), condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 25.10.1956, în B,CNP -, domiciliată în B, sector 6, - cu, nr. 14, -. C,. 44, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea continuată de înșelăciune calificată în convenții prin emitere de file cec fără acoperire și a aplicat inculpatei dispozițiile art.57 și 71.pen. rap. la art.64 lit.a teza a II-a, b și c pen.

În baza art.335 alin.2 pr.pen. desființat sub aspectul laturii penale, sentința penală nr.368/22.11.2000 a Tribunalului Prahova, definitivă, menținând, în rest, dispozițiile acestei sentințe.

A anulat formele de executare emise anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

A dedus din durata pedepsei de 7 ani închisoare detenția inculpatei cuprinsă între 27.09.2005 (dată la care a fost arestată de autoritățile italiene în vederea extrădării către România) și 20.12.2006 (când a fost pusă în libertate din Penitenciarul Bacău ), conform și disp.art.18 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În baza art.14 și urm. art.346 pr.pen.; art.998 și urm.civ. și art.40 alin.1 din Decr.nr.32/1951, admis acțiunile civile și obligat pe inculpată la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: - 42.517 lei RON către partea civilă, cu sediul în Rm.V, nr. 2, județul V; - 44.347 lei RON către partea civilă - prin lichidator judiciar SRL C, cu sediul în C, B,. 15AB, județul D; - 8.879 lei RON (sumă ce va fi actualizată în raport de rata dobânzii legale și de coeficientul de inflație), către partea civilă Rm. V - prin lichidator Rm. V, cu sediul în Rm.V,-, județul V; - 10.370 lei RON către partea civilă Tg. N prin. PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ - LICHIDATOR, cu sediul în P N, nr. 5, Județ

respins acțiunile civile față de partea responsabilă civilmente & CO B, cu sediul în B, sector 6, - cu, nr.14, -.50,.C,.44, având în vedere că aceasta a fost dizolvată în urma procedurii lichidării judiciare și radiată din Registrul Comerțului.

A luat act că părțile vătămate GRUP SRL, cu sediul în, sat, județul V și SRL M, cu sediul în loc.M,-, județul T, nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate acestor părți vătămate.

În baza art.191 pr.pen. dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului

Pentru pronunța această sentință, în raport de probele administrate în cauză, prima instanță statuat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată și continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.1 -4 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal.

În fapt, s- reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr.297/P/2002 din 27.08.2002, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1-4.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen, constând în aceea că, la finele anului 1999, în calitate de administrator al & CO B, a indus în eroare mai multe societăți comerciale cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare cumpărare mărfuri, prin emiterea de file cec fără a avea în cont disponibilul necesar.

Prin sentința penală nr.802/2.07.2003 pronunțată în dosarul nr.9775/2002 al Judecătoriei Rm.V, extinzându-se acțiunea penală cu privire la un act material din data de 02.09.1999 și, reunindu-se cauza cu aceea în care s-a pronunțat anterior sent.pen. nr.368/2000 a Tribunalului Prahova, definitivă, urmată de schimbarea corelativă a încadrării juridice, inculpata a fost condamnată, în baza art.215 alin.1, 2, 3, 4.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.13 pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în condițiile art.57 și 71.pen, admițându-se și acțiunile civile promovate.

Tribunalul Vâlcea - Secția penală, prin decizia penală nr.261/A/29.11.2006 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul peste termen formulat de apelanta inculpată, a desființat sentința atacată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată, a anulat mandatul de executare nr.1509/8.10.2003 și a dispus punerea în libertate a inculpatei.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N nr.1813/2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin. 2, 3.pen. constând în aceea că în calitatea sa de administrator unic al &CO, inculpata a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont.

