Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 33/R/2008

Ședința publică din 17 ianuarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Șortan

JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 281/A/06.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpata cercetată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, delapidare, fals intelectual, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. 1 din rechizitoriu ), art. 215 alin. 1, 23.pen. ( pct. 1 ), art. 288 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. 1 ), art. 289.pen. cu aplicarea art. 42 alin. 2.pen. ( pct. I ), art. 291.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. I ), art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. II ), art. 289 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. II ), art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplicarea art. 2.pen. ( pct. III ), aer. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. IV ), art. 289.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. IV ), art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. V), art. 289.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. V ), art. 215 alin. 1 și 3.pen. ( pct. VI ), art. 215 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ( pct. VII ); toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpata și părțile civile, -, și Bank SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Apărătorul inculpatei depune la dosarul cauzei un memoriu și solicită admiterea recursului declarat în cauză pentru motivele invocate pe larg în memoriul depus la dosar. Apreciază greșită calificarea juridică pentru fapta reținută în sarcina inculpatei la punctele III, IV și V în Rechizitoriu, întrucât în fapt este vorba de infracțiunea de abuz de încredere și nu de înșelăciune, raportat la gradul de rudenie și de încredere.

În subsidiar, apreciază că pedeapsa a fost greșit aplicată de instanța de fond.

Reprezentantul Parchetului apreciază că încadrarea juridică reținută în cauză este cea corectă, schimbându-se încadrarea juridică din infracțiunea de delapidare în cea de înșelăciune. Având în vedere și probe administrate în cauză solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate în cauză.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 697 din 14 mai 2007 Judecătoria Baia Marea condamnat pe inculpata (fiica lui și, CNP -, născută la 09.09.1960 în, S M, cetătean român, studii medii, casnică, divorțată, are 2 copii, fără antecedente penale, domiciliată în B M,-/19) pentru comiterea infracțiunilor de:

-înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 al. 2 după schimbarea încadrării juridice a faptei conform dispozițiilor art. 334 pr. din infracțiunile de delapidare prev. de art. 2151 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 și înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a, c și 76 lit. c,; a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare;

-fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, cu aplicarea art. 41 al. 2, după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform dispozițiilor art. 334 pr. din infracțiunile de fals material în înscrisuri ojiciale prev. de art. 288 al. 2, cu aplicarea art. 41 al. 2,

-fals intelectual prev. de art. 289, cu aplicarea art. 41 al. 2 și uz de fals prev. de art. 291 cu aplicarea art. 41 al. 2 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a, c și 76 lit. e; a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare;

-înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 al.

2, cu aplicarea art. 74 lit. a, c și 76lit. c la 2 ani închisoare;

-fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, cu aplicarea art. 41 al. 2, după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform dispozițiilor art. 334 pr. din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 al. 2 și după aplicarea arl. 74 lit. a, c și 76lit. e; a stabilit pedeapsa de 2 luni închisoare;

-înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 cu aplicarea art. 41 al. 2 și 74 lit. a, c, 76 lit. e la 5 luni închisoare,

-înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 41 al.2, 74 lit. a, c și 76 lit. c, la 2 ani închisoare;

-fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2, după schimbarea încadrării juridice a faptei conform dispozițiilor art. 334 pr. din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 al. 2 și după aplicarea art. 74 lit. a, c, 76 lit. eas tabilit pedeapsa de 2 luni închisoare;

-înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 41 al. 2, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, 76lit. c la 2 ani închisoare;

-fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2, după schimbarea încadrării juridice a faptei conform dispozițiilor art. 334 pr. din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 al. 2 și după aplicarea art. 74 lit. a, c, 76 lit. e pedeapsa de 2 luni închisoare;

-înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2, cu aplicarea art. 74 lit. a,c și 76 lit. e la 5 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b pr. a achitat inculpata pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3,î În dauna părții vătămate din B M,-/32.

În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. bac ontopit pedepsele aplicate inculpatei, n pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând că execute rezultanta de 2 ani închisoare.

