Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 393
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul din 11.06.2009 prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 509 din 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "înșelăciune" (art. 215 Cod penal).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 3299/12.11.2007 a Judecătoriei Iași. pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
"Au fost condamnați inculpații:
-, fiul lui și, născut la 19.10.1947 in S, jud. O, domiciliat in I, bd. - nr.63, - - 9,.2.6, CNP -, cetățean român, studii superioare, administrator al SC "" SRL, fără antecedente penale, văduv, și
-, fiul lui si, născut la 11.08.1971 în com., jud. B, domiciliat in I,-,.584, etaj 1,.2, CNP -, cetățean român, studii superioare,medic, angajat ca director comercial la SC "" SRL, fără antecedente penale, divorțat, stagiul militar îndeplinit, la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal
- 1(un) an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind identitatea" prev. si ped. de art. 293 alin. 2 Cod penal.
În baza art.33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului -, dar și inculpatului -, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit.a si b Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicate inculpatului -, precum și a pedepsei aplicate inculpatului -, pe o durată de 4 (patru) ani care, conform disp. art. 82 alin.1 Cod penal, constituie termen de încercare pentru fiecare inculpat.
În temeiul disp. art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus si suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a atras atenția celor doi inculpați asupra disp. art. 3 Cod penal, privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui si -, născut la data de 09.06.1948 in com., jud.I,. in I,-, --2, scara C,.3,.16, in I,-, cetățean român, studii 8 clase si școala profesională, pensionar, fără antecedente penale, CNP -, stagiu militar satisfăcut, divorțat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prev. si ped. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin. 2, 3 Cod penal,
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit. a si b Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani care, conform disp. art.82 alin.1 Cod penal, constituie termen de încercare.
În temeiul disp. art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnată inculpata, fiica lui si, născută la 22.03.1958, cu. în I,-, in I,-, --11,.1,.5, cetățean român, studii superioare, divorțată, de profesie economist, CNP -, la următoarele pedepse:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 2,3 Cod penal.
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind identitatea" prev. de art. 293 alin.1 Cod penal.
- 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "participație improprie la fals intelectual" prev. de art. 31 Cod penal rap. la art.289 Cod penal, cu referire la art.25 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod penal
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durata de 3 ani și 6 luni care, conform disp.art.82 alin.1 Cod penal, constituie termen de încercare.
În temeiul disp. art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal, privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat integral recuperat, prin restituire, prejudiciul de 3900 dolari cauzat parții vătămate cu domiciliul in I,-, care nu s-a mai constituit parte civila în cadrul procesului penal.
În temeiul art. 14 si 346 Cod proc.pen. și art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, cu domiciliul in I,-, -6,. B,.1,.5, in I,- A, --1,. D,.1,.3, și au fost obligați inculpații, în solidar, să-i plătească suma de 7.000 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul disp. art. 348. proc. pen. s-a desființat înscrisul intitulat "contract de împrumut garantat prin ipotecă" autentificat sub numărul 3129/10.07.2007 la biroul notarului public I.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat inculpatul să achite statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi înaintata din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul Iași, conform disp. art. 189 Cod proc. pen.
În temeiul art. 193 Cod proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să-i achite părții vătămate câte 12,5 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului".
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr.4305/P/2004 din 27.10.2005 si înregistrat pe rolul instanței de fond sub nr. 23712/2005, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de libertate, a inculpaților:
- - pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune" prev. de art.215 alin.2, 3 Cod penal si "fals privind identitatea" prev. de art.293 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit. a Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin.2, 3 Cod penal și "fals privind identitatea", prev. de art. 293 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 215 alin.2, 3 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin.2,3 Cod penal, "fals privind identitatea", prev. de art.293 alin.1 Cod penal și "participație improprie la fals intelectual" prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal cu referire la art. 25 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în scopul contractării unui împrumut in valoare de 4800 dolari, inculpații - și -, cu ajutorul inculpatului, au indus in eroare partea vătămata cu ocazia negocierii și încheierii contractului de împrumut garantat prin ipoteca nr. 3129/2003, prezentând acestuia o altă persoană ca fiind proprietara imobilului părții vătămate, respectiv pe inculpata.
În faza cercetării judecătorești, la termenul din 15.02.2006, partea civilă a învederat instanței că nu se constituie parte civila, renunțând la pretențiile civile din cursul urmăririi penale, întrucât i s-a restituit suma de 3900 dolari. La termenul din 06.12.2006, partea civilă si-a precizat pretențiile civile la suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
Fiind declarata terminata cercetarea judecătoreasca, conform disp. art.339 alin.2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
În fapt:
Inculpatul a fost administrator al SC "" SRL Din anul 2003, inculpatul a îndeplinit funcția de director economic in cadrul acestei societăți. Inculpatul îndeplinea din când in când diverse însărcinări date de, in special lucrări de reparații la utilajele societarii, fără a fi angajat in cadrul societății. Inculpata era persoana care îndeplinea evidenta contabila a SC "" SRL. In perioada avuta in vedere, inculpatul locuia la concubina sa, partea vătămată, in imobilul situat in I,-, -6,.1,.5.
În primăvara anului 2003, între inculpații si au avut loc discuții cu privire la necesitatea contractării unui credit pentru achiziționarea unor utilaje (matrițe), discuții la care a participat si inculpatul. În cele din urma, întrucât SC "" SRL nu avea profit si nu îndeplinea condițiile contractării unui împrumut de la vreo unitate bancara, inculpații au căzut de acord să împrumute suma de bani necesara de la o persoană fizică. Discuția a avut loc intre inculpații si, însă la aceasta a fost prezent și inculpatul.
În luna iulie 2003, după mai multe discuții cu diverse persoane (inculpatul însoțindu-i pe cei doi in căutarea unei persoane care sa-i împrumute, așa cum a declarat acesta), inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată, care a fost de acord să-i împrumute suma de 4800 dolari, solicitând în schimb o garanție imobiliară, condiție esențială pentru acordarea împrumutului. Partea vătămată a mai pus condiția încheierii contractului de împrumut cu persoana proprietară a imobilului asupra căruia urma sa se instituie ipoteca.
Discuția a avut loc doar între inculpatul și, în mașina acestuia din urma, în fata restaurantului "Dunărea" din Inculpații și se aflau in aceeași zona, în mașina lui, cu care se deplasau în acea perioada, așa încât partea vătămată nu i-a văzut la acel moment. Inculpatul i-a spus părții vătămate că este de acord și că va garanta împrumutul (făcându-i cunoscut acestuia că banii vor fi folosiți la secția de producție a fabricii inculpatului ) cu imobilul unei mătuși, pe nume " ", care este contabilă la firma lor și concubina inculpatului. .-se la autoturismul în care se aflau ceilalți doi inculpați, inculpatul le-a adus la cunoștința condițiile impuse de partea vătămată pentru acordarea împrumutului. Inculpatul nu s-a opus ca imobilul părții vătămate să constituie ipoteca și nici ca actul de împrumut sa fie încheiat pe numele concubinei sale. Aceasta se întâmpla în ziua de 09.07.2003.
Trebuie menționat faptul că, în timpul discuției cu inculpatul, partea vătămată și-a manifestat dorința de a vizita imobilul ce urma să formeze obiectul ipotecii, împrejurare în care inculpatul i-a precizat că, în acel moment, nu se poate, "întrucât sa nu este acasă", dar că-l va suna mai târziu, în aceeași zi. Partea vătămată a dorit să vadă imobilul pentru a se convinge că acesta există și că aparține persoanei care urma sa semneze contractul de împrumut garantat prin ipotecă în calitate de împrumutat.
În mașină, inculpatul le-a spus celorlalți doi inculpați că partea vătămată dorește să vadă imobilul, așa încât au stabilit să procedeze, pentru ca acest lucru să fie posibil, în felul următor: inculpatul i-a cerut inculpatului cheile de la locuința părții vătămate, i-a spus să o scoată pe aceasta din casă, la o bere, i-a dat acestuia și suma de 10 lei (100.000 lei vechi), pentru "a avea de bere", timp în care partea vătămată urma să fie dus la locuința în cauză.
După stabilirea acestor detalii, inculpatul l-a sunat pe cu care a stabilit să se întâlnească la restaurantul Dunărea. Inculpatul l-a lăsat pe inculpatul în fata blocului în care locuiește partea vătămată, după care a plecat. Inculpatul a ieșit cu partea vătămată "la plimbare", cca. două ore, conform declarațiilor acestuia.