Prin sentința penală 658 din 02.10.2003 a Judecătoriei Tg. N, inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a fost obligată să plătească părții civile suma de 103.700.000 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile. Prin decizia penală nr.219/AP/31.05.2006, Tribunalul Neamța repus pe inculpată în termenul de apel și a admis apelul declarat împotriva sentinței penale amintite anterior, numai cu privire la latura penală și, rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicată inculpatei la 1 an și 6 luni închisoare. Prin decizia penală nr.884/20.12.2006, Curtea de Apel Bacău admițând recursul inculpatei, a casat în totalitate sentința și decizia sus menționate, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Tg.

Judecătoria Tg. N, prin sentința penală nr.119 din 9 martie 2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. V, considerându-se că soluția se impune, pentru o mai bună înfăptuire a justiției și administrare a probelor, în condițiile în care pe rolul instanței vâlcene se afla, înregistrată sub nr-, o altă cauză în strânsă legătură cu cea dedusă judecății.

În ședința publică din data de 28 mai 2007, instanța, după ce a pus în discuția părților, a reunit cauza ce forma obiectul dosarului nr- cu aceea în care s-a pronunțat anterior sentința penală nr.368/2000 a Tribunalului Prahova, definitivă și cu cea care a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Tg.N și, respectiv nr- al Judecătoriei Rm.

Fiind audiată în ședința publică din data de 25 februarie 2008, inculpata a învederat că își menține, în totalitate, declarația dată la 14 decembrie 2006, în dosarul nr.613/2006 al Curții de Apel Bacău, cu precizarea că a părăsit România la data de 8 septembrie 1999.

În urma probatoriului administrat, instanța de fond reținut că la data de 19.06.1995, inculpata, în calitate de asociat unic și administrator, a înființat &CO B, având ca obiect principal de activitate comercializarea de produse alimentare și nealimentare. Cea care s-a ocupat în exclusivitate de întreaga activitate a societății este inculpata, economist de profesie, singura care avea specimen de semnătură în bancă și care emitea documentele și filele cec, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în acest seO.

În perioada 2.09.1999-30.09.2000, societatea comercială administrată de inculpată a intrat în interdicție bancară. Din adresa nr.541/211/28.01.2000 emisă de și din extrasul de cont al societății pentru perioada 15.08.1999-30.09.1999, rezultă că soldul societății, aferent datei de 31.08.1999, era de numai 632.226 lei Rol.

În aceste condiții, deși în contul societății nu exista provizia necesar, împrejurare de care inculpata era perfect conștientă, la data de 30.08.1999, aceasta a lansat comanda nr.0136 către Rm. V, prin care solicitat 30.000 de pungi a câte 2 kg. detergent, comandă aprobată. Conform convenției, plata primei livrări de marfă urma să se facă cu filă cec scadentă la data de 14.09.1999.

Urmare aprobării comenzii menționate, prin delegatul și cu factura nr.-/1.09.1999, inculpata a ridicat cantitatea de 10.000 pungi a câte 2 kg. detergent, în valoare de 103.700.000 lei Rol, marfă pentru plata căreia delegatul a lăsat societății furnizoare Rm. V fila cec seria P nr.-, emisă, semnată și ștampilată de către inculpata și pe care aceasta i-o înmânase delegatului spre a fi remisă furnizorului.

Fila cec în discuție, emisă de inculpată, fiind introdusă spre decontare de către Rm. V în favoarea M, la data scadentă prestabilită de 14.09.1999, a fost refuzată la plată de din lipsă totală de disponibil și pe motivul emiterii cec-ului ce către un trăgător aflat în interdicție bancară.

Astfel, din cuprinsul adresei nr.536/24.01.2000 a, rezultă că, la data de 14.09.1999, societatea inculpatei se afla în interdicție bancară.

În baza aceleiași rezoluții, inculpata și-a continuat activitatea infracțională și, cunoscând faptul că se află în interdicție bancară, a emis către același furnizor - o altă filă cec, seria P nr. -, în valoare de 103.700.000 lei Rol, cu dată scadentă la 20.09.1999, pentru achitarea mărfurilor achiziționate în baza facturii nr.-/20.09.1999.

