Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 450/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.450/R/2009
Ședința nepublică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, -,.16, județul B, împotriva deciziei penale nr.187/A din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat sentința penală nr.1331 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de către apărătorul ales al acestuia av., lipsă fiind părțile civile intimate și Spitalul Clinic Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c și 76 din Codul penal și aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim cu aplicarea art.81 din Codul penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. Învederează instanței că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute la art.72 Cod penal, având în vedere vârsta inculpatului, nu are antecedente penale și a avut un comportament bun în familie și societate, iar tratamentul sancționator aplicat este injust. Totodată arată că inculpatul este de profesie șofer și până în prezent și-a câștigat existența din această meserie în mod cinstit fără a avea nici un accident de circulație.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, arătând că nu se contestă vinovăția inculpatului ci se solicită reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, iar în calitate de taximetrist ar trebui să necesite cunoștințe mai mari a normelor de circulație.
Inculpatul recurent achiesează la cele arătate de apărătorul său ales, arătând și faptul că își menține declarațiile date, iar în 12 ani de zile de când este taximetrist nu a zgâriat nici o mașină.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința Penală nr. 1331 din 19.11.2008 a Judecătoriei Oradea s-a dispus în baza art. 184.pen. alin. 2 și 4.pen. condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 27.09.1958 în, județul B, domiciliat în O, str. - -. 62, județul B, -, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 71.pen.s- interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b pen. pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani 8 luni stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998-999.civ.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 33.038,85 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile domiciliat în O, str. -. - nr. 14, - 5,. 17, județul
S-a constatat că asigurare Reasigurare A are calitatea de asigurător de răspundere civilă și a fost obligată alături de inculpat la plata despăgubirilor civile.
S-a constatat că Spitalul Clinic Județean O nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 193 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea întocmit la data de 29.01.2007 în dosarul nr. 1568/P/2006 și înregistrat la instanță la data de 02.02.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. vătămare corporală din culpă prev. de art. 184.pen. alin. 2 și 4.pen.
În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că în data de 28.03.2006, inculpatul a condus autoturismul marca cu numărul de înmatriculare BH-06- pe DN 1, pe Calea din O, cu direcția d deplasare spre. Întrucât inculpatul era taximetrist, împreună cu partea vătămată angajat al Laboratorului de Metrologie O, efectua verificarea metrologică a aparatului de taxare al autoturismului. Lângă km. 634, partea vătămată i-a spus inculpatului că testarea s-a încheiat și poate întoarce autoturismul spre punctul de plecare. În aceste condiții, inculpatul a inițiat efectuarea manevrei de întoarcere fără să observe că din spate venea autoturismul marca Ford Mondeo condus de martorul. Între cele două autoturisme a avut loc o coliziune puternică care s-a soldat atât cu rănirea inculpatului cât și a părții vătămate. Amândoi au suferit leziuni pentru care au fost necesare câte 90 zile de îngrijiri medicale. Accidentul s-a produs din culpa inculpatului care nu s-a asigurat înainte de efectuarea manevrei de întoarcere.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400.000 lei reprezentând despăgubiri civile (7).
Inculpatul a fost audiat în ședința publică din 31.10.2007 și arată că în data de 28.03.2006, împreună cu alți taximetriști a fost programat să efectueze testarea metrologică. În acest scop, s-au deplasat pe Șoseaua din Aici se află o porțiune de 2 km pe care se efectua de regulă această testare. La finalul celor 2 km, în dreptul fabricii Sinteza este o porțiune de drum unde este permisă întoarcerea. De obicei, testarea se făcea prin parcurgerea celor 2 km, dar de data aceasta, fiecare taximetrist a parcurs doar 1 km. În autoturismul său, s-a urcat partea vătămată - metrolog - care i-a spus când să pornească și când să oprească. După oprire a făcut câteva notări, iar apoi i-a cerut să întoarcă la locul de pornire, unde așteptau ceilalți taximetriști. S-a asigurat, a văzut că nu vine nici un autoturism care să-l împiedice să efectueze manevra și a inițiat- a ieșit de pe acostament și când a vrut să intre pe I, a fost lovit de către un autoturism. din momentul producerii accidentului nu își mai amintește nimic. Tot ceea ce cunoaște este din relatările colegilor prezenți sau de la televizor. Mai arată că pe acea porțiune de drum, întoarcerea este interzisă, dar așa procedează toți taximetriști când fac testarea metrologică deoarece se consideră la dispoziția metrologului. Nici unul dintre ei nu avea curajul de a-i spune că va face întoarcerea prin alt loc ( 70-71).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.03.2006, inculpatul împreună cu alți taximetriști își aștepta rândul pe Calea din O, pentru a efectua testarea metrologică. Se afla la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -. În jurul orei. 9.50, în autoturismul său, a urcat partea vătămată - metrolog - care i-a cerut să pornească. Au mers 1 km, iar la km 634, acesta i-a cerut să oprească. Și-a notat constatările efectuate și i-a cerut să întoarcă. Inculpatul a inițiat manevra și a fost lovit de autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare -693, care venea din spate și care era condus de martorul. Coliziunea dintre cele două autoturisme s-a produs la nivel frontal pentru autoturismul Ford Mondeo și în partea laterală pentru cel condus de inculpat.
