Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.403/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
Președinte: - -,
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G - domiciliat în O,-, județ S M, împotriva deciziei penale nr.68/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a menținut în totalitate sentința penală nr.28 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G, lipsă, avocatul din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3852 din 12.08.2009, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei și modificarea hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal iar, în subsidiar, redozarea cuantumului pedepsei. În motivarea recursului, arată că inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, a condus autovehiculul pe o scurtă distanță de drum, regretând sincer comiterea infracțiunii, astfel că o sancțiunea administrativă ar fi suficientă pentru reeducarea sa sau s-ar impune o reducere a cuantumului pedepsei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se impune achitarea sau reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.28/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art. 345 al. 2 Cod de procedură penală raportat la art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul G, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere la pedeapsa de3 luni închisoareși în baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art.81 și art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului iar în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare inculpatului 2 ani și 3 luni.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300,00 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Fiind ascultat în faza urmăririi penale și cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut de fiecare dată că în data de 10.05.2008 a condus un autoturism pe un drum public din O și că în timp ce conducea autoturismul a fost oprit de agenți de poliție și identificat iar apoi cerându-i-se permisul de conducere a declarat că nu are.
Recunoscând că se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a ținut să releve împrejurarea în care se afla când a hotărât să conducă autoturismul. Astfel acesta a arătat că în data de 10.05.2008 a plecat de la domiciliul său în centrul orașului O cu autoturismul condus de fratele lui, plănuind să se întoarcă la domiciliu cu același autoturism condus tot de fratele lui.
După ce a ajuns în centrul orașului și au parcat autoturismul s-a despărțit de fratele lui.
Când a hotărât să se întoarcă la domiciliu și-a sunat fratele la telefon,acesta i-a comunicat că nu se mai află în oraș.
În absența fratelui care ar fi trebuit să conducă autoturismul înapoi la domiciliu a hotărât să conducă el autoturismul însă a fost depistat de poliție înainte de a ajunge la domiciliu.
Din cazierul auto înregistrat la Serviciul Poliției Rutiere SMs ub nr.47027 din 22.05.2008 (fila 7 din dosarul de urmărire penală) a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențele acestui serviciu ca fiind posesor de permis de conducere.
Coroborând declarațiile inculpatului cu datele consemnate în cazierul auto, instanța de fond a stabilit că inculpatul deși nu era posesor de permis de conducere, la data de 10.05.2008 a condus pe drumul public un autoturism.
Săvârșind această faptă inculpatul se face vinovat de infracțiunea prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 și a fost condamnat de instanță la pedeapsa închisorii de 3 luni.
Alături de pedeapsa închisorii instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza I și lit."b" Cod penal.
Văzând că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului nu depășește 3 ani, că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta are trecutul nepedepsit și apreciind că se poate obține reeducarea inculpatului și fără ca acesta să fie privat de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatului.
Stabilind un termen de încercare a inculpatului de 2 ani și 3 luni, instanța de fond a atras atenția acestuia că săvârșirea altei infracțiuni în termenul de încercare va conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate acestuia.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere în primul rând că inculpatul a săvârșit o infracțiune de pericol obiectiv legal și efectiv. Împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul doar pentru că acesta n-a putut fi condus de fratele lui care lipsea în momentul când el a hotărât să se întoarcă acasă din oraș cu autoturismul, fiind departe de a întruni cerințele stării de necesitate, nici măcar nu este de natură a atenua pericolul social al faptei. Inculpatul putea lesne să lase autoturismul în parcare și să se întoarcă pe jos acasă după cum tot atât de lesne putea ruga o altă persoană care ar fi avut permis de conducere să conducă autoturismul până la domiciliul lui.
Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă și a recunoscut fapta este lipsită de relevanță în condițiile în care în cauză existau probe evidente, așa încât trebuia să recunoască și să fie cooperant neputând nega o situație certă și clară. Inculpatul a fost depistat conducând autoturismul fapt consemnat în procesul verbal încheiat de agenți de poliție care l-au oprit (fila 5 din dosarul de urmărire penală) semnat atât de inculpat cât și de martorul asistent.
În fața unei probe de vinovăție atât de evidente este clar că negarea săvârșirii faptei ar fi fost zadarnică.
Instanța de fond a constatat însă că inculpatul săvârșind infracțiunea ce face obiectul prezentei hotărâri, se confruntă pentru prima oară cu rigorile legii penale, având până la săvârșirea acestei fapte un trecut nepedepsit și că acesta a dovedit că este încercat de sentimente reale de căință pentru fapta săvârșită. Această împrejurare îl caracterizează de așa manieră pe inculpat încât aplicarea unei pedepse sub minimul celei prevăzute de lege ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei ce se degajă din dispozițiile art.72 Cod penal.
Instanța de fond nu a putut primi susținerea inculpatului potrivit cu care faptei săvârșite de el i-ar lipsi pericolul social specific infracțiunii.
