Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 401/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 401/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, partea civilă, domiciliat în com., sat S, nr. 98, Județ și de inculpatul recurent, domiciliat în com., sat S, nr. 33, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 57/A din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 21 din 06 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2919 din 01.06.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor, pentru partea civilă recurentă, lipsă, se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 427 din 19.06.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimații Spitalul Dr. M și Spitalul Clinic de Copii
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul parchetului, susține recursul, solicită admiterea acestuia, reformarea hotărârilor atacate în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art.89 din OUG 195/2002 și aplicarea unei pedepse just individualizate, întrucât din ansamblul probatoriului aflat la dosar rezultă indubitabil că inculpatul a părăsit locul accidentului, anunțând autoritățile doar a doua zi despre fapta săvârșită.
Reprezentantul părții civile recurente, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și modificarea acestora în sensul de a se majora daunele materiale la 3000 lei și daunele morale la 100.000 lei, având în vedere cheltuielile efectiv prestate de familia victimei și suferințele provocate acesteia în urma accidentului. Lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de parchet.
Apărătorul inculpatului, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, neimpunându-se acordarea de despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale și morale față de tranzacția încheiată între părți. Solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de către parchet și de partea civilă recurentă, ca fiind nefondate.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de admitere a recursului declarat de către partea civilă recurentă și a se dispune majorarea daunelor morale. Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de către inculpatul recurent, ca fiind nefondat, acesta a anunțat a doua zi organele de poliție despre comiterea accidentului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.21/2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit a,b și c Cod penal a fost condamnat inculpatul -, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
Pedeapsa stabilită atrage de drept aplicare art. 64 alin. 1 lit a teza a doua, lit și a art. 71 alin 2 și 5 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințare organelor de poliție prevăzută de art. 81 alin 1 din OUG 195/2002.
În baza art. 346 Cod de procedură penală și a art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la o prestație periodică lunară de 300 lei în favoarea părții civile, începând cu data de 27.05.2005 pentru toată durata vieții părții civile.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4 459 lei cheltuieli de spitalizare și a dobânzii legale aferente acestei sume calculată până la data plății efective, în favoarea Spitalului Clinic de Copii,Dr,
În baza art. 191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.07.2005 în jurul orelor 17,30 inculpatul a condus un tractor agricol cu semiremorcă, ce nu era destinată transportului de persoane și în care se aflau fratele inculpatului și partea vătămată în vârstă de 13 ani, pe DC din localitatea S. În dreptul imobilului cu nr. 67, în timp ce conducea tractorul cu viteză redusă, pentru a facilita coborârea celor doi minori din remorcă, inculpatul a întors capul spre a se asigura că cei doi minori au coborât din semiremorcă. Urmare a acestui fapt a pierdut controlul volanului și s-a lovit cu din partea față și spate de un capăt de pod din beton. A trecut și cu semiremorcii peste capul de pod moment în care remorca s-a răsturnat peste partea vătămată și i-a prin ambele picioare sub semiremorcă. După ce a lovit capătul de pod, inculpatul a mai parcurs încă 12,10 până să se oprească. După ce s-a oprit a coborât din tractor și a încercat să ridice remorca sub care era prinsă victima fiind ajutat de către numiții G, și.
Nu au reușit să o ridice astfel că martorii și G au fugit în curtea lui de unde au luat două răngi metalice pe care le-au folosit drept pârghii. Astfel inculpatul împreună cu cei doi martori și cu au reușit să ridice remorca și să scoată victima de sub ea. Acesta prezenta leziuni grave având ambele picioare zdrobite în zona de la genunchi în jos.
Martorul a luat autoturismul ce era parcat în fața locuinței sale, au pus victima în mașină și a plecat cu mașina la Spitalul "Dr. " M, însoțit de către inculpat. Aici medicul de serviciu la urgențe a preluat victima și le-a spus celor doi că urmează să fie transportat de urgență la Spitalul de Copii După aceasta cei doi s-au întors la locul unde s-a produs accidentul, unde se afla tatăl victimei. Întrucât până atunci nu au fost anunțate organele de poliție, martorul a sunat de pe telefonul său mobil și i-a anunțat despre producerea accidentului. Inculpatul a așteptat împreună cu tatăl victimei, un timp la locul accidentului după care a plecat împreună cu tatăl victimei la Spitalul de copii O pentru a se interesa de starea de sănătatea a acesteia. S-au întors de la Spitalul de copii din O în jurul orelor 01,00, când inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliție.
