Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.49/R/2008
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.269/A din 01.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, 3 și 4 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul București, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adeverință medicală pentru a justifica lipsa sa de la termenul de judecată anterior.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, deoarece în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.215 alin.4 pen. simpla emitere a cecului fără a exista provizia necesară nu este suficientă pentru a analiza latura obiectivă a infracțiunii, ci este necesar să existe și inducerea în eroare, adică o acțiune prin care inculpatul să asigure pe partea vătămată că provizia există. Organul de urmărire penală a restituit la un moment dart cauza organului de cercetare penală al poliției pentru că din simplul fapt al emiterii cecului fără acoperire nu rezultă vinovăția, mai ales că cecul a fost în alb. Fapta comisă de inculpat a fost încadrată și în prevederile alin.3, dar nu s-a explicat în faza de urmărire penală și în decizia atacată care din cele două modalități alternative s-au săvârșit, fie emiterea cecului fără acoperire, fie retragerea proviziei după emiterea cecului. Acest cec emis de inculpat, în primul rând este o garanție și nu un mijloc de plată, chiar dacă cecului i se dă acest rol de instrument de plată. Din contract și declarațiile martorilor rezulă că cecul a avut rol de garantare a plății, iar rolul unei garanții este de a acoperi și a se face plata prin intermediul acelei garanții. Reprezentantul părții civile a știut că cecul nu are acoperire și a acceptat acest lucru. Rezultă fără dubiu din toate probele administrate în cauză că s-a acceptat acel cec ca un mijloc de presiune a inculpatului. Dacă cecul nu era emis în alb, dacă plângerea era introdusă imediat după neonorarea cecului, dacă nu s-ar fi încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, dacă nu s-ar fi recuperat o parte din prejudiciu, se putea vorbi de o intenție a inculpatului. Partea civilă exclude orice fel de inducere în eroare. Ca atare neexistând inducerea în eroare, nu există nici latura obiectivă pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.4 pen. și nici latura subiectivă pentru că nu există intenția directă a inculpatului. Inculpatul este un comerciant prost, este adevărat, dar nu a comis nicio faptă penală. În acea Ordonanță de restituire a cauzei la organul de cercetare penală, procurorul a dispus actele care trebuie administrate, însă organul de cercetare penală nu a făcut nimic din ce i s-a spus să facă Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea soluției de achitare a primei instanțe.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. S-a arătat de către apărătorul inculpatului că lipsește latura obiectă și latura subiectivă a infracțiunii, ori dacă lipsesc ambele laturi, temeiul de achitare trebuia să fie altul, și nu art.10 lit.d pr.pen. așa cum a dispus prima instanță, care l-a și obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile. Temeiul de achitare trebuia să fie art.10 lit.b pr.pen. cu consecința lăsării nesoluționate a laturii civile, dar se solicită menținerea soluției primei instanțe. Referitor la lipsa intenției de inducere în eroare și lipsa acestui scop calificat, este real că fila cec a fost lăsată ca și garanție, însă trebuie analizate toate clauzele contractului de vânzare-cumpărare. Se arată că plata urmează a se face la 10 zile cu ordin de plată de la facturare, iar în subsidiar cu acea filă cec. La 8 zile s-a achitat suma de 200 milioane lei, iar după 4 ani diferența nu a fost încă achitată. În declarația inculpatului de la fila 66, acesta a arătat un aspect esențial și anume că la încheierea contractului, a cunoscut că nu are disponibil în bancă, că a vândut întreaga marfă, a încasat plata dar nu a achitat părții civile. Faptul că nu a avut disponibil în bancă rezultă din toate probele administrate în cauză. La câteva luni după încheierea contractului, s-a constatat că inculpatul a intrat în interdicție bancară pentru 1 an de zile. Este nesusținută apărarea inculpatului că nu s-au verificat celelalte probleme de ordin financiar. Este cert că nu a avut disponibil în bancă, contravaloarea mărfii a fost încasată, a plătit o sumă, dar apoi nu a mai făcut nimic pentru achitarea diferenței. De aceea nu poate fi înlăturată răspunderea penală a inculpatului. Ca atare, hotărârea Tribunalului este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.1614/28.XI.2006, Judecătoria Cluj -N a achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1, 2, 3, pen. iar în temeiul art.346 a1.2, art.14 pr.pen. coroborat cu art.998 și urm.civ. a obligat pe inculpatul G la despăgubiri civile în sumă de 95.648,95 lei (RON) către partea civilă România SRL B, iar în temeiul art.191 al.1 pr. pen. l-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
Printr-o sentință anterioară, inculpatul Gam ai fost judecat tot pentru această faptă de înșelăciune, de către aceeași instanță, numai că la acea dată, 13.XII.2005, prin Sentința penaIă.nr.1725, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1, 2, 3, pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, fiind obligat la despăgubiri civile în sumă de 95.648,95 lei (RON) către partea civilă România SRL B, iar în temeiul art. 191 a1.1 pr.pen. l-a obligat la cheltuieli judiciare statului, însă cum această sentință a fost atacată de inculpatul G, Tribunalul Cluja admis apelul inculpatului și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Apelul inculpatului nu a fost admis pe considerentele invocate de acesta, ci pe faptul că la unul din termenele de judecată s-a prezentat directorul executiv al părții vătămate și cum la termenele următoare partea vătămată nu a mai fost citată, apreciindu-se că are termen În cunoștință, s-a considerat de către instanța de apel că i-a fost încălcat dreptul la apărare, a fost desființată sentința de condamnare și trimisă cauza spre rejudecare, iar în rejudecare, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost achitat pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsindu-i latura obiectivă și subiectivă.