În urma accidentului, atât inculpatul cât și partea vătămată au suferit multiple leziuni. Leziunile părții vătămate sunt descrise în actul medico-legal și au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale (19-21 ).
Inculpatului i s-au recoltat probe de sânge care indică faptul că acesta nu consumase alcool ( 29 ).
Inculpatul nu a contestat faptul că a condus autoturismul care a generat coliziunea. Arată doar că a efectuat manevra despre care știa că e interzisă pe acea porțiune de drum, la solicitarea și de teama părții vătămate. Susținerea sa că toți taximetriștii procedau la fel este confirmată de martorii ( 77) și ( 78).
Martorul, pasager în autoturismul marca Ford Mondeo, descrie producerea accidentului și arată că a văzut autoturismul condus de inculpat în afara carosabilului și care a inițiat manevra de întoarcere fără să se asigure (părerea sa). impactul dintre cele două autoturisme s-a produs pe I pe sensul de mers O - ( 79).
Probele administrate în faza de cercetare judecătorească se coroborează cu cele din faza de urmărire penală.
Este adevărat, că pe parcursul cercetării judecătorești s-a încercat dovedirea faptului că porțiunea respectivă de drum este improprie unei testări metrologice. Chiar adevărat fiind acest fapt, nu poate căpăta vreo relevanță penală.
Inculpatul se afla se drumurile publice și era obligat să respecte regulile de circulație. Chiar admițând ipoteza că toți taximetriștii întorc în acel loc deși este interzis și că procedează în acest fel din cauză temerii față de metrolog, comiterea unei contravenții de către mai multe persoane nu este de natură să înlăture obligația impusă de lege. Pe de altă parte, chiar admițând faptul că inculpatul și-a asumat riscul contravențional prin efectuarea manevrei într-un loc nepermis, ar fi trebuit să se asigure că poate efectua această manevră în condiții de siguranță a traficului rutier. Or, este evident că nu a procedat așa, după cum rezultă din declarația martorului, care arată că a văzut autoturismul staționând și apoi inițiind manevra de întoarcere.
În altă ordine de idei, dispoziția metrologului (chiar reală fiind) nu era obligatorie pentru taximetrist fiind contrară legii. Nu se poate vorbi nici de existența unei temeri reale care să ducă la ideea unei constrângeri morale deoarece un există nici acțiunea de constrângere în sensul art. 46.pen. și nici pericolul grav la care s-ar supune dacă nu acționează așa cum i se cere. Simpla temere reverențioasă față de o persoană despre care s-ar putea susține că are o autoritate morală față de inculpat nu reprezintă amenințarea în sensul textului amintit.
