Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 50/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.50/R/2008
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.274/A din 01.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă, lipsă fiind inculpatul, partea resp.civilmente si asigurătorul de răspundere civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea completării probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice. Arată că cea existentă la dosar nu a răspuns unor obiective evidențiate în obiecțiunile la raportul de expertiză. În mod nefondat instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, apreciind că dinamica producerii accidentului s-a stabilit prin expertiza existentă la dosar, iar instanța de apel cu motivarea că inculpatul ar fi avut posibilitatea să solicite prezența unui expert asistent, lucru pe care nu l-a făcut. În speță, s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică, în care nu este posibilă desemnarea unui expert asistent. Soluția în dosar putea fi alta, având în vedere susținerea inculpatului că a circulat cu o viteză de 50 km/h, iar această declarație se coroborează cu depoziția singurului martor ocular din cauză. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. De asemenea, s-a reținut culpa de 50% a victimei, însă aceasta putea fi mai M, având în vedere că accidentul s-a produs într-un loc unde nu se putea crede că cineva se va angaja în traversarea străzii.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nejustificată a cererii privind trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize, având în vedere că s-a efectuat o cercetare la fața locului, s-a stabilit că inculpatul conducea cu o viteză M, nelegală pentru acel sector de drum, nu a redus viteza când a văzut numărul M de persoane, iar accidentul putea fi evitat dacă circula cu o viteză legală. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 405 din 05.04.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj N, în temeiul art. 178 al. 1, 2 Cp. cu aplicarea art. 74 lit. a, c, alin. 2 Cp. art. 76 alin. d Cp. a fost condamnat, fiul lui și, născut la data de 04.08.1980, in loc. C N, jud. C, cetățean R, studii medii, agent comercial la SC SRL, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat in C-N,-,. 20, jud. C, la 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de ucidere din culpa.
În temeiul art. 71 Cp. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cp. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
In temeiul art. 81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni închisoare stabilit potrivit dispozitiilor art. 82 Cp.
În temei art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In temeiul art. 359 Cp.p., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. privind revocarea suspendării condiționate.
In temeiul art. 14, 346 Cp.p., coroborat cu art. 998 și urm.. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămata, domiciliat in C-N,-,. 10, judo C și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL B, cu sediul in B,-, punct de lucru în C N- jud. C, la plata despăgubirilor civile astfel: 2.250 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.
In temeiul art. 191 al. 1, 3 Cp.p., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC Insurance SA, cu sediul în B,- sector 6.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de 13.04.2005, în jurul orelor 20:30, spre lăsarea întunericului, inculpatul, angajat al SC SRL în calitate de agent comercial, conducea pe - - din C N, înspre cel M pe a doua de mers, dinspre axul drumului, autoutilitara marca 1305, cu nr. de înmatriculare B-42-, proprietate a SC SRL. În autovehicul, în locul din dreapta se afla martorul, mecanic la SC SA. La un moment dat, la o distanță de cea 29 m, în dreptul imobilului cu nr.66, inculpatul a observat trei persoane de sex masculin care încep să se angajeze în traversare, în fugă, dinspre stânga spre dreapta în direcția sa de mers. Două dintre aceste persoane s-au oprit pe axul drumului, iar a treia a continuat alergarea, moment în care inculpatul a acționat sistemul de frânare și a tras spre dreapta de volan, dar nu a mai putut evita impactul. Victima, în persoana minorului, a fost lovită cu partea stânga față a autovehiculului, a fost preluată pe unde s-a lovit cu spatele de parbriz, pe care l-a crăpat, după care a fost proiectată în afara părții carosabile înspre partea dreaptă a sensului de mers.