Între timp, inculpatul și partea vătămată, cu autoturismul acestuia din urma, s-au deplasat pe-, - unde l-au găsit pe inculpatul așteptând în fata blocului. În acesta împrejurare, partea vătămată a făcut cunoștință cu inculpatul. Au urcat la etajul 1, la apartamentul nr. 5. Cei doi inculpați păreau ca știu foarte bine amplasamentul imobilului, în fata ușii de acces inculpatul dându-i lui cheile. Acesta a încercat sa deschidă ușa însă nu a reușit, restituindu-i cheile inculpatului, afirmând față de acesta "deschide tu, că tu locuiești aici". Au intrat în locuință, inculpații prezentându-i lui imobilul, după care au plecat. La parterul blocului, partea vătămată s-a uitat pe lista de plată, împrejurare în care s-a convins ca imobilul pe care tocmai îl vizitase aparține părții vătămate, nume care apărea și pe contractul de vânzare-cumpărare al imobilului, deținut în original de inculpatul - și care i-a fost prezentat în aceasta împrejurare.
Cei doi, s-au despărțit, urmând ca a doua zi sa se întâlnească la notariat să semneze contractul de împrumut. Partea vătămată și inculpatul s-au deplasat cu autoturismul primului la Biroul Notarului Public " ", pentru a se interesa care sunt actele necesare la încheierea contractului de împrumut cu ipotecă. Inculpatul a plecat singur.
La notariat, cei doi au dat toate datele și au aflat ca plata impozitului pe imobilul care urma să formeze obiectul ipotecii este o condiție esențială pentru încheierea contractului. În aceasta situație, inculpatul - s-a deplasat la Primăria Municipiului I, Direcția Finanțe, unde a achitat impozitul, aspect recunoscut de inculpat. De la notariat, cei doi s-au despărțit, stabilind să se întâlnească a doua zi, toți, inclusiv " ", la ora 10, pentru semnarea contractului. La Direcția Finanțe, inculpatul - a avut la el buletinul de identitate al părții vătămate.
A doua zi, la biroul notarului, s-au prezentat partea vătămată și inculpații -, - și, inculpații venind cu autoturismul lui, dar condus de inculpatul. În autoturism se afla cu certitudine și inculpata. Inculpații au coborât din mașină, inculpatul, în prezența inculpatului, prezentându-i-o lui pe ca fiind " ".
Inculpatul a rămas în autoturism, ceilalți doi inculpați și partea vătămată intrând în biroul notarial. Contractul era deja întocmit. În fata notarului, inculpata s-a prezentat ca fiind " ", a prezentat buletinul de identitate al părții vătămate (care i-a fost încredințat de inculpați), contractul de vânzare-cumpărare al imobilului părții vătămate și planul de amplasament și delimitare corp de proprietate, în original, după care a semnat contractul de împrumut cu ipotecă nr. 3129/10.07.2003 la rubrica "împrumutat" în dreptul numelui . Notara a remarcat că persoana care s-a prezentat în fața sa ca fiind nu prea semănă cu aceea din poza de pe actul de identitate pe numele, împrejurare în care inculpata a justificat deosebirea prin aceea ca "s-a vopsit". În biroul notarei, partea vătămată a predat inculpatei suma de 4800 dolari, iar aceasta, la rândul său, tot în biroul notarei, i-a dat-o inculpatului, care, la rândul lui, i-a dat-o inculpatului, după ieșirea de la biroul notarial. Inculpata a primit și un exemplar al contractului de împrumut cu ipotecă pe care i l-a încredințat tot inculpatului, în același loc.
După ce au părăsit biroul notarial, inculpatul a plecat împreună cu inculpata, iar inculpatul și partea vătămată s-au deplasat la secția de producție a "", la solicitarea inculpatului, pentru ca partea vătămată să vadă "unde vor fi folosiți banii".
Inculpații nu au respectat termenul de restituire a împrumutului, respectiv 10.01.2004 (până la acea dată partea vătămată a primit de la inc. doar suma de 900 dolari), partea vătămată solicitând executarea silită a titlului executoriu - contractul de împrumut cu ipotecă nr.3129/2003 la Biroul Executorului Judecătoresc.
Partea vătămată s-a deplasat apoi și la domiciliul părții vătămate, împrejurare în care l-a cunoscut pe inculpatul, care, la solicitarea de a discuta cu și la precizarea motivului care-l determina să o caute, i-a răspuns "cunosc problema", asigurându-l că va discuta cu inculpații și privind restituirea împrumutului. Partea vătămată nu a aflat, în această împrejurare, că persoana care a semnat contractul de împrumut nu a fost, ci ulterior, când la domiciliul său, s-a prezentat partea vătămată pentru a lămuri ce se întâmplă, având în vedere că primise somație de plată prin executorul judecătoresc. Atunci partea vătămată a constatat că partea vătămată nu era aceea cu care încheiase contractul de împrumut cu ipotecă. Executarea silită a fost suspendată ca urmare a existentei prezentului dosar.
Pentru înțelegerea modului cum au ajuns actele în posesia inculpatului, trebuie precizat că, anterior datei de 07.07.2003, inculpatul a luat de la locuința părții vătămate buletinul de identitate al acesteia și copia contractului de vânzare-cumpărare al imobilului, cu intenția de a achita impozitul. Buletinul de identitate i-a fost încredințat de partea vătămată tocmai în acest scop. Din declarația acesteia, rezultă că inculpatul i-a spus că îi poate determina pe cei de la locul de muncă (respectiv pe inculpații și ) să achite aceștia impozitul.
În perioada imediat următoare, până în ziua de 09.07.2003, inculpatul i-a încredințat aceste acte inculpatului, când se aflau la sediul "", întrucât acesta din urmă s-a oferit să-l ajute, în sensul că se va descurca să achite mai repede impozitul. La acea dată, inculpatul nu cunoștea faptul că înscrisurile vor fi folosite pentru inducerea în eroare a împrumutătorului și nici nu cunoștea că acesta avea sa fie.
La data de 07.07.2003, de la Biroul Notarului Public " " a fost ridicat un exemplar (original) al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1484/2002 privind imobilul părții vătămate și planul amplasament și delimitare a corpului de proprietate, de către o persoană care a semnat în registrul de la notariat în locul părții vătămate, persoană care nu a fost identificată.
Prima instanță a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată, pe baza declarațiilor părților vătămate și, coroborate cu procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatei de către, cu raportul de constatare tehnico-științifică, care a concluzionat ca semnătura persoanei care a încheiat la notar contractul de împrumut garantat cu ipotecă în calitate de împrumutat nu aparține părții civile.
Inculpații, și nu au recunoscut faptele puse în sarcina lor prin actul de sesizare, inculpatul fiind singurul care a avut o atitudine sinceră. Astfel, acesta din urmă a arătat (în declarațiile de la filele 102-113 dosar si 42 dosar fond) că a luat de la locuința părții civile, concubina sa, cu care și locuia în acea perioadă, copia contractului de vânzare-cumpărare nr.1484/2002 și buletinul de identitate al concubinei sale, cu scopul de a achita impozitul. Inculpatul confirmă faptul că a luat aceste înscrisuri cu acordul părții civile, după ce a avut o discuție cu inculpatul privind plata impozitului, acesta din urmă oferindu-se să-l ajute să achite în termen util taxa. În ziua de 09.07.2003, inculpații și i-au spus că au găsit o persoana care să-i împrumute cu suma de bani de care aveau nevoie, cu care urmau să se întâlnească în acea zi. A precizat că s-au întâlnit cu partea vătămată, în fata restaurantului Dunărea, dar că discuția a purtat-o cu acesta doar inculpatul, timp în care el și inculpatul au așteptat în mașină. Inculpatul confirmă faptul că, după discuția inculpatului cu partea vătămată, acesta s-a întors la mașina și le-a adus la cunoștința condițiile impuse de acesta, respectiv ipoteca imobiliară și încheierea contractului cu proprietarul imobilului ce urma sa formeze obiectul ipotecii. Recunoaște că a fost de acord ca imobilul concubinei sale să constituie ipotecă și ca inculpații să folosească actele părții civile. Confirmă faptul că inculpatul le-a spus ca partea vătămată dorește să vadă imobilul ce urma să formeze obiectul ipotecii, împrejurare în care inculpatul i-a cerut cheile de la locuința părții civile și i-a spus sa o scoată pe aceasta din casă pentru ca ei sa-l pe să viziteze locuința. Confirmă și faptul că inculpatul i-a dat 10 lei (100.000 lei vechi) pentru "a avea de bere".
Inculpatul a declarat că, în acea zi, a ieșit cu la plimbare, cca. 2 ore, conform înțelegerii cu inculpații. A mai precizat că a aflat de la inculpații și că persoana care s-a prezentat la notariat în locul părții civile a fost inculpata, aspect de care și-a dat seama și singur, în dimineața de 10.07.2003, când inculpații și au afirmat, în prezența sa, că trebuie să se grăbească sa ajungă la notariat "pentru a n-o scăpa pe contabila". Inculpatul confirmă și faptul că ulterior, după semnarea contractului, cei doi inculpați i-au spus că lucrurile la notariat au decurs normal și că notara a remarcat diferența dintre persoana care s-a prezentat în fata sa, care s-a prezentat ca fiind, și persoana din fotografia de pe actul de identitate cu care s-a legitimat, respectiv aceea a părții civile, împrejurare în care acea persoana () a precizat ca "s-a vopsit".