Pentru a pronunța sentința de achitare, în urma rejudecării cauzei, s-a reținut că inculpatul G, în calitate de asociat și administrator al SC C SRL H, din cursul anului 1996. La data de 25.02.2003, inculpatul s-a prezentat la SC SRL, Sucursala C, pentru a discuta cu reprezentanții acesteia, aspecte legate de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect produse petroliere.
A fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare tip "spot" în data de 25.02.2003, și s-a convenit ca prețul produselor petroliere să fie achitat în termen de 10 zile de la data emiterii facturii de livrare a combustibilului. Potrivit art. V din contract, cumpărătorul garantează efectuarea plății cu garanție constând în fila CEC seria - nr. - emisă asupra BRD-Sucursala Potrivit art. 6 din contract, în cazul întârzierii la plată cumpărătorul este obligat să plătească vânzătorului penalități de întârziere în cuantum de 1 % pe zi, calculate la valoarea sumelor restante la plată. Vânzătorul va uza de garanția constituită în cazul neachitării la termen a sumelor datorate de cumpărător, inclusiv pentru acoperirea eventualelor penalități de întârziere ( 14).
Potrivit clauzelor contractuale inculpatul Gae liberat la data de 25.02.2003, fila CEC pe care a semnat-o și a aplicat ștampila firmei sale și a predat-o reprezentantului SC SRL (19). Inculpatul a emis o împuternicire prin care a arătat că este de acord ca reprezentanții SC SRL să introducă la plată fila CEC în cazul neplății la termenul stipulat în contract a contravalorii produselor petroliere ( 15).
În cursul urmăririi penale s-a reținut pe baza declarațiilor părților că, eliberarea filei CEC de către inculpat a fost un aspect esențial determinant pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, de natură să asigure convingerea reprezentanților societății parte vătămată, că inculpatul va alimenta contul bancar al firmei sale cu suma necesară decontării filei CEC de către bancă, pentru a-și putea recupera creanța reprezentând contravaloarea combustibilului vândut. S-a apreciat că prin emiterea filei CEC inculpatul și-a asumat obligația de a asigura provizionul respectiv în situația neachitării prețului prin alte mijloace de plată. Chiar dacă s-a folosit în contract expresia "garantare a efectuării plății" în ce privește emiterea filei CEC aceasta nu schimbă natura juridică a actului, care rămâne un mijloc de plată, ci subliniază importanța eliberării CEC-ului de către cumpărător ca un criteriu de apreciere a solvabilității acestuia.
Martorul a arătat în cuprinsul declarației din faza de urmărire penală că a discutat cu inculpatul aspecte legate de încheierea contractului și i-a spus acestuia că plata contravalorii mărfii va fi garantată cu o filă CEC a cărei serie și număr va fi trecută în contract. Martorul a susținut că l-a întrebat pe inculpat dacă fila CEC lăsată garanție are acoperire la bancă, iar acesta l-a asigurat că nu există nici o problemă întrucât are lichidități și chiar dacă s-ar întâmpla să rămână descoperit poate să vândă o autocisternă marca Renault. De asemenea, martorul a arătat că dacă inculpatul nu l-ar fi asigurat că are disponibil pentru plată nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
In cursul urmăririi penale a fost audiat și martorul care este angajat în calitate de director comercial la SC SRL, care a menționat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu firma inculpatului s-a stabilit ca modalitate de achitare a prețului, ordinul de plată și "a fost primită ca garanție o filă CEC cu împuternicire semnată și ștampilată de administratorul societății pentru recuperarea debitelor". Fila CEC a fost semnată și ștampilată de inculpatul G, administratorul SC C SA. Acesta nu a făcut referire la discuții cu inculpatul în ce privește disponibilul existent în cont sau cu privire la asigurările pe care le-a dat acesta, de alimentare a contului. Martorul a arătat că inculpatul a achitat o parte din marfa preluată cu ordin de plată și pentru că a întârziat să achite produsele petroliere integral, firma pe care o reprezintă a introdus la bancă fila CEC după ce el personal a completat suma, fiind refuzată pentru lipsă totală de disponibil. Ulterior, a fost contactat inculpatul, care și-a luat angajamentul că va achita debitul rămas până la data de 15 august 2003.
În cursul judecății au fost audiați atât martorul cât și martorul.
