Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 372
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 179/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de înșelăciunea(art. 215.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. care substituie pe av. - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent G, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent G solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei aplicate acestuia spre minimul special prevăzut de lege, suspendarea executării pedepsei și înlăturarea pedepsei accesorii, dându-se mai multă eficiență circumstanțelor reale și celor personale ale inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că prejudiciul a fost recuperat încă din timpul urmăririi penale precum și scopul pentru care auf ost comise faptele, respectiv procurarea banilor necesari pentru operația fiicei sale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, având în vedere că prin decizia recurată a fost admis apelul declarat de inculpat și s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, instanța dând dovadă de clemență față de numărul de acte materiale reținute în sarcina inculpatului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 309/9.07.2008 a Judecătoriei Pașcani, a fost condamnat inculpatul G, la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 Cod penal prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 3 an i închisoare.
S-au aplicat disp. art. 71 și 64 Cod penal.
S-a dedus di n pedeapsă reținerea și arestarea preventivă la de 13.- la 15.10.2007.
S-a constatat recuperat prejudiciul.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Partea vătămată a sesizat organele de poliție, arătând că la data de 9.12.2005, în jurul orelor 9,00 - 9,30, prin fața BCR - Filiala Paf ost acostată de o persoană necunoscută care s-a oferit să-i schimbe în lei suma de 1.000 euro, oferindu- un curs valutar mai avantajos decât cel al băncii. Persona respectivă i-a numărat suma de bani în lei, ținând-o în mână, după care partea vătămată pus banii în geantă, fără să-i mai numere. Abia acasă constata că a fost înșelată cu suma de 1.900 lei RON.
În declarațiile sale, partea vătămată descrie acea persoană arătându-i semnalmentele bărbatului respectiv.
Instanța constată că în cursul cercetărilor, la sediul Poliție Mun. P partea vătămată indicat din mai multe fotografii pe inculpat, ca fiind autorul faptei. Acest fapt este confirmat prin procesul verbal încheiat cu acea ocazie și prin planșele foto de la dosar.
Instanța reține în cauza și plângerea formulată de partea vătămată - care arată că în dimineața de 24.03.2006 s-a deplasat la Bank - Filiala P pentru schimba în lei suma de 550 euro. Aici, o persoană necunoscută s- oferit să-i schimbe el această sumă și, mergând cu acesta în scara blocului unde ea locuiește, i- numărat suma de 1.952,5 lei RON. În acest timp persoana respectivă scăpat jos banii, după care i- numărat iarăși. I- înmânat apoi o sumă de bani, ulterior aceasta constatând că fost înșelată cu suma de 1.200 lei RON. De asemenea, partea vătămată indicat semnalmentele persoanei respectiv.
Așa cum rezultă din procesul verbal încheiat și planșa foto de la dosar, partea vătămată recunoscut din mai multe fotografii pe inculpat ca fiind persoana care o înșelase anterior.
De asemenea, instanța reține plângere a părții vătămate care arată că în dimineața de 15.01.2007 a fost abordat de un tânăr necunoscut care s- oferit să- schimbe în lei suma de 700 euro, oferindu-i un curs mai mare decât cel al băncii. Partea vătămată a acceptat și i- dat a acestuia suma de 700 euro primind în schimb o sumă de bani, în lei. Ulterior, după plecarea tânărului respectiv, numărat banii constatând că primise mai puțin cu 1.300 lei RON.
Instanța constată că și în acest caz partea vătămată reținut semnalmentele persoanei respective și, ulterior, la sediul organelor de poliție, recunoscut dintre mai multe fotografii pe cea inculpatului, ca fiind tânărul care îl înșelase anterior. Acest fapt este confirmat prin procesul verbal încheiat cu acea ocazie și planșele fotografice de la dosar precum și prin declarația martorului asistent, care arată că partea vătămată a indicat fătă ezitare pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Instanța reține în cauză și sesizarea părții vătămate, care arată că în dimineața de 11.06.2007 aflându-se la bancomatul BCR P pentru schimba în lei suma de 800 euro fost abordată de un tânăr necunoscut care s- oferit să- schimbe el suma respectivă, la un curs mai bun. Cei doi s-au deplasat apoi în spatele unui bloc din apropiere, tânărul dându-i în schimbul sumei în euro suma de 2.630 lei, pe care partea vătămată i- numărat personal. Persoana respectivă i-a cerut atunci să- restituie banii pentru a-i mai număra și el încă odată. După ce acesta a numărat și i- restituit banii, cei doi s-au despărțit plecând în direcții diferite. Abia ulterior partea vătămată, numărând din nou suma de bani primită, a constatat că primise mai puțin cu 1.610 lei RON.
