Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.446/R/2009
Ședința nepublică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,domiciliat în M,-/A, județul B, împotriva deciziei penale nr.102/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.1349 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul numit din oficiu av., în baza împuternicirii avocațiale nr.2673 din 19.05.2009 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul numit din oficiu pentru inculpatul recurent solicită instanței admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate ca fiind nelegale și netemeinice în sensul de a se dispune achitarea inculpatului potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală pentru infracțiunile prevăzute de art.291 Cod penal și art.85 alin.1 și 2 din G nr.195/2002, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal reținută în sarcina inculpatului a se reține circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal și pronunțarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege, iar în ceea ce privește modalitatea de executare aplicarea art.81, 82 Cod penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat și menținerea în totalitate a hotărârilor recurate ca legale și temeinice, arătând că în mod corect s-a reținut starea de fapt și există probe de vinovăție pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, acestea răsturnând prezumția de nevinovăție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1349 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât în temeiul art. 215 alin. 2, 3. penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 291. penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar in baza art. 359. proc. pen. atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
În baza art. 863alin. 3. penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarea obligație:
- să desfășoare o activitate remunerată
In baza art. 863alin. 1 lit. a penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 445.C.P.P. s-au anulat ca false certificatul de înmatriculare seria A -R, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. - din 10.08.2005 eliberată de SC SA și contractul de asigurare seria - nr. -, pe care în baza art. 118 lit. b penal le confiscă în favoarea statului. În baza art. 118 lit. b penal confiscă în favoarea statului și nr. de înmatriculare -.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, 346.C.P.P. s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă ca nedovedite.
În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 4286 din 14.09.2007.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.12.2005 numitul a fost oprit pentru un control de către un echipaj al Poliției Rutiere, în timp ce conducea pe str. - din O autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare - și seria de identificare -, acesta prezentând la control certificatul de înmatriculare al autoturismului nr. A- În urma verificărilor efectuate agenții de poliție au constatat că autoturismul nu figurează înmatriculat în baza națională de date, iar certificatul de înmatriculare corespundea unui autoturism Daewoo Tico.
În cauză au fost efectuate constatări tehnico științifice de către Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B, care au reliefat că nr. de identificare al autoturismului în discuție a fost modificat, cel inițial fiind și că certificatul de înmatriculare pe care numitul l-a prezentat organelor de poliție prezintă urme de falsificare, constând în spălarea chimică a imprimatului și completarea rubricilor cu alte mențiuni textuale și cifrice și aplicarea a 2 impresiuni de ștampilă cu ajutorul tehnicii de calcul.
Tot din cercetările efectuate în cauză a rezultat și faptul că certificatul de înmatriculare cu seria mai sus menționată a fost atribuit unui autoturism Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare -, precum și faptul că autoturismul marca BMW, în discuție, a fost sustras din localitatea, jud. B din proprietatea părții vătămate Manca, la data de 04.07.2000, dată la care autoturismul purta numere de înmatriculare germane KN-EP-530.
Audiat fiind, numitul a declarat că a cumpărat autoturismul BMW de la numitul la data de 09.11.2005, cu prețul de 4.000 euro, fără să cunoască proveniența ilicită a acestuia și existența falsurilor menționate., la rândul său, a dobândit autoturismul în urma unui schimb făcut cu numitul, care l-a cumpărat de la cu suma de 4.100 euro, atât, cât și fiind dobânditori de bună credință.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că în luna ianuarie sau februarie 2005 partea vătămată și inculpatul s-au întâlnit la domiciliul inculpatului din loc. M, ocazie cu care au încheiat un contract de schimb prin care partea vătămată a dobândit autoturismul BMW în discuție, iar inculpatul a primit în schimb autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare -.