Martorul a arătat că la momentul încheierii contractului cu inculpatul l-a întrebat pe acesta dacă are posibilitatea să plătească marfa, iar acesta l-a asigurat că nu sunt probleme, dar nu s-au purtat discuții la acel moment despre disponibilul bancar existent în contul inculpatului. Din discuțiile cu inculpatul martorul a înțeles că la data când vor fi scadente facturile, acesta va putea plăti și nu s-a discutat despre alte modalități de plată sau de stingere a datoriei. Martorul nu a făcut referire la faptul că inculpatul l-a asigurat despre existența disponibilului bănesc în contul firmei sale.
Martorul a precizat că a fost de față la momentul în care colegul său a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu inculpatul, iar ca modalitate de plată s-a stabilit ca aceasta să se realizeze în termen de 10 zile de la emiterea facturi prin ordin de plată. Pentru garantarea plății s-a solicitat inculpatului lăsarea unei file CEC, care să poate fi utilizată în cazul în care plata nu se va efectua cu ordin de plată. Martorul a arătat că" la acel moment nu am pus la îndoială bonitatea firmei inculpatului și nu s-au purtat discuții cu acesta în legătură cu disponibilitățile financiare ale firmei sale din momentul încheierii contractului și a emiterii filei CEC". Inculpatul a fost chemat la sediul firmei și i s-a aprobat o eșalonare a datoriilor pe care nu a respectat- Martorul a arătat că inculpatul a încercat să vândă un teren, pentru a-și achita datoria dar nu s-a putut încheia tranzacția cu reprezentanții SC SRL, deoarece prețul pe care l-a cerut era prea mare (44).
Cu ocazia audierii inculpatul Gar ecunoscut faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a lăsat drept garanție o filă CEC care putea fi folosită în cazul în care nu-și achita contravaloarea produselor petroliere prin ordin de plată. Inculpatul a precizat că a acceptat această condiție deoarece a sperat că își va putea achita datoriile la termenul stabilit cu ordin de plată, dar nu a reușit acest lucru deoarece banii obținuți i-a folosit pentru a achita alte datorii către diverși creditori și s-a bazat pe încasări ulterioare, care nu s-au realizat. Din suma totală a achitat în 2 tranșe suma de 2.000.000 lei cu ordin de plată, după care datorită incapacității de plată nu a reușit să achite diferența. Inculpatul a precizat de asemenea că la momentul încheierii contractului și a filei CEC cunoștea că nu are disponibil în cont, dar nu a spus acest lucru reprezentanților firmei SC SRL, deoarece nu l-au întrebat acest lucru și oricum spera să poată achita la termen cu ordin de plată (65-68).
În cursul judecății inculpatul și-a menținut poziția exprimată și a arătat că nu a reușit să achite contravaloarea prejudiciului creat, dar dorește să facă acest lucru și a încercat să datoria pe care o are față de SC SRL, prin predarea suprafeței de teren în schimb ( 14).
Din probele expuse mai sus rezulta că poziția exprimată de către inculpat în cuprinsul declarațiilor este confirmata de declarațiile martorilor și din cursul judecății. Trebuie menționat faptul că pentru stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, sunt esențiale faptele petrecute la momentul încheierii contractului, respectiv 25.02.2,003. S-a susținut ca încă de la acest moment inculpatul a acționat cu intenția de a-i induce în eroare reprezentanții părții vătămate, asumându-și prin contract obligații pe care era conștient că nu le va putea respecta. S-a făcut referire in susținerea acestui aspect la faptul că firma inculpatului nu a desfășurat activități din cursul anului 1996, nu a declarat veniturile realizate de SC C SA la Organele Financiare, a folosit banii obținuți prin valorificarea produselor petroliere la achitarea altor datorii și nu a alimentat contul bancar pentru ca societatea parte vătămată să-și poată încasa contravaloarea produselor preluate de inculpat.
S-a menționat de asemenea ca elementul determinant la încheierea contractului pentru reprezentanții părții vătămate a fost faptul ca inculpatul i-a asigurat ca are disponibil suficient în cont pentru a onora fila CEC emisa. Acest aspect a fost relatat de reprezentanții SC SRL doar în declarația din faza de urmărire penala, iar în declarația în fața instanței aceștia au arătat că nu s-a discutat cu inculpatul despre disponibilul existent în contul firmei sale, la momentul încheierii contractului și a emiterii filei CEC. Martorul a arătat că la acel moment nu a pus la îndoială bonitatea firmei inculpatului, iar fila CEC a fost lăsată drept garanție.
In legătura cu fila CEC rezulta clar din cuprinsul contractului ca aceasta a fost lăsată pentru garantarea plații facturilor, iar nu ca mijloc de plata, aspect precizat și de reprezentanții firmei societate parte vătămată.