În urma leziunilor suferite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 100 zile de îngrijiri medicale, traumatismul suferit de către acesta a determinat infirmitatea fizică definitivă.
În cursul cercetării penale, părinții părții vătămate, prin declarația autentificată la Biroul Notarial sub nr. 4797/2005, au arătat că nu au nici o pretenție civilă față de inculpat.
Fapta inculpatului, de a provoca accidentul în urma căruia victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu o infirmitate fizică definitivă, săvârșită din culpă, așa cum a fost reținută de către instanță în conținutul descris întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al 2 și 4 Cod penal și a fost dovedită cu procesul verbal de cercetate la fața locului, declarația părții vătămate, proces verbal de confruntare, raport de constatare medico legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, G, proces verbal de reconstituire.
Pentru comiterea acestei fapte instanța, reținând în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c cod penal l- condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de către inculpat a unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere, pericolul social concret al faptei, modul și împrejurările în care a fost comisă, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului față de victimă și consecințele faptei, sinceritatea și regretul exprimat de acesta, acordându-se circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu instanța a reținut următoarele: conform art 89 alin 3 din OUG 195/2002,nu constituie infracțiune fapta conducătorului de vehicul care, în lipsa altor mijloace de transport, el însuși transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistența medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare a vehiculului condus,
În speța dedusă judecății s-a întâmplat ceva similar chiar dacă elementele faptei nu sunt identice ad literam cu textul legii. Martorul în declarația de la fila 48 din dosar arată că:,Fiindcă mașina mea era în fața locuinței pe pod am adus-o la locul accidentului unde, ajutați de ceilalți am pus victima în mașină după care am transportat-o la Spitalului din Împreună cu mine a venit și inculpatul. Nu știu dacă pe timpul cât ne-am deplasat la spital, împreună cu inculpatul a anunțat cineva organele de poliție. Medicul care l-a preluat pe victimă ne-a informat că urmează să fie trimis copilul la spital la După ce l-am predat pe copil la medic, ne-am întors în satApreciez timpul în care ne-am deplasat la spital ca fiind de o orăLa locul evenimentului am auzit vorbind despre faptul dacă s-a anunțat poliția sau nu, Întrucât nimeni nu putea să ofere un răspuns am sunat de pe telefonul meu mobil la șeful poliției din comună. Inculpatul se afla, împreună cu tatăl victimei lângă remorca răsturnată,
Martorul ocular G în declarația de la fila 59 din dosar arată că:, am pus victima pe o pătură și l-am dus în autoturismul lui care era parcată pe podul din fața casei. Imediat ce am pus copilul în mașină, ( martorul) și (inculpatul) au plecat cu el la M la spital. Eu am luat mașina mea care era parcată în fața locuinței lui și am plecat să anunț părinții copilului,
Din aceste declarații ale martorilor oculari a rezultat primele acte ale inculpatului după producerea evenimentului, acte concrete de scoatere a victimei de sub vehiculul răsturnat peste el, transportare de urgență la cea mai apropiată unitate sanitară, cu primul mijloc de transport ce l-a avut la îndemână, mașina martorului, reântoarcere la locul evenimentului imediat după predare victimei la medicul de gardă de la secția chirurgie a Spitalului Timpul în care s-a desfășurat aceste evenimente a fost, potrivit relatării martorului, de aproximativ o oră. La întoarcerea la locul faptei s-au anunțat organele de poliție de către martorul.
S-a reținut în rechizitoriu că nu au fost anunțate organele de poliție nici după revenirea inculpatului la locul faptei, situație contrazisă de declarația martorului.
Mai departe inculpatul,după ce l-a informat pe tatăl victimei că medicul l-a informat că trimite copilul la Spitalul de copii din O, a plecat, împreună cu acesta, la Spitalul din O pentru a se interesa de situația copilului. S-au reîntors la orele 1 iar a când s-a făcut ziuă s-a prezenta la Postul de poliție.