Inculpatul a mai declarat că a primit ulterior de la inculpații și buletinul de identitate al părții civile si contractul de vânzare-cumpărare al imobilului și planul amplasament și delimitare proprietate, în original, deși inculpatul îi încredințase lui doar o copie a contractului de vânzare-cumpărare și actul de identitate. De aici rezultă că aceștia (personal sau prin intermediul unei alte persoane) au ridicat de la Biroul Notarului Public " " contractul de vânzare-cumpărare și schița imobilului, în original, și că aceste acte au fost încredințate inculpatei, care le-a prezentat notarului public în fața căruia s-a autentificat contractul de împrumut garantat prin ipotecă. Inculpatul a precizat că, tot de la inculpatul, a aflat că inculpata a primit suma de 1500 lei (15.000.000 lei vechi) și că "aceasta nu era mulțumită de preț".
Inculpatul a recunoscut că i-a ajutat pe inculpații și să împrumute suma de bani de la partea vătămată, că i-a ajutat având în vedere promisiunea acestora că vor restitui împrumutul la termenul stabilit, împrejurare în care partea civilă nu avea să afle. Confirmă faptul că a primit imediat după data de 10.07.2003, suma de 200 dolari, de la inculpatul "în contul salariului pe 2 luni". Inculpatul confirmă și faptul că partea vătămată s-a prezentat la locuința părții civile, împrejurare în care el a discutat cu acesta, neaflându-se la domiciliu, și i-a comunicat că știe despre ce este vorba și că va discuta cu inculpații și privind restituirea împrumutului. Nu i-a precizat altceva. Aceste aspecte sunt confirmate și de partea vătămată (în declarațiile de la filele 28-32 si 175-177 dosar ).
Inculpatul, după primirea de către partea civilă a somației de plată, i-a explicat acesteia ce s-a întâmplat, povestindu-i amănunțit cum au decurs faptele. Partea civilă confirmă acest aspect, din declarația sa (filele 11-13 dosar ), rezultând că inculpatul i-a adus la cunoștință că, în locul său la notariat, s-a prezentat o altă persoană, adusă de inculpații și, și că această persoana este contabilă la.""
Declarațiile inculpatului se coroborează cu restul probelor administrate în cauza și confirmă faptele comise de acesta și ceilalți inculpați.
Partea civilă a discutat și cu inculpații și, după primirea somației de la executorul judecătoresc, împrejurare în care aceștia au promis că vor restitui împrumutul și i-au cerut "să stea liniștită că vor rezolva ei problema". Aceste aspecte rezultă din declarația părții civile.
Partea vătămată confirmă situația de fapt expusă mai sus, respectiv: faptul că discuția privind condițiile acordării împrumutului a avut-o cu inculpatul în fața restaurantului Dunărea; că a solicitat să viziteze imobilul; că inculpatul i-a precizat că persoana care va semna contractul de împrumut este " sa" și "concubina lui " și că se numește " "; că a vizitat imobilul, împrejurare în care a constatat ca inculpatul deținea cheile de la ușa de acces; că inculpatul, nereușind să deschidă ușa de acces, i-a dat lui cheile afirmând față de acesta să deschidă el că "el locuiește acolo"; că, la notariat, s-au prezentat inculpații, și o persoana de sex feminin, care i-a fost prezentată de inculpatul, în prezența lui, ca fiind " "; confirmă faptul că aceasta persoană a semnat contractul de împrumut, prezentându-se în fața notarului ca fiind; că aceasta persoana a prezentat și contractul de vânzare-cumpărare al imobilului și planul amplasament și delimitare corp de proprietate, în original; că aceasta a primit suma de bani pe care, în biroul notarial, i-a dat-o inculpatului.
Partea vătămata a recunoscut-o din grup de persoane pe inculpata ca fiind persoana care s-a prezentat la notariat sub identitatea părții civile. Acest aspect rezulta și din procesul-verbal de recunoaștere din data de 03.09.2004, precum și din planșa fotografică (filele 117-122 dosar ). Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004 (de la fila 129 dosar ) rezultă că semnătura de la rubrica "împrumutat" de pe contractul de împrumut nu a fost executată de partea civilă.
Inculpații - și au avut o poziție procesuala nesinceră, fiecare aruncând vina în sarcina celuilalt și ambii în sarcina inculpatului.
Astfel, inculpatul - (declarațiile de la filele 73-83 dosar și 41 dosar fond) a susținut că nu a văzut persoana care s-a prezentat la notariat să semneze contractul de împrumut cu și că acea persoana a fost adusă de inculpații și. A mai susținut că nu a venit la notariat împreuna cu inculpații și și că nu a plecat de la notariat împreună cu inculpata. Susținerile sale însă sunt infirmate de partea vătămată și de inculpații și -.
De asemenea, inculpatul a negat că ar fi cunoscut că persoana care a semnat contractul nu era. Aceste susțineri sunt infirmate de declarațiile părții vătămate și ale părții civile, precum și ale inculpatului. Inculpatul a mai susținut că a primit cheile ușii de acces în imobilul părții civile de la inculpatul, pentru a-l putea duce pe numitul să-l viziteze, dar a declarat că nu a cunoscut că aceasta nu ar fi de acord cu încheierea contractului de împrumut. Susținerea sa este infirmată, din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate, ale părții civile și ale inculpatului, cât și din restul probelor administrate rezultând contrariul.
Inculpatul - (declarațiile de la filele 46-64 dosar și fila 43 dosar fond) a susținut că: nu a cunoscut că persoana care s-a prezentat la notariat nu este; că inculpații și au adus persoana respectivă la notariat și că el a venit la notariat cu partea vătămată. Afirmațiile sale nu sunt însă susținute de nici o alta probă. Din declarațiile sale, coroborate cu cele ale părții vătămate, ale părții civile și ale inculpatului, rezultă că inculpatul a venit la notariat cu inculpatul și cu, cu aceeași mașină și că a cunoscut condițiile în care urmează să fie încheiat contractul de împrumut. Partea vătămată a precizat că s-a deplasat împreună cu inculpatul la notariat în ziua de 09.07.2003, după ce au vizitat imobilul, pentru a se interesa de actele necesare la autentificarea contractului de împrumut. Rezultă că inculpatul a discutat cu inculpații și în dimineața semnării contractului de împrumut, împrejurare în care primii doi au afirmat că trebuie să se grăbească "la semnat" pentru "a n-o scăpa pe contabilă".
Între declarațiile inculpaților și există contradicții care relevă nesinceritatea acestora. Din probele administrate în cauză (declarațiile părții vătămate, ale părții civile, ale inculpatului, coroborate cu declarațiile inculpaților și ) rezulta situația de fapt expusă mai sus și reiese, cu certitudine, vinovata inculpaților.
Inculpatul - a recunoscut că a plătit impozitul pe imobilul părții civile, după ce a aflat de la notară că pentru încheierea contractului de împrumut este necesară achitarea acestei taxe, acest aspect rezultând și din evidența Direcției Finanțe. A mai susținut acest inculpat că inculpații și au adus-o pe acea persoană la notariat, iar aceasta a semnat contractul în locul părții civile, din probele administrate în cauză rezultând însă, în mod cert, că inculpatul nu a fost la notariat în ziua de 10.07.2003 și că, de fapt, acesta (), împreună cu inculpatul, au adus-o pe. Inculpatul recunoaște însă că, după ce partea civilă i-a căutat, după primirea somației de plată, a constatat că persoana care s-a prezentat la notariat nu este aceasta. Nu poate preciza însă cine este acea persoană. Inculpatul are o poziție procesuală nesinceră privind acest aspect. Rezultă din cercetări (declarațiile inculpatului ) că inculpatul o cunoștea pe inculpata, cei doi lucrând la aceeași societate, respectiv "", administrată de inculpatul, întâlnindu-se de mai multe ori în prezenta inculpatului, la sediul acesteia.
Inculpații și au susținut că partea vătămată a văzut-o pe inculpata, anterior efectuării recunoașterii, respectiv în momentul în care au intrat în sediul Secției a IV-a Politie. Partea vătămată a infirmat însă susținerea inculpaților, arătând că nu a văzut momentul în care cei trei inculpați au pătruns în sediul secției de politie, cu aceștia discutând ulterior, după efectuarea recunoașterii din grup. Susținerea inculpaților este infirmată chiar de inculpata, care a precizat că nu l-a văzut pe anterior efectuării recunoașterii și că abia, ulterior, i-a fost prezentat tot în sediul secției de politie (în fața procurorului a precizat aceasta).