Pentru a stabili existența inducerii în eroare a părții vătămate trebuie avute în vedere așa cum s-a arătat mai sus elementele existente la momentul încheierii contractului. Nu exista elemente din care să rezulte activitătile materiale de inducere în eroare a părții vătămate, de către inculpat odată cu încheierea contractului. Firma inculpatului nu era în interdicție bancară la momentul încheierii contractului și al emiterii filei CEC și acesta a avut reprezentarea că va putea să-și achite datoriile prin ordin de plată. Chiar dacă susținerea inculpatului în acest sens nu a fost confirmata decât prin declarațiile martorilor și din cursul judecății, există cel puțin un dubiu cu privire la înțelegerile și discuțiile care au avut loc între acesta si reprezentanții firmei. Declarațiile martorilor sunt contradictorii, dar nu rezulta ca inculpatul a acționat cu intenție frauduloasă. Astfel nu a rezultat ca elementul determinant la încheierea contractului a fost lăsarea acelei file CEC drept garanție, ci aceasta reprezintă o practica folosita des între cei care desfășoară relații comerciale.
Elementul material al laturii obiective "inducerea în eroare", nu rezulta din probele administrate, așa cum presupune întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Latura subiectiva a infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 Cp. presupune intenția directa din partea subiectului activ, respectiv făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și prin aceasta pricinuiește o paguba, urmare a cărei producere o dorește. Fila CEC a fost emisa la momentul încheierii contractului, drept garanție așa cum rezultă și din clauza contractuală, iar susținerea că reprezentanții societății parte vătămate au perceput-o ca mijloc de plată nu poate fi luată în considerare. Aceasta nu putea fi folosita ca mijloc de plata la momentul emiterii, atâta timp cât a fost doar semnată și stampilată de inculpat, fără a fi inserate celelalte mențiuni, cu privire la suma de bani pentru care era emisă. Nici nu era posibil la acel moment, deoarece nu se cunoștea dinainte valoarea facturilor care urmau să fie emise către SC BCE. SA. În același sens, faptul că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate actele referitoare la derularea contractelor respective, este un aspect ulterior, care nu poate fi reținut în sprijinul tezei că a intenționat să-i inducă în eroare pe reprezentanții părții vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 al. 1,3,4 Cp. atât în ceea ce privește latura obiectivă, lipsind activitatea de inducere în eroare la momentul încheierii contractului și a emiterii filei CEC, cât și în ce privește latura subiectivă, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului G, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. d
C.P.P.Nu s-a reținut nici săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934. deoarece așa cum s-a arătat în decizia de admitere a recursului în interesul legii, pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni este necesar ca beneficiarul să fi cunoscut la momentul emiterii filei CEC că nu exista disponibil în cont. Aceasta presupune însă emiterea unei file CEC în care să fie trecute toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege și pentru a se asigura plata unor obligații, iar nu garantarea acestora, astfel cum s-a stipulat în contractul încheiat de firma inculpatului cu SC SRL.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată SC SRL, s-a constituit parte civila cu suma de 1.006.485.947 ROL, reprezentând valoarea facturilor emise către firma inculpatului ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat. Chiar dacă pe latura penală a cauzei nu a rezultat vinovăția inculpatului, fapta săvârșită de acesta atrage condițiile răspunderii civile contractuale, inculpatul recunoscând că nu și-a achitat obligațiile asumate și fiind de acord cu achitarea prejudiciului în momentul în care va avea posibilitatea. Astfel, inculpatul a fost obligat la repararea prejudiciului cauzat părții civile SC SRL, motivele pentru care acesta nu și-a îndeplinit obligatiile neputând fi imputate părții vătămate.
In temeiul art. 346 alin. 2 C.P.P. raportat la art. 14 C.P.P. coroborat cu art. 998 și urm. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL (a cărei denumire s-a schimbat în SC ROMÂNIA SRL) și l-a obligat pe inculpatul G, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 95.648,59 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii (când creanța devine certa, lichidă și exigibilă) și până la plata efectivă. S-a reținut această sumă având în vedere că inculpatul a achitat suma de 5.000 RON din prejudiciul cauzat în cursul judecății, în primul stadiu procesual (fila 33 dosar 19447/2004 al Judecătoriei Cluj -N).
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N arătând în motivele de apel că în mod greșit prima instanță a achitat pe inculpatul, probele de la dosar conducând la dovedirea vinovăției acestuia și a intenției acestuia de a înșela partea vătămată SC.
Prin decizia penală nr.269 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului Clujs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, desființându-se în parte hotărârea atacată și rejudecând latura penală a cauzei, inculpatul G, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71, art.64 lit.a-b pen.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 5 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen.
În temeiul art.71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.189 pr.pen, s-a stabilit în favoarea C suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a achitat din fondurile -av..