Din aceleași motive expuse mai sus, instrumentul de plată-filă cec a fost refuzat de către banca trăgătorului.

Prejudiciul cauzat prin emiterea celor două file cec, cunoscând că nu deține în cont disponibilul necesar, inculpata a cauzat părții vătămate Rm. V un prejudiciu de 207.400.000 lei, neacoperit.

Pe parcursul procesului penal, parte vătămată Rm. V s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 207.400.000 lei Rol, reprezentând prejudiciul net, și 217.770.000 lei Rol, reprezentând folosul nerealizat, respectiv dobânda legală.

Prin adresa de la fila 47 (dosar nr. 9775/2002), M, jud. Taa rătat că nu se mai constituie parte civilă în cauză, deoarece și-a soluționat debitul cu Rm.

S- mai reținut că în perioada 3.08.-14.09.1999, inculpata, în calitate de administrator al C &CO B, a derulat relații comerciale și cu, jud. D - sucursala Rm. V, solicitând acestei societăți să-i vândă marfă eșalonat (detergent ), urmând ca plata să se realizeze în termen de 21 de zile de la fiecare livrare în parte.

În baza facturii nr.- din 3.08.1999, inculpata a ridicat de la această societate marfă în valoare de 47.580.000 lei Rol, care a fost achitată prin delegatul cu fila cec nr.-.

De această dată, pentru a câștiga încrederea societății cocontractante, inculpata a asigurat în cont această sumă, astfel încât plata celei dintâi livrări de marfă s-a realizat efectiv.

După ce a obținut credibilitatea necesară, inculpata a continuat să achiziționeze marfă de la același furnizor, cu facturile nr.-/24.08.1999 (în valoare de 51.850.000 lei Rol), nr.-/26.08.1999 (în valoare de 41.480.000 lei Rol), nr. -/31.08.1999 (în valoare de 51.850.000 lei Rol), nr.-/10.09.1999(în valoare de 15.615.000 lei Rol) și nr.-/14.09.1999 (în valoare de 142.130.000 lei Rol), în valoare totală de 443.470.000 lei Rol.

Pentru fiecare livrare de marfă, inculpata l-a delegat pe să depună la societate furnizoare câte o filă cec emisă, semnată și ștampilată de ea.

Toate aceste file cec destinate achitării contravalorii mărfii în sumă totală de 443.470.000 lei Rol au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil precum și pe motivul emiterii acestora în interiorul perioadei de interdicție bancară.

S- stabilit că inculpata a acționat cu intenția de a induce în eroare societatea furnizoare mai ales dacă se are în vedere că pe lângă faptul că nu a avut în cont disponibilul necesar și nu a asigurat prezența acestora, a emis filele cec în perioada în care se afla în interdicție bancară. De asemenea, intenția de inducere în eroare rezidă și din împrejurarea că mărfurile achiziționate au fost vândute ulterior fără forme legale, prin intermediul unor societăți neidentificate, sumele astfel obținute nefiind vărsate în contul bancar. Mai mult în această perioada, inculpata a schimbat sediul societății la o adresă necunoscută.

Acționând în modalitatea sus descrisă, inculpata a cauzat părții vătămate - sucursala Rm. V un prejudiciu total de 443.470.000 lei Rol, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, în aceeași perioadă, s- reținut că după ce în prealabil a purtat discuții cu privire la condițiile de livrare a mărfii, respectiv detergent, inculpata l-a delegat pe să ridice marfă de la Rm. V, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Astfel, prin delegatul, inculpata a ridicat, cu factura nr. -.09.1999, marfă în valoare de 56.791.000 lei Rol, pentru care a emis și semnat o filă cec cu seria P - cu data scadentă la 23.09.1999, pe care delegatul i-a înmânat-o furnizorului, iar cu factura nr.-/11.09.1999 a ridicat marfă în valoare de 46.970.000 lei pentru care delegatul a lăsat societății furnizoare fila cec seria P - cu dată scadentă la 30.09.1999, emisă și semnată de inculpată.