La data efectuării schimbului partea vătămată nu cunoștea că certificatul de înmatriculare este contrafăcut, întrucât acest aspect nu i-a fost adus la cunoștință de către inculpat cu toate că acesta din urmă știa că certificatul de înmatriculare este contrafăcut, iar persoana înscrisă în acest document ca fiind proprietarul autoturismului - numitul - este fictivă. Dimpotrivă, i-a spus părții vătămate că îl cunoaște pe, cartea de identitate este la acesta, motivând însă că proprietarul nu vrea să o dea nimănui până la radiere. Pentru a da o cât mai M putere de convingere celor afirmate, inculpatul i-a spus părții vătămate că s-a deplasat anterior la domiciliul lui din loc. nr. 215, jud. A și pentru aoi nduce în eroare pe partea vătămată i-a dat un nr. de telefon despre care a afirmat că este a lui, partea vătămată purtând o conversație cu o persoană necunoscută care a răspuns la nr. respectiv de telefon, care a confirmat că se numește și care a asigurat-o pe partea vătămată că se pot întâlni oricând în vederea predării cărții de identitate în scopul înmatriculării autoturismului. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că la adresa respectivă locuiește o altă persoană.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a afirmat că a primit autoturismul BMW de la fratele său, în prezent decedat, și că acesta l-a dobândit la schimb de la o persoană necunoscută în piața de autoturisme din A, susținând că nu a cunoscut faptul că autoturismul este sustras și are nr. de identificare înlocuit, respectiv că certificatul de înmatriculare este contrafăcut. Nu a recunoscut nici faptul că i-a spus părții vătămate că îl cunoaște pe proprietarul autoturismului - numitul, afirmând despre numărul de telefon al acestuia că l-a luat de pe contractul de vânzare - cumpărare încheiat de fratele său.
Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (fila 82), inculpatul nu a recunoscut decât în parte infracțiunile reținute în sarcina sa, negând că l-ar fi indus în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de schimb prin afirmarea că ar fi luat legătura cu proprietarul din acte al autoturismului și a negat că ar fi știut cum să ia legătura cu acesta.
Apărarea inculpatului nu poate fi reținută, fiind contrazisă, atât de celelalte probe administrate în cauză, cât și de însăși declarația pe care a dat-o inculpatul în cursul urmăririi penale. Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale (filele 70-77 dosar ) inculpatul a declarat în legătură cu împrejurările în care a încheiat contractul de schimb cu partea vătămată că, m-a întrebat unde este cartea și i-am spus că este la proprietarul din acte, pe care nu-mi amintesc cum îl chema și i-am dat lui numărul de telefon a acestuia. Atunci a apelat numărul de telefon, a discutat cu persoana respectivă și am înțeles de la că este proprietarul mașinii și că originalul cărții este la el", inculpatul susținând totodată că, contactul autoturismului nu era smuls sau rupt. De față la încheierea acestui contract de schimb a fost prezent și martorul, audiat atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale și care a declarat în legătură cu împrejurările în care s-a încheiat contractul de schimb că,în prezența mea i-a dat lui certificatul de înmatriculare, verificând seriile de caroserie de pe autoturism cu cele din certificat, văzând că acestea corespund. Referitor la cartea de identitate a vehiculului, ne-a spus că aceasta se află la proprietarul autoturismului, din, A, care i-a spus că nu dă cartea la nimeni până nu se radiază mașina, fapt pentru care i-a dat lui un număr de telefon celular să-l sune pe proprietar ca să radieze mașina. În prezența mea și a lui, a sunat la numărul de telefon al proprietarului, unde s-a recomandat, iar persoana apelată i-a confirmat că se numește, că este proprietarul autoturismului BMW cu nr. - și când dorește să-l caute să perfecteze actele de vânzare-cumpărare și radiere. s-a convins că autoturismul BMW este în regulă, a făcut schimbul de autoturisme cu ", martorul susținând totodată că autoturismul BMW a fost pornit cu ajutorul unei șurubelnițe, el fiind cel care, ulterior, i-a dat părții vătămate un contact de BMW cu chei, care a fost montat ulterior la autoturism. Declarația martorului se coroborează cu declarația părții vătămate (filele 66-69 dosar ) care a declarat că de la început a observat că autoturismului îi lipsește contactul de pornire, mașina putând fi pornită cu o șurubelniță, iar la întrebarea sa, inculpatul i-a răspuns că i s-a rupt cheia în contact și a fost nevoit să spargă contactul. Partea vătămată a susținut că i-a solicitat inculpatului să-i prezinte și cartea de identitate a autovehiculului, dar acesta i-a spus că nu o are, întrucât este la proprietarul, până când va fi radiat autoturismul, inculpatul dându-i ulterior părții vătămate un nr. de telefon mobil, pe care acesta l-a apelat, purtând o conversație cu un care a confirmat că se numește și că este proprietarul autoturismului, asigurându-l totodată pe partea vătămată că poate merge când dorește la A să radieze mașina și să îi predea cartea de identitate.