În temeiul art.192 al.3 pr.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de apel, coroborând declarațiile inculpatului G 64-68 și din instanță 16, 14 în rejudecare, cu restul probelor de la dosar: contractul de vânzare cumpărare 14; împuternicirea semnată de inculpat 15; facturile fiscale de livrare 16-18; fila CEC - 303 -, în copie xerox, 19-20; somația de plată 21; rulajul prin contul bancar 22- 30; datele comunicate de Registrul Comerțului 34; situația financiară a SC C SRL H; depozițiile martorilor 36 și din instanță 28, 44 in rejudecare; a martorului 37-38 și din instanță 27, in rejudecare 37; 39; 40; adresa inculpatului trimisă părții vătămate din partea SRL, prin care se angaja să preia întreaga datorie pe această firmă 41, acte privind închirierea stației de benzină 42-44; cazierul judiciar 69,80; s-a reținut în fapt că probele menționate confirmă vinovăția inculpatului, fiind dovedită pe deplin atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
Inculpatul recunoaște că în perioada februarie-martie 2003 a primit de la partea vătămată produse petroliere în valoare de 1.208.189.549 lei (ROL), că s-a obligat să achite contravaloarea mărfii livrate cu ordin de plată, în termen de zece zile de la livrarea produselor petroliere sau cu fila CEC -. -, eliberată de BRD C, dând și împuternicire părții vătămate să introducă fila CEC la bancă, în cazul în care nu va plăti benevol contravaloarea produselor petroliere în termen de 10 zile de la livrarea lor, după cum s-a stabilit prin clauzele contractuale la punctele IV și V, (14, 15,19,65-67 dos.urm.pen.).
În faza de urmărire penală recunoaște că a valorificat produsele petroliere, printr-o altă firmă ce-i aparținea, SRL H, că a încasat în totalitate prețul produselor petroliere, că "din banii obținuți a achitat alte datorii către diverși creditori bazându-se pe încasări ulterioare care nu s-au realizat", că "la data la care a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu SRL, cunoștea că nu are disponibil în cont, dar nu a spus reprezentantilor firmei ", 66 dos.urm.pen.
În faza de judecată a încercat, și într-o anumită măsură a și reușit (dacă avem în vedere sentința de achitare) să demonstreze că nu a avut intenția de aoî nșela pe partea vătămată, că a depozitat produsele petroliere în recipiente care aveau fisuri și că a avut pierderi în valoare de peste 1.500.000.000 lei (ROL), aceste afirmații ale inculpatului fiind simple apărări de circumstanță, în plus subliniem faptul că sunt contrazise de afirmațiile făcute de inculpat în faza de urmărire penală.
Instanța de apel a apreciat ca sincere primele declarații, adică cele date în faza de urmărire penală, iar modul în care a valorificat produsele petroliere și încasarea prețului în contul altei societăți, nu fac decât să confirme fără frica de a greși, că de la bun început intenția inculpatului a fost de aod etermina pe partea vătămată să-i livreze produsele petroliere fără ca inculpatul să intenționeze să-i achite prețul produselor livrate, cu alte cuvinte intenția acestuia a fost de aoî nșela.
Inculpatul G în calitate de asociat și administrator al C SRL H, firmă care nu mai desfășura activitate comercială din 1996 și care nu avea deschis nici un punct de lucru, la data de 25.02.2003, a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse petroliere cu SRL C, și conform clauzelor înscrise la pct.IV și V din contract, partea vătămată urma să factureze produse petroliere inculpatului, acesta având obligația de a le ridica și de a achita contravaloarea fiecărei facturi în termen de maxim 10 zile de la livrare.
Inculpatul a garantat plata prețului cu fila CEC -. 303 -, eliberată de BRD C, (14), ca urmare fila, CEC a fost înmânată părții vătămate pentru a fi folosită ca mijloc de plată, inculpatul înmânând în acest sens și o împuternicire pentru introducerea la plată a filei CEC în cazul neachitării benevole a prețului, iar la data emiterii CEC-ului, inculpatul știa ca nu are provizia necesară achitării produselor petroliere, dar mai știa și că nu va achita în întregime contravaloarea mărfurilor livrate, achitând doar atât cât să creeze impresia unui cumpărător de bună credință.
În declarațiile de la 27 și 28 date în fața primei instanțe, martorii și arată că la încheierea contractului, inculpatul i-a asigurat că are disponibil în bancă și că nu are probleme financiare, altfel nu ar fi încheiat contractul și nu ar fi livrat produsele petroliere.
C SRL H, nu mai desfășura activitate comercială din 1996 și nu avea deschis nici un punct de lucru, în cont având doar suma de 11.881.554 lei (ROL), inculpatul nedeclarând la Administrația Finanțelor Publice H, veniturile realizate în cursul anului 2003, în cadrul relației comerciale cu partea vătămată și pentru a se asigura că va rămâne cu toți banii obținuți din vânzarea produselor petroliere livrate de partea vătămată. La aceeași dată de 25.02.2003, încheie un contract de închiriere a benzinăriei din localitatea, însă acest contract nu-l încheie cu C SRL H, cum ar fi fost normal dacă ar fi fost de bună credință și nu ar fi avut intenția de aoî nșela pe partea vătămată, ci cu SC SRL H, o societate al cărei asociat și administrator era tot inculpatul.