La datele scadente, Rm. Vai ntrodus spre decontare cele două file cec emise de inculpată, însă POST - reprezentanța B (banca trăgătorului) a refuzat plata ambelor file cec pe motivul lipsei totale a disponibilului în cont și a emiterii acestora de către un trăgător aflat în interdicție bancară.

Prejudiciul total cauzat părții vătămate Rm. V în valoare de 103.761.000 lei Rol a fost recuperat integral pe parcursul urmăririi penale prin ridicarea de la B, unde fusese dusă de către inculpată, situație față de care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Motivată de aceeași rezoluție infracțională, inculpata a procedat la a-i cauza și părții vătămate Rm. V un prejudiciu patrimonial, de asemenea prin emiterea unei alte file cec fără acoperire.

Astfel, prin comanda din 09.09.1999, inculpata a solicitat părții vătămate cantitatea de 19 tone fulgi de sodă caustică, marfă ridicată de delegatul cu factura nr.-/13.09.1999. Cu acest prilej, delegatul a lăsat societății furnizoare fila cec seria -, cu dată scadentă la 13.09.1999, completată, semnată și ștampilată de către inculpată, destinată achitării mărfii achiziționate.

Fila cec a fost refuzată la plată de către banca trasă din aceleași motive ca și cele expuse anterior, astfel că, în vederea recuperării prejudiciului de 88.790.380 lei Rol, partea vătămată Rm. V s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatei la plata acestei sume, actualizată în raport de rata dobânzii legale și de coeficientul de inflație.

Urmând același mod de operare, inculpata l-a delegat pe același să se deplaseze, la data de 16 septembrie 1999, la sediul Rm. V, pentru a ridica, o cantitate de detergenți a cărei plată trebuia să fie efectuată cu o filă cec. Inculpata a predat delegatului comanda și o filă cec semnată și ștampilată de ea. Furnizorul a condiționat livrarea printr-o compensare întrucât cantitatea de detergent existentă în stoc era la dispoziția Tg. a acceptat, a completat restul mențiunilor filei cec și ridicat marfa.

La momentul la care fila cec a fost introdusă spre decontare de către, a fost refuzată la plată de instituția bancară, pentru lipsă de disponibil în cont. Prejudiciul cauzat acestei societăți comerciale se cifrează la suma de 103.700.000 lei Rol, cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Din actele existente la dosarul cauzei, reieșit că prin sentința penală nr.368/22.11.2000 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr.6160/2000 (astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.184/20.04.2001 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin nerecurare), inculpata a mai fost condamnată definitiv la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 4.pen. reținându-se în sarcina acesteia că, la data de 2.09.1999, a emis o filă cec fără acoperire către partea vătămată CORONA COM P, păgubind-o cu rea credință cu suma de 243.750.000 lei Rol, reprezentând contravaloarea mărfurilor ridicate pe bază de factură, de remarcat fiind existența aceluiași mod de operare ca și în prezenta cauză.

Verificând lucrările dosarelor reunite, astfel cum s-a dispus prin încheierea din data de 28 mai 2007 (fila 53), față de datele comiterii infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în cele trei cauze, instanța constatat că, în realitate, aceste fapte reprezintă acte materiale ale infracțiunii ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv elemente ale unei singure infracțiuni de înșelăciune calificată în convenții, prin emitere de CEC-uri fără acoperire, prev. de art.215 alin.1,2,3,4 p, cu aplic. art.41 alin.2 pen și art.13 pen.

În consecință, în baza art.335 alin.1 și 2 pr.pen, instanța a procedat la extinderea acțiunii penale și cu privire la actele materiale din data de 16.09.1999, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr.781/P/2000, precum și pentru cel din data de 02.09.1999, pentru care inculpata a fost condamnată anterior la 5 ani închisoare, prin sentința penală nr.368/22.11.2000 a Tribunalului Prahova, modificată prin decizia penală nr.184/2001 a Curții de Apel Ploiești, definitivă, pentru infr.prev. de art.215 alin.1,2,3,4 pen.

