Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 35/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 35/R/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei penale nr. 701/R/26.11.2007 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar și reprezentantul părții civile Spitalul Militar d e Urgență " " B, consilier juridic, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile Casa de Asigurări de Sănătate a județului B, și Spitalul Județean B și garantul-asigurator de răspundere civilă SC Asigurări SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului, față de împrejurarea că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJ precizare la contestația în anulare de către partea civilă și având în vedere că actul a fost depus în două exemplare, solicită comunicarea unui exemplar, cu mențiunea că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru studierea acestuia, întrucât l-a studiat.
Instanța, deliberând, comunică apărătorului inculpatului un exemplar de pe precizarea depusă la dosar de către partea civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea contestației formulată în cauză, constatând că nu sunt îndeplinite niciuna din condițiile prev. de art. 386 și urm. pr.pen. Mai mult, solicită a se constata că prin contestația formulată în cauză se fac imputații instanței de judecată, fără a se motiva în concret ce se contestă, toată "hula" fiind în opinia sa nejustificată.
Apreciază decizia atacată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond acordând o justă despăgubire părții vătămate, aplicând inculpatului o pedeapsă corectă, motiv pentru care consideră că nu se impune admiterea contestației. Cu cheltuieli judiciare conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul părții civile Spitalul Militar d e Urgență " " B, având în vedere că nu este parte civilă în dosar și nu are nici un interes, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației formulată în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.7 din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr- s-a dispus, în baza disp.art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal în cea de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
În baza art.184 alin.2, 4 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17 martie 1978 în B,.în localitatea,-, județul B, CNP--, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, punându-se totodată în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată, domiciliată în B,-,.4, județul B, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia 11.076 lei, din care asiguratorului " - Asigurări" Sucursala B, cu sediul în mun.B, Sfatului, nr.4, suma de 6.000 lei actualizată cu rata inflației, începând cu luna ianuarie 2004 până la data plății efective a sumelor de bani.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate 20.000 lei cu titlul de daune morale, menținându-se totodată măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții vătămate cu privire la luarea măsurii de siguranță de a nu părăsi țara, împotriva inculpatului.
Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean B cu sediul în mun.B, Calea B, nr.25-27, suma de 1.974.041 lei despăgubiri civile.
S-a luat act de faptul că Spitalul Militar d e Urgență " " din mun.B-, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B cu sediul În B,-, nu mai are calitate procesuală activă În latura civilă privind recuperarea cheltuielilor de spitalizare.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 3 iulie 2001, în jurul orei 13, în timp ce conducea autoturismul 1300, cu nr.- pe B-dul - din municipiul B, din direcția Hotel " " spre strada -, ajungând la trecerea de pietoni amenajată și semnalizată cu indicatoare și marcaje rutiere, inculpatul a accidentat-o pe partea vătămată, care se angajase regulamentar în traversarea bulevardului.
În urma impactului, partea vătămată a suferit multiple leziuni corporale, descrise în raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Dr. Minovici" B, leziuni care au necesitat pentru vindecare 180-200 zile de îngrijiri medicale, cu precizarea că leziunile suferite nu s-au soldat cu infirmitate fizică.
Partea vătămată a fost spitalizată mai întâi la Spitalul Județean B Secțiile Ortopedie și Neurochirurgie, în perioadele 3 iulie - 20 iunie 2001; 17 ianuarie 2002 - 21 ianuarie 2002 și 18 februarie 2002 - 25 februarie 2002, apoi la Spitalul Militar d e Urgență " " B - Secția Chirurgie în perioada 23.09 - 1.10.2002.
Din probele administrate în cauză a rezultat că vinovat de producerea accidentului de circulație se face în mod exclusiv inculpatul, care a încălcat prevederile art. 44 pct.26 din fostul Regulament de aplicare a Decretului nr.328/1966, privind circulația pe drumurile publice, în sensul că nu a acordat prioritate părții vătămate atunci când aceasta s-a angajat în mod regulamentar în traversarea drumului.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 alin.2, 4 Cod penal.