Din starea de fapt prezentată mai sus, stabilită pe baza probelor administrate, instanța a stabilit că nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
Valoarea socială ocrotită de legiuitor, atunci când a încriminat fapta a fost: împiedicarea sustragerii autorului de la cercetare și stabilirea răspunderii lui pentru comiterea faptei, conservarea urmelor în vederea determinării modalității de producere a accidentului.
În speța de față nu s-a putut reține o atingere a valorii sociale ocrotite, ca urmare a faptelor inculpatului. - mai mult faptele se circumscriu, în termeni generali, dezincriminării prevăzute de la alin 3 al art 89 din OUG 195/2002.
În baza celor arătate mai sus instanța a fcut aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală, dispunând achitarea inculpatului de sub învinuirea acestei infracțiuni.
Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că ulterior comiterii faptei inculpatul a depus stăruință pentru ameliorarea consecințelor faptei sale sprijinind financiar, familia victimei, în limita posibilităților sale. Astfel au început să-i construiască victimei o casă, în curtea părinților săi, pe care nu a reușit să o termine întrucât nu i-au mai permis părinții copilului acest lucru.
Imobilul casă, a fost evaluat de către expert, în cadrul unei expertize ordonate în prezentul dosar și are o valoare de 6 360 lei. Urmare a actelor inculpatului, inițial părinții victimei a dat o declarație notarială ( fila 20 din dosarul parchetului) prin care au arătat că nu au nici o pretenție de la inculpat. Ulterior însă s-au răzgândit și s-au constituit parte civilă în procesul penal.
Independent de atitudinea oscilantă a părinților victimei, instanța a reținut că victimei, căreia i-au fost amputate ambele picioare, i s-a produs un serios prejudiciu, copilul rămânând infirm. În acest context, dat fiind faptul că este afectată capacitate sa de a munci pe tot restul vieții, instanța a dispus ca inculpatul să-i plătească o prestație periodică în bani, pentru tot restul vieții, prestație care să compenseze imposibilitatea părții civile de a presta muncă, la nivelul unei persoane apte de muncă.
Date fiind cele arătate, în baza art. 346 cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil, a obligat pe inculpat să plătească părții civile o prestație periodică lunară de 300 lei, începând cu data de 27.05.2005 pentru toată durata vieții părții civile.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat pe același inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Copii" Dr. " O suma de 4.459 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și a dobânzii aferente, calculată până la data plății efective.
În baza art.191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita și partea civilă asistat de solicitându-se admiterea căii de atac și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice în cauză.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita în apelul formulat solicitat desființarea hotărârii primei instanțe iar cu ocazia rejudecării a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 arătându-se în motivare că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. În acest sens se arată că deși inculpatul în momentul în care a însoțit martorul și victima la spital, respectiv când s-a întors de la spital a trecut pe lângă sediul Poliției Municipiului M, nu a făcut nici un demers pentru a anunța organele de poliție cu privire la evenimentul rutier în care a fost implicat.
În apelul părții civile se solicită desființarea hotărârii atacate și în urma reaprecierii materialului probator a se dispune majorarea pretențiilor civile astfel cum au fost solicitate la filele 19,20 dosar instanță. În motivare se arată că este de necontestat faptul că inculpatul a ridicat în favoarea părții civile un imobil evaluat de expert la 6360 lei însă acel imobil nu are canalizare, baie și geamuri. Pe de altă parte părții civile i-au fost amputate ambele picioare, având nevoie de operații din 6 în 6 luni, ori despăgubirile acordate nu acoperă nici măcar cheltuielile achitate până acum. Față de această situație se solicită majorarea despăgubirilor civile și acordarea de daune morale conform constituirii de parte civilă.
Prin decizia penală nr. 57/A din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.
S-a admis apelul declarat de partea civilă prin reprezentant legal împotriva sentinței penale 21 din 06.02.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a desființat-o în sensul că:
A fost obligat inculpatul și la plata de despăgubiri civile în favoarea părții civile în sumă de 50.000 lei, reprezentând daune morale menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art. 371 Cod de procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, a reținut ca fiind fondat apelul declarat de partea civilă, respectiv ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita.