Instanța constată că ulterior, la sediul organelor de poliție, partea vătămată a indicat, din mai multe fotografii, pe cea a inculpatului, ca fiind autorul faptei. Acest aspect a fost confirmat prin procesul verbal încheiat cu acea ocazie, planșa fotografică de la dosar și prin declarația martorului asistente care arătat că partea vătămată a arătat fără ezitare pe inculpat, ca fiind autorul faptei.
De asemenea, instanța reține că în cauză a fost efectuată la sediul organelor de poliței și o recunoaște re din grup, ocazie cu care dintr-un grup de mai multe persoane care le-au fost prezentate, părțile vătămate, și l- indicat pe inculpat ca fiind persoana care le- înșelat anterior.
Aceste aspecte sunt confirmate prin planșele foto de la dosar și declarațiile martorilor asistenți și care au arătat că părțile vătămate au indicat fătă ezitare pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Instanța constată că în cursul cercetării penale inculpatul a despăgubit integral părțile vătămate, așa cum rezultă din procesele verbale și dovezile de la dosar.
În ceea ce-l privește pe inculpat, prin declarațiile sale din cursul urmării penale, recunoscut că folosind o metodă denumită "maradona" ("șmen"), a numărat sume de bani în lei, mai mici decât cele pe care trebuia să le dea la schimb părților vătămate, conform înțelegerile anterioare cu aceasta, privind schimbul valutar.Astfel, inculpatul a recunoscut că folosind această metodă înșelat cu diverse suma de bani pe cele patru părți vătămate, dar ulterior le- despăgubit integral.
Coroborând probele astfel administrate instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice, reținând că la săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a folosit de un mijloc fraudulos, respectiv, acea metodă de abilitate cunoscută sub denumirea de "maradona" sau "șmen".
Dată fiind perseverența infracțională a inculpatului privind fapte de aceeași natură, precum și împrejurarea că după punerea sa în libertate, acesta, nu s- mai prezentat în fața instanței, sustrăgându-se cercetării judecătorești, s-a dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
S-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului, respectiv, de la 13.09.2007 până la 15.10.2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în cursul cercetării penale inculpatul a despăgubit integral părțile vătămate, așa cum rezultă din procesele verbale și dovezile de la dosar.
În termen hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, că față de circumstanțele personale atenuante reeducarea este posibilă prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 179/2.04.2009 a Tribunalului Iași, apelul a fost admis, hotărârea primei instanțe desființată în latura penală și rejudecând cauza tribunalul a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea de încadrare juridică.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. "a" teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, art. 71 al. 5 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 13.09.2007 la 15.10.2007.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul a reținut că prima instanță a analizat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit pe deplin situația de fapt, ce nu comportă critici, atât sub aspectul actelor materiale săvârșite de inculpatul G, vinovăției sale, cât și sub aspectul urmărilor produse.
Deși situația de fapt a fost pe deplin stabilită de instanța de fond, încadrarea juridica data faptelor este greșită, motiv pentru care se impune reformarea hotărârii pronunțate.
Sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care este judecat inculpatul, din 4 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.33 Cod penal într-o singură infracțiune de înșelăciune prevăzuta de art.215 alin.1cu aplic. 41 alin.2 Cod penal, tribunalul reține următoarele:
În mod corect, prima instanța a stabilit, sub aspectul situației de fapt, că inculpatul G, la diferite intervale de timp în perioada 12.2005-01.2007, a înșelat părțile vătămate, -, folosind aceeași modalitate de acțiune. În acest sens, instanța a reținut că inculpatul se deplasa în preajma diferitor bănci din P, unde acosta persoane, oferindu-le pentru schimbarea valutei, un curs mai avantajos decât cel de la banca. În momentul în care se realiza tranzacția valutara, inculpatul, prin folosirea metodei numita "maradona" sau "șmen", preda părților vătămate bancnote în număr și valoare inferioară prețului convenit.
Deși întrunite condițiile referitoare la pluralitatea de acțiuni și unitatea subiectului activ ca elemente ale infracțiunii continuate, în cauză s-a contestat existența unității de rezoluție, caracteristică de esența unității legale infracționale.
Tribunalul a reținut că în sensul art.41 alin.2 Cod penal, cerința unității de rezoluție este realizata atunci când autorul a prevăzut, chiar și în linii mari, activitatea ori inactivitatea ce va făptui și rezultatele ei, cunoscând mai mult sau mai puțin generic condițiile în care se vor săvârși acțiunile-inacțiunile componente. Deși unitatea obiectului, a locului și a persoanei vătămate, precum și intervalul de timp pot constitui criterii pe baza cărora să se deducă unicitatea de rezoluție, acestea nu au caracter peremptoriu, atunci când din alte elemente de fapt rezultă că, în momentul luării hotărârii infracționale, făptuitorul a avut reprezentarea acțiunilor pe care urma să le săvârșească.
Din declarația inculpatului, reiese că motivația săvârșirii faptelor rezida în nevoia de bani a familiei inculpatului, acesta arătând expres că "faptele au fost săvârșite pentru că am avut nevoie de bani să operez copilul la - de fiecare data când aveam nevoie de bani pentru fetița".