Având în vedere concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală "Dr. Minovici" B, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal în cea prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în temeiul căreia inculpatul a primit pedeapsa de 1 an închisoare cu aplic.art.81,82 și 83 Cod penal, fiind întrunite cerințele legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Spitalul Județean B, unitate în care a fost internată partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.740.414 lei, astfel încât în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata către această parte vătămată a sumei respective, cu titlul de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate.
Spitalul Militar d e Urgență B s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 11.657.052 lei vechi, ulterior prin adresele înaintate Judecătoriei Năsăud, arătând că nu se mai constituie parte civilă în cauză, situație de care instanța de fond a luat act.
Potrivit disp.art. 313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006, instanța de fond a constatat că CAS B, nu mai are calitate procesuală activă în latura civilă a cauzei privind recuperarea cheltuielilor de spitalizare.
Cu privire la acțiunea civilă a părții vătămate, prima instanță a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.300.000.000 lei vechi (130.000 lei) reprezentând daune morale și cu suma de 312.239.551 lei vechi (31.223,9 lei) cu titlul de despăgubiri civile constând în cheltuieli cu angajarea unui însoțitor permanent pe perioada spitalizării, precum și anumite servicii de menaj la domiciliu, cheltuieli ocazionate de examinările medicale și procurarea de medicamente, plata unor expertize, pierderile suferite în realizarea câștigului lunar personal, sume cu privire la care s-a solicitat actualizarea în funcție de rata inflației.
Analizând documentele justificative ale părții vătămate în dovedirea acțiunii civile, instanța fondului a reținut că partea vătămată a suportat cheltuieli în sumă de 12.151,98 lei din care se justifică cu plata însoțitorului suma de 2.100 lei.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că inculpatul a achitat părții vătămate suma de 1.075 lei, sumă ce a fost scăzută de instanța de fond urmând ca inculpatul să-i plătească părții vătămate suma de 11.076 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată, instanța de fond a apreciat că față de suferințele pricinuite acesteia prin acțiunea ilicită a inculpatului, suma de 20.000 lei este în măsură să acopere prejudiciul moral al părții vătămate, considerând exagerate pretențiile acesteia, de obligare a inculpatului la plata sumei de 130.000 lei cu acest titlu.
În consecință, în temeiul art.998 Cod civil, art.346 Cod procedură penală acțiunea civilă a părții vătămate a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia despăgubiri civile în cuantum de 11.076 lei actualizate cu rata inflației, începând cu luna ianuarie 2004 și până la data plății efective.
Asiguratorul " - Asigurări" citat în cauză în temeiul Legii nr.136/1995 cu modificările și completările ulterioare va urma să plătească celui păgubit despăgubiri până la cel mult 6.000 lei, în măsura în care partea vătămată ar justifica aceste despăgubiri. Cum însă partea vătămată a justificat despăgubiri mai mari, în temeiul art.44 din actul normativ menționat, asiguratorul urmează ca din suma dovedită, de 11.076 lei, să acopere în favoarea acesteia 6.000 lei, restul urmând a fi plătit de inculpat alături de daunele morale stabilite de instanță, rata inflației referindu-se numai cu privire la despăgubirile civile.
Cu privire la cererea privind sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului, formulată de partea vătămată, instanța de fond a dispus menținerea acestei măsuri, fiind respinsă cererea părții vătămate privind luarea, față de inculpat, a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în speță nefiind incidente prevederile art. 145/1 Cod procedură penală coroborat cu art. 145, 136 din același cod.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și partea vătămată.
Prin mandatara sa, inculpatul a solicitat oral, în instanță, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în parte, în latura civilă și rejudecând cauza, reducerea sumelor stabilite cu titlul de daune morale, materiale și despăgubiri civile, cu motivarea că nu are posibilitatea achitării acestora, neputând aprecia însă cuantumul pe care l-ar putea achita.
Partea vătămată a solicitat prin apelul declarat desființarea sentinței pronunțate de prima instanță, ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că nu au fost respectate prevederile art.21, 24, 16, 22 din Constituția României. Partea vătămată mai arată prin motivele de apel faptul că au fost încălcate prevederile art. 6 alin.1 și art.7 din "Organizarea judiciară în România" cap.II - Accesul la justiție".