Prin această societate a încasat întregul preț al produselor petroliere livrate de partea vătămată, însă nu a achitat acesteia decât suma de 200.000.000 lei în două tranșe, această plată fiind făcută la 8 zile de la livrarea produselor petroliere, în scopul câștigării încrederii părții vătămate, ulterior nemaiachitând nici o altă sumă, înșelând-o astfel pe partea vătămată cu peste 1.000.000.000 lei (ROL), iar în februarie 2003, un miliard de lei era o sumă apreciabilă, chiar și în prezent aceasta este o sumă apreciabilă.
În 1998, prin Sentința penală 125/18.06, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, la amendă penală, și probabil văzând că se pedepsesc atât de convenabil infracțiunile comerciale, după ce a mai dobândit ceva experiență, s-a hotărât să-și mai încerce norocul, și așa cum am arătat mai sus, parțial, chiar a reușit, în rejudecare obținând o hotărâre de achitare printr-o interpretare greșită a probelor.
Această interpretare a probelor în sensul lipsei laturii obiective și subiective a infracțiunii de înșelăciune vine în contradicție cu materialul probator, cu declarațiile de recunoaștere în faza de urmărire penală a infracțiunii de către inculpat, cu modul de valorificare și încasare a prețului produselor petroliere, prin folosirea altei societăți în locul celei care a achiziționat produsele petroliere, iar un asemenea probatoriu credem că este mai mult decât concludent și nu vedem cum ar putea fi neglijat în soluționarea laturii penale.
Fără nici un dubiu, instanța de apel a susținut că inculpatul avea intenția de aoî nșela pe partea vătămată, din momentul încheierii contractului de livrare a produselor petroliere, altfel ar fi încheiat contractul de locațiune a benzinăriei din cu C SRL H și ar fi încasat prețul produselor petroliere livrate de partea vătămată, în contul acestei societăți, nu in contul SC SRL H, care era străină de contractul de vânzare-cumpărare a produselor petroliere.
Dacă inculpatul nu ar fi urmărit de la început înșelarea părții vătămate, ar fi încheiat contractul de închiriere a benzinăriei cu C SRL H, beneficiara livrărilor de produse petroliere, și ar fi încasat prețul produselor petroliere în contul acestei societăți, nu s-ar fi folosit de o altă societate străină de raporturile comerciale cu partea vătămată și nu ar fi încasat prețul produselor petroliere vândute, în contul acestei societăți.
În drept, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului G care, în data de 25.02.2003, în calitate de asociat și administrator la SC C SRL H, i-a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate SC SRL-Sucursala C, cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare, privind achiziția de produse petroliere, emițând pentru plata prețului acestora, CEC-ul seria - 303 - asupra trasului BRD-Sucursala C, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, ceea ce a avut ca și consecință prejudicierea părții vătămate cu suma de 1.006.485.947 lei (ROL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215, 2, 3, pen. faptă pentru care aplică pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în urma admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N și desființarea în parte a Sentinței penale nr.1614/28.XI.2006 a Judecătoriei Cluj -N, cu privire la latura penală a cauzei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivele de recurs, inculpatul prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 3 și 4 pen. și a prezentat anumite considerații teoretice precum și pe starea de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.
Cu privire la considerațiile de ordin teoretic inculpatul a arătat că înșelăciunea prin emiterea unui CEC fără acoperire se raportează la dispozițiile alin.1 din art.215 pen. numai pentru a defini elementul material al infracțiunii, respectiv pentru a arăta că și în acest caz este nevoie de o inducere în eroare a părții vătămate, prin prezentarea unei fapte mincinoase ca fiind adevărată. În acest caz este vorba de încredințarea fie și tacită, că la momentul emiterii CEC-ului există provizia necesară, sau că aceasta nu va fi retrasă după emitere.
Pe de altă parte, fapta în modalitatea prevăzută la alin.1 se comite numai cu intenție directă dat fiind faptul că aceasta este calificată prezentând un scop precis, respectiv de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Este evident că intenția directă trebuie să existe și în ceea ce privește fapta săvârșită în condițiile alin.4 al art.215 pen. pentru că astfel raportarea faptei la alin.1 al aceluiași articol nu se justifică.
Referitor la motivele de recurs cu privire la starea de fapt inculpatul a arătat că a încheiat un contract comercial cu partea vătămată, care reprezintă un acord de voință al părților, iar în ceea ce privește conținutul acestuia nu se poate trece peste acordul părților, în sensul că trebuie acceptat faptul că CEC-ul emis de inculpat este o garanție și nu un mijloc de plată chiar dacă prin lege în mod obișnuit CEC-ul este un mijloc de plată.
Din declarațiile inculpatului și ale martorilor și, dar și din faptul că CEC-ul a fost emis în alb și că marfa era plătită prin ordin de plată rezultă dintr-o interpretare logică împrejurarea că reprezentantul părții civile nu numai că a știut că CEC-ul nu are acoperire ci și că a acceptat acest lucru, întrucât CEC-ul a fost o garanție, care nu acoperea riscul prin faptul că s-a crezut că există provizie, ci prin faptul că oricând putea fi folosit cum s-a și întâmplat în cauză ca un mijloc de presiune asupra inculpatului prin posibilitatea introducerii unei plângeri penale împotriva acestuia.