Din ansamblul actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului (fila 31 dosar) a rezultat că in data de 27.07.2005 în jurul orelor 17,30 inculpatul a condus un tractor agricol cu semiremorcă, ce nu era destinată transportului de persoane și în care se aflau fratele inculpatului și partea vătămată în vârstă de 13 ani, pe DC din localitatea S. În dreptul imobilului cu nr. 67, în timp ce conducea tractorul cu viteză redusă, pentru a facilita coborârea celor doi minori din remorcă, inculpatul a întors capul spre a se asigura că cei doi minori au coborât din semiremorcă. Urmare a acestui fapt a pierdut controlul volanului și s-a lovit cu din partea față și spate de un capăt de pod din beton. A trecut și cu semiremorcii peste capul de pod moment în care remorca s-a răsturnat peste partea vătămată și i-a prins ambele picioare sub semiremorcă. După ce a lovit capătul de pod, inculpatul a mai parcurs încă 12,10 până să se oprească. După ce s-a oprit a coborât din tractor și a încercat să ridice remorca sub care era prinsă victima fiind ajutat de către numiții G, și.
Nu au reușit să o ridice astfel că martorii și G au fugit în curtea lui de unde au luat două răngi metalice pe care le-au folosit drept pârghii. Astfel inculpatul împreună cu cei doi martori și cu au reușit să ridice remorca și să scoată victima de sub ea. Acesta prezenta leziuni grave având ambele picioare zdrobite în zona de la genunchi în jos.
Martorul a luat autoturismul ce era parcat în fața locuinței sale, au pus victima în mașină și a plecat cu mașina la Spitalul "Dr. " M, însoțit de către inculpat. Aici medicul de serviciu la urgențe a preluat victima și le-a spus celor doi că urmează să fie transportat de urgență la Spitalul de Copii După aceasta cei doi s-au întors la locul unde s-a produs accidentul, unde se afla tatăl victimei. Întrucât până atunci nu au fost anunțate organele de poliție, martorul a sunat de pe telefonul său mobil la șeful poliției din comună. Inculpatul a mai rămas un timp la locul accidentului, după care a plecat împreună cu tatăl său și martorul la Spitalul de copii O pentru a se interesa de starea de sănătatea a victimei. S-au întors de la Spitalul de copii din O în jurul orelor 1.00, iar a doua zi dimineața inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliție.
În urma leziunilor suferite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 100 zile de îngrijiri medicale, traumatismul suferit de către acesta a determinat infirmitatea fizică definitivă.
Vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier a rezultat din coroborarea declarației de recunoaștere a inculpatului cu procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 5-8 ), planșele fotografice (filele 810-13 p), declarația părții vătămate (filele 16,17 ), declarațiile martorilor (fila 48 instanță), G (fila 59 instanță), răspunsul Spitalului Municipal "Dr. " din M, nr. 259 din 23 martie 2007 (fila 66 dosar instanță), raportul de constatare medico-legală ce atestă faptul că partea vătămată a suferit leziuni, vindecabile în 100 zile îngrijiri medicale, fiindu-i amputate ambele picioare.
Stabilind vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 184 al.2 și 4 cod penal în mod corect instanța de fond l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 3 luni închisoare, în condițiile art. 81 cod penal.
Tribunalul Bihor, a apreciat că sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei în mod just s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele,atenuante prev. de art. 74lit.a,b,c cod penal, în condițiile în care inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut sincer comiterea faptei, a făcut demersuri pentru ridicarea unui imobil în favoarea părții civile, evaluat prin efectuarea unei expertize la suma de 6360 Ron (filele 104-105 -raport de expertiză tehnică).
Cât privește cealaltă infracțiune reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, aceea de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliției ori a procurorului, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect s-a dispus achitarea sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pr.penală. În concret conform art. 89 al.3 din OUG 195/2002 nu constituie infracțiune fapta conducătorului de vehicul care în lipsa unor mijloace de transport, el însuși transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare a vehiculului condus.
În speță persoanele care au dat detalii asupra cronologiei evenimentelor din ziua respectivă sunt martorii și G.