Partea vătămată a mai susținut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, ea nefiind citată și necunoscând astfel termenele de judecată.
A mai învederat apelanta că restul motivelor le va arăta în fața instanței.
Prin decizia penală nr.79 din data de 12 septembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții și, împotriva sentinței penale nr. 7/17.01.2007 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, fiecare apelant a fost obligat să plătească statului, suma de 25 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Instanța de apel a reținut că apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat sentința atacată, nr.7/2007 a Judecătoriei Năsăuds -a constatat că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite corect, fiind soluționată corect și latura civilă a cauzei.
Deși apelanta a susținut în motivele de apel că încheierea din data de 11.01.2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud este nelegală și netemeinică, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită, respectiv nu a primit citație pentru termenul de judecată de la acea dată, motivarea sa nu poate fi primită, întrucât apelanta avea termen în cunoștință pentru acel termen, iar potrivit disp.art.291 alin.3 Cod procedură penală, partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele următoare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul, acesta a fost motivat oral prin mandatara sa, motivele de apel fiind legate de imposibilitatea plății despăgubirilor și a cheltuielilor aferente instrumentării prezentului dosar, nefiind contestată modalitatea de calcul a sumelor la care a fost obligat inculpatul sau vinovăția acestuia.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de apelanții și, constatându-se că hotărârea atacată nu este afectată de nici un viciu care să atragă desființarea sa, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, fiecare apelant a fost obligat să plătească statului suma de 25 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpatul și partea civilă, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 26 noiembrie 2007, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința reducerii despăgubirilor acordate părții civile și constatarea grațierii pedepsei ce a fost aplicată acestuia.
La dosarul cauzei au fost atașate memorii adresate de partea civilă Tribunalului Bistrița -
După primul termen de judecată în recurs din data de 5 noiembrie 2007, la dosarul cauzei a fost atașată, în data de 6.11.2007, și cererea de amânare în vederea pregătirii apărării formulată de partea civilă și înregistrată la Tribunalul Bistrița -N în data de 5.11.2007.
Pentru următorul termen de judecată din data de 26.11.2007, partea civilă a depus o nouă cerere de amânare, prin numitul, pentru studierea dosarului.
Numitul nu are calitatea de avocat, întrucât nu a fost admis niciodată în Baroul Cluj ori într-un alt barou legal constituit, astfel că cererea depusă de acesta nu a putut fi luată în considerare, instanța pronunțându-se în sensul respingerii cererii de amânare formulată de acesta.
Potrivit prevederilor art.385/10 pr.pen. recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții instanța ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit prevederilor art.385/9 alin.3 pr.pen. se iau în considerare din oficiu.
Ținând seama că asistarea părții civile de avocat nu este obligatorie, că s-a acordat un termen suficient pentru ca partea să își angajeze avocat ori să se prezinte în fața instanței de recurs, că aceasta nu a motivat recursul în termenul legal, astfel că instanța nu poate lua în considerare decât motivele de casare care se au în vedere din oficiu, la data de 26.11.2007 curtea a respins cererea de amânare formulată de numitul, care nu are calitatea de avocat.
Prin decizia penală nr.701/R din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. au fost admise recursurile declarate de către inculpatul, domiciliat în, str.-, nr.189, jud.B și de partea civilă, domiciliată în B, str.- nr.35,.4, împotriva deciziei penale nr.79 din data de 12.09.2007 a Tribunalului Bistrița -N, care a fost casată parțial împreună cu sentința penală nr.7/2007 a Judecătoriei Năsăud, cu privire la omisiunea constatării grațierii pedepsei aplicate și la data de la care se actualizează daunele materiale.
Rejudecând cauza în limitele de mai sus, în baza art.1 din Legea nr.543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului.
I s-a atras atenția asupra cazului de revocare a grațierii prev.de art.7 din Legea nr.543/2002.