Conform dispoz. art. 81, 82 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83

În temeiul art. 14 pr. art. 998 civ. a obligat inculpata la despăgubiri civile după cum urmează:

-45.416,66 lei și 52.075,75 USD, către Bank SA, Sucursala M;

-35.300 lei către din B M,-/45 cu dobânda legală începând cu data comiterii faptei până la efectiva achitare;

-90.000 lei către ia din B M, str. - nr. 19/13, cu dobânda legală calculată începând cu data comiterii faptei și până la efectiva achitare;

-8.000 lei către din B M,-/26;

-63.500 lei și 17.500 EUR către din B M, str. - nr. 9

Conform dispozițiilor art. 118 lit. eac onfiscat în folosul statului suma de 1500 EUR și a obligat inculpata la plata acestei sume.

În baza art. 346 al. 4 pr. a lăsat nesoluționată latura civilă în ce privește pretențiile formulate de din B M,-/32.

A ridicat sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor mobile aflate n proprietatea comună în devălmășie, n baza Ordonanței procurorului din data de 04.

A respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă Bank - Sucursala

Conform dispozițiilor art. 191 al. 1 pr. a obligat inculpata la 1100 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimisă în judecată inculpata pentru comiterea infracțiunilor de:

-delapidare prev.de art.215 ind.1 penal,cu aplicarea art.41 al.2 penal;

-înșelăciune prev.de art.215 al. 1,2,3 penal;

-fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 al.2 penal cu aplicarea art.41 al.2 penal;

-fals intelectual prev.de art.289 penal cu aplicarea art.41 al.2 penal (patru fapte);

-uz de fals prev.de art.291 penal,cu aplicarea art.41 al.2 penal;

-înșelăciune prev.de art.2./5 al./,2,3 penal cu aplic.art.41 al.2 penal (patru fapte);

-înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 penal;

-înșelăciune prev.de art.215 al.1 penal cu aplicarea art.41 al.2 penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a penal.

S-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 2002-2005 indus în eroare mai multe părți vătămate pe care le-a convins să facă depozite bancare promițându-le dobânzi mai mari decât practica banca Bank SA (la care era angajată ca ofițer de cont) și după completarea în fals a documentelor care ar fi trebuit să ateste deschiderea de cont și-a însușit și folosit în interes personal sumele de bani predate de părți.

Inculpata a recunoscut comiterea faptelor, invocând în apărare faptul că a fost indusă în eroare la rândul său de către o altă persoană, căreia i-a remis sumele de bani însușite de la părți pentru a derula o afacere.

Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele:

Inculpata a fost angajată în funcția de ofițer de credite la Bank SA Sucursala M începând cu anul 1992 și până în 2005.In această calitate inculpata avea ca atribuții deschiderea de conturi, constituirea de depozite,transferuri de conturi personale, operatiuni non-cash pentru plăti-încasări-contracte.

În acest context, în luna decembrie 2001 s-a prezentat la sediul băncii partea vătămată care i-a comunicat inculpatei că dorește să lichideze 15 depozite bancare ale tatălui său care decedase întrucât aflase că banca nu mai este sigură. Inculpata a convins pe partea vătămată să nu lichideze depozitele spunându-i că banca are un produs numit "Eveniment ",depozit la care se acordă dobândă de 50%.

Partea vătămată a fost tentată de dobânda oferită și a transferat (cu ajutorul inculpatei) sumele aflate în cele 15 conturi de depozit în alte 3 conturi de depozit și un cont curent.

Din aceste conturi a retras apoi inculpata toate sumele de bani existente,fără ca partea vătămată să aibă cunoștință de acest lucru. Pentru a retrage banii inculpata a falsificat semnătura părții vătăma te pe ordinele de plată nr.34/07.XII.2001 și nr.37/07.01.2002 și cererile de lichidare de cont nr.161/11.170/11.XII.2001 și nr.6/08.03.2002. Pentru ca partea vătămată să nu-și dea seama de faptul că au fost lichidate conturile, de fiecare dată când aceasta se prezenta la bancă inculpata completa formulare de depozit de tip "Eveniment" în care menționa dobânzi fictive, iar la rubrica "suma depusă" trecea suma anterioară plus dobânzi. Aceste formulare nu au fost înregistrate în evidențele băncii niciodată.

