Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 432
Ședința publică din data de 26 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț președinte secție
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de procuror -
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, inculpații, și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 68/A din 7.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător desemnat din oficiu av., av. - apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, recurenta parte vătămată - asistată de apărător ales av. și av. - apărător ales pentru intimatul parte vătămată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în discuție din oficiu tardivitatea recursurilor declarate de inculpatul și partea vătămată.
Apărătorii prezenți în instanță lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția ridicată.
Reprezentantul Ministerului solicită să se ia act că cele două recursuri sunt tardive.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public - susținând oral motivele invocat de parchet, solicită admiterea recursului declarat de parchet și cel declarat de inculpatul, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL BACĂU.
Cu privire la recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată solicită respingerea acestora ca tardive.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - în ce privește recursul parchetului este de acord cu susținerile reprezentantului parchetului, iar cu privire la tardivitate lasă soluția la aprecierea instanței, cu plata onorariului de apărător oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - este de acord cu recursul declarat de parchet și excepția tardivității, iar cu privire la recursul formulat de inculpatul lasă soluția la aprecierea instanței, cu onorar de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru partea vătămată - solicită admiterea recursului declarat de parchet întrucât hotărârea instanței de apel este nelegală și a se avea în vedere hotărârea instanței de fond.
Cu privire la apelul declarat de partea vătămată lasă soluția la aprecierea instanței.
Av. - având cuvântul pentru intimatul parte vătămată - solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU. Consideră că dacă s-a reținut că a vândut casa lui, în baza unor declarații false, trebuia anulat actul încheiat.
De asemeni, consideră că și partea vătămată are și ea contribuția sa întrucât la momentul când a mers să vadă casa în vederea cumpărării, chiriașul i-a spus că imobilul nu este a lui, ci a lui, arătându-i hotărârea judecătorească a instanței brașovene, din care rezultă că era proprietar.
În concluzie, solicită să fie aplicat art.348 și C.P.P. anularea actului încheiat, precum și respingerea tuturor recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public - cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicită admiterea acestuia și trimiterea cauzei la TRIBUNALUL BACĂU pentru rejudecare.
Inculpatul - având cuvântul - solicită să mențină soluția de achitare.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1320 din 04 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 5086/2006, s-a dispus:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea inculpaților: - fiul lui G și, ns. la 12.05.1946 în mun. R, jud. N, domiciat în mun. B,-, jud. B și în mun. R, str. - nr. 2, jud. N, CNP: - și - fiul lui și, ns. la 18.04.1970 în mun. R, jud. N,. în mun. R, str. - nr. 2, jud. N,CNP: -, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d au C.P.P. fost achitați inculpații și - ambii pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 1943/P/2004 din 06.04.2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 5080/02.05.2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații prev. de art. 215 alin 2,3 Cp și art. 2932 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 11.02.2004 inculpații au declarat în fața notarului public că imobilul situat în mun. B,- nu face obiectul vreunui litigiu și ei sunt proprietari de drept, inducând în acest mod în eroare pe partea vătămată care a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare a imobilului respectiv pentru care a plătit suma de 450.000.000 lei (rol), prejudicial nerecuperat.
În cursul cercetării judecătorești în conformitate cu dispozițiile art. 323 și C.P.P. art. 69-74 Cp a fost audiat inculpatul care a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, descriind în mod amănunțit împrejurările în care a fost înstrăinat imobilul.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii.
Potrivit art. 326 a C.P.P. fost audiat partea vătămată care a declarat că nu a formulat plângere împotriva inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, că nu a fost prejudiciată ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare cu inculpații, neconstituindu-se parte civilă în procesul penal.
Instanța a procedat la audierea martorilor, () și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:
În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.1943/P/2004 s-a reținut că la data de 16.05.2004 (corect fiind 06.04.2004 nota instanței) numitul au reclamat faptul că inculpații - pile și au indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare a unui imobil situat în B,-.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 609/17.01.2001 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 4711/1997 s-a hotărât perfectarea vânzării cumpărării intervenită la data de 24.05.1991 între și privind imobilul situat în B,-, hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 147 6/A/2002 a Tribunalului Brașov. Având în vedere că pe parcursul procesului, reclamantul a decedat, acțiunea a fost continuată de succesorul său, care din momentul rămânerii definitive a hotărârii a devenit proprietarul de drept al imobilului.
În această situație la data de 24.05.2004 a închiriat imobilul respectiv SC SRL, reprezentată de numitul, societatea desfășurându-și activitatea în imobil.
Cu toate că cei doi inculpați aveau cunoștință de hotărârea judecătorească rămasă definitivă, profitând de faptul că petentul nu a intabulat imobilul în litigiu, s-au prezentat ca adevărați proprietari ai imobilului și au vândut imobilul respectiv numitei.