S-a stabilit că suma de 6.000 lei acordată cu titlu de daune materiale se actualizează cu rata inflației începând cu data de 3.07.2001.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea a constatat că recursul inculpatului este fondat pentru motivul prev.de art.385/9 pct.15, respectiv instanța a omis să constate că pedeapsa aplicată inculpatului recurent a fost grațiată, aspect ce este în defavoarea acestuia, iar recursul părții civile este fondat pentru motivul prevăzut de art.385/9 pct.10, respectiv instanța nu a avut în vedere împrejurarea că în cazul răspunderii civile delictuale inculpatul este de drept în întârziere de la data comiterii faptei ilicite, aspect ce a influențat soluția procesului în sensul nerespectării dreptului părții civile de a obține repararea integrală a prejudiciului cert și în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului pe care l-a suferit.
Astfel, starea de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond și cea de apel.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 3 iulie 2001, în timp ce conducea autoturismul 1300, cu nr.- pe B-dul - din municipiul B, din direcția Hotel " " spre strada -, inculpatul a accidentat-o la trecerea de pietoni amenajată și semnalizată cu indicatoare și marcaje rutiere pe partea vătămată, care se angajase regulamentar în traversarea străzii.
Partea vătămată a suferit multiple leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 180-200 zile de îngrijiri medicale, dar nu s-au soldat cu infirmitate fizică, astfel cum reiese din raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Dr. Minovici"
Vinovat de producerea accidentului de circulație se face în mod exclusiv inculpatul, care a încălcat prevederile art. 44 pct.26 din fostul Regulament de aplicare a Decretului nr.328/1966, privind circulația pe drumurile publice, deoarece nu a acordat prioritate părții vătămate, care era angajată în mod regulamentar în traversarea drumului.
Inculpatul nu a contestat vinovăția lui exclusivă în producerea accidentului de circulație mai sus descris și nici cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată, formulând obiecțiuni doar cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Referitor la latura civila a cauzei curtea retine ca artea p. vătămată s-a constituit parte civilă în cauză în cursul procesului penal cu suma de 138.266.690 lei vechi daune materiale și 800.000.000 lei vechi daune morale - fila 17 dosar 1938/2001 al Judecătoriei Brașov.
La fila 215 din dosar 1938/2001 se află precizarea despăgubirilor pretinse, totalul daunelor materiale pretinse fiind de 307.782.669 lei vechi, sumă consemnată și în încheierea de ședință din data de17.06.2002 - fila 217 dosar 1938/2001 și 2.025 USD, daunele morale fiind în sumă de 1.300.000.000 lei vechi, dintre care 800.000.000 lei vechi pentru vătămarea corporală din culpă și 500.000.000 lei vechi pentru comiterea altor infracțiuni de către inculpat, precum șantaj sentimental și financiar, fuga de la locul faptei, mituirea mai multor persoane pentru aod etermina să își retragă plângerea, propuneri indecente, calomnierea martorilor, tentativă de înșelăciune, hărțuirea ei în spital și pe coridoarele instanței, declarații mincinoase în fața instanței.
La fila 261 partea civilă a depus o nouă precizare a daunelor materiale, acestea fiind în sumă de 312.239.551 lei vechi.
Daunele materiale se compuneau conform ultimei precizări din sumele de 28.000.000 lei vechi tratamente, 35.450.000 lei vechi onorarii de achitat pentru 8 medici, 19.500.000 lei vechi 3 spitalizări, 30.000.000 lei vechi cheltuieli cu medicamente și întreținerea lunară timp de 12 luni, începând cu data de 3 iulie 2001, 41.000.000 lei vechi pentru plata a două femei - și timp de 14 luni, 1.500.000 lei vechi plata pentru efectuarea unei tomografii computerizate, 2.025 USD cheltuieli pentru anii universitari pierduți și de repetat la drept și medicină 2000-2003, 33.320.000 lei vechi bijuterii pierdute la amanet 68 grame x 490.000 lei vechi/gram, 13.820.000 lei vechi lucruri vândute pentru acoperirea cheltuielilor lunare de întreținere, 7.426.379 lei vechi cheltuieli de întreținere la bloc, 4.000.000 lei vechi asigurarea medicală anuală, 4.000.000 certificate și, 1.800.000 lei trei saci cu mâncare pedigree pentru cățel, 15.765.440 LEI drepturi pierdute la, 42.366.900 lei vechi alimente și cheltuieli lunare pentru întreținere.