Astfel, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. vătămare corporală din culpă prev. de art. 184.pen. alin. 2 și 4.pen. inculpatul nerespectând dispozițiile art. 35 din OUG nr. 195/2002, art. 1, art. 77 alin. 2 și art. 125 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta, poziția sa în fața instanței, aspectul că s-a prezentat la toate termenele de judecată.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond,în baza art. 184.pen. alin. 2 și 4.pen. l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b pen. pe durata pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la fapta comisă acesta este nedemn de exercițiul acestora.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani 8 luni stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998-999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 33.038,85 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile. Această sumă se compune din 628,11 lei reprezentând prețul medicamentelor și dovedit cu bonurile fiscale indicate la fila 123 (dintre acestea nu se acordă suma de 1542,28 lei - reprezintă bon nefiscal deci nu face dovada vreunei plăți), 78, 4 lei reprezentând cheltuieli legate de spitalizare și pe care le-a suportat partea vătămată conform celor 2 chitanțe doveditoare, 700 lei reprezentând contravaloare deplasărilor membrilor familiei la spital cu taxi și dovedite cu martorii audiați ( 86) și ( 93), 500 lei contravaloarea hainelor distruse dovedite tot cu martorii amintiți, 350 lei contravaloarea supraalimentației în perioada spitalizării dovedită tot cu proba testimonială și 782,34 lei reprezentând contravaloarea bonurilor de masă pe care nu le-a primit partea vătămată pe perioada concediului, dovedită cu adresa emisă de angajator. Restul cheltuielilor solicitate nu sunt justificate sau legale (de exemplu sumele plătite asistentelor pentru îngrijire pe perioada spitalizării). Totodată suma include cuantumul daunelor morale apreciate de instanță la 30.000 lei pentru suferința fizică cauzată părții vătămate prin accident.
Totodată instanța de fond a constatat că Asigurare Reasigurare A are calitatea de asigurător de răspundere civilă și a fost obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile.
S-a constatat că Spitalul Clinic Județean O nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 193 alin. 1.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile, sumă ce reprezintă onorariu de avocat.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpatul și partea civilă solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței, iar cu ocazia rejudecării a se pronunța o nouă hotărâre legală și temeinică în cauză.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită desființarea hotărârii primei instanțe și pe cale de consecință, a se dispune în principal. Cu ocazia rejudecări, achitarea inculpatului în temeiul disp. Art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b /1 și C.P.P. aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, măsură suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. În subsidiar se solicită reținerea în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, iar urmare a aplicării art. 76 Cod penal, să se procedeze la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu consecința aplicării unei amenzi penale. În esență, se arată că, din probele și declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inspectorul metrolog nu a respectat dispozițiile prevăzute de lege, acel drum nu era autorizat metrologic pentru a fi efectuate testările în cauză. Pe de altă parte, inculpatul are aproape 70 de ani, este taximetrist, câștigându-și existența din această activitate, iar față de circumstanțele comiterii faptei, aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă.
Se contestă de asemenea în apelul inculpatului cuantumul daunelor materiale acordate părții civile pe care instanța de apel urmează a le cenzura în raport de probele testimoniale și înscrisurile existente la dosar.
În motivarea apelului declarat de partea civilă se solicită desființarea sentinței atacate sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate. Se arată că, partea civilă a dovedit cu probe testimoniale și înscrisuri cheltuielile ocazionate de internarea în spital precum și ulterior, după externare, context în care în mod nejustificat, daunele materiale nu au fost integral acordate. Pe de altă parte instanța de fond nu a acordat daunele morale solicitate de această parte apelantă, a căror acordare se justifică în cauză, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale, respectiv suferința fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată.
Prin decizia penală nr.187/A din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit.b cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul .
În baza art. 379 pct. 2 lit.a cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 1331 din 19. XI. 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost desființată în sensul că s-au majorat despăgubirile civile pe care inculpatul fost obligat să le plătească în favoarea părții civile, de la 33.038, 85 lei la 36.983,85, menținând restul dispozițiilor sentinței penale.
In baza art. 192 alin.2 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 ron, cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca restul cheltuielilor avansate să rămână în sarcina statului.
S-au respins ca nedovedite cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că la data de 28.03.2006, inculpatul împreună cu alți taximetriști își aștepta rândul pe Calea din O, pentru a efectua testarea metrologică. Se afla la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -. În jurul orei. 9.50, în autoturismul său, a urcat partea vătămată - metrolog - care i-a cerut să pornească. Au mers 1 km, iar la km 634, acesta i-a cerut să oprească. Și-a notat constatările efectuate și i-a cerut să întoarcă. Inculpatul a inițiat manevra și a fost lovit de autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare -693, care venea din spate și care era condus de martorul. Coliziunea dintre cele două autoturisme s-a produs la nivel frontal pentru autoturismul Ford Mondeo și în partea laterală pentru cel condus de inculpat.