Astfel, inculpații și au declarat în fața notarului public că imobilul care face obiectul contractului de vânzare - cumpărare nu formează obiectul vreunui litigiu și nu este grevat de sarcini, ei fiind proprietar de drept ai casei conform ordinului prefectului nr. 81/1992 ce însă fusese anulat de Judecătoria Bacău.
În aceste condiții prin declarațiile false date în fața notarului public a fost posibilă încheierea contractului de vânzare - cumpărare între și și partea vătămată, autentificat sub nr. 582/11.02.2004 prin care a fost vândut imobilul din-, cu suma de - lei(Rol).
Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a apreciat a fi probată cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile petenților(fl.7-16), hotărâri judecătorești(fl. 18-26, 29-30, 39.50,58,81), chitanțe (fl.27,28,52,65), contract de închiriere (fl.32), declarații martori (fl.34-38),contractul de vânzare-cumpărare (fl.51), adrese cu relații (fl.53,60-64), acte de proprietate (fl.54-57), rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (fl.97,98), dosar nr. 3427/P/2004 I fl.99-129) și declarațiile inculpaților (fl.68-79, 83-86, 88-92, 94-96).
Instanța, față de ansamblul probator administrat în cauză a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și prin actul de sesizare.
Astfel privitor la infracțiunea de înșelăciune instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată, fiind audiată în instanță la data de 28.05.2007(fl184) a declarat că nu a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpați, afirmând că nu se consideră prejudiciată în nici un fel în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu cei doi și nici nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în convenții" prev de art. 215 alin 3 Cp. Potrivit textului de lege această infracțiune constă în "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
Din actele dosarului a rezultat că la data de 20.02.2004 (fl. 80 dup) partea vătămată a renunțat la judecarea cauzei având ca obiect perfectare vânzare cumpărare a imobilului din-, în contradictoriu cu pârâtul fin pronunțată încheierea din 20.02.2004 a Judecătoriei Bacău în dosarul nr. 677/2004. Renunțarea la judecată a fost urmarea faptului că la data de 11.02.2004 părțile litigante din dosarul nr. 677/2004 al Judecătoriei Bacăus -au prezentat în fața notarului fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.382/11.02.2004 de BNP.
Având în vedere conduita părții vătămate care, inițial a formulat acțiune de chemare în judecată a inculpatului pentru ca ulterior să fie de acord cu încheierea contractului de vânzare cumpărare în fata notarului public după ce inculpații au consimțit a se prezenta la notar și a primi diferența de preț, instanța a apreciat că partea vătămată nu a fost indusă în eroare în nici un fel cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceasta urmărind obținerea pe cale judiciară sau amiabilă a imobilului situate în-, pentru care a fost încheiată o zdelcă prin care inculpatul se obliga să-1 vândă în timp ce (defunctul soț al părții vătămate) se obliga să-1 cumpere, fiind achitat și un acont de 215 000 lei vechi.
În aceste condiții partea vătămată s-a considerat îndreptățită a cere și a obține încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare.
Mai mult decât atât, pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca acțiune a de inducere în eroare să aibă ca rezultat producerea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Cum din actele dosarului rezultă că partea vătămată figurează la registrul de carte funciară ca fiind proprietar al imobilului plătind și impozitul pe clădiri aferent acestuia încă de la data încheierii contractului, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția, prevăzută de lege, a producerii unei pagube, pentru existența infracțiunii.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.317 Cpp, judecând cauza s-a mărginit la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, întrucât procurorul de ședință nu a solicitat extinderea procesului penal privire la alte fapte.
Pentru considerentele expuse anterior, reținând că nu există o faptă de inducere în eroare și nu există nici prejudiciu, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 2 și 3 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Privitor la fapta de fals în declarații pentru care de asemenea inculpații au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective motivate de faptul că cele declarate de inculpați în fața notarului public corespund realității, inculpații având convingere că înstrăinează în calitate de proprietari, imobilul casă și teren.
În contractul de vânzare cumpărare încheiat între inculpați și partea vătămată (fi.51 dup) la paragraful III s-a reținut că "imobilul descris mai sus a fost dobândit de noi vânzătorii (inculpații) astfel: casa de mine prin schimb de la conform contractului de schimb autentificat sub nr. 529/1998 la Biroul Notarului Public " " din B transcris sub nr. 1306/1998 la Judecătoria Bacău, terenul de către mine înainte de căsătorie, prin atribuire în proprietate în baza Legii 18/1991 conform ordinului prefectului nr.81/1992 transcris la Judecătoria Bacău sub nr. 10324/1997, iar magazia a fost dobândită de către mine, și de către mine înainte de căsătorie prin cumpărare de la conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 15231/1991 la notariatul de Stat Județean B, transcris sub nr. 13190/1991 la același notariat.