Prejudiciul cauzat părții vătămate prin această faptă s-a ridicat la 178.543.094 ROL.

Folosind aceeași justificare, inculpata a determinat pe partea vătămată să-i predea în cursul lunii decembrie 2004 mai multe sume de bani, respectiv 1000 EUR,1000 USD și 12.000 000 ROL cu scopul de a constitui depozite de tip "Eveniment" pentru care a completat un formular cu dobândă mai M decât cea practicată de bancă pe care nu l-a înregistrat în evidențe.

Prejudiciul cauzat părții vătămate s-a ridicat la 87.000.000 ROL. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză fiind despăgubită de banca Bank SA, banca subrogându-se în drepturile părții vătămate sub aspect civil formulând pretenții în sumă totală de 356.774.130 ROL. Suma este compusă din 178.262.965,8 ROL-sumă însușită de inculpată din conturile părții vătămate, la care se adaugă dobânda de 90.079.164 ROL, precum și suma de 87.000.000 ROL cu care înculpata a înșelat-o pe partea vătămată și 1.431.874,15 ROL, dobânda.

În drept, faptele inculpatei de a determina pe partea vătămată să transfere sume de bani aflate în cont la Bank SA Sucursala M în alte conturi de depozit, promițându-i o dobândă mai M decât cea practicată de bancă, însușindu-și apoi sumele aflate în conturi precum și alte sume de bani predate de partea vătămată pentru a se constitui astfel de depozite, cauzând un prejudiciu total părții vătămate de 356.774.130 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 penal,cu aplicarea art.41 al.2 penal. Ca urmare, instanța a făcut aplicarea art.334 pr.penală și a recalificat faptele de delapidare prev.de art.215 ind.1 penal cu aplic. art.41 al. 2 penal și înșelăciune prev. de art.215 al. 1, 2,3 penal într-o singură infracțiune continuată de înșelăciune potrivit încadrării de mai sus.

Nu poate fi reținută în sarcina inculpatei comiterea infracțiunii de delapidare așa cum s-a trimis în judecată, inculpata însușindu-și sume aflate în conturile personale ale părții vătămate și nu sume de bani aparținând băncii Bank a cărei angajată era.

Fapta aceleiași inculpate de a completa formulare de contracte de depozit și alte înscrisuri doveditoare a unor operațiuni bancare cu date nereale formulare pe care nu le-a înregistrat în evidențele băncii,dar pe care le-a folosit pentru lichidarea unor conturi bancare constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal, astfel că instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei conform disp.art.334 pr.penaIă din infracțiunile de fals intelectual prev.de art.289 penal, cu aplic.art.41 al.2 penal, fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 al.2 penal și uz de fals prev.de art.291 penal cu aplic. art.41 al.2 penal, toate cu aplic.art.33 lit.a penal.

În aceeași modalitate a acționat inculpata și în primăvara anului 2004 cu partea vătămată pe care îl cunoștea de 12 ani și căruia i-a spus că îi poate constitui depozite cu dobândă preferențială permisă angajaților băncii. Pentru aceasta i-a cerut părții vătămate să-i dea o procură în baza căreia să-i poată gestiona conturile. Partea vătămată i-a data acesteia procura și suma de 100.000.000 ROL, iar inculpata i-a completat un formular de contract de depozit la termen, în care a trecut o dobândă de 60% pe an (). Acest contract nu a fost înregistrat în evidențele băncii iar suma de bani a fost însușită de inculpată, iar partea vătămată a fost convinsă că au fost constituite depozitele de faptul că inculpata îi remitea lunar câte 5.000.000 ROL, spunându-i că este dobânda.

Aceeași parte vătămată i-a remis inculpatei în primăvara anului 2005 suma de 6000 EUR pentru a constitui depozite cu regim special în condițiile de mai sus. Această sumă de bani a fost de asemenea însușită de inculpată.

Partea vătămată a solicitat la data de 16.08.2005 lichidarea depozitelor și cu acea ocazie s-a constatat că nu au fost constituite depozite pe numele său.

