Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 402/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
Președinte: - -,
Judecător: - -
JUDECĂTOR 1: Patrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent domiciliat în S M,-, Județ S împotriva deciziei penale nr.39/A din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a menținut în totalitate sentința penală nr.874 din 11 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 17 din 27.05.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, pentru partea civilă intimată Bank B - Sucursala S M, se prezintă consilier juridic, în baza delegației emisă la 28.09.2009.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent, depune la dosar adresa emisă la 18.06.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 1234/P/2007 și motive de recurs. Solicită a se face o adresă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru a comunica instanței stadiul dosarului nr. 1234/P/2007. Mai solicită a se dispune reunirea cauzelor deoarece inculpatul nu este singurul vinovat, 3 persoane au comis faptele, numitul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, a treia persoană fiind plecat din țară.
Reprezentantul părții civile intimate Bank B - Sucursala SMd epune la dosar note scrise. a se respinge cererea formulată de ul inculpatului recurent.
Reprezentantul parchetului solicită a se respinge cererea formulată de ul inculpatului recurent deoarece dosarele nu sunt în același stadiu procedural.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, consideră că dosarele au legătură între ele și nu se poate administra o justiție singulară.
Instanța, respinge solicitările apărării, potrivit art. 385/6 alin, 1,2 Cod de procedură penală, trebuie să se limiteze la obiectul sesizării și la cauza cu care a fost investită.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului. În motivarea recursului arată că la comiterea infracțiunii alături de inculpat a participat și numitul, care i-a dat asigurări inculpatului că îl cunoaște pe directorul băncii, și are influență asupra acestuia pentru a-i acorda un credit. La solicitarea inculpatului că are nevoie de un credit pentru redresarea societății la care era administrator, directorul băncii, i-a spus că singura modalitate, deoarece mai avea credite neachitate, este aceea de a întocmi carduri pe numele salariaților societății, ceea ce inculpatul a și făcut. Inculpatul a predat toate actele de identitate ale angajaților săi, directorului băncii, numitul, care a dat dispoziție salariaților din subordine, să întocmească acele acte în fals. Inculpatul nu a știut că se poate face așa ceva, directorul băncii l-a determinat să comită infracțiunea și la primirea creditului a onorat această "bunăvoință". Mai arată că în cursul urmăririi penale cauza a fost disjunsă față de numitul, formându-se dosarul nr. 1234/P/2007, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și fals, iar numitul, a fugit din țară pentru că a avut și alte cauze penale, numai inculpatul a fost trimis în judecată și obligat la recuperarea prejudiciului.
Reprezentantul părții civile intimate Bank B - Sucursala S M, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a completat acele acte, a semnat borderourile și adeverințele false.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile ului său. Menționează că salariații băncii au completat actele.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 874/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiul lui și, născut la 04.11.1959 în S M, cetățean român, studii 12 clase, administrator la SC SRL S M, cu sediul în S M-, căsătorit, CNP -, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în S M-, fără antecedente penale, a fost condamnat:
- în baza art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 lit. c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- în baza art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, fiindu-i interzise în baza art. 71 Cod penal drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 4 ani termen de încercare, învederându-i-se în baza art. 359.proc.civ. prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 75 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14, 346.proc.pen. raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC Bank SA SMs uma de 130.185,07 lei cu dobânzile aferente până la achitarea integrală, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 190.proc.pen. inculpatul să plătească expertului suma de 1054,9 lei diferență onorariu expertiză.
În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2002, inculpatul administrator la SC Com SRL S M - societate ce nu a funcționat din anul 1998 și nu a avut nici un salariat, aspect confirmat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M, având nevoie de un credit pentru societatea sa, a cerut ajutorul directorului băncii Bank.
Cu ajutorul directorului și a secretarei inculpatul a obținut întreaga documentația necesară deschiderii conturilor de salarii și obținerii de către aceștia a cârdurilor aferente.
Astfel că la data de 26.06.2002, respectiv 24.05.2002 Banca Agricolă SA Sucursala SMr eprezentată prin director a încheiat următoarele contracte cu: SC SRL prin în calitate de patron s-a încheia contractul nr. 155 (fila 323); SC Com SRL prin s-a încheiat contractul nr. 150 (filele 309, 314, 329).
Prin fiecare din aceste contracte banca se obligă să faciliteze agentului economic posibilitatea de a achita drepturile bănești cuvenite salariaților în conturi curente personal cu acces prin cârduri în lei "" emise de acestea.