Discuțiile dintre partea vătămată și inculpat au fost auzite și de martorul, audiat și el, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, declarând în legătură cu acestea că,am auzit când i-a spus lui că autoturismul nu este înmatriculat pe numele său și că proprietarul acestuia este o persoană din jud. Rețin că a afirmat că el personal s-a deplasat la domiciliul persoanei din jud. A de la care a cumpărat autoturismul. l-a asigurat pe că totul este în regulă cu autoturismul și i-a dat un număr de telefon mobil, spunându-i că acesta este al proprietarului din Când am urcat în autoturismul BMW am observat că îi lipsește contactul de pornire, fiind spart, iar a pornit autoturismul cu o șurubelniță. Cu privire la acest fapt ne-a spus că a spart el contactul deoarece i s-a rupt cheia în contact".
Din declarațiile martorilor și, instanța de fond a reținut că se confirmă susținerile părții vătămate în sensul că inculpatul
l-a indus în eroare pe partea vătămată cu ocazia schimbului de autoturisme, asigurându-l că mașina este în regulă și că proprietarul din acte este real, folosindu-se în acest sens de o copie a cărții de identitate falsificate și facilitând o conversație telefonică cu o persoană necunoscută care să-i întărească părții vătămate convingerea că tranzacția nu prezintă nici un fel de riscuri.
Fapta inculpatului de a-l induce în eroare pe partea vătămată cu ocazia schimbului de autoturisme, în modalitatea expusă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3.penal, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a folosi de certificatul de înmatriculare falsificat pentru a-l induce în eroare pe partea vătămată în vederea încheierii contractului de schimb întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 291.penal, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare. În legătură cu acest aspect, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut ca dovedită împrejurarea că inculpatul cunoștea faptul că certificatul de înmatriculare este fals și că în el, la rubrica proprietar, este trecută o persoană fictivă.
Fapta aceluiași inculpat de a pune în circulație autoturismul BMW neînmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 85 alin. 1 din OG 195/2002, iar fapta aceluiași inculpat de a pune în circulație același autoturism cu numere false de înmatriculare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002, texte în baza cărora instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la 2 pedepse de câte 1 an 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social al fiecăreia dintre infracțiunile săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, dar nu în ultimul rând atitudinea nesinceră a inculpatului pe întreaga durată a procesului penal.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că în cauză nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74. penal, întrucât nesăvârșirea anterior a altor infracțiuni corespunde doar unui comportament normal în societate, fiind o conduită firească și nu una de natură să îl îndreptățească pe inculpat la un tratament sancționator mai ușor, iar în cauză nu s-a reținut atitudinea sinceră a inculpatului, din ansamblul probelor administrate rezultând tocmai caracterul nesincer al declarațiilor inculpatului. Nici susținerea că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune nu este real întrucât partea vătămată a formulat pretenții civile, iar neacordarea acestora datorită culpei părții vătămate nu poate profita inculpatului în sensul de a constitui o circumstanța atenuantă.
Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs, instanța de fond a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, acea de 3 ani închisoare.
Ținând cont de lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, sens în care în baza art. 861. penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar în baza art. 359. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
Va obliga inculpatul pe durata termenului de încercare sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
În baza art. 863alin. 3.penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarea obligație și anume aceea de a desfășura o activitate remunerată.