Prejudiciul cauzat acestuia s-a ridicat la 10.000 EUR. Partea vătămată a fost despăgubită în parte, fiind nerecuperată suma de 1.500 EUR, sumă la care partea vătămată a renuntat în cursul judecătii.

În drept, fapta comisă de inculpată în modalitatea de mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1, 2, 3.penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 penal cu aplic. art.41 al.2 penal. Cu privire la infracțiunea de fals instanța a făcut aplicarea art.334 pr.penaIă și a schimbat incadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile de fals intelectual prev.de art.289 penal cu aplic.art.41 al.2 penal.

Inculpata a procedat in același fel și cu partea vătămată ia pe care o cunoștea din 1998, soțul acesteia fiind rudă cu inculpata. Și acesteia inculpata i-a spus că ii poate constitui depozite cu dobândă preferentiaIă (80%), dată fiind calitatea sa de funcționar al băncii. În acest scop partea vătămată i-a remis inculpatei diverse sume de bani (care au totalizat in perioada 2001-2003 suma de 900.000.000 ROL), pe care inculpata și i-a insușit. Pentru a-i crea părții vătăma te convingerea că au fost constituite depozitele, inculpata ii remitea acesteia lunar sume modice de bani spunându-i că reprezintă dobânda.

În luna martie 2005 partea vătămată a dorit să ridice sumele de bani economisite și a constatat că nu au fost constituite depozite bancare pe sau în numele său, iar sumele predate inculpatei au fost însușite de aceasta.

Prejudiciul cauzat părții vătămate s-a ridicat la suma de 900.000.000 ROL, nerecuperat, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu această sumă.

În drept, faptele comise de inculpată in modalitatea descrisă mai sus intrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inșelăciune prev.de art.215 al. 1,3 penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal.

Inculpata i-a propus în anul 2003 părții vătămate (care era profesoara fiicei sale) să-i constituie depozite preferențiale cu dobândă de 50% pe an, scop în care partea vătămată i-a remis acesteia în perioada 14.02.2003-14.05.2003 suma totală de 450.000.000 ROL. Pentru a-i crea convingerea că vor fi constituite depozitele inculpata i-a completat părții vătămate contracte de depozit cu date nereale,respectiv contractele nr.2708/14.02.2003, titular - tatăl părții vătămate, nr.2709/14.02.2003 și 3011/14.05.2003, titular - mama părții vătămate, nr.2711/14.02.2003, titular - fiul părții vătămate.

Banii primiți de la partea vătămată au fost însușiți de inculpată, iar contractele nu au fost înregistrate în evidențele băncii. Pentru ca partea vătămată să nu sesizeze frauda inculpata îi remitea acesteia diverse sume de bani lunar, cu titlu de dobândă. Partea vătămată a aflat că nu au fost constituite depozite bancare conform contractelor sus arătate în anul 2005 când a solicitat lichidarea conturilor.

Prejudiciul cauzat părții vătămate s-a ridicat la suma de 450.000.000 lei vechi din care i s-a restituit de către bancă suma de 96.897.500 lei.

Partea vătămată a formulat pretenții în cuantum de 353.000.000 ROL iar banca Bank SA Sucursala M a formulat pretenții pentru suma restituită părtii vătămate.

În drept, faptele omise de inculpată în modalitatea de mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1, 2,3 penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 penal cu aplicarea art.41 al.2 penal. Pentru infracțiunea de fals instanța a dispus în temeiul art.334 pr.penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal.

În aceeași modalitate a procedat inculpata și cu partea vătămată care a lichidat un depozit cu suma de 51.210 USD (nu EURO cum greșit s-a reținut în rechizitoriu - fila 176 dosar urmărire penală), în anul 2004 și sfătuită fiind de inculpată a hotărât să constituie depozite cu dobândă de 12% pe an, scop în care i-a predat acesteia suma de bani necesară. Inculpata a completat 5 formulare de contract de depozit cu date nereale (pe care nu le-a înregistrat în evidentele băncii), iar suma de bani și-a însușit- În același scop partea vătămată a lichidat un alt cont în lei de 450.000.000 ROL, bani pe care inculpata i-a însușit. Când partea vătămată și-a manifestat dorința de a folosi din sumele depuse în cont inculpata i-a spus acesteia că va pierde dobânda și i-a remis părții vătămate sume de bani cu titlu de "împrumut ",respectiv 1500 EUR și 600 EUR.