Cum între declarațiile celor audiați în cauză au existat numeroase contradicții, au fost efectuate confruntări atât între inculpați, cât și intre inculpați și partea civilă, precum și între inculpați și partea vătămataă, împrejurare în care aceștia și-au menținut declarațiile, cu unele diferențe în ce-i privește pe inculpații și, care relevă nesinceritatea inculpaților privind unele aspecte, confirmate însă de restul probelor administrate.
În privința inculpatei, având în vedere că, deși legal citată pe parcursul judecății, nu s-a prezentat la nici un termen, prima instanță, constatând imposibilitatea executării mandatului de aducere emis pe numele său, a avut în vedere cele declarate de inculpată pe parcursul urmăririi penale (filele 90-93 dosar ).
În ce privește buletinul de identitate al părții civile, folosit de inculpata pentru legitimare în fața notarului public la încheierea contractului de împrumut, din probele administrate reiese, cu certitudine, că: acesta a fost încredințat inculpaților și de către inculpatul; că inculpatul l-a folosit pentru a achita impozitul aferent imobilului părții civile în ziua de 09.07.2003 și că acest act a fost folosit apoi de către la notariat, la data de 10.07.2003.
S-a stabilit că acest act a fost deținut în toată această perioadă de inculpații și care i l-au încredințat spre folosire inculpatei, anterior sosirii acesteia la biroul notarial, în scopul inducerii în eroare a părții vătămate în vederea încheierii contractului de împrumut. Acest aspect rezultă din declarația părții vătămate, care a arătat că inculpata a fost adusă de cei doi inculpați și că aceasta, în fața notarului, a scos buletinul din geanta, precum și din declarațiile inculpatului care a precizat, de asemenea, că persoana care s-a prezentat la notariat ca fiind (a cărei identitate adevărată o cunoștea) a scos buletinul din geanta sa.
În drept, s-a reținut că:
Faptele inculpaților - și, constând în aceea că au indus în eroare partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de împrumut cu ipotecă, în sensul că au adus o persoană (respectiv pe inculpata, care a folosit actul de identitate al părții civile, ce i-a fost încredințat de către cei doi inculpați) să semneze contractul de împrumut în locul părții civile, care nu avea cunoștință de aceasta și a cărui imobil a constituit ipoteca, au condus partea vătămată la imobilul în cauză pentru a crea convingerea că imobilul există și că acesta aparține părții civile, cu care partea vătămată credea că va încheia contractul de împrumut, în scopul obținerii unui folos material injust, respectiv suma împrumutată de care aveau nevoie la acel moment pentru achitarea unor utilaje achiziționate în numele "", întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzuta de art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal.
Fapta acelorași inculpați de a încredința inculpatei buletinul de identitate seria - nr. - al părții civile, spre a fi folosit fără drept, în sensul folosirii pentru legitimarea sa în fața notarului cu ocazia semnării contractului de împrumut, în scopul inducerii în eroare a părții vătămate și a notarului public, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "fals privind identitatea" prevăzută de art. 293 alin. 2 Cod penal.
Faptele inculpatului constând în aceea că i-a ajutat pe inculpații și să inducă în eroare pe partea vătămată, prin aceea că: a consimțit să folosească buletinul de identitate al părții civile și actul de vânzare-cumpărare, fără drept, respectiv pentru încheierea contractului de împrumut de către o altă persoană decât partea civilă; a facilitat vizitarea imobilului părții civile de către partea vătămată (în sensul că a dat inculpaților cheile imobilului și a făcut în așa fel ca partea civilă să nu fie în locuință la momentul respectiv); a fost de acord ca imobilul părții civile să constituie ipoteca, - contribuind astfel la inducerea în eroare a acestuia privind proprietarul imobilului și persoana care se va prezenta la notariat în vederea semnării contractului de împrumut, în scopul obținerii de către inculpați a unui folos material injust (suma împrumutată), întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal.
Faptele inculpatei constând în aceea că, la data de 10.07.2003, s-a prezentat în fata notarului public sub identitatea părții civile, legitimându-se cu buletinul de identitate al acesteia, în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv inducerea în eroare a părții vătămate și încheierea contractului de împrumut cu ipotecă de către notarul public, întrunesc obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "fals privind identitatea" prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal.
Fapta aceleiași inculpate constând în aceea că, prin prezentarea sa sub identitatea părții civile și folosirea buletinului acesteia, fără drept, a creat convingerea părții vătămate și a notarului public că este și că este proprietara imobilului ce constituia ipoteca, în scopul obținerii de către inculpații și a unui folos material injust, respectiv a sumei de 4800 dolari, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art.215 alin. 2 si 3 Cod penal.
Fapta inculpatei constând în aceea că a determinat notarul public să înscrie în contractul de împrumut cu ipotecă cu nr.5129/2003 date nereale privind prezenta părții civile în fața sa și faptul că aceasta persoană a semnat contractul de împrumut, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de "participație improprie la fals intelectual" prevăzută de art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 Cod penal cu referire la art. 25 Cod penal.
Trebuie precizat că rezultă din probele administrate că partea vătămată a fost de acord să împrumute suma de bani doar cu condiția constituirii unei ipoteci, precum și cu condiția încheierii contractului cu proprietarul imobilului ce urma să constituie ipoteca, inculpații inducându-l în eroare pe acesta asupra identității acestei persoane, creându-i convingerea că persoana proprietară a imobilului este aceea care s-a prezentat la notariat și a semnat contractul de împrumut, fapte ce atrag reținerea formei de vinovăție a intenției directe, calificată prin scop, prevăzută de art. 19 pct.1 lit. a Cod penal pentru fiecare fapta săvârșită de cei patru inculpați.
a au urmărit obținerea unui folos material injust, respectiv suma de 4800 dolari, sumă necesară în acel moment pentru acoperirea unor cheltuieli ce reclamau urgență.
Faptul ca inculpații au restituit părții vătămate suma de 900 dolari până la expirarea termenului de rambursare a împrumutului (până la data de 10.01.2004) și restul sumei, de 3900 dolari până la termenul de judecată din 15.02.2006, nu influențează existenta faptei de înșelăciune, scopul obținerii unui folos material injust existând în momentul comiterii faptei, în condițiile în care partea vătămată nu ar fi împrumutat suma de bani în alte condiții decât cele precizate mai sus (ipoteca asupra unui imobil aparținând persoanei cu care semna contractul ca "împrumutat").
1. În ceea ce-i privește pe inculpații - și, întrucât faptele acestora există și au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege, prima instanță i-a condamnat pe aceștia la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv de: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de înșelăciune și fals privind identitatea, de gradul de pericol social generic și concret al faptelor, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, de atitudinea nesinceră a inculpaților, precum și de faptul că până la finele procesului, prejudiciul creat părții vătămate a fost recuperat.
Prima instanță i-a condamnat deci pe cei doi inculpați la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal, cu aplic art. 74 lit. b, 76 lit. c pen. fiind recuperat prin plată prejudiciul cauzat părții vătămate;
- 1 (un) an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind identitatea" prev. si ped. de art. 293 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere comiterea de către inculpați a faptei de "fals privind identitatea" (infracțiune mijloc) pentru a înlesni săvârșirea faptei de "înșelăciune" (infracțiune scop), prima instanță a constatat că cele două fapte au fost săvârșite în concurs real calificat cu conexitate etiologică, prevăzut de art.33 lit. a teza a II-a Cod penal. În aceste condiții, în baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, prima instanță a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 71 Cod penal, s-a hotărât a li se interzice inculpaților - și, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod penal.
În temeiul disp. art. 81. pen. s-a dispus apoi suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, fiind îndeplinite condițiile legii.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pentru ambii inculpați.
2. În ce privește inculpatul, întrucât fapta acestuia există și a fost de vinovăție cerută de lege, prima instanță l-a condamnat pe acesta la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 si 27 Cod penal, respectiv de: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de înșelăciune, de gradul de pericol social generic și concret al faptei, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, de lipsa antecedentelor penale, precum și de contribuția acestuia la săvârșirea faptei de "înșelăciune" imputată celorlalți inculpați.
Acordând eficiență prevederilor art.74 lit. c si art. 76 lit. c Cod penal, prima instanță a reținut ca circumstanțe atenuante ale inculpatului lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal și l-a condamnat astfel pe inculpatul la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și anume la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă prin privare de libertate, așa încât a făcut aplicarea art. 81 Cod penal (fiind întrunite conditiile prevazute de lege: cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate) și a dispus suspendarea condiționată a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
3. În ceea ce o privește inculpata, întrucât faptele
acesteia exista și au fost au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege, prima instanță a condamnat-o pe aceasta la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 și art. 28-29 Cod penal, respectiv de: limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunile de "înșelăciune", "fals privind identitatea" și "fals intelectual", de gradul de pericol social generic și concret al faptelor, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, de atitudinea nesinceră a inculpatei pe parcursul procesului penal, de lipsa antecedentelor penale, precum si de contribuția acesteia la săvârșirea faptelor imputate celorlalți inculpați.