In urma impactului cu autovehiculul și a proiectării sale, victima a decedat, moartea fiind violentă și datorându-se zdrobirii craniului și a conținutului, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală nr.2007/III/203 din 07.06.2005, întocmit de IML C-
Din declarația martorului, aflat în autovehicul a rezultat faptul că cele trei persoane s-au angajat în traversare dinspre stânga spre dreapta, în fugă. Inculpatul a frânat și atras de volan dreapta, dar nu a putut evita impactul cu persoana care și-a continuat deplasarea, iar ulterior lovirii, a văzut că victima este un băiat care se afla dincolo de balustrada existentă pe marginea drumului și s-a rostogolit până pe un drum de mai jos, În acel loc fiind o, victima fiind decedată.
Organele de poliție au fost anunțate imediat după impact de către inculpat, ar la cercetarea la fața locului au asistat pe lângă inculpat și martorul urmările faptei nu și derularea evenimentului anterior accidentului. Pe carosabil s-a observat prezența unor urme imprimate de pneurile autoutilitarei, în lungime maximă de 30,7 m, prezența unei lamele a ștergătorului de parbriz, a unor urme biologice și a unor urme provenite din proiectarea unor obiecte aparținând victimei (încălțăminte, carnețel).
In cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la dinamica producerii evenimentului rutier, posibilitățile de evitare ale acestuia. Din raportul de expertiză criminalistă nr.238/21.1 0.2005 efectuat în cauză a rezultat că viteza inițială de deplasare a autoutilitarei a fost de cea 74 km/h, în planul longitudinal al drumului, impactul a avut loc pe segmentul de traiectorie materializat prin prezența urmelor, cu cea 7 m după depășirea limitei aderenței de către pneurile din dreapta, iar în planul transversal la cea 2,7 m în raport cu marginea din dreapta a carosabilului. Datorită vitezei inițiale, inculpatul nu putea evita producerea evenimentului rutier, dar putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum. Victima, putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversare prin loc nepermis și fără asigurare, astfel încât la producerea evenimentului rutier au concurat atât trecerea prin loc nepermis și fără asigurare a victimei, cât și deplasarea cu viteză superioară celei admise a autoutilitarei conduse de inculpat.
Susținerea martorului din cursul judecății privitor la faptul că la data accidentului carosabilului era ud și vizibilitatea redusă nu poate fi reținută având în vedere că în cursul urmăririi penale prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.04.2005, ora 20:40, s-a arătat că asfaltul era uscat fără denivelări, vizibilitate bună în conditiile iluminatului public de timp de noapte, martorul a declarat inițial că vizibilitatea era bună și carosabilul uscat, iar din fotografiile judiciare efectuate în cauză reiese aceiași situație. De asemenea martorul, a declarat în cursul urmăririi penale că "nu poate preciza viteza de deplasarea a autoturismului (39), iar în cursul judecății după aproximativ 2 ani de la evenimentul rutier a menționat că după aprecierea sa autoturismul a circulat cu o viteza de aproximativ 50 km/h, fără a observa kilometrajul ( 105).
Inculpatului i s-au recoltat probe biologice care au relevat că nu avea alcoolemie la data producerii accidentului, iar conform procesului-verbal de verificare tehnică din 14.04.2005, a rezultat că sistemele de rulare, direcție, iluminare-semnalizare, frânare erau în stare bună de funcționare, fapt confirmat și de martorul, mecanic, care cu câteva ore înainte de producerea accidentului schimbase caseta de directie a autovehiculului, acesta fiind în garanție, an de fabricație 2004.
Pe parcursul judecății inculpatul a arătat că regretă fapta comisă, iar din adresa SC SRL, angajator al inculpatului, a rezultat că acesta avea un comportament social bun.