În baza înțelegerii contractuale au fost emise 5 carduri "" pentru SC Com SRL pe numele a 5 persoane:, și (filele 68, 108, 117, 135, 145). Inculpatul a completat actele necesare obținerii cardurilor cu date ce nu corespundeau realității, în sensul că aceștia nu au avut calitatea de angajați ai societății.
Aprobarea contractului de credit s-a făcut în regim de urgență și contrar normelor în vigoare ale băncii, numita din dispoziția directorului a întocmit borderoul de predare-primire a cardurilor, acesta fiind semnat în fals de inculpatul, legal ar fi trebuit semnat de fiecare solicitant în parte, încălcându-se metodologia băncii.
Alimentarea cardurilor de salarii s-a făcut în perioada iulie 2002- ianuarie 2003 de către inculpatul prin depunerea sumelor de bani la casieria băncii și nu prin ordin de plată cum este stipulat în conținutul contractului cadrul 337-409.
Inculpatul a obținut astfel suma de 126.300.000 lei.
În cursul lunii aprilie 2002 învinuitul administrator la SC SRL a obținut cu ajutorul directorului băncii 15 carduri, 8 persoane, având calitatea de angajați ai societății respectiv:, și nr. 416-428; 430- 441. Numiții, și au completat personal cererile. Banii obținuți au fost ridicați de învinuitul.
Pentru SC SRL au fost emise un număr de 15 carduri "".
Cererile de acordare a cardurilor au fost aduse la sediul băncii de inculpatul care a semnat în fals borderoul de primire predare a acestora. salariaților celor două societăți au fost predate inculpatului care a semnat în fals borderoul de primire a cardurilor
Alimentarea conturilor salariaților s-a făcut în perioada iulie 2002-ianuarie 2003 de către pentru SC Com SRL, iar pentru SC SRL alimentarea conturilor s-a făcut prin depunere la casieria băncii.
Sumele de bani obținute prin acordarea cardurilor pentru cele două societății au fost folosite de inculpatul cauzând un prejudiciu băncii în valoare totală de 130.185,07 lei, sumă cu care partea vătămată se constituie parte civilă.
La data de 16.06.2003 au fost ridicate pe bază de dovadă 15 carduri "" de la inculpatul și predate băncii.
În cauză au fost identificați și audiați martorii și, pentru a se verifica afirmațiile inculpatului în sensul că i-a dat învinuitului suma de 80.000.000 lei din sumele de bani obținute pe cardurile angajaților societății sale în incinta barului "" fapt neconfirmat de cei doi martori audiați.
Învinuitul a formulat plângere penală împotriva lui și, pentru faptul că nu a intrat în posesia cardurilor solicitate pentru angajații săi deoarece aceștia au fost ridicate de inculpatul care a folosit contravaloarea lor.
Având în vedere că nu s-a putut dovedi în cursul urmăririi penale că învinuitul a primit banii de la inculpatul, precum și faptul că toate cardurile aparținând de SC SRL au fost ridicate de inculpatul s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, lipsind latura subiectivă a infracțiunii.
Urmează a se continua cercetările față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de 26 rap. la art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
Situația de fapt astfel reținută s-a confirmat cu materialul de urmărire penală constând în plângerea penală, denunț penal, declarațiile învinuiți, copia fișei cazier judiciar, declarațiile martori, contractele de credit, declarațiile părții vătămate, declarația numitului, proces verbal de confruntare, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, precum și cu probele administrate în faza cercetării judecătorești constând în constituire de parte civilă, declarație inculpat declarații martori expertiză contabilă.
Inculpatul, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În drept, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora l-a condamnat potrivit dispozitivului sentinței atacate.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, persoana inculpatului, ținându-se cont de circumstanțele atenuante ce intervin în favoarea inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală, de comportarea și poziția procesuală a acestuia, instanța făcând aplicarea prev. art. 74, 76 lit. c Cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, pedeapsa aplicată nu depășește 2 ani închisoare, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și 82 Cod penal și potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii. S-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare, va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
În cauză partea vătămată SC Bank SA SMs -a constituit parte civilă în cauză cu suma 130.185, 07 lei reprezentând suma datorată băncii plus dobânzile penalizatoare, astfel că aceste pretenții au fost dovedite și prin actele depuse de partea civilă și expertiza contabilă efectuată în cauză, de asemenea, potrivit art. 998 Cod civil există un prejudiciu în cauză, o faptă ilicită și există și vinovăția inculpatului, motiv pentru care instanța de fond l-a obligat pe inculpat la recuperarea pagubei create părții civile, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate, precum și la plata în favoarea expertului a diferenței onorariului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare -în principalachitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. de proc.pen.;în subsidiar: reducerea pedepsei aplicate inculpatului în contextul art. 72, 74, 76 Cod penal.