Martorul confirmă împrejurarea că el împreună cu inculpatul au pus victima în mașină, după care au transportat-o la Spitalul din Medicul care a preluat victima i-a informat că față de starea gravă în care se afla urma să fie trimis la Conform adresei Spitalului Municipal "Dr. " din M, nr. 259 din 23 martie 2007 (fila 66 dosar instanță) în data respectivă personalul fiind ocupat cu măsurile de acordare a primului ajutor s-a omis menționarea exactă a orei și numelui celui care a transportat victima. Conform declarației aceluiași martor s-a întors în sat împreună cu inculpatul, iar acesta a precizat că va pleca și el la O la spitalul unde urma să fie transportată victima. Atunci când s-au reîntors la locul evenimentelor martorul a auzit discutându-se dacă a fost sau nu anunțată poliția, însă întrucât nu a oferit nimeni nici un răspuns martorul a sunat de pe telefonul său mobil la șeful poliției din comună. În acele momente inculpatul se afla împreună cu tatăl victimei lângă remorca răsturnată.
Martorul ocular G confirmă aceleași aspecte, privind actele concrete pe care le-a efectuat inculpatul imediat după producerea evenimentului rutier: scoaterea victimei de sub vehiculul răsturnat, punerea victimei în autoturismul martorului și plecarea de urgență la Spitalul Municipal
Coroborarea probelor mai sus enunțate conduc la concluzia că primele măsuri pe care inculpatul le-a luat au fost acelea de scoatere a victimei de sub vehiculul răsturnat, transportarea de urgență la cea mai apropiată unitate sanitară cu primul mijloc de transport avut la îndemână,( mașina martorului ), reîntoarcerea la locul evenimentului imediat după predarea victimei la medicul de gardă a Spitalului Municipal Timpul în care s-au desfășurat aceste evenimente a fost de aproximativ o oră.
Tribunalul a reținut de asemenea că inculpatul, după ce l-a informat pe tatăl victimei că medicii au decis trimiterea copilului la Spitalul din O, a plecat împreună cu martorul la O pentru a se interesa de situația copilului. S-au reîntors la orele 1 noaptea, iar când s-a făcut ziuă inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliție, cu precizarea că la fața locului a rămas în permanență tractorul auto implicat în eveniment, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite.
Din modul în care a fost reglementată infracțiunea de părăsire a locului accidentului instanța a reținut că aceasta se săvârșește cu vinovăția sub forma intenției. Există elementul subiectiv al infracțiunii atunci când făptuitorul știind că a fost angajat într-un accident de circulație își dă seama că prin părăsirea locului accidentului (sau prin neînapoierea lui imediată la locul faptei), împiedică constatarea imediată și completă a infracțiunii săvârșite în cazul circulației pe drumurile publice, identificarea făptuitorului și stabilirea circumstanțelor concrete în care s-au săvârșit faptele pentru a se asigura aflarea adevărului.
În speță nu se poate reține că inculpatul a urmărit să se sustragă de la cercetarea și stabilirea răspunderii lui pentru comiterea faptei sau să altereze urmele existente la fața locului necesare determinării modalității de producere a accidentului. Așa cum s-a arătat mai sus, tractorul implicat în eveniment a rămas la fața locului, iar după producerea evenimentului rutier, la fața locului au fost prezenți nu mai puțin de 4 martori (inclusiv tatăl victimei) context în care nu se poate susține că s-ar fi creat vreun dubiu asupra identității persoanei care a comis accidentul în cauză.
Față de cele ce preced instanța de fond a apreciat ca nefondat apelul parchetului prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea mai sus analizată. Pe de altă parte deși în motivele de apel se invocă faptul că instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute într-un text de lege care la data pronunțării se mai afla în vigoare, instanța de control judiciar a apreciat că aspectul invocat nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanței. La data întocmirii rechizitoriului și sesizării instanței infracțiunea de părăsire a locului accidentului era reglementată în disp.art. 81 din OUG 195/2002. Ulterior la 3 august 2006 republicându-se ordonanța enunțată se dă o nouă numerotare articolelor, infracțiunea reglementată în art. 81 regăsindu-se în art. 89 din actuala reglementare ca atare nu se pune în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică, noua lege nefăcând altceva decât să dea o nouă numerotare textelor legale. Pe de altă parte examinând considerentele hotărârii atacate este cert că instanța s-a pronunțatasupra infracțiunii de părăsire a locului accidentului,analizată sub aspectul întrunirii elementelor sale constitutive și nici un caz nu s-a făcut analiza art. 81 din actuala ordonanță care de altfel nici nu se regăsește în cap. infracțiuni și pedepse.