, instanța, în temeiul art.334 pr.pen. rap.art.335 alin.3 pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei din infr.prev. de art. 215 alin.1-4.pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen, art.215 alin.1,2,3,4 p, cu aplic. art.13 p, art.215 alin.2,3 pen, într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art.215 alin.1-4.pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen și art.13 pen.

S-a impus reținerea prevederilor art.13 pen. în favoarea inculpatei, față de împrejurarea că, de la data comiterii infracțiunii, au intervenit mai multe legi penale favorabile prin care a fost modificat cuantumul la care se raportează noțiunea de consecințe deosebit de grave, limită care, în speță (cu referire la valoarea însumată a prejudiciilor cauzate), nu a fost depășită.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii se impune a se reține și împrejurarea că, din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că, la începutul lunii octombrie a anului 1999, imediat după comiterea actelor materiale descrise, inculpata a părăsit țara, sustrăgându-se astfel urmăririi penale și judecății.

În urma verificărilor specifice efectuate în cauză, prin ordinul nr.S - și ordinul S - din 23.02.2000 emis de Direcția Generală de Poliție B, s-a dispus măsura dării în urmărire generală a inculpatei. După rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare, autoritățile române abilitate au formulat cerere de extrădare a condamnatei, urmare căreia, la data de 27 septembrie 2005, aceasta a fost arestată de autoritățile italiene, iar, la data de 25 septembrie 2006, introdusă în arestul Direcției Cercetări Penale din cadrul Ulterior, la data de 20.12.2006, în urma anulării formelor de executare, inculpata a fost pusă în libertate.

Se mai impune și precizarea că, din situația comunicată de Banca Națională a României prin adresa nr. X/536 din 24.01.2000, societatea inculpatei, respectiv &CO Baf ost înregistrată la Centrala Incidentelor de Plată cu un număr de 16 file cec și 4 bilete la ordin, emise și folosite de inculpată, nedecontate din lipsă de disponibil și, parțial, refuzate la plată din cauza intrării în interdicție bancară.

Susținerile inculpatei în legătură cu nevinovăția sa, expuse pe larg în cuprinsul notelor depuse în urma dezbaterilor asupra fondului cauzei, nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, sunt infirmate de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (efectuate de organe de urmărire penală distincte în raport de competența teritorială) și pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv de toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, care se coroborează cu depozițiile martorilor. Din acest ansamblu, s-a impus înlăturarea din cuprinsul declarațiilor date de martorii și a unor mențiuni vădit subiective, în cazul celui dintâi, respectiv părtinitoare, în cazul ultimului. Pe de altă parte, faptele comise ulterior datei de 08.09.1999 (când inculpata a părăsit teritoriul țării), se circumscriu perfect modului de operare practicat pe parcursul întregii activități infracționale desfășurate, care este sintetizat în derularea operațiunilor juridice ale &CO de către inculpată, în calitate de administrator unic, iar a operațiunilor materiale prin intermediul unui delegat.

Faptele expuse, comise de inculpată în împrejurările reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune calificată în convenții prin emiterea unor file ce fără acoperire (care constituie în același timp "mijloace frauduloase"în înțelesul art.215 alin.2 pen.), prev.de art. 215 alin.1-4.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. în legătură cu care urmează a se dispune condamnarea sa, în baza textului de lege menționat.

La individualizarea pedepsei instanța avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 pen. Astfel, ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, de numărul de acte materiale comise, de întinderea prejudiciului, de faptul că a fost acoperit într-o măsură redusă și nu ca urmare a preocupării inculpatei, modul și mijloacele precum și împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, atitudinea inculpatei față de faptă și urmările ei, datele referitoare la persoana acesteia, lipsa antecedentelor penale.