În urma accidentului, atât inculpatul cât și partea vătămată au suferit multiple leziuni. Leziunile părții vătămate sunt descrise în actul medico-legal și au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale (19-21 ).
Inculpatul a invocat pe durata procesului penal - atât în fața instanței de fond, cât și în apel - că a efectuat manevra interzisă în acea zonă la solicitarea și de teama părții vătămate.
Instanța de apel a apreciat că această apărare nu are nici o relevanță în stabilirea vinovăției inculpatului.
Evenimentul rutier a avut loc pe un drum cu patru benzi, câte două pe fiecare sens de deplasare și care sunt despărțite de marcaj longitudinal continuu, respectiv linie dublă continuă.
Potrivit art. 1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG195/2002, participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutier.
Potrivit art. 77 al.2 din regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, "marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă, interzice încălcarea acestuia".
În plus,art. 125 din regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, prevede că "pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte și înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau din lateral, nu circulă în acel moment nici un vehicul".
Chiar admițând ipoteza că inculpatul a efectuat acea manevră la solicitarea metrologului - toți taximetriștii procedând în aceeași manieră - ar fi trebuit să se asigure că o poate efectua în condiții de siguranță a traficului rutier. Martorii audiați în cauză arată că, inculpatul nu a respectat dispozițiile din regulament mai sus enunțate. Astfel, martorul (fila 79 dosar instanță) arată că"În luna martie anul trecut, . mă deplasam cu fratele meu pe șoseaua ce duce spre. Precizez că autoturismul era condus de fratele meu, eu aflându-mă în partea dreaptă în față. La un moment dat, am observat pe partea dreaptă, pe sensul nostru de mers, înafara carosabilului, un autoturism staționat. Am observat că acesta efectuează o manevră de întoarcere, după părerea mea fără să se asigure. Autoturismul condus de fratele meu și autoturismul s-au ciocnit pe prima bandă de circulație, pe sensul de mers O-. Autoturismul condus de fratele meu a fost avariat frontal, iar celălalt autoturism implicat în accident, a fost avariat în partea spate stângă."
Aceleași împrejurări sunt relatate de martorul (fila 193 instanță) "în data de 28 martie 2006, dimineața . conduceam autoturismul meu pe șoseaua cu direcția de mers către. Mă deplasam pe întâi de mers, de lângă acostament. La un moment dat, un taximetrist care se afla înafara carosabilului, a efectuat o manevră de întoarcere și a intrat pe mea de circulație. Am frânat, dar nu am putut evita impactul eu consider că accidentul s-a produs din neatenția taximetristului care nu m-a observat și a făcut o manevră de întoarcere acolo unde nu era voie. Consider că vizibilitatea era bună, am văzut taximetrul oprit, chiar m-am apropiat puțin de linia de demarcație dintre cele două benzi ale sensului meu de mers pentru a evita un posibil contact la o deschidere neașteptată a ușii acestuia"
În raport de cele de mai sus, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, nefiind incidentă situația prev. de art. 46 Cod penal (comiterea faptei sub imperiul constrângerii morale) deoarece, nu există o acțiune de constrângere în sensul art. 46 Cod penal și nici pericolul grav la care s-ar supune dacă nu acționează așa cum i se cere.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de fond a acordat semnificația cuvenită criteriilor prev. de art. 72 Cod penal ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă - partea vătămată fiind spitalizată, acordându-i-se un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, dar pe de altă parte, de circumstanțele personale ale inculpatului, lipsit de antecedente penale, care a recunoscut sincer comiterea faptei prezentându-se la termenele de judecată acordate în cauză.
Raportat la normele legale în materie încălcate de inculpat prin conduita sa în trafic, precum și la urmarea produsă, aceea a accidentării părții vătămate cu consecința acordării unui număr de 90 de zile de îngrijiri medicale, instanța de control judiciar apreciază ca nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea sa pe considerent că fapta este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea s-a apreciat ca nefondată solicitarea inculpatului în apel dea se reține în favoarea sa incidența unor circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a,c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special și aplicarea unei amenzi penale.