Prima instanță a condamnat-o deci pe inculpata la următoarele pedepse:
- 1 ( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplic art. 74 lit. b, 76 lit. c pen. fiind recuperat prin plată prejudiciul cauzat părții vătămate.
- 1 ( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind
identitatea" prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal;
- 1 ( un ) an si 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de "participație improprie la fals intelectual" prevăzută de art.31 rap. la art.289 Cod penal, cu referire la art. 25 Cod penal.
Întrucât faptele pentru care au fost stabilite pedepsele de mai sus au fost săvârșite de către inculpata în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal (faptele de înșelăciune și fals privind identitatea fiind în concurs cu conexitate etiologică), prima instanță a aplicat dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal, și, contopind cele trei pedepse, a dispus ca inculpata să o execute pe cea mai grea.
În baza art. 71 Cod penal s-a hotărât să i se interzică inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În ceeea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, prima instanță a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, asa încât a făcut aplicarea art. 81 Cod penal (fiind întrunite condițiile prevăzute de lege: cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate) și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus apoi suspendarea executării pedepsei accesorii.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut faptul că partea vătămată a declarat în fața sa că prejudiciul de 3900 dolari, care i-a fost cauzat, a fost recuperat integral prin restituire, motiv pentru care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, prima instanță a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale pentru suferința cauzată de către inculpați. Pentru dovedirea pretențiilor civile, judecătoria i-a încuviințat ascultarea martorei (fila 83 dosar fond).
Având în vedere evidenta stare de tensiune în care trăit partea civilă din momentul în care executorul judecătoresc i-a înmânat somația de plată și până la data la care partea vătămată a declarat instanței că i s-a restituit suma datorată, starea de permanentă teamă că își va pierde locuința în urma executării silite declanșate împotriva sa, prima instanță a considerat ca pretențiile civile sunt parțial justificate, motiv pentru care a obligat, în solidar, pe inculpați să îi plătească acesteia suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere încheierea contractului de împrumut cu garanție imobiliară prin inducerea în eroare a părții vătămate, lipsa de consimțământ a acestuia la încheierea contractului în condițiile în care ar fi cunoscut realitatea, faptul că nu a contractat cu adevăratul proprietar al imobilului ipotecat, prima instanță, în temeiul art. 348 Cod procedura penală, a dispus desființarea înscrisului intitulat "contract de împrumut garantat prin ipotecă" autentificat sub nr. 3129/10.07.2007 la biroul notarului public.
Având în vedere hotărârea de condamnare a inculpaților și admiterea, în parte, a acțiunii civile formulate de partea civilă, în temeiul art. 193 Cod procedură penală, prima instanță a obligat pe fiecare inculpat să achite părții civile sus-menționate câte 12,5 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului (chitanța nr. -/2006 - av. C, aflată la fila 85 dosar fond).
S-au invocat și dispozițiile art. 189 și 191 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat".
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și inculpații, - și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. - a Tribunalului Iași s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și de către inculpații, fiica lui și, născută la data de 22.03.1958 în I, domiciliată în municipiul I,-, --11,. 1,. 5, jud. I, -, fiul lui și, născut la data de 19.10.1947 în orașul S, jud. O, domiciliat în municipiul I,-, -D-9,. 2,. 6, jud. I, și -, fiul lui și, născut la data de 11.08.1971 în comuna, jud. B, domiciliat în municipiul I,-, bloc 584,. 1,. 2, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 3299/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul -, pe care a desființat-o în parte, în latură penală, în sensul înlăturării omisiunilor de pronunțare asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "înșelăciune" în cea de "abuz de încredere", precum și de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare și în dispozitiv.
Rejudecând cauza:
S-a respins cererea formulată de inculpații -, - și de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "înșelăciune" în cea de "abuz de încredere".
S-a reținut circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b, cu consecințele prev. de art. 76 lit. c Cod penal, în ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune", prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal. în favoarea inculpaților -, și -.
S-a reținut circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c, cu consecințele prev. de art. 76 lit. c Cod penal, în ceea ce privește infracțiunea de "complicitate la înșelăciune", prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal în favoarea inculpatului.
Au fost menținute toatele celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor au rămas în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, ce a fost avansat Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma mijloacelor de probă administrate în toate fazele procesuale, din perspectiva motivelor de apel invocate de părți, dar și a celor luate în considerare din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit, în mod corect, situația de fapt, ce nu comportă critici. De asemenea, prima instanță - în considerentele sentinței apelate - a făcut o analiză detaliată a mijloacelor de probă, pe baza cărora a stabilit, corect, că faptele imputate inculpaților există și că ele au fost comise de aceștia cu vinovăție. Totodată, aceasta a analizat, în detaliu, și comportamentul procesual al inculpaților, precum și apărările fiecăruia dintre ei, pe care le-a înlăturat, motivat, în mod corect. Din această perspectivă se constată că au fost respectate dispozițiile art. 356 lit. "b" și "c" Cod pr. pen.
Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost prezentate în detaliu, indicându-se în ce au constat, cât și timpul și locul în care au fost săvârșite.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpaților în ceea ce privește faptele deduse judecății.
Într-adevăr, din:
a) plângerea și declarațiile constante ale părților vătămate și;
b) înscrisurile depuse la dosar ori ridicate și atașate la aceasta, în original sau în copie, și anume: contractul de împrumut garantat prin ipotecă autentificat la data de 10.07.2003 la BNP (original și copie); somația de plată nr. 95/2004 adresată de biroul executorului judecătoresc e părții vătămate; alte adrese și comunicări emise de același birou de executor judecătoresc; contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 17.02.2002 prin care partea vătămată a cumpărat apartamentul ce a fost ulterior ipotecat fără știrea sa (în original); memoriul tehnic, releveul, schițele cadastrale, încheierea nr. 9406/2002 de intabulare și "planul amplasament și delimitare a corpului de proprietate", toate aferente imobilului proprietatea părții vătămate (toate, în original); încheierea nr. 12967/2003 de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă al părții vătămate asupra apartamentului ce a făcut obiectul garanției imobiliare; procesul-verbal de înștiințare de plată din 09.07.2003 (original), chitanța seria - - nr. -/09.07.2003 (în original) și certificatul emise la 09.07.2003 de Direcția Finanțe din cadrul Primăriei Municipiului I; copii după actele de identitate ale celor două părți vătămate (cel al părții vătămate, fiind emis în anul 1989, în format vechi, cu valabilitate pe perioadă nedeterminată);
c) declarațiile date în ambele faze procesuale de către cei patru inculpați, care conțin suficiente elemente de detaliu și contradictoriii pentru a putea fi folosite împotriva acestora, prin analiza lor coroborată;
d) procesul-verbal de recunoaștere din grup de persoane, la data de 03.09.2004, a inculpatei de către partea vătămată și planșa foto anexă ( 117-122), inclusiv comparativ cu fotografiile părții vătămate ( la această recunoaștere din grup, inculpata avea părul vopsit blond);
e) raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/06.10.2004 întocmit de I - Serviciul Criminalistic care a concluzionat că: 1) semnătura de la rubrica "împrumutat" din contractul de ipotecă din 10.07.2003, întocmit la notarul publicnuprezintă caracteristici grafice asemănătoare cu semnătura numitei; 2) semnătura de pe copia filei din registrul de eliberări acte notariale din dreptul datei 07.07.2003 și anumitei - BI seria - nr. 950.634nuprezintă caracteristici grafice asemănătoare cu semnătura numitei;
f) relațiile comunicate de către biroul notarului public, împreună cu copiile de pe registrele și actele relevante în cauză;
g) procesele-verbale de confruntare (în prezența avocaților aleși) dintre inculpații - și - (în două rânduri), dintre inculpații și -, dintre inculpații și - și dintre inculpata și partea vătămată;
h) declarația martorei, audiată în latura civilă;
i) extrase din baza de date a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei I ce conțin datele de identificare a fiecărui inculpat, inclusiv a inculpatei (în fotografia - 87 și 95,97 - cu care inculpata figurează în baza de date națională, precum și în cartea de identitate, făcută la nivelul anului 2000, are părul închis la culoare și oarecum asemănător ca tunsoare cu al părții vătămate ); rezultă, fără echivoc, săvârșirea faptelor imputate inculpaților, cu vinovăție.