Asigurătorul, prin reprezentant a solicitat constatarea nulității raportului de expertiză criminalistică efectuat în cursul urmăririi penale și efectuarea unei noi expertize, aspect însușit și de către inculpat, instanța respingând aceste cereri prin încheierile de ședință din 30.01.2007 și 03.04.2007, cu motivarea arătată în acestea. Instanța de fond a constatat legalitatea raportului de expertiză efectuat în cauză și față de faptul că nu au intervenit aspecte contradictorii între probele administrate sau îndoieli cu privire la starea de fapt de natură a fi lămurite pe calea unei noi expertize. Susținerea inculpatului în legătură cu viteza de rulare a autoturismului, 50km/h, nu a fost luată în considerare pentru a se dispune efectuarea unei noi expertize, pentru că în raportul de expertiză întocmit s-a făcut concluzionat că evenimentul rutier nu s-ar fi produs dacă inculpatul rula cu viteza legală pe acel sector de drum, deoarece la o viteză de 50 km/h, șoferul putea preveni producerea impactului. Astfel, dacă inculpatul ar fi condus autoturismul cu o viteză de până la 50 km/h evenimentul rutier nu ar fi intervenit. Pe de altă parte declarația inculpatului în acest sens, a fost avută în vedere la efectuarea raportului de expertiză în cursul urmării penale și nu constituia un element probator nou care să justifice efectuarea unei alte lucrări.
Fapta și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (5-7), schița locului faptei (8), proces-verbal de identificare (18), raport de constatare medico-legală (21-23), certificat medical constatator al decesului, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (25), declarațiile inculpatului (27-30, 100 dosar instanță), procesul-verbal de verificare tehnică (34), declarații martor (35-37, 105 dosar instanță) și G (38, 130 dosar instanță), raport de expertiză criminalistică (45-62).
In drept s-a reținut că fapta inculpatului, care în data de 13.04.2005, în timp ce conducea autoutilitara marca 1305 cu nr. de înmatriculare B-42-, proprietatea SC SRL, pe str. - - din C N, cu o viteză superioară celei admise pe sectorul de drum respectiv, l-a accidentat mortal pe numitul, care s-a angajat în traversarea străzii în alergare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 1 și 2 din Codul penal.
Latura obiectivă a infracțiunii a constatat în uciderea victimei prin impactul produs de autoutilitara condusă de inculpat cu o viteză superioară celei admise în localitate (50 km/h), viteză care nu a permis evitarea producerii accidentului.
Din punctul de vedere al laturii subiective, instanța de fond a reținut că urmarea periculoasă constând în decesul victimei s-a datorat neglijenței inculpatului care a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a acceptat socotind fără temei că el nu se va produce. s-a datorat nerespectării dispozițiilor legale cu privire la viteza limită legală prevăzută pentru deplasarea autovehiculelor în localități, aspect reglementat de către art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,republicată și art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 (fostul art. 154 și art. 155 alin.1 din vechiul regulament aprobat prin HG - abrogat prin HG 1391/2006 privind noul regulament), existând pe - - indicatoare rutiere de restricționare a circulației cu semnificația limitare de viteză la 50 km/h pentru autoturisme. Astfel, inculpatul putea să prevadă că la viteza de 74 km/h se poate produce un accident soldat chiar cu moartea unei persoane, lucru pe care nu l-a acceptat considerând fără justificare că nu se va produce. Actele normative menționate anterior au instituit anumite reguli privitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, legiuitorul urmărind să determine la prudență pe șoferii de autovehicule.
Răspunderea inculpatului nu poate fi înlăturată chiar dacă la producerea rezultatului a concurat și culpa victimei, aceasta având obligația conform acelorași acte normative (art. 72 din OUG 195/2002 și art. 167 alin. 1 lit d din regulament; fostul art.205 și urm. din vechiul regulament, anterior 2006) să se asigure la traversarea străzii și să treacă prin locuri special amenajate și marcate între fapta inculpatului, constând în nerespectarea și neadaptarea vitezei la cea admisă legal pe acel sector de drum și uciderea victimei prin impact și proiectare există o legătură suficient de bine caracterizată.
În consecință, instanța de fond a constatat că fapta există și constituie infracțiune, că a fost săvârșită de inculpatul și nu există vreo cauză care să înlăture răspunderea penală, în temeiul art. 345 din Codul d e procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a luat în considerare criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, printre care dispozițiile generale ale codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin.1 și 2 din Codul penal privitor la infracțiunea de ucidere din culpă.