Spre deosebire de circumstanțele atenuante legale care se aplică în virtutea legii și se impun instanței în mod obligatoriu, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 Cod penal, sunt împrejurări de fapt care, numai raportat la fapta concretă, la ansamblul circumstanțelor în care aceasta a fost comisă și la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective, care, atunci când există, nu pot fi ignorate, dar, constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat cu caracter ușurător.
În speță, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei, împrejurări care ar putea avea o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe ușurătoare, nu pot fi recunoscute ca atare, întrucât, raportat la natura infracțiunii comise, circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia și urmarea produsă, le este anulată valoarea atenuantă, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
De altfel, aceste aspecte au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, fiindu-i aplicată o pedeapsă îndreptată spre minimul special.
În constituirea de parte civilă formulată conform art. 15 pr.penală partea civilă a solicitat suma totală de 400.000 RON cu titlu de daune materiale și morale.
Instanța de fond a acordat suma de 3038,85 ron daune materiale respectiv 30.000 ron daune morale.
În speță s-a dovedit că urmare a efectuării acelei manevre de întoarcere fără a se asigura de către inculpat, s-au cauzat leziuni părții civile, vindecabile în 90 zile îngrijiri medicale.
Cât privește repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, acesta trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite.
Prejudiciului supus reparației în condițiile art. 998 cod civil poate fi patrimonial sau nepatrimonial (moral), acesta din urmă constând în cauzarea unor suferințe de ordin psihic.
În speță, instanța de apel, examinând înscrisurile și probațiunea testimonială administrată în cauză, cu privire la pretențiile acestei părți civile, a constatat că în mod nejustificat nu au fost acordate de instanța de fond următoarele:
- cheltuieli ocazionate cu supraalimentația pe întreaga durată a spitalizării
- plata serviciilor a două asistente pe durata spitalizării părții civile
- plata manoperei injecțiilor cu cerebrolisin administrate după externare la recomandarea medicului
- costul celor 10 zile losec administrate în spital, dar achiziționate de partea civilă așa cum rezultă din foaia de observație.
- Plata serviciilor unui profesor de sport după externarea părții civile care a efectuat ședințe de masaj
Astfel, în justificarea celor de mai sus, relevante sunt depozițiile martorelor și (filele 86, 93 instanță).
S-a mai reținut că urmare a evenimentului rutier, partea vătămată a fost internată în stare gravă la Spitalul Județean O în concret, 13 zile pe secția de terapie intensivă, iar mai apoi, 22 zile la secția neurochirurgie. Singurele persoane care aveau posibilitatea de a-l supraveghea erau soția inculpatului - care însă era încadrată în muncă, continuându-și serviciul astfel cum rezultă din foile de pontaj depuse la dosar, respectiv soacra inculpatului, aflată în etate. Faptul că aceste persoane nu numai că nu au putut să stea în permanență cu partea civilă, mai mult nu puteau să-i asigure o îngrijire corespunzătoare (constând în ridicarea din pat, întoarcere, spălare, masaj, pentru a evita atrofierea musculaturii) s-a recurs la serviciile a două asistente plătite peste program dată fiind starea gravă a părții civile - având coastele rupte și leziune deschisă la nivelul craniului, costul acestor serviciu ridicându-se la 70 lei/zi, în total 2450 lei în decursul celor 35 de zile de spitalizare.
Pe parcursul spitalizării, atât soția cât și soacra s-au deplasat la spital pentru a-i duce de mâncare, cheltuielile cu supraalimentația ridicându-se la 15 lei/zi, (pe durata celor 13 zile la secția terapie intensivă), respectiv 25 lei/zi (pe durata celor 22 de zile la secția neurochirurgie), în total 745 lei.
Pe perioada internării s-a impus administrarea în 5 zile consecutiv a două fiole losec/zi al căror cost zilnic se ridica în total la 50 lei. Foile de observație depuse în copie la filele 277 și următoarele, atestă că în datele de 12 - 16 mai au fost administrate aceste injecții achiziționate însă personal de bolnav, costul totali ridicându-se la 250 lei.