Chiar dacă Ordinul prefectului nr. 81/1992 a fost anulat prin sentința civilă nr. 381/24.01.2003 a Judecătoriei Bacău (fl.l8-19), contractul de schimb autentificat sub nr. 529/9.01.1998 (act subsecvent emiterii ordinului 81/1992 fi. 66 dup) nefiind anulat a continuat a-și produce efectele, respectiv proprietatea asupra terenului și casei din-, fiind transmisă și aparținând inculpatului.
De asemenea, în condițiile în care la data încheierii contractului, nu exista pe rolul vreunei instanțe nici un litigiu cu privire la imobilul ce se înstrăinează neexistând nici o dovadă la dosar cum că ar fi existat un proces pendente), instanța a reținut că și această afirmație este conformă cu realitatea.
În consecință, reținând că cei doi inculpați având convingerea că sunt proprietari ai imobilului ce se înstrăinează au făcut afirmații conforme cu realitatea, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive le infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Pentru aceleași considerente instanța a apreciat că nu se poate reține nici existența vreunui mijloc fraudulos de realizare a faptei de înșelăciune, dispunând achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin 2 și 3 Cp.
Sub aspectul laturii civile instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas m sarcina acestuia.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, motivat de faptul că el este proprietarul-imobilului în litigiu, el a fost înșelat și nu față de care s-a reținut în mod greșit că este parte vătămată și că acesta a avut o contribuție la cumpărarea imobilului care de fapt îi aparține, iar numita cunoștea acest fapt și cu toate acestea a cumpărat imobilul devenind astfel complice cu cei doi inculpați.
De asemenea a criticat soluția primei instanțe și datorită faptului că instanța nu a luat în considerare plângerea pe care el a formulat-o în nume personal împotriva atât a celor 2 inculpați cât și împotriva lui, s-a reținut că de fapt cea vătămată a fost aceasta din urmă, aspect total eronat.
Parchetul de le lângă Judecătoria Bacăua criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare generală că în cauză, faptul că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile de înșelăciune și fals, din conținutul actelor existente la dosarul cauzei rezultă existenta celor două fapte, fiind întrunite celelalte condiții ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective așa încât achitarea acestora apare ca netemeinică.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu a apreciat că este întemeiat doar apelul lui persoana ale căror interese legitime au fost vătămate, pentru următoarele considerente:
Apelantul, persoana ale căror interese legitime au fost vătămate respectiv numitul a făcut plângere împotriva inculpaților și precum și a numitei solicitând a se efectua cercetări față de aceștia pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals deoarece cei trei în baza unei convenții frauduloase au reușit să inducă în eroare pe notarul public și să-1 determine să întocmească actul autentic în baza căruia împreună cu fiul său au vândut concubinei sale imobilul proprietatea sa.
Apelantul, persoana ale căror interese legitime au fost vătămate, respectiv numitul reiterează această plângere procurorilor, la date diferite (a se vedea filele 7,8,9,10 dup) prin care solicită a se efectua cercetări față de persoanele reclamate, învederează acestora că el este celînșelatși nu numita, și cu toate acestea deși parchetul reține o situație de fapt corectă, în mod nelegal în expozitivul rechizitoriului aratăcă de fapt reclamă faptul că inculpații au indus-o în eroare pe, care în realitate celînșelateste însuși care a sesizat clar parchetul pentru a se efectua cercetări față de cei trei, respectiv, și.
Așadar în pofida unei situații clare existente în cauză, rechizitoriul întocmit de procurori, în mod defectuos omite a se pronunța pe plângerea numitului, persoana care de fapt întrunește calitatea de parte vătămată, sesizând nelegal instanța de judecată.
Sub acest aspect a reținută că, potrivit dispozițiilor art. 300 Cpp prima instanța este obligată să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare iar în caz de neregularitate a rechizitoriului constând în aceea că nu s-a limitat la faptele pentru care s-a, efectuat urmărirea penală fiind încălcate prevederile art. 263 Cpp care nu poate fi înlăturată de îndată și nici de acordarea unui temei în acest scop, prima instanță, conformându-se dispozițiilor art. 300 al. 2 Cpp trebuia să restituie dosarul procurorului în vederea refacerii actului de trimitere în judecată.
S-a apreciat că potrivit art. 300 Cpp neregularitatea actului de sesizare a instanței poate fi reformulat și soluționat la primul termen de judecată în fața instanței, oferindu-se în mod excepțional o cale de remediu, dar când neregularitatea se constată în fața instanței de apel, cum este în cazul de față, dispozițiile art. 300 Cpp devin inaplicabile iar instanța de apel trebuie să dispună restituirea cauzei la procuror.