Ulterior, partea vătămată a aflat că inculpata nu constituise depozite bancare și banii au fost însușiți de aceasta.

Prejudiciul total cauzat părții vătăma te s-a ridicat la suma de 51.210 USD și 450.000.000 ROL, din care Bank SA i-a restituit 52.075,75 USD, astfel că partea vătămată a mai formulat pretenții în cuantum de 80.000.000 ROL. Banca Bank SA Sucursala M a formulat pretenții în cuantum de 52.075,75 USD.

În drept, faptele comise de inculpată în modalitatea descrisă mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 penal cu aplic.art.41 al.2 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 penal cu aplic.art.41 al.2 penal. Pentru infracțiunea de fals instanța a făcut aplicarea art.334 pr.penală și a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de fals intelectual prev.de art.289 penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal.

În luna iunie 2005 inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 12.000 EUR cu titlu de împrumut, fapt confirmat de partea vătămată atât în cursul urmăririi penale (fila 73-verso) cât și în fața instanței (fila 220). Justificarea împrumutului a fost derularea unei" afaceri cu terenuri ", restituirea urmând să se facă" într-o săptămână sau două ", așa cum afirmă partea vătămată. Acesta a fost de acord și i-a remis inculpatei inițial suma de 7000 EUR,iar după un interval de circa o săptămână și restul de 5000 EUR. Părtile nu au întocmit nici un înscris.

Prima instanță a apreciat că în sarcina inculpatei nu poate fi reținută comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3 penal (cum s-a trimis în judecată) reținând că atunci când aceasta a cerut suma de bani a motivat că face afaceri în mod fictiv pentru a primi împrumutul. Justificarea acesteia a fost reală la momentul în care a solicitat împrumutul, între inculpată și numita existând o înțelegere în acest sens.

Această stare de fapt este confirmată de însăși partea vătămată și de martorul (fila 227 și urm.dosar urmărire penală și fila 147 dosar instanță). Că au existat relații de afaceri în sensul celor arătate mai sus rezultă și din declarațiile martorei (aceasta fiind cercetată la rândul său într-un dosar penal, cercetările nefiind finalizate), precum și din acte, înscrisuri sub semnătură privată din care rezultă că cele două și-au remis reciproc diverse sume de bani (filele 174,175,176 dosar instanță).

Ca urmare, potrivit celor de mai sus, instanța a apreciat că nu s-a pătruns în câmpul infracțional și, în temeiul art.11 pct 2 lit.a, raportat la art.10 lit.b pr.penaIă a achitat inculpata pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna părții vătămate, considerând că fapta este guvernată de raporturi juridice de drept civil ce pot fi valorificate în cadrul unui proces civil.

În perioada 2004-2005 inculpata a convins pe partea vătămată care îi este rudă să deschidă un cont la banca Bank SA Sucursala M și să-i dea acesteia împuternicire pentru a efectua operațiuni bancare. Pentru a face depuneri în contul respectiv inculpata a primit de la partea vătămată suma totală de 635.000.000 ROL și 22.500 EUR, bani pe care aceasta și i-a însușit.

Ulterior partea vătămată a aflat că nu are bani în cont. Din sumele de bani predate inculpatei i s-a restituit părții vătămate suma de 5000 EUR, astfel că aceasta a formulat pretenții în cauză pentru suma de 653.000.000 ROL și 17.500 EUR.

În drept, fapta comisă de inculpată în modalitatea de mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 21 5 al.1 penal.

Pentru infracțiunile comise instanța a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și în temeiul art.81,82 penal a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată de 4 ani. A atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 penal.

La individualizarea pedepselor și a modului de executare a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptelor apreciat în raport cu modalitatea concretă de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea acestor fapte precum și circumstanțele personale ale inculpatei. În acest sens s-a avut în vedere că inculpata nu a mai comis fapte penale și că în tot timpul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor, de regret și și-a exprimat dorința de a recupera prejudiciul cauzat părților vătăma te. De altfel, în cursul urmăririi penale inculpata a mai restituit o parte din sume, motivul pentru care nu a fost restituit întregul prejudiciu fiind lipsa resurselor financiare.