Motivele de apel ale celor trei inculpați-apelanți privitoare la nevinovăția lor sunt nefondate. trei inculpați au știut de la început ce urmează să facă, au planificat minuțios comiterea faptelor penale reținute în sarcina lor și au avut deplina reprezentare a caracterului penal al acestora, acționând cu intenție directă, după cum corect a reținut și judecătoria.
Criticile unuia dintre inculpații cum că judecătoria a pronunțat condamnarea sa bazându-se doar pe declarațiile co-inculpaților, care nu ar putea fi avute în vedere, sunt nefondate. Stabilirea vinovăției inculpaților nu s-a făcut doar pe baza analizei coroborate a declarațiilor inculpaților (care, în condițiile acceptării de a da declarații, pot fi folosite împotriva inculpaților) ci pe baza analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză. În acest sens, tribunalul observă că declarațiile părții vătămate se coroborează întru-totul cu cele ale părții vătămate, cu înscrisurile depuse la dosar, cu declarațiile inculpatului și, sub foarte multe aspecte, în special de detaliu, cu cele ale inculpaților și.
Ultimii doi inculpați (dar și inculpat ), fără o explicație plauzibilă, (pentru ei a căror implicare în încheierea contractului era oricum probată și recunoscută implicit) și-au construit apărarea pe faptul că nu au văzut ori nu au știut sau nu au cunoscut cine este persona (femeia) care s-a prezentat în fața notarului și a semnat la rubrica împrumutat. Mai mult, în unele declarații, aceștia au susținut chiar că sunt convinși că acea femeie e chiar partea vătămată. Această ipoteză însă este exclusă cu desăvârșire date fiind declarațiile acesteia și ale părții vătămate, dar mai ales raportul de constatare tehnico-științifică care a stabilit, fără echivoc, că nu aceasta este cea care a semnat contractul de împrumut și nici în registrul de la BNP de ridicare a actelor de proprietate ale imobilului său, în original.
Aceste apărări ale inculpaților și (care se contrazic evident în ceea ce privește care dintre ei a adus-o pe femeia ce a semnat contractul la biroul notarului public și nu numai) sunt vădit nefondate. Chiar acceptând, prin absurd, că nu ar fi știut ori văzut aceasta femeie, acești doi inculpați nu au putut explica plauzibil, de pildă: de ce i-au cerut lui cheile de la apartamentului părții vătămate și să o scoată pe acesta în oraș, pentru a-l putea aduce pe să vadă imobilul, în condițiile în care ar fi putut face acest lucru chiar sau chiar partea vătămată? de ce unul dintre ei s-a dus și a plătit cu o zi înainte impozitul pe apartamentul părții vătămate?
Împrejurarea că cea care s-a prezentat în fața notarului public, s- legitimat nereal și a semnat în locul părții vătămate, este inculpata rezultă, cu certitudine, din următoarele mijloace de probă:
1) declarațiile constante ale părții vătămate;
2) procesul-verbal de recunoaștere din grup de persoane, la data de 03.09.2004, a inculpatei de către partea vătămată și planșa foto anexă ( 117-122), inclusiv comparativ cu fotografiile părții vătămate ( la această recunoaștere din grup, inculpata avea părul vopsit blond). recunoaștere din grup de 4 persoane s-a făcut în prezența a trei polițiști și a doi martori asistenți. Toate persoanele (martorii asistenți, polițiștii, partea vătămată, persoanele ce au făcut parte din grup, inclusiv inculpata ) au semnat procesul-verbal întocmit, fără nici un fel de obiecțiuni. Cu această ocazie, partea vătămată a susținut că a recunoscut-o pe inculpat "după fizionomia feței, statură și aspect fizic". Tot atunci, inculpata a susținut că: nu-l cunoaște pe și nu l-a mai văzut până atunci; nu-și poate explica de ce acesta a indiciat-o pe ea; nu are obiecțiuni. Ca tare criticile inculpatei și ale celorlalți doi -inculpați cu privire la modalitatea în care a fost făcută recunoașterea din grupă sunt vădit nefondate, întrucât au fost respectate toate dispozițiile legale procedurale în materie. Susținerile inculpaților-apelanți cum că partea vătămată ar fi recunoscut-o pe inculpata pentru că ar fi observat-o, în prealabil, în compania inculpatului pe holurile sediului poliției sunt nefondate și neprobate. De altfel, se observă că această apărare a fost invocată de inculpați, pentru prima dată, abia în faza de judecată, iar de inculpata abia în apel.
3) declarațiile inculpatului care a arătat constant că știa și că aflase de la inculpații și că femeia ce va semna și chiar a semnat contractul în locul concubinei sale (partea vătămată ) este contabila societății,. Mai mult, potrivit acestui inculpat, în dimineața zilei în care s-a semnat contractul, inculpații și i-au spus că se grăbesc să o ia pe contabilă "să nu o scape", iar ulterior i-au confirmat că aceasta semnase ( 173 verso );
4) declarațiile constante ale părții vătămate care a arătat că a aflat de la inculpatul că cea care a semnat în locul ei, este inculpata;
Inculpata a susținut în declarațiile sale, inconstant însă, că la data comiterii faptelor nu-l cunoștea pe inculpatul. Acest lucru a fost însă infirmat și prin declarațiile inculpatului. inculpatei cu privire la acest aspect rezultă din aceea că: în timp ce în prima sa declarație din 23.06.2004 (93 ) a susținut că" de aproximativ 4 ani țin evidența contabilă a SC "" SRL. administrator a aceste i societăți este d-nul de asemenea, îl cunosc și pe d-l doctor - care este director la SC "" SRL.", în declarația din 05.07.2004 a susținut că "pe d-nul dr. îl știu ca persoană de prin luna august 2003; cam prin luna mai 2003, d-nul mi-a dat un contract individual de muncă pe numele lui (t pentru angajare era necesară atașarea fotografiei, la documentația aferentă) - pe funcția de director, contract pe care eu personal l-am înregistrat la ITM I mult mai târziu.", iar cu prilejul confruntării cu partea vătămată ( 167 ), după ce acesta a declarat că inculpata a venit la biroul notarului public însoțită de inculpații și, ea a arătat că: "într-adevăr eu am relații de colaborare cu domnii și; le țin evidența contabilă la SC "" SRL I; eu nu am știut de împrumutul pe care l-au făcut ei", pentru ca la data de 26.10.2004, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală ( 98 verso) să susțină că: "din luna octombrie 2003 îl cunosc și pe, din momentul în care i s-a întocmit contract de muncă (datat anterior)". În fața tribunalului, inculpata a susținut că l-a cunoscut pe în august sau septembrie 2003.
Pentru prima dată în apel, prin intermediul avocatului său (și ulterior audierii sale, inculpata a invocat că la dat comiterii faptelor ea nu s-ar fi aflat în I, ci într-o altă localitate. În acest sens, la dosarul cauzei a fost atașat originalul ordinului de deplasare nr. 116 din care rezultă că în perioada 09.07.2003, ora 06,00-12.07.2003, ora 23.20, inculpata s-ar fi aflat la B, în interes de serviciu, respectiv la SC "" SRL B, cu autoturismul societății, cazarea efectuându-se la "o familie (probabil) prietenă".
Tribunalul nu poate lua în considerare acest ordin de deplasare, care, cel mai probabil, este unul întocmit ulterior pro causa, din următoarele considerente: a) inculpata nu a explicat plauzibil de cea abia după mai bine de 4 ani, a invocat pentru prima dată această împrejurare, care putea fi esențială în apărarea ei și de ce, în nici una din declarațiile sale, nu a invocat această apărare [1]; b) presupunând că ordinul de deplasare ar fi real (deși nu poartă nici un număr de înregistrare, iar - în condițiile în care inculpata nu a explicat în nici un fel și, evident, nici probat - tribunalul nu "vede" care este legătura acesteia cu SC "" SRL [2], din momentul ce în ordin se susține că "deplasarea s-a făcut în interes de serviciu"), instanța reține că acesta nu probează, în nici un caz, că în perioada menționată inculpata a fost tot timpul în B ori că nu s-a întors în I, din moment ce tot în ordin se arată că s-a deplasat cu mașina, iar cazarea s-a făcut la prieteni, mențiunile de pe verso-ul ordinului referitoare la data plecării și sosirii fiind evident ale sale (pentru că ea trebuia să depună decontul); c) chiar dacă a plecat în acea perioadă din localitate, ceea ce este posibil (inculpatul a arătat că inculpații și i-au spus că se grăbesc pentru că "trebuie să se miște repede pentru că o pierd pe contabilă, care trebuia să semneze actele"), acest lucru nu înseamnă că la data de 10.07.2003 nu a fost în biroul notarului public; d) pentru că partea vătămată a declarat constant că inculpata este cea care a semnat contractul de împrumut, recunoscând-o apoi, fără echivoc, din grup de persoane; e) pentru că și inculpatul a confirmat că a aflat de prezența acesteia la notar (" a doua zi, al SC "" SRL, l-am întrebat pe cum au decurs lucrurile la notar, dacă d-na a vrut să semneze actele și ce reacție a avut notara, iar el mi-a zis că, care este contabilă la SC "" SRL, a semnat actele, că notara a sesizat de diferența dintre părul ei și cel al lui care este brunetă" - 173 verso ).