Inculpatul a avut pe întreg parcursul procesului penal o atitudine sinceră, acesta fiind primul care a anunțat organele de poliție imediat după comiterea faptei, s-a prezentat în fața instanței la fiecare termen de judecată, a avut o conduită bună și înainte de săvârșirea infracțiunii câștigându-și existența prin muncă, drept pentru care în temeiul art. 74 alin.1 lit. a),c) și alin.2 instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante. De asemenea, prima instanță a avut în vedere că la producerea decesului victimei a concurat și culpa acesteia, care s-a angajat pe timp de noapte, în traversarea străzii prin alergare și loc nepermis.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 178 alin.1 și 2 din Codul penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a,c și alin.2 raportat la art. 76 lit. d din Codul penal, instanța de fond a coborât pedeapsa sub minimul special de 2 ani și a condamnat inculpatul la pedeapsa cu 1 an și 6 luni închisoare, apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 Cp.
În temeiul art. 71 din Codul penal, prima instanță a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c din Codul penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat că inculpatul este tânăr, este la prima încălcare a legii penale,și-a asumat responsabilitatea faptei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal, iar scopul pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal poate fi atins chiar fără privare de libertate și executarea pedepsei. în consecință, în temeiul art. 81 din Codul penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 din Codul penal.
In temeiul art. 71 alin.5 din Codul penal dată fiind modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare condiționată, natura pedepselor accesorii impune suspendarea acestora, respectiv a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, c din Codul penal pe durata termenului de încercare arătat mai sus.
În temeiul art. 359 din Codul d e procedură penală instanța de fond i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dispoziții prevăzute de art. 83 din Codul penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.500 lei pentru cheltuielile de înmormântare și 50.000 lei daune morale.
Fapta inculpatului, care a avut ca urmare decesul victimei, a produs părții vătămate, tatăl acesteia, prejudicii de ordin material și moral, în temeiul art. 14 din Codul d e procedură penală acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente. Acțiunea civilă are temei atunci când se întrunesc condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de către inculpat, producerea unui prejudiciu cert și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de conducere a unui autovehicul cu nerespectarea vitezei maxime legale a cauzat decesul minorului, angajat în traversarea străzii fără asigurare, prin loc nemarcat. Fapta ilicită a provocat părții civile, daune materiale, constând în cheltuielile de înmormântare evaluate de acesta la suma 4.500 lei. Din declarația martorilor și, cumnați cu partea civilă, a reieșit faptul că în urma decesului victimei, familia acesteia a invitat persoane atât la cele 5 zile de priveghi, cât și după înmormântare, în acest scop cumpărându-se mâncare și băutură, partea civilă arătându-Ie că acestea s-au ridicat la valoarea de aproximativ 4.500 lei, o parte din bani fiind împrumutați. Aspectul privitor la împrumutul banilor este confirmat de martorul, fost patron al părții civile, care a ajutat-o pe aceasta cu suma de 400 euro.
Totodată, instanța de fond a reținut că la producerea decesului a contribuit și culpa victimei. Cu toate că partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri prin care să justifice cheltuielile de înmormântare, este de notorietate faptul că în cazul unui deces se organizează înmormântare după obiceiul locului, activitate care presupune anumite cheltuieli, astfel încât instanța apreciază cererea părții civile privitor la daune materiale întemeiată și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de înmormântare în sumă de 2.225 lei, cu reținerea culpei victimei În proporție de 50% la producerea rezultatului faptei.
Referitor la daunele morale pretinse, instanța de fond a observat că partea civilă a fost profund afectată psihic cu privire la decesul fiului ei, între tată și fiu existând raporturi firești de afecțiune. Cu toate că decesul unei persoane apropiate reprezintă un prejudiciu nepatrimonial imposibil de reparat, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei daune morale, reprezentând o compensație pentru prejudiciul moral cauzat părții civile, cuantum stabilit cu reținerea în proporție de 50% a culpei victimei.