Aceste elemente de individualizare au determinat instanța să rețină în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev.de art. 74 lit.a,c penal și să stabilească pedepsele în limitele prev.de art. 76.penal.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate au formulat pretenții civile pentru sumele rămase nerecuperate cu excepția părții vătăma te, conform celor arătate mai sus. O parte din părțile vătămate au fost despăgubite de banca Bank SA Sucursala M la care inculpata era angajată, această instituție subrogându-se în drepturile părților civile despăgubite și formulând pretenții în prezenta cauză în calitate de parte civilă.

Prin rechizitoriu i-a fost atribuită bancii Bank SA Sucursala M calitatea de parte responsabilă civilmente, dată fiind calitatea de angajat pe care inculpata o avea în această instituție. Având în vedere modalitatea în care s-a folosit inculpata de calitatea sa de angajată a băncii - doar la nivel afirmativ în raport cu părțile vătămate (inculpata nu a înregistrat contractele fictive în evidențele băncii, iar ridicarea sumelor de bani din conturi s-a făcut în baza împuternicirilor date de părțile vătăma te), instanța a considerat că în cauză nu se poate atribui băncii calitate de parte responsabilă civilmente, inculpata depășind mandatul dat de bancă în exercitarea atributiilor de serviciu. Într-adevăr banca a despăgubit o parte din părțile vătămate dar numai acolo unde acestea avuseseră conturi deschise și doar în ideea de nu a-și pierde clienții, nu pentru că și-ar fi recunoscut vreo culpă în comiterea faptelor.

În vederea recuperării prejudiciului, s-a instituit în cursul urmăririi penale sechestru asigurător, în baza ordonanței procurorului din 04. (fila 202), asupra bunurilor mobile și imobile menționate în procesul-verbal de sechestru de la filele 204-205. Constatând că este vorba despre bunuri aflate în devălmășie (proprietatea comună a soților-inculpata fiind divorțată, dar nu s-a făcut partajul bunurilor comune), instanța a ridicat sechestrul și în baza acelorași considerente a respins cererea de sechestru formulată de partea civilă Bank SA, aceasta având posibilitatea să ceară partajul bunurilor comune pe cale civilă și ulterior executarea creanței asupra bunurilor ce revin inculpatei. Instituirea sechestrului asigurător în procesul penal, potrivit disp.art.163 al.2 pr.penaIă, se face doar asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului, ori în speță este vorba despre bunuri aflate în proprietate devălmașă a soților.

În ce privește suma de 1500 EUR la care partea vătămată a renunțat, instanța a făcut aplicarea art.118 lit.e penal și a confiscat-o în folosul statului,obligând inculpata la plata acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, inculpata, partea civilă Bank si partea civilă.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor comise de inculpată în perioada 7.12.2001-8.03.2002 din infracțiunile de delapidare și înșelăciune în infracțiunea de înșelăciune, solicitând condamnarea inculpatei și pentru infracțiunea de delapidare prev. de art.215/1 alin. 1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal.

De asemenea, a susținut că în cauză nu s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii penale, aceasta fiind disproporționată în raport cu multitudinea faptelor și a solicitat aplicarea unei pedepse care să fie executată în detentie.

A solicitat și aplicarea dispozițiilor art.348 pr.penaIă cu privire la desființarea înscrisurilor doveditoare ale operațiunilor bancare ce cuprind mentiuni nereale.

Inculpata, prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.213 penal, și în raport de aceasta reducerea pedepselor aplicate.

Partea civilă Bank a solicitat desființarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului situat în B M,-/19, proprietatea inculpatei, până la concurența valorii pagubei.

Partea civilă nu și-a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.