Nici împrejurarea în care inculpatul a săvârșit fapta și nici datele ce caracterizează persoana inculpatului nu sunt de natură a reduce în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, încât aceasta să poată fi considerată ca fiind vădit lipsită de importanță. Este o certitudine faptul că securitatea circulației rutiere a fost periclitată prin fapta inculpatului de a fi condus pe drumul public un autoturism în condițiile în care nimic nu atestă că acesta ar fi avut cunoștințele teoretice sau deprinderile practice absolut necesare oricui ar conduce pe drumul public un autoturism.
Prin urmare instanța de fond a apreciat că numai condamnarea inculpatului la pedepsele arătate mai sus va putea asigura deopotrivă reeducarea acestuia și prevenția generală.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel în termenul legal, inculpatul apelant G, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.10 ind. 1 b 1 Cod de procedură penală. Consideră că se poate face aplicarea disp.art.91 Cod penal în privința infracțiunii reținute, care se poate aprecia că a adus o atingere minimă valorilor sociale. Raportat la circumstanțele personale și reale ce au fost reținute, chiar și pedeapsa de 3 luni închisoare, cu suspendarea executării ei, este exagerat de Solicită clemență instanței de apel în sensul aplicării disp.art.91 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 68/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s- respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat, fiul lui G și,. la 06.04.1979, în O, jud. S M, CNP -, cetățenia română, studii 8 cls. fără ocupație, stg. militar nesatisfăcut, necăsătorit,. în O-" fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr.28/30.01.2009, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, analizând hotărârea instanței de fond, pe baza actelor existente la dosar si a normelor juridice in vigoare, a constatat că aceasta este temeinica si legala, iar apelul formulat in cauza este nefondat, motiv pentru care a fost respins.
Tribunalul a apreciat că, prima instanță, pe baza probatoriului administrat in cauza, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, pe baza căreia a dat o corectă încadrarea juridică a faptelor și a reținut corect vinovăția apelantului inculpat precum si contribuția infracțională acestuia.
Apărările prezentate de apelantul inculpat in apel, nu au putut fi primite de instanță cât timp modul si împrejurările concrete de producere a accidentului, examinate prin prisma probatoriului administrat in cauză confirmă fără echivoc existența elementelor constitutive ale infracțiunii în discuție.
De asemenea, tribunalul a constatat că prima instanță, în mod judicios a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului precum si modalitatea de executare, in armonie atât cu elementele de circumstanțiere temeinic motivate cat si cu criteriile de individualizare judiciara prev. de art. 72 Cod Penal.
Instanța de fond a procedat corect si in privința stabilirii regimului sancționator astfel, reținând ca inculpatul nu are antecedente penale si a manifestat o conduita buna pe parcursul procesului penal, a apreciat ca in cauza sunt suficiente temeiuri pentru a se retine ca scopul pedepsei prev. de art. 52 cod penal poate fi atins si fără privare de libertate, condiții in care se justifică aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei conform disp.art.81 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că, raportat la gradul de pericol social in concret al actului infracțional comis, evaluat prin prisma orei înaintate la care inculpatul a rulat cu autoturismul, pe o porțiune a drumului public cu un trafic relativ ridicat, pericolul care s-ar fi putut produce pentru pietoni prin acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice in lipsa deprinderilor specifice conducerii autoturismelor, și a considerat că in cauză nu sunt întrunite cerințele legale pentru aplicarea disp.art.18 ind. 1 Cod penal, întrucât fapta prin conținutul ei concret prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, condiții in care aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege apare pe deplin justificată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal iar, în subsidiar, redozarea cuantumului pedepsei.
Inculpatul relevă, prin motivele de recurs, că a recunoscut fapta săvârșită, a condus autovehiculul pe o scurtă distanță de drum, regretând sincer comiterea infracțiunii, astfel că o sancțiunea administrativă ar fi suficientă pentru reeducarea sa sau s-ar impune o reducere a cuantumului pedepsei ( 11-12).
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatului ( 10-12 - dosar urmărire penală: 17 - dosarul instanței de fond ), rezultă că la data de 10 mai 2008, în jurul orelor 24,30 inculpatul a fost oprit în trafic, pe str. - din orașul O, în timp ce conducea autoturismul marca cu număr de înmatriculare BF 891 MA, lucrătorul de poliție constatând că acesta nu posedă permis de conducere ( 5-6; 7 - dosar urmărire penală).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond și apel, iar sub aspectul individualizării pedepsei prima instanță a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Cererea principală a inculpatului formulată în sensul de a se casa hotărârile atacate și a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul condus autoturismul prin orașul neposedând permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia și este necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
Aspectele pozitive - lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere sinceră a faptei - au fost valorificate de către instanța de fond în mod corect, în sistemul pugnitiv al pedepselor, găsindu-și reflectarea în reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a și c Cod penal.
Instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa modică de 3 luni închisoare, pedeapsă pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind judicios stabilită, cu respectarea în tocmai a prevederilor art.72 Cod penal și art.76 lit. d Cod penal.
Pentru motivele expuse, instanța de recurs nu poate accepta nici cererea subsidiară formulată de inculpat.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 și art.189 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.68/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuielile judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie /05.10.2009.
Judecător apel - -
Judecător fond -
3 ex./05.10.2009,
Președinte:Patrăuș MihaelaJudecători:Patrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Munteanu Traian