În motivarea apelului inculpatul arată că prin sentința penală 874/2008 a Judecătoriei Satu Marea fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiind aplicat art. 81 Cod penal și a fost obligat la plata către partea civilă a prejudiciului.
Inculpatul a fost trimis în judecată și în final condamnat, în temeiul art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Potrivit doctrinei, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul dându-și seama că desfășoară o activitate de inducere sau menținere în eroare și că, prin aceasta, produce o pagubă, consecință pe care o urmărește.
Starea de fapt conturată în prezenta cauză nu confirmă existența intenției inculpatului de a produce băncii o pagubă și nici că ar fi urmărit o asemenea consecință. Inculpatul este administratorul SC COM SRL societate care, datorită unor terți care nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale a ajuns în situația de a nu-și mai continua activitatea.
Pentru redresarea societății, era nevoie de un credit bancar și, în acest scop, inculpatul prin intermediul numitului, bun amic al fostului director al Băncii -, a luat legătura cu acesta cerându-i sprijin pentru obținerea creditului. Consiliat de acesta, în sensul că nu poate obține un credit neavând documentația necesară datorită faptului că firma nu avea activitate, este sfătuit de directorul băncii să depune documente pentru obținerea de carduri "". În acest fel, banca se obliga să faciliteze agentului economic posibilitatea de achita drepturile bănești cuvenite salariaților în conturi curente personale și totodată posibilitatea de a obține pe un card o sumă echivalentă a 3 salarii. Cum inculpatul avea datele foștilor săi angajați, care în urma redresării societății urmau să fie reangajați, a depus documentele necesare obținerii cardurilor, alimentând conturile acestora cu sume proprii. Este evident că inculpatul nu urmărea altceva decât să obțină un credit pentru societate și nu un alt scop.
Realimentarea cardurilor dovedește acest lucru.
Potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal înșelăciunea constă în "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul".
În ce constă inducerea sau menținerea în eroare, atunci când însuși rechizitorul afirmă că inculpatul apelează la directorul (cea mai competentă persoană), depune documentația care este verificată de funcționarii competenți ai băncii și în final, tot aceștia aprobă cererea. Pentru aceste documente s-au depus și balanțele societății. Expertul face referire la acest aspect arătând foarte clar culpabilitatea funcționarilor băncii. În atare condiții, se poate imputa întregul prejudiciu numai inculpatului? Contractele au fost încheiate pe numele SC COM SRL și această societate este responsabilă de recuperarea prejudiciului.
Sub aspectul laturii civile se ridică mai multe probleme și anume: cine răspunde de prejudiciul cauzat - inculpatul sau SC COM SRL S M; care este cuantumul prejudiciului real, capitalul plus dobânda sau numai capitalul, în condițiile în care partea civilă poartă răspunderea neglijenței pe de o parte, a funcționarilor ei și pe de altă parte a complicității fostului director.
Se impune pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei administrarea următoarelor probe: reaudierea inculpatului, audierea numitului și audierea lui.
În drept, nu invocă nici un text de lege.
Prin notele de ședință depuse la filele 22-26 din dosar, partea civilă BANK SA, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate, pentru următoarele argumente:
Prin Sentința penală nr. 874/11.07.2008 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată la pedeapsa de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, dispunându-se aplicarea art. 81 Cod penal. În baza art. 14, 346.proc.pen. raportat la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească Bank SA, în calitate de parte civilă, suma de 130.185,07 lei cu dobânzile aferente până la achitarea integrală, reprezentând despăgubiri civile.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate, din acestea reieșind că la data de 24.05.2002, în calitate de administrator la SC COM SRL S M, a încheiat cu banca Contractul nr. 150/24.05,2002, în scopul facilitării achitării de către agentul economic a drepturilor bănești cuvenite salariaților săi în conturi curente personale cu acces prin carduri în lei "". La data de 26.06.2002 a fost încheiat un contract similar (nr. 155) cu SC SRL, prin administratorul.
n baza înțelegerii contractuale, au fost emise un nr. de 15 carduri "" pentru SC SRL și 5 carduri "" pentru SC Com SRL. salariaților societăților mai sus menționate au fost predate lui, prin borderouri de predare-primire: 8 carduri pentru SC SRL și 5 carduri pentru SC Com SRL.