Partea vătămată a dovedit prin actele depuse și martorii audiați despăgubiri in suma de 12.051 lei, din care inculpatul a achitat deja suma de 1.075 lei, astfel că instanța de fond l-a obligat în mod corect la plata diferenței în suma de 11.076 lei.
Onorariile de achitat pentru cei opt medici nu au fost dovedite, pentru efectuarea tomografiei și a medicamentelor prescrise nu s-au depus chitanțe doveditoare ale plății, cheltuielile de întreținere la bloc nu au legătură de cauzalitate cu accidentul al cărei victimă a fost partea civilă, nu s-au depus chitanțe care să ateste cumpărarea hranei pentru cățel, iar inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru vătămarea integrității cățelului părții vătămate, o astfel de faptă nefiind prevăzută de legea penală. De asemenea drepturile pierdute la nu au sunt în legătură de cauzalitate cu accidentul din data de 3.07.2001.
Martora - a declarat că a ajutat-o pe partea civilă în gospodărie după externarea acesteia din spital o perioadă de circa 6-7 luni de zile, în care a fost plătită cu suma de 1.500.000 lei vechi lunar - fila 266 dosar 1938/2001.
Curtea consideră a fi în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier din data de 3.07.2001 doar cantitatea de 13,3 grame aur amanetat în perioada 3.07.2001-18.02.2002 filele 60, 61, adică în intervalul de 200 de zile necesare pentru îngrijirea leziunilor care au fost cauzate părții civile, precum și celelalte bunuri înstrăinate prin anticariat în aceeași perioadă. Partea civilă a depus dovezi privind amanetarea de bijuterii atât anterior cât și ulterior perioadei menționate, ori cele anterioare arată doar că acesta era modul obișnuit al părții civile de a-și asigura întreținerea, iar cele ulterioare nu se cuvin a fi puse în sarcina inculpatului, deoarece partea civilă nu a rămas cu incapacitate de a munci, astfel cum atestă și raportul de nouă expertiză medico-legală, putând să își asigure existența prin prestarea unei activități normale.
Astfel, concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală - fila 243 dosar 3257/2005 al Judecătoriei Năsăud sunt că partea civilă prezenta leziuni traumatice ce se puteau produce în condițiile unui accident rutier la data de 3.07.2001, care au necesitat 180-200 de zile de îngrijiri medicale, având în vedere instabilitatea cronică genunchi stâng cu episoade de blocaj articular asociate unei vechi fracturi bifocale gamba. Leziunile cauzate nu au pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate fizică. Partea civilă nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată.
Daunele morale în sumă de 800.000.000 lei vechi pretinse de partea civilă pentru vătămarea integrității sale fizice din data de 3.07.2001 sunt exagerate, iar suma de 20.000 lei acordată de instanța de fond a fost în mod corect apreciată ca fiind în măsură să ofere o compensație echitabilă părții civile pentru suferința fizică ce i-a fost cauzată. Suma de 500.000.000 lei vechi pretinsă cu același titlu de daune morale, însă pentru alte pretinse infracțiuni comise de inculpat nu poate fi avută în vedere în prezenta cauză, al cărei obiect este vătămare corporală din culpă, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru infracțiunile pe care partea civilă pretinde că inculpatul le-ar fi comis.
Recursul părții civile este fondat numai sub aspectul datei de la care s-a dispus a fi actualizate despăgubirile acordate acesteia.
Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului, reparare ce se poate realiza numai prin actualizarea valorii pagubei, ținând seama de procesele inflaționiste, de devalorizarea monedei naționale.
Obligația de reparare a prejudiciului a luat naștere la data producerii accidentului, dată de la care inculpatul este de drept în întârziere.