In baza art. 863alin. 1 lit. a penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 445.C.P.P. au fost anulate ca false certificatul de înmatriculare seria A -R, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. - din 10.08.2005 eliberată de SC SA și contractul de asigurare seria - nr. - (acte subsecvente), pe care în baza art. 118 lit. b penal le va confisca în favoarea statului. În baza art. 118 lit. b penal s-a confiscat în favoarea statului și nr. de înmatriculare -.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză după începerea urmăririi penale (29.05.2006), pretențiile civile au fost formulate la data de 06.03.2006, în cuprinsul declarației de la filele 64-69 dosar, fiind astfel încălcate dispozițiile din art. 15 alin. 2.
C.P.P.În baza art. 14, 346.C.P.P. s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă în cursul cercetării judecătorești, ca nedovedite.
În ceea ce privește măsura indisponibilizării autoturismului BMW urmează să se pronunțe instanța investită cu soluționarea cauzei care are ca obiect furtul acestui autoturism.
În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 4286 din 14.09.2007.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului apelant în baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d C.P.P. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 291 Cod penal, respectiv art. 85 al.1 și al.2 din OUG 195/2002. În acest sens, in motivare se arată că instanța a fost sesizată în realitate pentru comiterea unor neregularități săvârșite cu ocazia înstrăinării succesive a unui autoturism. In realitate, in speță inculpatul nu a cunoscut faptul că autoturismul care l-a oferit spre vânzare este neînmatriculat sau că poartă un nr. fals de înmatriculare și de asemenea, nu a cunoscut caracterul fals a certificatului de înmatriculare. Ca atare, față de aceste aspecte, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor mai sus enunțate se impune a fi achitat in temeiul art. 10 lit.d Cod procedură penală. Tot ca o consecință a acestui fapt, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.2,3 Cod penal în cea prev. de art. 215 al.1,3 Cod penal, atâta timp cât nu se poate reține inducerea in eroare părții vătămate prin folosirea unui mijloc fraudulos, inculpatul neavând cunoștință, așa cum mai sus s-a arătat, a caracterului fals a certificatului de înmatriculare. În subsidiar s mai solicită aplicarea prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prev. de lege și aplicarea art. 81 Cod penal ce reglementează suspendarea condiționată.
Prin decizia penală nr.102/A din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 3.01.1983 în Carei, jud. S-M, domiciliat în M-, jud. B, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 1349 din 24.XI.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost menținută în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză rezultând fără dubii că în luna ianuarie sau februarie 2005 partea vătămată și inculpatul s-au întâlnit la domiciliul inculpatului din loc. M, ocazie cu care au încheiat un contract de schimb prin care partea vătămată a dobândit autoturismul BMW în discuție, iar inculpatul a primit în schimb autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare -.