Prin decizia penală nr.281 din 6 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureșs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lingă Judecătoria Baia Mare desființându-se În parte hotărârea atacată și judecind cauza, în temeiul art.348 pr.penaIă s-a dispus desființarea inscrisurilor falsificate, respectiv a contractelor de constituire depozit la termen, a contractelor cont eveniment și a ordinelor de plată aflate la filele 80-93, 95, 97 și 99 din dosarul instanței de apel.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.penaIă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata, de partea civilă Bank - SA și de partea civilă, împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.192 al 2 pr.penaIă inculpata și părțile civile Bank și au fost obligate să plătească statului câte 40 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate, din acestea reieșind că profitând de calitatea pe care o avea la Banca Bank Sucursala M, în perioada decembrie 2001-2005, inculpata a indus în eroare mai multe părți vătămate, persoane care îi erau apropiate, spunându-Ie că societatea bancară la care lucrează oferă în anumite condiții dobânzi foarte mari la depozitele bancare. Astfel, inculpata a completat formulare tipizate ale contractelor de depozit, în care consemna dobânzi cu mult mai mari decât cele practicate, documente pe care nu le înregistra la bancă, însă le preda părților vătămate pentru a le crea convingerea că au constituit depozite bancare. Sumele de bani predate de părțile vătămate, inculpata și le însușea, iar pentru a menține părțile vătămate în eroare când acestea se prezentau la bancă pentru a ridica dobânda, inculpata le oferea din banii personali suma ce reprezenta dobânda înscrisă în documentul întocmit fraudulos.

În raport de această stare de fapt, încadrarea juridică dată de prima instanță faptelor comise de inculpată este legală. Nu poate fi reținută în sarcina inculpatei comiterea infracțiunii de delapidare, așa cum a solicitat Parchetul, câtă vreme inculpata și-a însușit din banii părții vătămate și nu sume de bani aparținând băncii Bank, a cărei angajată era.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatei în sensul că faptele sale constituie infracțiunea de abuz de încredere și nu de înșelăciune. Pe de o parte, lipsește raportul juridic specific infracțiunii prev. de art.213 penal, raport în temeiul căruia inculpata să fi dobândit detenția banilor. Părțile vătămate nu au avut intentia de a remite banii inculpatei, pentru a-i păstra, ci de a constitui depozite bancare. În acest context, a intervenit inducerea lor în eroare cu privire la încheierea contractelor de depozit, astfel că faptele inculpatei realizează toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia. Astfel, a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatei, cum ar fi conduita anterioară bună, poziția procesuală sinceră și de regret, repararea în parte a pagubei create. Aceste ultime împrejurări au fost apreciate ca circumstante atenuante, astfel că pedeapsa concretă aplicată este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei. În raport de toate aceste elemente, corect s-a apreciat că formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acesteia.

În ceea ce privește fapta comisă în dauna părții vătămate, aceasta nu are caracter penal. Banii au fost solicitați de inculpată cu titlu de imprumut, fără a exista vreo acțiune de inducere in eroare a părții vătămate. Ca atare, în mod corect s-a dispus achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a, art.10 lit. b pr.penaIă și s-au lăsat nesoluționate pretențiile civile formulate de partea civilă, aceasta având deschisă calea unei actiuni civile.

Cererea părții civile Bank de a se institui sechestrul asigurător nu poate fi admisă. Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.163 alin.2 pr.penaIă, măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua doar asupra bunurilor inculpatei, or imobilul se află în proprietatea devălmașă a inculpatei și a soțului.

Hotărârea primei instanțe este criticabilă doar sub aspectul omisiunii desființării inscrisurilor falsificate de inculpată, respectiv a contractelor de constituire depozit la termen, a contractelor cont eveniment și a ordinelor de plată.

Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului, doar de către inculpata.

Ca și motive de casare s-au invocat disp.art.385/9 pct.14 - pedepse greșit individualizate și pct.17 greșită încadrare juridică.

Concret, raportat la starea de fapt ce se reține în sarcina inculpatei, este de reținut vinovăție din partea acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere prev.de art.213 al.2 pen. în ce privește pct.descrise în rechizitoriu și preluate și de către instanțele de judecată nr.1,2,și 7.

Se impune a se da o mai M eficiență criteriilor de individualizare prev.de art.72 pen. cu reducerea pedepselor aplicate cu mult sub minimul special și reținerea art.81 pen.