Banca a acordat facilitați de credit de descoperit de cont celor 13 persoane fizice la nivelul a trei salarii, în funcție de adeverințele de venit emise de societățile angajatoare, raportat Ia venitul salarial prevăzut în acestea. Suma totală acordată cu titlu de credit pentru cele 13 persoane fizice a fost în cuantum de 300.600.000 ROL.
Sumele de bani obținute prin acordarea facilitaților de credit de descoperit de cont cu acces prin card pentru angajații celor două societăți au fost folosite de inculpatul, cauzând băncii un prejudiciu în valoare totală de 130.185,07 lei.
În raport de starea de fapt și de probatoriul administrat, apreciază că încadrarea juridică dată de prima instanță faptelor comise de inculpat este legală, aceste fapte au caracter penal, realizându-se o justă individualizare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Contractul nr. 150/24.05.2002 nu a fost încheiat în scopul creditării de către bancă a societății Com SRL, banca având doar obligația de a deschide conturi de salarii cu acces prin card angajaților SC Com SRL și de a alimenta aceste conturi din contul societății angajatoare, în baza ordinului de plată emis de către aceasta și a statului de salarii furnizat.
Nefiind încheiat un contract de credit, SC Com SRL, prin, nu a depus la banca balanțe de verificare, bilanțuri contabile sau orice alte acte care să ateste bonitatea financiară a acestei societăți, aceste condiții existând doar în situația în care s-ar fi solicitat și acordat un credit pentru respectiva societate. În măsura în care s-ar fi depus asemenea acte (ceea ce nu era necesar potrivit normelor interne bancare), partea vătămată ar fi fost în măsură să sesizeze faptul că societatea nu funcționează încă din anul 1998 și nu are nici un salariat, aspect adus la cunoștința băncii doar în cursul urmăririi penale, de către ITM S
Potrivit art. 14 din contractele încheiate cu cele două societăți "Agentul economic (angajatorul) se obliga ca de comun acord cu banca să faciliteze predarea către salariații săi a cardurilor de salarii. De asemenea, la art. 11 și 12 din contracte, se prevede că agentul economic are obligația de a distribui salariaților săi documentația ce trebuie completată pentru deschiderea conturilor de salarii și de a colecta de la salariații săi documentația tipizată completată. Astfel la bancă au fost aduse contractele de emitere a cardului în lei "" semnate de către fiecare salariat în parte.
Ulterior, după încheierea contractelor între bancă și cele două societăți ( Com și ), după deschiderea conturilor curente pe fiecare dintre cele 13 persoane fizice, în vederea virării de către angajatori a drepturilor salariale, întrucât exista această posibilitate, acești salariați au formulat cereri de acordare de facilitați de credit de descoperit de cont.
n cazul societății Com SRL, cererile de acordare a facilitații de descoperit de cont, adeverințele de venit și declarațiile speciale cu banca au fost semnate de, în loc să fie semnate de către fiecare salariat al acestui agent economic.
În ceea ce privește societatea SRL, cererile de acordare a facilitații de descoperit de cont au fost aduse la sediul băncii de.
Banca a acordat facilitați de credit de descoperit de cont la nivelul a trei salarii, în funcție de adeverințele de venit emise de societățile angajatoare, raportat la venitul salarial prevăzut în acestea.
În lipsa adeverințelor de venit prezentate, banca nu ar fi încheiat contractele de credit cu cele 13 persoane fizice și nu ar fi acordat facilitățile de credit de descoperit de cont. Calitatea de salariat nu putea fi verificată de bancă decât pe baza actelor prezentate: adeverințele de venit semnate și ștampilate de Com și.
Contractele de emitere a cardului în lei "" Bank SA și actele adiționale la acestea, având drept scop acordarea de către bancă a facilitaților de descoperire în contul curent cu acces prin cardurile în lei, au fost încheiate între Bank SA, pe de o parte și cele 13 persoane fizice titulare a unui cont de card, pe de alta parte.