De asemenea, în cauză s-a probat, cu certitudine (elocvente fiind declarațiile părții vătămate ) că inculpații, și au venit, pe 10.07.2003, în jurul orelor 12,00-12,30, la sediul biroului notarial cu autoturismul marca -, de culoare albă, cu nr. -, condus de inculpatul, dar care aparținea inculpatului. Partea vătămată sosise la fața locului, singur, cu autoturismul său. În mod nereal, inculpatul a susținut - 63 verso - că el a venit la BNP împreună cu partea vătămată, în mașina acesteia ( a infirmat această variată). Tot nereal inc. a susținut că în autoturismul - venise inc., o femeie blondă și inc. (acesta nu venise), dar nu și el. Spre deosebire de inculpatul, inculpatul a susținut că el a fost chemat în apropierea BNP telefonic de inculpatul, că s-a deplasat acolo singur cu mașina - (a lui ) și că la mașină a venit inculpatul care i-a adus suma de 2850 USD. Aceste contradicții relevă, încă o dată, nesinceritatea inculpaților-apelanți.
Este adevărat că între partea vătămată și inculpat este diferențe semnificative de fizionomie și nu numai, însă acesata nu înseamnă că inculpat nu a fost la sediul BNP și nu s-a legitimat cu actul de identitate al părții vătămate, reușind să inducă în eroare notarul public. De altfel, așa cum a arătat și partea vătămată și inculpatul (declarație indirectă) se pare că notarul a observat anumite diferențe, însă i s-a spus că femeia prezentă în fața sa este aceiași cu cea din actul de identitate, dar se vopsise.
Această împrejurare - confirmată de diferitele fotografii existente al dosarul cauzei care o înfățișează pe inculpata în diferite ipostaze (ba brunetă, ba blondă) - coroborată cu faptul că actul de identitate al părții vătămate era unul destul de vechi (emis în anul 1989 și deci și fotografia era veche), precum și cu faptul că între fotografiile părții vătămate și a inculpatei din actele de identitate ale acestora există oarecari asemănări (aceiași culoare închisă a părului, cam același volum al părului și tip de coafură, câteva de trăsături generice ale feței similare, e drept doar în lini mari - formatul feței, ambele relativ slabe), dar și cu faptul că inculpata a prezentat notarului originalul actului de identitate al părții vătămate și originalele actelor de proprietate ale imobilului (puse anterior la dispoziția sa de ceilalți inculpați) sunt de natură să explice plauzibil cum a fost posibilă inducerea în eroare a notarului cu privire la identitatea reală a inculpatei și autentificarea contractului.
Prin urmare, toate motivele de apel ale celor trei inculpați relative la nevinovăția lor și la greșita apreciere a mijloacelor de probă sunt nefondate.
Prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății. Corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, în forma autoratului, în sarcina inculpaților, și și, în forma complicității, în sarcina inculpatului. Cei trei inculpați au urmărit expres să-l inducă în eroare pe cu prilejul încheierii contractului de împrumut garantat prin ipotecă, în scopul obținerii sumei de bani împrumutate, în condițiile în care acesta nu ar fi contractat dacă ar fi știut că persoana care a semnat contractul nu este adevăratul proprietar al bunului ipotecat, întrucât el dorea să aibă garanția recuperării (inclusiv la timp) a sumei împrumutate.
Chiar dacă ulterior, după sesizarea instanței, s-a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, acest lucru este irelevant sub aspectul existenței infracțiunii de "înșelăciune" care s-a consumat la momentul determinării notarului să perfecteze și să autentifice contractul. În plus, prejudiciul cauzat acestei părți a putut fi recuperat numai după declanșarea procedurilor judiciare penale și după ce, în prealabil, se declanșaseră și procedurile de executare silită, asupra persoanei care, în realitate, nu contractase.
Corect s-a reținut în sarcina inculpatei comiterea infracțiunii de "fals privind identitatea" prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, iar în sarcina inculpaților și aceiași infracțiune, dar în varianta prevăzută de art. 293 alin. 2 Cod penal, întrucât prima s-a prezentat și legitimat efectiv în fața notarului public sub o altă identitate, iar ultimii doi i-au încredințat acesteia, pe care împreună au adus-o cu mașina la BNP, prin acțiuni conjugate, actul de identitate al părții vătămate pentru a se legitima cu el în fața notarului public. În mod legal și temeinic s-a reținut în sarcina inculpatei și comiterea infracțiunii de " participație improprie la fals intelectual" întrucât aceasta a determinat notarul public să întocmească și să autentifice, fără vinovăție, contractul respectiv (nereal sub tot ceea ce viza una din părțile contractante).
În cauză nu se poate vorbi, în nici un caz, de incidența infracțiunii de "abuz de încredere" în loc de cea de "înșelăciune", cum au pretins inculpații-apelanți. S-a probat indubitabil că inculpații, prin acțiuni conjugate, și prin încredințarea/folosirea actului de identitate și actelor de proprietate ale altei persoane, au indus în eroare partea vătămată, cauzându-i un prejudiciu cert. Inculpații au solicitat în fața judecătoriei, la termenul din 31.01.2007, în subsidiar ( 87 și 89) schimbarea încadrării juridice în acest sens, dar nu și-ai motivat în nici un fel această cerere. Judecătoria a pus în discuția contradictorie a părților ( 89) această cerere de schimbare a încadrării juridice. Ulterior, inculpații nu au mai reiterat expres această cerere (în concluziile pe fondul acuzei). Nu există nici un element care să justifice o schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat. Nu se poate vorbi de vreun "abuz de încredere" (mai ales la împrumutul de bani), când este evident că s-au folosit mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a cocontractantului.
Deși cererea de schimbare a încadrării juridice nu este fondată, totuși apelul inculpaților în această privință este fondat, exclusiv sub aspect formal/procedural, adică pentru că judecătoria a omis să analizeze această cerere și să se pronunțe în vreun fel asupra ei. Cu alte cuvinte, judecătoria nu a arătat, în nici un fel, de ce nu se justifică schimbarea de încadrare nici în dispozitiv, nici în considerente. Tribunalul apreciază că, în cauză, ar fi fost suficient dacă judecătoria ar fi arătat în considerentele sentinței motivele pentru care această cerere de schimbare a încadrării juridice nu este justificată.
Cum însă nu s-a procedat astfel, apelul celor trei-inculpați este fondat, pentru acest prim motiv. Tribunalul apreciază însă că nu există temei legal [3] pentru a se dispune desființarea integrală a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, doar din acest considerent, și de aceea va reține cauza spre rejudecare, mai ales că, în apel, poate realiza, potrivit Codului d e procedură penală, o nouă judecatăpe fond. În plus, această omisiune poate și va fi suplinită de către tribunal, prin prezenta decizie.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a făcut, în principiu, o aplicare corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, pe de o parte, se constată că s-a ținut seama atât de dispozițiile părții generale a Codului penal și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social concret al acestora, precum și de urmările efectiv produse, cât și de cuantumul concret al prejudiciului cauzat părții vătămate, care a fost ulterior recuperat prin contribuția inculpaților. De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților deduse din: a) atitudinea lor procesuală incorectă, de nerecunoaștere a faptelor (cu excepția inculpatului care a recunoscut și a cooperat cu autoritățile judiciare - împrejurare ce a fost valorificată în favoarea ca circumstanță atenuantă); b) de faptul că s-a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate (împrejurare ce a fost valorificată în favoarea inculpaților, și ca circumstanță atenuantă); c) persoana inculpaților.