După externarea părții civile, la recomandarea medicului (fila 200 dosar), s-a impus tratament medicamentos cu cerebrolisin - în concret 6 cure a câte 10 zile fiecare. S-a considerat că se justifică acordarea manoperei necesare administrării acestui tratament însă, nu se va lua în calcul suma indicată de martore - 35 lei pentru administrarea efectivă a unei injecții, în condițiile în care este de notorietate că plata unui asemenea serviciu atât la cabinetele private, cât și în situația deplasării unei asistente la domiciliu, se ridică la 10 lei/injecție. În raport de numărul curelor efectuate, costul total al manoperei se ridică la 180 lei (6 cure x 10 zile x 3 fiole).
Nu s-a acordat însă suma de câte 75 lei/zi necesară achiziționării acelor trei fiole/zi, în condițiile în care, pe de o parte, costul total al acestora este deosebit de ridicat, iar partea civilă nu a făcut dovada cu înscrisuri care să ateste strict achiziționarea acestui tip de fiole. Pe de altă parte, în mod cert acesta a fost achiziționat, fapt dovedit cu chitanțele privind achiziționarea de diverse medicamente de la farmacii, chitanțe care însă, aproape în majoritate nu conțin expres tipul medicamentului achiziționat, fiind cel mai probabil că acele chitanțe - avute deja în vedere de instanța de fond care a acordat în totalitate suma consemnată pe aceste înscrisuri, să facă dovada achiziționării, printre altele și a acestor fiole recomandate de medic.
După externare, date fiind urmările grave ale evenimentului rutier, la domiciliul părții vătămate s-a deplasat un profesor pentru a efectua ședințe de masaj de două ori pe săptămână, timp de două luni, costul unei ședințe ridicându-se la 20 lei, așadar în total 320 lei ( 2x 8 săptămâni x 20 lei).
Nu s-au acordat însă cheltuieli cu supraalimentația după externare ( 25 lei/zi) indiferent de starea părții civile, asemenea cheltuieli cu alimentația fiind inerente în orice familie și ca atare, oricum soția părții civile ar fi efectuat aceste cheltuieli pentru a asigura hrana necesară membrilor acesteia.
Față de cele ce preced, instanța de apel a constatat pe de o parte că în mod corect și justificat instanța de fond a acordat despăgubirile materiale dovedite și justificate cu înscrisuri și probe testimoniale. Pe de altă parte însă, acestora li se mai adaugă cele dovedite prin mijloacele de probă enunțate de instanța de apel, astfel cum au fost mai sus evidențiate, totalul despăgubirilor calculate exclusiv în apel ridicându-se la 3.945 lei.
S-a mai apreciat că nu pot fi contestate aceste noi despăgubiri acordate în apel, chiar din declarația martorei rezultând că soția părții civile a primit bani de la mama sa, cca. 2.000 euro în vederea acoperirii cheltuielilor inerente spitalizării, costuri absolut necesare date fiind lipsa de personal și medicamente ( aspecte cunoscute și de notorietate).
Restul pretențiilor materiale nu au fost dovedite cu alte înscrisuri sau probe testimoniale și de altfel, costul total al daunelor de acest tip nu a fost precizat exact, constituirea de parte civilă fiind făcută global.
Cât privesc daunele morale acordate în sumă de 30.000 ron, tribunalul a apreciat că acestea reflectă consecințele negativa suferite în plan fizic și psihic de partea civilă. S-a reținut că partea civilă a fost internată pe o durată totală de 35 de zile, a suferit intervenții chirurgicale, i-au fost acordate 90 de zile de îngrijiri medicale, suma acordată fiind în acest context justificată, neimpunându-se majorarea cuantumului acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul, solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală cu referire la art.18/1 Cod penal, iar în subsidiar reținerea de circumstanțe atenuante, prev. de art.74 lit.a,c și 76 Cod penal și aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim cu aplicarea art.81 Cod penal. Învederează instanței că pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la vârsta inculpatului, nu are antecedente penale, este de profesie șofer, profesie din care și-a câștigat existența în mod cinstit fără să aibă vreun accident de circulație.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, se constată că inculpatul s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată, a recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei. Totodată, pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal este justă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestuia, cât și ca modalitate de executare, nefiind aplicabile dispozițiile de achitare în baza art.10 lit.b/1 cu referire la art.18/1 Cod penal cum solicită inculpatul raportat la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 al.2 și 4 Cod penal asupra părții civile.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.187/A din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /06.11.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./06.11.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