Contractele de credit nu s-au încheiat intre bancă și SC Com SRL, ci între bancă și așa-zis angajații SC Com SRL, astfel încât susținerea apelantului că această societate ar fi responsabilă de producerea prejudiciului nu poate fi primită, fiind.
n încercarea de a menține în eroare banca și de a nu fi sesizată săvârșirea faptelor, inculpatul, întrucât societățile angajatoare aveau aceasta obligație sub sancțiunea rezilierii contractelor, a alimentat în perioada iulie 2002 - ianuarie 2003 conturile salariaților ambelor societăți cu sume reprezentând drepturi salariale, sume care au fost retrase ulterior de către posesorul cardurilor -, astfel cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în prima instanța (întrebările 1, 2). Însă utilizatorii de card sau orice terț în numele acestuia aveau obligația de a efectua lunar cel puțin o alimentare a contului de card, iar în lunile în care nu se încasează drepturi salariale, de a alimenta contul de card cu minimum 20% din limita acordată de bancă (art. 6 din actele adiționale la contractele de emitere a cardului în lei "").
Cum sumele depuse nu erau nici măcar la nivelul unui venit salarial lunar și în plus au și fost ulterior retrase, iar în continuare nu s-a mai făcut, cel puțin formal, vreo alimentare a acestor conturi, s-au depășit accidental limitele facilitaților de credit de descoperit de cont, peste nivelul acordat de bancă, începând a se calcula dobânzile pentru utilizarea creditului. În aceste condiții, banca a emis în luna aprilie 2003 adrese către persoanele fizice, prin care li se comunica că, datorită nealimentarii contului de card conform prevederilor contractuale, a fost reziliată facilitatea de descoperit de cont, aceștia având obligația de a se prezenta la bancă și a rambursa sumele datorate. În aceste condiții, persoanele fizice au sesizat banca despre împrejurarea că nu au beneficiat de vreo facilitate de credit și nu au intrat niciodată în posesia cardurilor.
Urmare a controlului efectuat de către Direcția Securitate Bancară, prin declarația luata la data de 25.04.2003, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, faptul că a intrat în posesia celor 13 carduri și a scos integral sumele aflate pe acestea reprezentând facilitățile de credit de descoperit de cont, obligându-se ca "în săptămâna de după Paști" să alimenteze conturile de card cu suma de 400.000.000 lei, urmând ca până la sfârșitul anului să intre în normalitate.
De asemenea, prin declarația din data de 01.06.2007 (pag. 33, 34), inculpatul arata că "Menționez că corespunde adevărului cele relatate exact cum s-a întâmplat faptele de la pct. l din rechizitoriu".
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.
Astfel cum rezultă din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, la data de 16.06.2003 au fost ridicate pe baza de dovada 15 carduri "" de la și predate băncii. Este astfel neîndoios că inculpatul a folosit sumele de bani în nume propriu și nu în numele unei societăți care nu avea activitate și nu funcționa încă din anul 1998 (în prezent radiată), neavând nici un salariat.
Susținerea apelantului-inculpat că acesta nu urmarea altceva decât să obțină un credit pentru societate este nedovedită și gratuită, fiind infirmată de faptul că toate cardurile au fost găsite asupra sa, ceea ce denotă ca el a fost singurul utilizator al sumelor existente pe carduri, acordate de banca.
Dacă vreun alt angajat al băncii a avut știința despre faptele săvârșite de inculpat sau a sprijinit în vreun fel obținerea acestor facilitați de credit, excede cunoașterii părții vătămate, ceea ce este cert fiind continuarea cercetărilor doar față de numitul, fost director al băncii și faptul că banca a fost în imposibilitate obiectivă de cunoaștere a împrejurării că beneficiarii facilitaților de credit de descoperit de cont nu aveau calitatea de salariați, banca sprijinindu-se exclusiv pe cuprinsul adeverințelor de venit semnate și ștampilate de societatea angajatoare, care atestau calitatea de salariat. Alte formalități sau acte nu erau necesare.
În plus, pentru obținerea facilitaților de credit de descoperit de cont, există proceduri interne de acordare, care au fost respectate de bancă, iar aprobarea s-a efectuat de către centrala băncii, nu pe plan local la nivel de sucursală sau organ de conducere (director), care nu avea o asemenea competență.
Solicită a se observa că sumele retrase în anul 2002, la momentul respectiv, aveau o valoare imensă, astfel încât faptele săvârșite sunt de o gravitate ridicată (în anul 2002, valoarea unei garsoniere în S M, de exemplu, era de aproximativ 50.000.000 ROL). Însă, începând din anul 2003, inculpatul a rămas doar la stadiul de simplă recunoaștere a faptelor săvârșite și la stadiul de obligație de plată a sumelor utilizate în nume propriu, până la data prezentei neavând nici cea mai mică intenție de rambursare, cel puțin parțială, a sumei datorate, astfel încât prejudiciul creat băncii prin folosirea creditelor în anul 2002 este de 130.185,07 lei, dobânzile penalizatoare calculându-se în continuare la nivelul procentual de 45% pe an.