În aceeași ordine de idei, aceste criterii trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 74/05 noiembrie 2007 secțiilor unite ale ÎCCJ, întemeiată pe art. 8 din CEDO și art. 53 alin.2 din Constituția României. Așadar, în speță, se apreciază că, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și de toate trăsăturile care o caracterizează pe inculpată, este necesară interzicerea drepturilor prevăzute la literele a, teza a II-a, b și c ale alineatului 1 al articolului 64.pen. în condițiile art. 71 din Codul penal.

Instanța dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, în regim de detenție, în condițiile art.57 și art.71 pen. rap. la art.64 lit.a teza a II-a, b și c pen.

În conformitate cu dispozițiile art.335 alin.2 pr.pen. instanța desființat sub aspectul laturii penale sentința penală nr.368 din 22.11.2000 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă, menținând, în rest, dispozițiile acesteia. De asemenea, s- dispus anularea formelor de executare emise anterior și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Din durata pedepsei de 7 ani închisoare aplicate, s- dedus detenția inculpatei cuprinsă între 27.09.2005 - 20.12.2006, conform dispozițiilor art.88 pen. și celor ale art.18 din Legea nr.302/2004, modificată.

Sub aspectul laturii civile, instanța constatat că, în speță, sunt întrunite cumulativ cerințele necesare declanșării răspunderii civile delictuale, prev.de art.998 și urm. civ. părțile civile făcând dovada suferirii unui prejudiciu material, ca urmare a faptei ilicite comise de inculpata, astfel că, în lumina principiului reparării integrale a prejudiciului, va admite, în totalitate, acțiunile civile formulate, în nume propriu sau prin lichidatori judiciari.

În raport de împrejurarea că partea responsabilă civilmente &CO Baf ost dizolvată în urma procedurii lichidării judiciare și radiată din Registrul Comerțului (a se vedea fila 388 dosar nr.1691/P/2005 al Tribunalului Vâlcea ), instanța dispus respingerea acțiunii civile față de aceasta, cu consecința acoperirii doar de către inculpată a despăgubirilor civile.

Totodată, instanța a luat act că părțile vătămate GRUP și M nu s-au mai constituit părți civile în cauză, prejudiciile cauzate acestora fiind recuperate.

Pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare, s- dispus comunicarea prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului

În termen legal această sentință fost atacată cu apel d către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. și inculpata și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul susținut că instanța de fond, pe lângă pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. Cod penal, trebuia să aplice inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcție sau de exercita profesie ori de desfășura activitate de natura aceleia de care s- folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de același text de lege.

De asemenea, prima instanță procedat la o greșită individualizare pedepsei în raport de gravitatea faptelor comise, astfel încât este necesară aplicarea unei pedepse mai aspre, avându-se în vedere că inițial inculpata fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Apelanta-inculpată, dimpotrivă pretins că pedeapsa ce i- fost aplicată este prea mare solicitând reducerea acesteia.

Prin decizia nr.177/A din 4 noiembrie Tribunalul Vâlceaar espins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. și de apelanta-inculpată, fiica lui și, născută la 25 octombrie 1956, în B, CNP -, domiciliată în B, sector 6, - cu nr. 14, - 50,. C,. 44, împotriva sentinței penale nr. 83 din 09 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Rm. în dosarul nr-.

A obligat apelanta-inculpată să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu în cuantum de 200 lei ce se va avansa din fondurile.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatei, precum și încadrarea juridică dată faptelor pentru care fost trimisă în judecată și condamnată.

Primul motiv de apel invocat de parchet referitor la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. Cod penal, nu poate fi primit întrucât în mod corect prima instanță constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractoarei, această pedeapsă nu este necesară, fiind suficientă aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin.1 lit. din Codul penal.