Ca urmare, constatând că sub acest aspect este fondat recursul părții civile, curtea îl va admite în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen și va dispune actualizarea despăgubirilor civile acordate părții civile începând cu data de 3.07.2001.
Recursul inculpatului este fondat sub aspectul omisiunii instanței de fond și a celei de apel d a constata că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este grațiată.
Fapta a fost comisă de inculpatul recurent la data de 3.07.2001, iar la data de 4.10.2002 a intrat în vigoare Legea nr.543/2002, care la art.1 a dispus că e grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amenda aplicate de instanțele de judecată.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă nu este enumerată printre infracțiunile exceptate de la grațiere în art.4 din Legea nr.543/2002, iar inculpatul nu este recidivist, astfel că nici pentru acest motiv nu poate fi exceptat de la grațiere.
Prin Decizia nr.XIV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată n recurs în interesul legii, s-a stabilit referitor la aplicarea dispozițiilor art. 120 alin. 2 din Codul penal, căfectele grațierii condiționateasupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din Codul penal cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de legea de grațiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din Codul penal.
Ca urmare, omisiunea instanțelor de a constata că pedeapsa aplicată inculpatului recurent a fost grațiată are consecințe defavorabile pentru acesta, astfel că luând în considerare din oficiu motivul de casare prev.de art.385/9 pct.15 și admițând recursul inculpatului conform prevederilor art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. curtea a casat decizia recurată, împreună cu sentința penală nr.7/2007 a Judecătoriei Năsăud și rejudecând cauza în baza art.1 din Legea nr.543/2002 a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 curtea a atras atenția asupra cazului de revocare a grațierii prev.de acest text de lege, care dispune că persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării legii de grațiere.
S-au menținut celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei decizii a formulat contestație în anulare partea civilă solicitând desființarea deciziei anterior menționată și rejudecând recursul deoarece această decizie este lovită de nulitate absolută fiind soluționat cu încălcarea tuturor principiilor de drept.
Astfel încadrarea juridică reținută de instanța de recurs este una greșită că nu au fost luate în considerare probele care au fost administrate în cauză și că daunele civile acordate părții vătămate sunt prea mici având în vedere suferințele la care aceasta a fost supusă ca urmare a acțiunii ilicite a inculpatului.
În cadrul aceleiași contestații formulate s-au mai invocat si aspecte privitoare la calitatea de avocat apărătorului pății civile.
Analizând contestația în anulare, având in vedere cele invocate și materialul probator administrat în cauză cu ocazia soluționării fondului și a căilor de atac, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.386 împotriva C.P.P. hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare doar în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege. Aceste cazuri sunt când.
a) procedura de citare a părții pentru care s-a cita partea la termenul de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.10 alin.1 lit.e-i/1 cu privire la care existau probe în dosar
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă
e) când la judecarea recursului s-au la rejudecarea cauzei de câtre instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.385/14 alin.1/1 sau art.385/16 alin.1
C.P.P.Instanța investită cu soluționarea contestației formulate o va analiza doar din prisma motivelor mai sus expuse.
În urma acestei examinări constatând că în data de 26.11.2007 când au fost soluționate recursurile formulate de inculpatul și partea civilă procedura de citare era legal îndeplinită și că partea civilă contestatoare nu s-a prezentat la proces însă nu a încunoștințat instanța că această neprezentare la proces este fortuită.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art.386 lit.c și d și nici lit.e deoarece C.P.P. inculpatul nu a fost achitat de către nici o instanță.
Aspectele invocate de către contestatoare prin memoriul depus la dosar nu pot fi primite pe calea aleasă de aceasta având în vedere că nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație mai sus menționate.
Pentru aceste motive, Curtea constată că contestația în anulare este nefondată urmând a fi respinsă conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și C.P.P. art.193 alin.6
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoare domiciliată în B,-,.4, jud. B, împotriva deciziei penale nr.701/R/26.11.2007 a Curții de APEL CLUJ.
Obligă contestatoarea la plata în favoarea intimatului domiciliat în,-, jud. B, a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./21.01.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