SC SRL a fost introdusă în proces în calitate de parte responsabilă civilmente, inculpatul fiind angajat al acesteia În calitate de agent comercial. Potrivit art. 1000 alin. 3 civ. comitenții răspund pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Din probele administrate în cauză, respectiv adresa acestei societăți din 19.04.2006, ordinul de deplasare din 13.04.2005 și declarația inculpatului, a reieșit că la data săvârșirii faptei inculpatul distribuia bunuri comercializate de către societate, cu obligația de a aproviziona peste 20 de clienți ce-și desfășoară activitatea în 8 județe, având în acest sens în posesie autoutilitara marca 1305 cu nr. de înmatriculare B-42-. În momentul producerii accidentului inculpatul se afla în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, întrucât conform ordinului de deplasare de la acea dată se deplasa prin mun. C-N, iar din declarația martorului reiese că inculpatul dusese autovehiculul la service, și întrucât serviciile prestate au durat până târziu seara, inculpatul urma să îl conducă la domiciliu. Fiind dovedită existența raportului de prepușenie, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii societății pentru fapta prepusului său, urmând ca, în temeiul art. 1003 civ. SC SRL să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Cu privire la angajarea răspunderii asigurătorului România Insurance SA, instanța a reținut că partea responsabilă civilmente avea încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie, constatată prin chitanța seria B - nr.- prin care s-a achitat în data de 23.12.2004 prima de asigurare conform contractului nr.- (88).
Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 cu modificările ulterioare, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Potrivit art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. Potrivit art. 51 din același act normativ, despăgubirile prevăzute la art. 49 și 50 se acordă și în situația în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. In cauza de față se constată că are calitatea de asigurat partea responsabilă civilmente SC SRL, iar vehiculul era condus de inculpat.
Conform art. 7 și a Anexei nr.3 din Normele RCA pe 2005 (Norme din 10.12.2004) asigurătorul va putea fi obligat să răspundă până la concurența sumei de pana la 1.000.000.000 lei (vechi) pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei (vechi), indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
În consecință s-a constatat că temeiul angajării răspunderii asigurătorului îl constituie contractul de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente. Deși din dispozițiile Legii nr. 136/1995 rezultă instituirea unei solidarități tacite între asigurător și asigurat cu privire la plata despăgubirilor cauzate prin accidente rutiere (prin faptul că persoana păgubită se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre ei pentru recuperarea întregului prejudiciu), acest lucru nu duce la concluzia posibilității angajării răspunderii solidare a celor doi în cadrul unei acțiuni civile alăturate celei penale. Acțiunea civilă alăturată celei penale își are izvorul juridic, fără excepție, în dispozițiile art.998 și urm. civ. - răspunderea civilă delictuală. Întrucât temeiul juridic al răspunderii asigurătorului este strict contractual, instanța observă că acesta nu poate fi obligat la despăgubiri în solidar cu asiguratul. Participarea asigurătorului în procesul penal are rolul de a-i da posibilitatea să-și formuleze apărări, urmând ca hotărârea să-i fie opozabilă acestui a sub aspectul existenței faptei ilicite, al cuantumului prejudiciului și cu privire la îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a asiguratului, permițând astfel părții civile ca, în temeiul dispozițiilor Legii 136/1995, să poată recupera suma stabilită cu titlul de despăgubiri în favoarea sa fie de la asigurat, fie de la asigurător. În consecință, instanța a constatat că SC România Insurance SA are calitate de asigurător în cauză, pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
În temeiul art. 191 alin.1 și 3 C.P.P. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul care în principal a arătat că ar fi avut o culpă minimă în producerea accidentului întrucât rula cu o viteză apropiată de limita legală de 50 km/h, sens în care a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice care să aibă În vedere toate condițiile meteo și de trafic în care s-a produs accidentul, iar în subsidiar a solicitat să se acorde o mai M eficiență circumstanțelor atenuante, să se dispună reducerea pedepsei aplicate și să fie reduse despăgubirile civile acordate părinților victimei întrucât acestea nu au fost dovedite.