Prejudiciul a fost dovedit prin expertiza contabilă efectuată în cauza dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare.
Faptele există și au fost dovedite, inculpatul este vinovat în totalitate de săvârșirea acestora, săvârșirea faptelor s-a făcut cu intenție, iar prejudiciul creat băncii este cert, într-un cuantum ridicat (de 130.185,07 lei care se actualizează în continuare), până în prezent nereparat în totalitate.
Față de amploarea derulării faptice, de activitatea bine conturată a inculpatului ce în sprijinul succesului activității de dobândire de sume de bani s-a ajutat de comiterea infracțiunii de fals, prezentând băncii adeverințe de venit în absența cărora nu s-ar fi încheiat și acordat creditele, de atitudinea inculpatului care a indus în eroare banca prin prezentarea adeverințelor de venit fals și de faptul că, de la data săvârșirii faptelor (anul 2002), acesta nu a rambursat deloc din suma datorată, în prezent prejudiciul fiind nereparat în totalitate, pedeapsa aplicată de Judecătoria Satu Mare apare ca fiind chiar prea blândă.
A fost reaudiat inculpatul, declarația acestuia din apel fiind atașată la fila 31 din dosar și audiat martorul - a cărui declarație se află la fila 41 din dosar.
Prin decizia penală nr. 39/A din 05 martie 2009 Tribunalul Satu Marea respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.11.1959, domiciliat în S M,-, împotriva Sentinței penale nr. 874/11.07.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelul este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
În cursul anului 2002, inculpatul administrator al firmei SC COM SRL S M, societate care nu a mai funcționat din anul 1998 și nu avea nici un salariat, prin intermediul fostului director al Băncii Bank, a obținut contracte pentru SC SRL prin și SC COM SRL prin inculpat, banca obligându-se să faciliteze agenților economici posibilitatea de a achita drepturi bănești cuvenite salariaților în conturi curente personale cu acces prin carduri în lei "" - emise de bancă.
În baza înțelegerii contractuale, au fost emis 5 caduri "" pentru SC COM SRL, actele necesare obținerii cardurilor au fost completate de inculpatul, deși persoanele nu aveau calitatea de angajați ai firmei, iar inculpatul a fost cel care a ridicat cardurile de la bancă, semnând borderoul de predare-primire.
Alimentarea cardurilor s-a făcut în perioada iulie 2002-ianuarie 2003 de inculpatul prin depunerea sumelor de bani la casieria băncii și nu prin ordin de plată cum era stipulat în contract.
În cursul lunii aprilie 2002 pentru SC SRL au fost obținute 15 carduri, deși doar 8 persoane erau angajate la societate, actele de acordare a cardurilor au fost depuse la sediul băncii de inculpatul, el fiind persoana care a semnat în fals borderoul de primire a cardurilor.
Sumele de bani obținute prin acordarea cardurilor pentru cele două societăți au fost folosite de inculpatul.
La data de 16.06.2003 au fost ridicate pe bază de dovadă 15 carduri "" de la inculpatul și predate băncii.
Instanța de apel a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și aceasta se confirmă cu materialul de urmărire penală.
Deși reaudiat inculpatul, declarația acestuia nu schimbă starea de fapt, iar cea a martorului, confirmă faptul că inculpatul a beneficiat de sumele de pe carduri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală. În subsidiar, solicitat a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că la comiterea infracțiunii alături de inculpat a participat și numitul, care i-a dat asigurări inculpatului că îl cunoaște pe directorul băncii, și are influență asupra acestuia pentru a-i acorda un credit.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Astfel, se constată că, în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului, care de altfel a și recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestuia a altor circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției, legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, ceea ce în speță este îndeplinit.
Pe baza unui amplu probatoriu administrat în cauză a rezultat că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2, 3 din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal. De menționat că inculpatul în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.
Împrejurările invocate în apărare că alte persoane l-au determinat să comită infracțiunea, nu pot constitui temei de achitare a inculpatului și să-l exonereze de răspundere penală.
Întrucât inculpatul se află la primul contact cu legea penală, precum comportarea și poziția sa procesuală, în mod just i s-a aplicat de ambele instanțe o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.39/A din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei, cheltuielile judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie /09.10.2009.
Judecător apel - P -
Judecător fond -
2 ex./09.10.2009,
Președinte:Patrăuș MihaelaJudecători:Patrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Munteanu Traian