De altfel, potrivit art. 65 alin.2 Cod penal, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, în speța de față nu este obligatorie, întrucât dispozițiile art. 215 alin. 1-4 din același cod nu prevăd această pedeapsă Cât privește motivul de apel invocat atât de parchet cât și de inculpată, referitor la greșita individualizare pedepsei, tribunalul constată că nu este întemeiat, neimpunându-se redozarea pedepsei, întrucât la stabilirea cuantumului și modalității de executare, prima instanță ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și de dispozițiile art. 52 din același cod, astfel încât pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție este suficientă pentru reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, inculpata a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, deoarece în opinia domniei sale nu a comis faptele ce i se impută în toată perioada fiind plecată în străinătate, iar simpla calitate de administrator într-o societate comercială nu ar trebui să o atragă pe aceea de infractor și să conducă la aplicarea unei sancțiuni penale.

În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciind-o prea severă.

Curtea găsește neîntemeiat recursul inculpatei.

În acest sens, curtea reține că atât instanța de fond, cât și tribunalul în apel au surprins în mod corect circumstanțele materiale ce caracterizează modul de acțiune al inculpatei, vinovăția acesteia, aspecte ce rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, documentele contabile pe baza cărora au fost efectuate tranzacțiile dintre societatea inculpatei și societățile păgubite, filele cec emise în condițiile lipsei de lichidități, care poartă semnătura inculpatei, adresa BNR unde se precizează interdicția impusă societății administrate de inculpată de a efectua plăți și a folosi în acest sens carnetul de cec-uri.

Existența unor consecințe păgubitoare de natură patrimonială care se leagă de faptele inculpatei privind emiterea unor cec-uri fără acoperire, nu mai puțin de 16, care au atras prejudicii în valoare de peste un miliard lei vechi, sumă destul de importantă la nivelul anului 1999, împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată definitiv pentru alte acte materiale de înșelăciune, de instanțele din P, faptul că în calitate de administrator al SC SRL B era singura cu specimen de semnătură în bancă, și singura prin urmare, ce putea emite și semna valabil file cec, reprezintă tot atâtea elemente ce converg spre concluzia vinovăției inculpatei.

În altă ordine de idei, faptul că recurenta a părăsit țara în luna septembrie 1999, nu are nici un fel de relevanță sub aspectul reținerii în sarcina sa a faptei și vinovăției cerute de lege, în condițiile în care semnătura emitentului este elementul determinant de care depinde introducerea la plată a unei file cec, semnătură ce se poate efectua cu mult timp înainte de data scadenței.

Pe de altă parte, inculpata a părăsit într-adevăr țara cunoscând că împotriva ei se desfășoară o anchetă penală în legătură cu presupuse fapte de înșelăciune, fiind extrădată în septembrie 2006 de autoritățile italiene, împrejurare ce nu poate fi privită în favoarea acesteia, așa cum se susține.

În cele din urmă, emiterea unor file cec în perioada de interdicție bancară, care se comunică societății ce se află într-o asemenea situație, vânzarea ulterioară a mărfurilor astfel achiziționate fără îndeplinirea formalităților contabile, încasarea sumelor de bani rezultate din vânzare în mod direct fără a folosi conturile bancare deschise pentru societate, schimbarea sediului social la o adresă necunoscută, evidențiază încă odată în plus, intenția inculpatei de a induce în eroare societățile păgubite.

În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanțele au realizat o justă aplicație a criteriilor stabilite de art.72, 52 în materie, ținând seama de toate aceste coordonate atât în cuantificarea sancțiunii, cât și a modalității de executare.

Curtea apreciază în concluzie, lipsite de temeinicie toate susținerile inculpatei în recurs, având în vedere argumentele deja expuse și pentru că din oficiu nu s-au constatat motive care să determine nulitatea hotărârii recurate urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să respingă recursul acesteia, iar potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, să o oblige la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul inculpatei, împotriva deciziei nr. 177/A din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentă la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu

dr.Gh. - - dr.

Grefier,

Red.:

Tehnored.:

3 ex./25.01.2010.

Jud.apel:escu

Președinte:Gheorghe Diaconu
Judecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Pitesti