Dacă CEC-ul nu ar fi fost emis în alb, dacă plângerea penală nu ar fi fost introdusă imediat după neonorarea acestuia, dacă nu s-ar fi încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă pe tot parcursul procesului, dacă nu s-ar fi recuperat o parte din prejudiciu, inculpatul arată că se putea admite o intenție directă a acestuia de a induce în eroare pe partea vătămată la încheierea contractului, fie pe parcursul derulării acestuia.
Pentru aceste argumente rezultate în principal din declarațiile martorului și din corespondența dintre cele două societăți, rezultă fără dubiu că nu a existat o inducere în eroare nici la încheierea contractului și nici pe parcursul executării acestuia, existând permanent o conduită a reprezentanților părții vătămate ce exclude o astfel de inducere în eroare.
Inculpatul mai arată că latura obiectivă a infracțiunii în modalitatea prevăzută de art.215 alin.4 pen. există întrucât CEC-ul a fost emis fără acoperire, însă nu există inducerea în eroare ca element material al laturii obiective în sensul alin.1 al art.215 pen. respectiv inculpatul nu a prezentat o faptă mincinoasă ca fiind una adevărată.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie admis, însă pentru alte motive decât cele solicitate de acesta.
Instanța de apel reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în perioada februarie - martie 2003, inculpatul Gap rimit de la partea vătămată SC"" SRL Sucursala C, produse petroliere în valoare de 1.208.189.549 lei, iar acesta s-a obligat să achite contravaloarea mărfurilor livrate cu ordin de plată în termen de 10 zile de la livrarea produselor petroliere sau cu fila CEC - - eliberată de BRD Sucursala C dând împuternicire reprezentanților părții vătămate să introducă fila CEC la bancă, în cazul în care nu va achita benevol contravaloarea produselor petroliere în termen de 10 zile de la livrarea acestora, așa cum s-a stabilit în clauzele contractuale dintre părți.
Inculpatul a garantat plata prețului mărfurilor livrate cu fila CEC precizată mai sus, care a fost înmânată reprezentanților părții vătămate pentru a fi folosită ca mijloc de plată, inculpatul predând în acest sens și împuternicire pentru introducerea la bancă a filei CEC în cazul în care plata mărfurilor nu se va face benevol, iar la data emiterii filei CEC inculpatul știa că nu are provizia necesară achitării produselor achiziționate, achitând doar o sumă de 200.000.000 lei cât să creeze impresia unui cumpărător de bună credință.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, 3 și 4 pen. însă dintr-o eroare instanța de apel reținut că în drept fapta comisă de inculpat se încadrează în dispozițiile art.215 alin.1,2,3 pen. deși în fapt a reținut corect că infracțiunea comisă de inculpat realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin emiterea unei file CEC fără acoperire, însă asupra acestei erori vom reveni ulterior, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 pen. aplicându-i acestuia o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, deși inculpatul are antecedente penale, iar la instanța de fond a prezentat o altă stare de fapt contrară celei care rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză, pedeapsă care a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și 82 pen. întrucât antecedentele penale ale inculpatului nu înlătură suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia.
Susținerile teoretice și pe starea de fapt referitoare la împrejurarea că fapta comisă de inculpat nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin emiterea de file Cec fără acoperire, nu sunt întemeiate.
Inculpatul G în calitatea de asociat și administrator al SC" C"SRL H firmă care nu mai desfășura activități comerciale din anul 1996, și care nu avea deschis nici un punct de lucru, la data de 25.02.2003 a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse petroliere cu SC""SRL C, iar potrivit clauzelor înscrise în contract partea vătămată urma să factureze produsele petroliere inculpatului, acesta având obligația de a achita contravaloarea fiecărei facturi în termen de 10 zile de la livrare.
Inculpatul a garantat plata prețului cu fila Cec seria - - eliberată de BRD C, care a fost înmânată reprezentanților părții vătămate pentru a fi folosită ca mijloc de plată, inculpatul înmânând în acest sens și o împuternicire pentru introducerea la bancă a filei Cec în cazul neachitării din proprie inițiativă a prețului, însă la data emiterii filei Cec inculpatul avea cunoștință că nu are provizia necesară achitării produselor petroliere și că nu va putea achita nici în viitor în întregime contravaloarea mărfurilor livrate, achitând doar o mică parte din prețul acestora pentru a crea impresia unui cumpărător de bună credință.
Din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă că la încheierea contractului inculpatul i-a asigurat pe reprezentanții părții vătămate că are disponibil în bancă și că nu are probleme financiare iar din declarațiile reprezentanților părții vătămate rezultă că dacă inculpatul le-ar fi comunicat că nu are disponibilități financiare în contul societății pe care acesta o administra nu ar fi încheiat contractul de vânzare cumpărare și nu ar fi livrat produsele petroliere.