La data efectuării schimbului partea vătămată nu cunoștea că certificatul de înmatriculare este contrafăcut, întrucât acest aspect nu i-a fost adus la cunoștință de către inculpat cu toate că acesta din urmă știa că certificatul de înmatriculare este contrafăcut, iar persoana înscrisă în acest document ca fiind proprietarul autoturismului - numitul - este fictivă. Dimpotrivă, i-a spus părții vătămate că îl cunoaște pe, cartea de identitate este la acesta, motivând însă că proprietarul nu vrea să o dea nimănui până la radiere. Pentru a da o cât mai M putere de convingere celor afirmate, inculpatul i-a spus părții vătămate că s-a deplasat anterior la domiciliul lui din loc. nr. 215, jud. A și pentru aoi nduce în eroare pe partea vătămată i-a dat un nr. de telefon despre care a afirmat că este a lui, partea vătămată purtând o conversație cu o persoană necunoscută care a răspuns la nr. respectiv de telefon, care a confirmat că se numește și care a asigurat-o pe partea vătămată că se pot întâlni oricând în vederea predării cărții de identitate în scopul înmatriculării autoturismului. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că la adresa respectivă locuiește o altă persoană.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a dat declarații succesive diferite. Astfel, in cursul urmăririi penale precizează că a cumpărat autoturismul in cauză de la fratele său, in prezent decedat, că nu a cunoscut proveniența ilicită a acestui autoturism și nici faptul că certificatul de înmatriculare este contrafăcut. De asemenea arată că nu i-a spus părții vătămate că l-ar cunoaște pe proprietarul autoturismului - respectiv - iar nr. de telefon al acestui martor l-a găsit pe contractul de vânzare cumpărare încheiat de fratele său. După ce i-a dat acest număr de telefon partea vătămată a apelat acel număr, a discutat cu persoana respectivă și inculpatul a înțeles că persoana cu care a discutat partea vătămată este proprietara mașinii iar originalul cărții este la el. In aceeași declarație inculpatul susține că, contactul autoturismului nu era smuls sau rupt. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul își modifică declarația, precizând că nu l-a cunoscut niciodată pe proprietarul din talon, nu știa cum să ia legătura cu acesta, negând in acest context că i-ar fi dat părții vătămate nr. de telefon al martorului și că în prezența sa partea vătămată l-ar fi sunat pe acest martor.
Susținerile inculpatului sunt insă infirmate de declarațiile martorilor oculari și prezenți la perfectarea tranzacției, martori audiați atât in cursul urmăririi penale cât și în fața instanței ( filele 13 și 83 dosar primă instanță). martori confirmă depozițiile părții vătămate în sensul că inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia schimbului de autoturisme, asigurându-l că mașina este in regulă și că proprietarul din acte este real, folosindu-se în acest sens de o copie a cărții d identitate falsificate și facilitând o conversație telefonică cu o persoană necunoscută care să-i întărească părții vătămate convingerea că tranzacția nu prezintă nici un fel de riscuri. Pe de altă parte, ambii martori confirmă împrejurarea că autoturismului în cauză îi lipsea contactul de pornire, fiind spart, autoturismul fiind pornit cu o șurubelniță. Cu privire la această împrejurare inculpatul le-a comunicat că el a spart contactul deoarece i s-a rupt cheia în contact.
Față de cele ce preced, instanța de apel a apreciat ca nefondate solicitările inculpatului în sensul achitării pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 Cod penal; art. 85 al.1 din OUG 195/2002, respectiv art. 85 al.2 din OUG 195/2002 pe considerent că lipsește latura subiectivă.
Pe de altă parte, având în vedere că, cu ocazia perfectării schimbului de mașini inculpatul a prezentat un certificat de înmatriculare contrafăcut, aspect cunoscut de inculpat atâta timp cât persoana înscrisă în document ca fiind proprietarul autoturismului - numitul - este fictivă, încadrarea juridică corectă este aceea de înșelăciune prin folosire de mijloace frauduloase prev. și ped. de art. 215 al.2,3 Cod penal și ca atare solicitarea inculpatului prin apărător având ca obiect schimbarea încadrării s-a apreciat ca nefondată.
Raportat la pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările comiterii acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului, tribunalul apreciază că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, nu s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante in cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul, solicitând achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală pentru infracțiunile prevăzute de art.291 Cod penal și art.85 alin.1 și 2 din G nr.195/2002, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal reținută în sarcina inculpatului a se reține circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal și pronunțarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege, iar în ceea ce privește modalitatea de executare aplicarea art.81, 82 Cod penal.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, se constată că inculpatul a manifestat nesinceritate, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei. Totodată, pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art.86/1 Cod penal este justă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestuia, cât și ca modalitate de executare, nefiind aplicabile dispozițiile de achitare în baza art.10 lit.d cum solicită inculpatul raportat la infracțiunile prevăzute de art.291 Cod penal și art.85 alin.1 și 2 din G nr.195/2002, ce au fost dovedite în sarcina sa.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 și art.189 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.102/A din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /06.11.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex./06.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