Curtea analizând recursul formulat doar de către inculpată, ce limitează instanța de recurs în a examina pricina doar prin prisma persoanei care a declarat calea de atac,calitatea pe care o are aceasta în proces, respectiv aceea de inculpată, motivele exprese invocate de casare respectiv cele de la pct.385/9 poct.14 și 17.pr.pen. reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt în concordanță cu probele administrate, aspecte reluate și la nivelul Tribunalului Maramureș în apel.

Din toate acestea rezultă că inculpata profitând de calitatea pe care o avea la banca Sucursala M în perioada decembrie 2001 - 2005 indus în eroare mai multe părți vătămate prin faptul că le spunea că societatea bancară la care lucrează oferă în anumite condiții dobânzi foarte mari la depozitele bancare.

În continuare inculpata este cea care a completat formulate tipizate ale contractelor de depozit, în care consemna dobânzi cu mult mai mari decât cele practicate de bancă, documente pe care nu le înregistra ci le preda părților vătămate pentru a le crea convingerea că au constituit depozite bancare.

În continuare sumele de bani erau însușite de către inculpată, derulându-se și o activitate de menținere a părților vătămate în eroare atâta vreme cât acestea când se prezentau la bancă pentru a ridica dobânzile inculpata le oferea din banii personali sumele înscrise în documentele false.

Deși în cuprinsul rechizitoriului s-a făcut trimitere la conținutul infracțiunii de delapidare cu corectitudine s-a stabilit că încadrarea juridică este aceea de înșelăciune.

Concret inculpata și-a însușit din banii părților vătămate și nu sume de bani aparținând băncii a cărei angajată era.

În nici un caz nu poate fi primită susținerea inculpatei în sensul reținerii doar a infracțiunii de abuz de încredere aspect invocat și la nivelul instanțelor inferioare, motivare ce a fost înlăturată. Pe de o parte, lipsește raportul juridic specific infracțiunii de abuz de încredere,raport în temeiul căruia inculpata să fi dobândit banii respectivi,remiterea acestora s-a făcut de către părțile vătămate în folosul inculpatei ca urmare a activității de inducere în eroare și nu de bună voie.

Raportat la cel de-al doilea aspect criticat în recurs vizând procedura de individualizare a sancțiunii este de consemnat poziția instanței de recurs și anume aceea că față de amploarea derulării faptice,activitatea bine conturată a inculpatei ce în sprijinul succesului activității de dobândire de sume mari de bani s-a ajutat și de comiterea unor infracțiuni de fals, pedeapsa aplicată acesteia apare ca fiind chiar prea blândă.

În condițiile în care ne aflăm însă în recursul exclusiv al inculpatei, nu se poate consemna altceva decât o lipsă de temeinicie în susținerea unei greșite individualizări a pedepselor aplicate.

Raportat la caracterizarea persoanei inculpatei și a nume că a avut o bună conduită anterioară, a manifestat o poziție procesuală sinceră și a reparat în parte pagubele create, cu justețe s-a considerat că pedeapsa își va atinge scopul și fără o executare efectivă a acesteia.

Sunt de constatat anumite aspecte de nelegalitate în pronunțarea instanței de fond ce nu au fost îndreptate de Tribunalul Maramureș, vizând pedepsele accesorii, soluția greșită de ridicare a sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile aflate în proprietate comună în devălmășie a soților, însă toate trebuie analizate prin prisma principiului neagravării situației în propriul recurs prev.de art.385/8 pr.pen, astfel că, Curtea de apel va fi nevoită în a aprecia doar caracterul nefondat al recursului exercitat de către inculpată,fiind în imposibilitate procesuală în a îndrepta anumite ilegalități strecurate în cuprinsul hotărârilor pronunțate.

Pentru aceste considerente, cu aplic.art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul inculpatei urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui și, născută la 09.09.1960 în, S M, domiciliată în B M,-/19) împotriva deciziei penale nr. 281/A din 06.11.2007 a Tribunalului Maramureș.

Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

31.01.08/2 EX.

Președinte:Monica Șortan
Judecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 35/2008. Curtea de Apel Cluj Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Cluj