Societatea comercială C SRL H nu a desfășurat activități comerciale începând cu anul 1996 și nu avea nici un punct de lucru deschis iar în contul acesteia exista doar suma de 11.881.554 lei, iar pentru a se asigura că va rămâne cu toți banii obținuți din vânzarea produselor petroliere inculpatul la aceeași dată de 21.02.2003 a încheiat un contract de închiriere a benzinăriei din loc. însă acest contract nu l-a încheiat cu SC" C"SRL H cum era normal dacă ar fi fost de bună credință și nu avea intenția de aoî nșela pe partea vătămată, ci acest contract a fost încheiat cu SC""SRL Hoa ltă societate al cărui asociat și administrator era tot inculpatul.
Prin această din urmă societate, inculpatul a încasat întregul preț al produselor petroliere livrate de partea vătămată însă nu a achitat acesteia decât suma de 200.000.000 lei în două tranșe această plată fiind făcută la 8 zile de la livrarea produselor petroliere cu scopul de a câștiga încrederea reprezentanților părților vătămate, însă ulterior nu a mai achitat nici o sumă de bani pentru produsele livrate cauzând un prejudiciu părților vătămate de peste 1 miliard lei.
Dacă inculpatul nu ar fi urmărit de la început înșelarea părții vătămate ar fi încheiat contractul de închiriere a benzinăriei cu SC" C"SRL H, beneficiara produselor petroliere livrate și ar fi încasat prețul acestor produse în contul societății și nu s-ar fi folosit de o altă societate străină de raporturile comerciale avute cu partea vătămată și nu ar fi încasat prețul produselor achiziționate în contul acestei societăți.
Nici afirmațiile inculpatului referitoare la faptul că bazinele în care a depozitat produsele petroliere s-au fisurat, iar produsele s-au scurs în pământ nu sunt întemeiate, nefiind însoțite de nici un suport probator, fiind de-a dreptul puerile.
Cu privire la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, reținută de instanța de apel ca fiind infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 pen. se rețin următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 14.12.2004, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3,4 pen.
Prin sentința penală nr.1725 din 13.12.2005 a Judecătoriei Cluj N, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3,4 pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani în condițiile prevăzute de art.81 și 82 pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel doar inculpatul, care a fost admis prin decizia penală nr.128/10.04.2006 a Tribunalului Cluj, iar cauza a fost trimisă în rejudecare la instanța de fond pe motiv că judecata la această instanță a avut loc cu lipsă de procedură privind pe partea vătămată.
În rejudecarea cauzei, prin sentința penală nr.1614 din 28.11.2006 a Judecătoriei Cluj N inculpatul Gaf ost achitat cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3,4 pen. în baza art.10 lit.d și 11 pct.2 lit.a pr.pen. pe motiv că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N prin care a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,3,4 pen.
Prin decizia penală atacată cu recurs de către inculpat, în drept s-a reținut că fapta comisă de acesta se încadrează în dispozițiile art.215 alin.1,2,3 pen. deși în toate încheierile anterioare, inclusiv prin încheierea de amânare a pronunțării se reține că inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3,4 pen. această împrejurare rezultă din întreaga stare de fapt prezentată în considerentele deciziei penale atacate cu recurs de către inculpat în prezenta cauză.
Potrivit art.215 alin.2 pen. infracțiunea de înșelăciune se realizează prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
Inculpatul în săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
Din dispozițiile art.215 alin.4 pen. rezultă că infracțiunea de înșelăciune se realizează prin emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage după emitere provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin.1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului Cec-ului se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin.2.
Având în vedere că din toate actele existente la dosar rezultă cu certitudine că fapta comisă de inculpat se încadrează în dispozițiile art.215 alin.1,3,4 pen. și că doar dintr-o eroare instanța de apel a reținut că fapta comisă de inculpat se încadrează în drept în dispozițiile art.215 alin.1,2,3 pen. în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.269 din 1.10.2007 a Tribunalului Cluj, care va fi casată doar în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite, va fi menținută pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art.71 și 64 lit.a și b pen. aplicată inculpatului prin decizia penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3,4 pen.
Celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate urmează să fie menținute.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs, urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursul declarat de inculpatul cu domiciliul ale în CNB -dul 21 2. nr.24,.3 jud.C împotriva deciziei penale nr. 269 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pe care o casează doar in ceea ce priveste incadrarea juridica data faptei savârsite de inculpat si procedând la rejudecarea cauzei in aceste limite:
Mentine pedeapsa de 3 ani inchisoare cu consecințele prev.de art. 71,64 lit.a și b Cod penal, aplicata inculpatului prin decizia penala atacata, pentru săvârșirea infractiunii de inșelăciune prev.de art. 215 al.1,3,4 Cod penal.
Mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recus rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
31.01.08/3 EX
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Maria Boer