Prin constituirea de parte civilă formulată în baza art. 15 Cod de procedură penală, partea civilă asistat de reprezentantul legal a solicitat obligarea la despăgubiri materiale în sumă de 3.000 ron, daune de agrement 1000 ron și daune morale în sumă de 10.000 ron.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a acordat părții civile o rentă lunară în sumă de 300 ron dat fiind faptul că a rămas infirm în urma accidentului, fiindu-i amputate ambele picioare.
Chiar dacă în fața instanței de fond și în apel a fost invocată constat acea declarație autentificată (fila 20 dosar ) prin care părinții victimei au renunțat la orice fel de pretenții față de inculpat, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect judecătorul de la fond nu a ținut cont de acest înscris, exercitând din oficiu acțiunea civilă, dată fiind capacitatea de exercițiu restrânsă a victimei. Pe de altă parte "acea tranzacție" (din actele dosarului rezultând că renunțarea la pretenții s-a făcut în contextul promisiunii inculpatului de a construi un imobil - fapt care s-a și realizat ) a fost încheiată fără încuviințarea autorității tutelare, context în care instanța este obligată din oficiu, potrivit art. 4 și 17 al.4 Cod de procedură penală să exercite acțiunea civilă privind drepturile minorilor.
Mai mult instanța de control judiciar a considerat că interesele victimei sunt lezate în urma acestei declarații de renunțare la pretenții, despăgubirile ce revin copilului minor - în esență acel imobil construit de inculpat - evaluat de expert pe parcursul procesului la 6360 ron, fiind vădit inferioare sumelor ce i se cuvin cu titlu de daune. În concret instanța de control judiciar analizând cuantumul pretențiilor de ordin material și moral astfel cum au fost solicitate prin constituirea de parte civilă și concluzii scrise, a considerat că deși în cauză au fost dovedite atât cheltuielile ocazionate de internare, operații, supravegherea în permanență a minorului, supraalimentația asigurată pe parcursul internării, transportul persoanelor la spital, în sumă totală de 3000 ron, cât și daunele de agrement în sumă de 1000 ron, aceste sume nu se impun a fi acordate în contextul în care cuantumul acestor despăgubiri a fost acoperit, chiar depășit, prin edificarea unui imobil evaluat la 6360 ron.
Tribunalul Bihora apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în condițiile în care nu a acordat victimei daune morale care se justifică în raport de consecințele negative suferite în plan psihic și fizic de victima în vârstă de doar 13 ani, la data producerii evenimentului rutier și care va rămâne traumatizat pentru totdeauna, în condițiile în care a devenit infirm, fiindu-i amputate ambele picioare.
Pentru aceste considerente în apel inculpatul a fost obligat să plătească victimei daune morale în sumă de 50.000 ron.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul și partea civilă.
Parchetul, prin motivele depuse la dosarul cauzei ( 4-8) și susținute oral de procurorul de ședință a solicitat reformarea hotărârilor atacate în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art.89 din OUG 195/2002 și aplicarea unei pedepse just individualizate, întrucât din ansamblul probatoriului aflat la dosar rezultă indubitabil că inculpatul a părăsit locul accidentului, anunțând autoritățile doar a doua zi despre fapta săvârșită.