Pentru aceste considerente și în raport de situația expusă, tribunalul în temeiul art. 380 Cpp va admite apelul formulat de apelantul ale căror interese legitime au fost vătămate, va desființa în tot sentința apelată va reține cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 332 al. 2 Cpp s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru refacerea urmăririi penale întrucât instanța nu a fost legal sesizată, dispunându-se efectuarea următoarelor mijloace de probă:
- audierea în calitate de parte vătămată a numitului, așa cum rezultă din plângerea formulată la fi. 8 dup față de care în cauză nu s-a pronunțat nici o soluție;
- audierea în calitate de făptuitori a numiților și sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals și a făptuitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals în raport de plângerea părții vătămate;
- analizarea înscrisului și stabilirea situației de fapt raportat la partea vătămată;
- audierea oricăror alte persoane în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
În temeiul art. 379 pct l lit b Cpp s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva deciziei pronunțate în apel d e TRIBUNALUL BACĂU, au declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul, iar cu depășirea acestui termen, partea vătămată și inculpatul.
Parchetul a criticat decizia din apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că sesizarea instanței s-a făcut în mod legal, rechizitoriul cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.263 Cod procedură penală, iar faptul că nu a fost citat în calitate de parte vătămată, nu este o neregularitate care să impună refacerea urmăririi penale.
Inculpatul, nu și-a motivat în scris recursul, iar în instanță apărătorul care l-a reprezentat, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Instanța de control judiciar analizând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, constată următoarele:
Recursurile declarate de partea vătămată și sunt tardive.
Pentru aceste două părți, termenul de trei zile pentru declararea recursului a început să curgă de la data pronunțării, respectiv 7-II-2008, însă cererea a fost depusă la TRIBUNALUL BACĂU la data de 25-II-2008, motiv pentru care în conformitate cu art.38515pct.1 lit.a acestea C.P.P. vor fi respinse ca tardive, iar recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.
Cât privește recursul Parchetului, acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
Instanța de apel și-a motivat soluția de restituire pe faptul că parchetul nu a soluționat plângerea formulată de (aflată la fl.7, 8, 9, 10 ds.) care a solicitat efectuarea de cercetări față de, și, întrucât primii doi i-au vândut celei de-a treia imobilul de pe- din municipiul B, al cărui proprietar este.
Din dispozitivul rechizitoriului 1943/P/2004 rezultă că la 06.04.2006 s-a dispus pe lângă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și și neînceperea urmăririi penale față de și pentru infracțiunile prevăzute de art.215 alin.2, 3 și Cod Penal art.192 Cod Penal, precum și față de pentru infracțiunile prevăzute de art.215 al.2,3 și Cod Penal art.292 Cod Penal, situație în care nu se poate susține că nu s-a soluționat plângerea lui.
Este de menționat că obiectul cercetărilor din dosarul 1943/P/2004 a constat, ca și situație de fapt, în aceea că, la data de 11.02.2004, și au declarat în fals în fața notarului public că imobilul situat în B, pe- nu face obiectul vreunui litigiu și că ei sunt proprietarii de drept și în acest mod s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu, iar rechizitoriul întocmit s-a limitat la aceste fapte, însă s-a indicat că parte vătămată este nu și, care era proprietarul de drept al imobilului.
Mai este de menționat că pentru situația de fapt de mai sus menționată au formulat plângere atât, dar și și, motiv ce a impus și soluțiile de neîncepere dispuse prin rechizitoriu.
Față de situația de mai sus, s-a apreciat că sesizarea instanței a fost legală, rechizitoriul cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.263 C.P.P. iar faptul că nu a fost citat în calitate de parte vătămată nu este o neregularitate care să impună refacerea urmăririi penale.
De altfel, chiar instanța de apel a apreciat că potrivit art.300 C.P.P. neregularitatea actului de sesizare a instanței poate fi înlăturată, dar s-a făcut precizarea că acest remediu poate fi folosit doar în fața primei instanțe, nu și în apel.
Dar, în situația în care instanța de fond nu a dispus citarea părții vătămate, instanța de apel avea posibilitatea legală de a desființa hotărârea și a trimite cauza spre rejudecare.
Pentru motivele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod pr.penală, recursurile Parchetului și ale inculpatului vor li admise, decizia din apel va fi casată în întregime, cauza urmând a fi trimisă la TRIBUNALUL BACĂU, pentru continuarea judecății.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.385/15 pct.l lit.a Cod pr. Penală, respinge ca tardive recursurile declarate de partea vătămată și inculpatul,împotriva deciziei penale nr.68 A din 7.II.2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr-.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare către stat.
În baza art.192 aii.2 Cod pr. Penală,obligă rec. Maltei la plata suinei de 50 lei și rec. la plata suinei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
2. În baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr. Penală, admite recursurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂUși inculpatul împotriva aceleași decizii, casează în întregime hotărârea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași instanță,respectiv TRIBUNALUL BACĂU.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, în suină de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.3 pr. penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
29/30.06.2008
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ioana Vorniceasa, Ștefan Nimineț