În opinia tribunalului, în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Mai întâi, în ceea ce privește recuperarea prejudiciului s-a avut în vederea doar recuperarea prejudiciului material cauzat părții vătămate, nu și cel nepatrimonial cauzat părții vătămate, circumstanța atenuantă fiind reținută în favoarea tuturor celor trei inculpați, deși nu s-a stabilit, în nici un fel, care dintre ei sau dacă toți au contribuit la repararea pagubei). Apoi, chiar dacă părții vătămate i s-a acoperit prejudiciul cauzat, judecătoria ar fi trebuit să aibă în vedere cel puțin alte patru elemente esențiale, care analizate coroborat și cu cele mai sus expuse, pledau pentru nereținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unor pedepse mai mari (chiar cu executare): a) faptul că inculpații au acționat după un plan bine pus la punct, în cele mai mici detalii, având curajul să determine prezentarea unuia dintre ei sub o falsă identitate în fața unui notar public; b) atitudinea procesuală a trei dintre ei, totalmente necorespunzătoare, în ciuda probatoriilor evidente; c) expunerea părții vătămate la un risc real de a-și pierde apartamentul, fără știrea acesteia (se începuse deja executarea silită) și la stare de tensiune evidentă; d) de faptul că deși toți inculpații-apelanți au studii superioare (inculpat fiind chiar expert contabil autorizat, chemată să efectueze expertize judiciare) și ar fi trebuit să conștientizeze gravitatea faptelor comise, au refuzat să-și asume orice responsabilitate, iar unii chiar au încercat să inducă în eroare autoritățile judiciare (în speță ).
Cum însă doar trei dintre inculpați au declarat apel, iar apelul procurorului a fost declarat exclusiv în favoarea inculpaților, tribunalul nu poate dispune o majorare a pedepselor ori o schimbare a modalității de executare a acestora, pentru că ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel prevăzut de art. 372 alin. 1 și 2 Cod pr. penală.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de "înșelăciune", deși judecătoria a dat eficiența cuvenită împrejurărilor mai sus-arătate (reținute ca circumstanțe atenuante doar în considerente), prin coborârea pedepselor aplicate pentru această infracțiune mult sub minimul prevăzut de lege, a omis totuși să rețină aceste circumstanțe atenuante și în dispozitivul sentinței. Într-adevăr, deși prima instanță le-a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea de câte 2(doi) ani (pentru 3 inculpați), respectiv 1(un) an (numai pentru inc. ), mult deci sub minimul special de 3(trei) ani, a omis totuși să rețină în dispozitivul sentinței circumstanțele atenuante pe care însă le reținuse în fapt, în considerentele sentinței. Se constată deci că, sub acest aspect apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și, evident, și al celor trei inculpați-apelanți (chestiunea fiindu-le favorabilă) este fondat pentru că prima instanță nu a reținut și în dispozitivul sentinței circumstanțele la care s-a referit în considerente.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță, în mod corect și cu o justificare bine argumentată, bazată pe probe certe (înscrisuri, declarația martorei, declarația părții vătămate și chiar a unora dintre inculpați, ce relevă numeroasele demersuri întreprinse de partea civilă pentru lămurirea situației, cât și stare de tensiune în care aceasta s-a aflat ca urmare a faptelor inculpaților), a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 7000 lei noi către partea civilă cu titlu de daune morale. Această sumă nu este deloc exagerată, având deplină acoperire în probatoriile administrate și în suferința încercată de partea civilă.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cp.p., urmează să admită apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și de către inculpații, - și -, împotriva sentinței penale nr. 3299/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul -, pe care o va desființa, în parte, în latură penală, în sensul înlăturării omisiunilor de pronunțare asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "înșelăciune" în cea de "abuz de încredere", precum și de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare și în dispozitiv.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, tribunalul va dispune următoarele:
- respinge cererea formulată de inculpații -, - și de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "înșelăciune" în cea de "abuz de încredere".
- reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b, cu consecințele prev. de art. 76 lit. c Cod penal, în ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune", prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, în favoarea inculpaților -, și -.
- reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c, cu consecințele prev. de art. 76 lit. c Cod penal, în ceea ce privește infracțiunea de "complicitate la înșelăciune", prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal în favoarea inculpatului.
Se va dispune menținerea tuturor celorlalte dispoziții ale sentinței penale
apelate.
În baza disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentelor apeluri vor fi lăsate în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, ce va fi avansat Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
În termen legal inculpații și au atacat cu recurs decizia tribunalului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ambii solicitând prin apărătorii lor achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, argumentele invocate, regăsindu-se în preambulul prezentei decizii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că motivele invocate de inculpați constând în nevinovăția lor, nu sunt întemeiate din următoarele considerente:
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care 1-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală și pe baza acestuia a făcut încadrarea în drept și a dispus condamnarea inculpaților.
S-a dovedit fără dubiu pe baza mijloacelor de probă, reținute de instanța de fond, că inculpatul - a săvârșit infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpata a comis infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal și participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal, cu referire la art. 25 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Activitatea infracțională a inculpatei a constat în aceea că, la data de 10.07.2003, s-a prezentat în fața notarului public sub identitatea părții civile, legitimându-se cu buletinul de identitate al acesteia, în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv inducerea în eroare a părții vătămate și încheierea contractului de împrumut cu ipotecă de către notarul public.
Tot această inculpată s-a prezentat sub identitatea părții civile și a folosit buletinul acesteia fără drept creând convingerea părții vătămate și a notarului public că este și că este proprietara imobilului ce constituia ipoteca, în scopul obținerii de către inculpații și a unui folos material injust, respectiv a sumei de 4800 dolari.
În aceeași ordine de idei, inculpata a determinat notarul public să înscrie în contractul de împrumut cu ipotecă cu nr. 5129/2003 date nereale privind prezența părții civile în fața sa și faptul că această persoană a semnat contractul de împrumut.
Faptele inculpatului, au constat în aceea că dimpreună cu, au indus în eroare partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de împrumut cu ipotecă, în sensul că au adus-o pe inculpata, care a folosit actul de identitate al părții civile, ce i-a fost încredințat de către cei doi inculpați, să semneze contractul de împrumut în locul părții civile, care nu avea cunoștință de aceasta și a cărui imobil a constituit ipoteca, au condus partea vătămată la imobilul în cauză pentru a crea convingerea că imobilul există și că acesta aparține părții civile, cu care partea vătămată credea că va încheia contractul de împrumut, în scopul obținerii unui folos material injust.
Același inculpat, dimpreună cu, au încredințat inculpatei buletinul de identitate seria - nr. - al părții civile, spre a fi folosit fără drept, în sensul folosirii pentru legitimarea sa în fața notarului cu ocazia semnării contractului de împrumut, în scopul inducerii în eroare a părții vătămate și a notarului public.
Probele, prin care s-a stabilit activitatea infracțională a inculpaților recurenți au fost:
- plângerea și declarațiile constante ale părților vătămate și;
- înscrisurile depuse la dosar ori ridicate și atașate la aceasta, în original sau în copie;
- declarațiile date de inculpați;
- procesul-verbal de recunoaștere din grup de persoane, la data de 03.09.2004, a inculpatei de către partea vătămată;
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/06.10.2004 întocmit de I - Serviciul Criminalistic care a concluzionat că:
1) semnătura de la rubrica "împrumutat" din contractul de ipotecă din 10.07.2003, întocmit la notarul public, nu prezintă caracteristici grafice asemănătoare cu semnătura numitei;
2) semnătura de pe copia filei din registrul de eliberări acte notariale din dreptul datei 07.07.2003 și anumitei - Bl seria - nr. 950.634 nu prezintă caracteristici grafice asemănătoare cu semnătura numitei;
- relațiile comunicate de către biroul notarului public, împreună cu copiile de pe registrele și actele relevante în cauză;
- procesele-verbale de confruntare dintre inculpații - și -, dintre inculpații și -, dintre inculpații și - și dintre inculpata și partea vătămată;
- declarația martorei;
- extrase din baza de date a Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei I ce conțin datele de identificare a fiecărui inculpat.
Concluzionând, criticile privind nevinovăția inculpaților nu au fundament probator.
Pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt bine dozate, conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal și corespund scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Nu sunt alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate. Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că, recursurile sunt nefondate și pe cale de consecința în baza art. 385 ind. 15 lit. b din Cod procedură penală urmează sa fie respinse ca atare.
Inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații: și, împotriva deciziei penale nr. 509 din 14.05.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului câte 80 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
Pt. Președinte Judecător pt. Judecător
- - - - - -
aflat în semnează - - aflat în semnează
vicepreședinte instanță vicepreședinte instanță
pt. Grefier
aflat în
semnează grefier șef
Red.
Tehnored.
02 ex./07.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
[1] Doar la prezentarea materialului de urmărire penală ( 99 ) a susținut că: " în lunile iulie-august 2003 am fost plecată din localitate, în interes de serviciu și în interes personal, dar nu pot preciza cu exactitate locurile și datele; nu propun probe în apărare".
[2] În condițiile în care, în cursul urmăririi a susținut că este contabil autorizat și lucrează la Horaicu Adriana.
[3] În urma modificării dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. prin Legea nr. 356/2006, intrată în vigoare la 06.09.2006,nu mai este posibilă trimiterea cauzei spre rejudecarepe considerentul - invocat de inculpați - că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei (prin asimilarea nepronunțării asupra respectivei cereri, considerată esențială, cu o nesoluționare implicită a fondului).
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Obreja Manolache Ancuța Gabriela