Partea civilă recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și modificarea acestora în sensul de a se majora daunele materiale la 3000 lei și daunele morale la 100.000 lei, având în vedere cheltuielile efectiv prestate de familia victimei și suferințele provocate acesteia în urma accidentului.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, neimpunându-se acordarea de despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale și morale față de tranzacția încheiată între părți.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, la fel și hotărârea instanței de fond, iar recursurile declarate de parchet și partea civilă sunt întemeiate și, în consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală urmează să fie admise, conform dispozitivului prezentei decizii, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, în speță fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.18 Cod de procedură penală.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în data de 27 iulie 2005, în jurul orelor 17,00 inculpatul, în timp ce conducea un tractor agricol pe DC din loc. S, județul B, a efectuat un viraj pentru a intra pe o altă stradă și în dreptul imobilului cu nr.67, din neatenție, a pierdut controlul volanului și s-a izbit cu din partea față și spate de un capăt de pod din beton, răsturnându-se, și prizându-i minorului, care tocmai coborâse din tractor, ambele picioare sub remorcă. În urma leziunilor suferite victima a necesitat 100 zile îngrijiri medicale
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond și de apel, însă sub aspectul vinovăției, în mod eronat, instanțele au apreciat că faptei prevăzute de art. 81 alin.1 din OUG 195/2002 îi lipsește latura subiectivă.
Probațiunea administrată pe tot parcursul procesului penal dovedește, fără putere de tăgadă, că inculpatul a nesocotit dispozițiile art.181 alin.4 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, precum și cele inserate în art.184 lit.d din același act normativ.
În speță, inculpatul a condus un tractor agricol cu semiremorcă ce nu era destinat transportului de persoane și în pofida acestui fapt a acceptat să urce în semiremorcă minorii de 12 ani și victima de 13 ani. La un moment dat, a redus viteza cu scopul ca cei doi minori să coboare din semiremorcă și întorcând capul spre a se asigura că cei doi minori a făcut acest lucru, a pierdut controlul volanului, s-a lovit de capul unui pod de beton, ceea ce a provocat răsturnarea vehiculului și accidentarea victimei, respectiv prinderea ambelor picioare ale minorului sub semiremorcă.
Potrivit textelor regulamentare mai sus menționate, inculpatul nu avea voie să transporte în semiremorcă persoane, dacă utilajul agricol nu a avut amenajări speciale pentru transportul persoanelor. Totodată, inculpatul avea obligația să repună în mișcare autovehiculul după ce s-a asigurat că poate pleca din locul de unde a staționat în siguranță.
Nesocotind aceste dispoziții regulamentare și cauzând victimei leziuni corporale pentru care aceasta a necesitat 100 zile îngrijiri medicale, din culpa sa exclusivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
În mod judicios, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, aplicând inculpatului o pedeapsă legală și temeinică.
1. Hotărârea instanței de fond, de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art. 81.1 din OUG 195/2002 este rezultatul unei grave erori de fapt.
După producerea accidentului, minorul a fost așezat în autoturismul martorului ( 34-35; 36; 48), care l-a transportat la spitalul din M, fiind însoțit și de inculpat. La scurt interval de timp inculpatul și martorul s-au reîntors în localitate pentru a discuta cu tatăl victimei, după care a plecat împreună cu aceștia la Spitalul din O unde fuse-se transportată victima. Cu toate că accidentul s-a produs în jurul orelor 17.30, inculpatul, preocupat de soarta victimei, s-a prezentat la organele de poliție doar a doua zi,dimineața.
Infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. 1 din G nr. 195/2002 are ca obiect juridic relațiile sociale a căror existență și normală desfășurare este condiționată de realizarea siguranței pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective această infracțiune se poate comite doar cu intenție (directă sau indirectă).
Inculpatul a declarat organelor de poliție că știa ce obligații îi incumbă în caz de accident rutier, respectiv că potrivit art.77 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 trebuia să anunțe organele de poliție, întrucât fusese implicat într-un accident.
Legiuitorul a instituit această obligație, în principal, în sarcina conducătorului auto implicat într-un accident rutier și, în subsidiar, în sarcina altor persoane care au aflat despre evenimentul rutier.
Nimic nu l-a împiedicat pe inculpat să anunțe autoritățile cu privire la accidentul survenit din culpa sa, însă cu toate acestea inculpatul a preferat să încunoștințeze organele de poliție abia a doua zi.
Este de relevat că, potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, în drum spre spital, de două ori inculpatul a trecut pe lângă postul de poliție, având posibilitatea legală să anunțe organele de poliție cu privire la accident. De altfel, chiar dacă admitem teza că inculpatul a fost foarte preocupat de starea de sănătate a minorului, nimic nu l-a împiedicat să anunțe telefonic organele de poliție cu privire la evenimentul rutier produs din culpa sa.