Modalitatea concretă de comitere a faptelor în materialitatea lor, deplasarea inculpatului din municipiul R în municipiul P pentru comiterea acestora, tipologia victimelor, asociate cu motivația psihologică a comiterii acestora - satisfacerea nevoii de bani a familiei - obiectivează în plan material rezoluția unică a inculpatului în săvârșirea faptelor ilicite, chiar daca acesta nu a avut o reprezentare exacta și amănunțită asupra tuturor împrejurărilor comiterii acestora. Elementele probatorii administrate în cauza reflectă că inculpatul a luat hotărârea infracționala -de a face rost de bani pentru a susține familia, stabilind ca modalitate de acțiune - înșelarea persoanelor prin metoda șmen/maradona, în alta localitate decât în cea de domiciliu, pentru a fi mai greu de descoperit.
În consecința, tribunalul a apreciat că păgubirea, prin inducere în eroare, a mai multor părți vătămate, în perioade diferite de timp, nu exclude existența unei singure rezoluții infracționale, în condițiile în care inculpatul însuși a recunoscut că săvârșea faptele atunci când avea nevoie de bani.
În ceea ce privește reținerea de către instanța fondului a dispozițiilor art.215 alin.2 Cod penal, apreciindu-se că metoda utilizata de inculpat "șmen", respectiv "maradona" ca mijloc fraudulos, încadrarea juridica este greșita. Mijloacele ce intră sub incidenta dispozițiilor legale - art.215 alin.2 Cod penal sunt cele care prin natura lor intrinsecă creează aparența de veridicitate, inspirând încredere și înlăturând orice bănuială. În consecința, mijloacele la care se referă dispoziția legala au o existența materiala, de sine stătătoare de natura a crea convingerea părții vătămate asupra realității situației de fapt prezentate de făptuitor.
Or, abilitatea inculpatului de a manevra banii nu poate fi apreciată legal ca un mijloc fraudulos, în sensul prevederilor art.215 alin.2 Cod penal, în condițiile în care părțile vătămate nici nu au cunoscut, la momentul săvârșirii faptei, despre utilizarea acestei manopere de inculpat.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis apelul declarat de către apelantul G împotriva sentinței penale nr. 309/09.07.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr-, sentința pe care a desființat-o în parte, în latură penala, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor, reindividualizării pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia.
Rejudecând cauza, în limitele desființării sentinței, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridica a faptelor din 4 infracțiuni de înșelăciune în forma agravată prevăzute și pedepsite de art.215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal în infracțiunea de "înșelăciune" în forma continuata prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin2 Cod penal ( 4 acte materiale).
Având în vedere întreg ansamblu probator reținut corect de prima instanța care concordă în sensul vinovăției inculpatul în săvârșirea a patru acte materiale de înșelăciune în dauna părților vătămate, -, în baza art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului
La individualizarea pedepsei, având în vedere încadrarea juridica reținută, limitele specială de pedeapsa prevăzute de art.215 alin.1 Cod penal, Tribunalul a dat eficiența criteriilor generale și speciale prevăzute de art.72 Cod penal. Deși inculpatul a recunoscut și a acoperit prejudiciul produs în cursul urmării penale, este necesar ca potrivit art.52 Cod penal pedeapsa aplicata să reflecte periculozitatea sociala a faptei și a făptuitorului. actelor materiale, metoda folosită de inculpat, prejudiciul produs persoanelor fizice la data săvârșirii faptelor denotă gradul de pericol social al infracțiunii. În consecința, reținând și datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, Tribunalul a apreciat că stabilirea pedepsei în cuantumul minim legal satisface criteriile generale și speciale de individualizare, neimpunându-se coborârea acest cuantum.
În ceea ce privește pedepsea accesorie a interzicerii unor drepturi, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, instanța în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și Cod penal, apreciind că prezenta condamnare este incompatibila cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor pentru aplicarea prevederilor art.81 Cod penal. Reținând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și apreciind că prezenta condamnare reprezintă un avertisment suficient și serios asupra inculpatului cu privire la adoptarea unei atitudini corecte față de valorile sociale ocrotite prin legea penală, instanța opinează că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate.
În consecință, în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. 2 Cod penal, calculat conform art. 82 alin.3 Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.71 alin.5 penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 13.09.2007 la 15.10.2007.
În termen, hotărârea instanței de apel a fost recurată de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, că pedeapsa accesorie aplicată nu se justifică.
Recursul formulat nu este fondat.
Instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare, a aplicat o pedeapsă și a ales modalitatea de executare conform cu scopul cerut de art. 52 Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, pedeapsă care suspendată fiind, nu împiedică pe inculpat să-și exercite drepturile pe durata termenului de încercare.
Pentru aceste motive, în lipsa unor aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în considerație din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 179/2.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