Prin amânarea momentului anunțării organelor de poliție inculpatul s-a sustras posibilității de a se face o cercetare la fața locului judicioasă, precum și posibilității de a fi testat cu alcooltestul pentru a se putea stabili cu certitudine dacă la momentul implicării sale în acel eveniment rutier consumase sau nu băuturi alcoolice.
Instanța de recurs apreciază că în mod eronat instanțele au făcut aplicarea prevederilor art.89 alin.3 din OUG 195/2002, întrucât potrivit acestui text legal este exonerat de răspundere persoana care transportă ea însăși persoanele rănite la spital, în lipsa unor mijloace de transport. În speță, această dispoziție legală nu este incidentă, întrucât martorii audiați în cauză, inclusiv inculpatul declară că victima a fost transportată la spital cu autoturismul martorului.
În consecință, instanța de control judiciar, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală va admite recursul declarat de parchet și va reforma hotărârile atacate în sensul că va înlătura dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, iar în baza art.81 alin.1 din OUG 195/2002 va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de recurs are în vedere gravitatea faptei, modul de comitere al acesteia, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor.
În baza prevederilor art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal se va dispune contopirea pedepsei de 2 ani închisoare cu cea de 3 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, menținându-se dispozițiile instanței de fond cât privește modalitatea de executare a acesteia, respectiv suspendarea condiționată - art.81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.82 alin.1 Cod penal ( 4 ani).
2.Hotărârea instanței de apel este netemeinică sub aspectul stabilirii daunelor morale.
Prin recursul părții civile s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale și morale ( 25-27).
Potrivit declarației autentificate ( 20) părinții victimei au renunțat la pretenții civile față de inculpat, lezând prin acest act interesele minorului. În mod corect, instanța de fond a acordat minorului suma de 300 lei, cu titlu de rentă lunară, cu începere de la data accidentului și pe toată durata vieții acestuia, având în vedere expertiza medico legală care atestă că leziunile suferite de victimă i-a provocat o infirmitate fizică permanentă.
Sumele de bani inserate în cererea de recurs - 3000 lei, solicitate cu titlu de daune materiale nu pot fi acordate victimei, întrucât inculpatul a edificat pe seama minorului un imobil evaluat de experți la suma de 6360 lei.
Cât privește daunele morale, având în vedere suferința psihică produsă în urma accidentului de circulație unui minor de 13 ani, precum și faptul că acesta a rămas cu o infirmitate permanentă, ceea ce implicit îi cauzează grave traume psihice, pentru compensarea acestor suferințe instanța de control judiciar apreciază că suma de 50.000 lei stabilită de instanța de apel este derizorie.
Pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală recursul declarat de către partea civilă va fi admis și se vor casa hotărârile recurate în sensul că se vor majora daunele morale acordate părții civile de la 50.000 la 100.000 lei.
3. Critica formulată de inculpat este neîntemeiată.
Inculpatul nu a atacat hotărârea instanței de fond, apreciind ca fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile al cauzei.
Instanța de apel a reformat hotărârea primei instanțe, acordând părții civile suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se respinge solicitarea părții civile de acordare a daunelor morale este nefondată pentru motivele expuse la punctul 2 din considerentele prezentei hotărâri.
În consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 500 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod de procedură penală,
RESPINGE, ca nefondat recursul penale declarat de inculpatul .
În baza art. 38515punctul 2 lit. "d"Cod de procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și partea civilă reprezentat legal de, împotriva deciziei penale nr. 57/A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 21 din 06 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispozițiile art. 11 punctul 2 raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală de achitare a inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prevăzută de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002.
În baza art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 și 34 Cod penal contopește pedepsele de 3 luni închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu 74 lit.a,b,c Cod penal cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Menține dispozițiile art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare în condițiile art. 82 Cod penal.
Majorează despăgubirile civile la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile de la 50.000 lei la 100.000 lei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, sumă suportată din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /05.10.2009.
Judecători apel - C -
Judecător fond -
3 ex./05.10.2009,
Președinte:Patrăuș MihaelaJudecători:Patrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Munteanu Traian