Prin decizia penală nr.274 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, chiar în condițiile existenței unei culpe concrete a victimei, care s-a angajat în traversarea unei artere intens circulate prin loc nepermis, în fugă și fără să se asigure.
Fără a relua în mod detaliat argumentele ce au stat la baza pronunțării sentinței atacate, pe care tribunalul și le însușește în totalitate, s-a subliniat faptul că în cursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul a contestat concluziile expertizei tehnice efectuate în faza de urmărire penală și a solicitat efectuarea unei contraexpertize, cerere respinsă motivat atât de către organele de cercetare penală (68-69) și de instanța de fond, cât și de instanța de apel.
Din actele dosarului de urmărire penală reiese cu certitudine că inculpatul, prin apărător, a formulat obiective anterior întocmirii expertizei tehnice auto, aceasta a fost dispusă în mod procedural, inculpatul a avut posibilitatea să își angajeze un expert asistent (însă nu a făcut acest lucru - 43-46 ), astfel încât obiectiunile formulate ulterior nu sunt întemeiate.
Chiar în condițiile în care nu s-ar fi luat în calcul de către expert problema vizibilității pe timp de noapte și alte aspecte cum ar fi starea drumului, timpul de reacție sau starea tehnică a mașinii, aceste aspecte nu pot avea influență asupra calculului vitezei autoturismului condus de către inculpat la momentul impactului care a fost mai M de 50 km/h, împrejurare care rezultă fără îndoială din celelalte probe administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice 5-19, din care reiese că la fața locului au fost găsite urme de frânare de peste 30 m și că în zona respectivă exista restricție de viteză de maxim 50 km/h, declarațiile martorilor care au sosit la locul accidentului ulterior producerii acestuia și care au confirmat cele inserate în procesul-verbal de cercetare la fața locului). Și instanța de fond a reținut în mod corect că nu s-au confirmat susținerile inculpatului în sensul că la momentul producerii accidentului carosabilul ar fi fost ud și vizibilitatea redusă, - - din municipiul C-N, fiind iluminată public corespunzător pe timp de noapte.
Prin urmare, este exclus ca o contraexpertiză în cauză să fie de natură să confirme cele susținute de către inculpat în sensul că viteza cu care rula se încadra în limitele legale, motiv pentru care și instanța de apel a apreciat această solicitare în probațiune ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut în mod corect și culpa concurentă a victimei și procedând la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și chiar lit.c pen. aplicându-i acestui aop edeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, a cărei executare a fost suspendată condiționat, cu toate că prin fapta inculpatului s-a cauzat moartea unui tânăr În vârstă de doar 17 ani.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată reflectă pe deplin gradul de pericol social al infracțiunii comise și nu se justifică reducerea ei cu atât mai mult cu cât inculpatul nu o va executa efectiv, beneficiind de clemența instanței de fond care a dispus suspendarea condiționată a pedepsei.
Tribunalul a mai reținut că instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei motivând în mod temeinic atât acordarea daunelor materiale cât și a celor morale, pe baza materialului probator administrat chiar dacă partea civilă nu a dovedit cu înscrisuri cheltuielile de înmormântare, instanța de fond a apreciat în mod just că suma totală de aprox. 4500 lei cu acest titlu este o sumă rezonabilă raportat la prețurile pieței. Totodată, s-a apreciat în mod corect, în condițiile reținerii unei culpe concurente a victimei în proporție de 50% că se justifică acordarea sumei de 15000 lei cu titlu de daune morale părinților victimei.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea unei noi expertize tehnice auto de stabilire a dinamicii producerii accidentului, la care să se țină seama de obiecțiunile inculpatului. În subsidiar s-a solicitat a se da o eficiență mai M circumstanțelor atenuante și a se reține o culpă mai Mav ictimei în producerea accidentului, cu consecința reducerii pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs curtea reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o corectă interpretare probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, stabilind în mod corespunzător starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei.
În ceea ce privește necesitatea efectuării unei noi expertize care să stabilească dinamica producerii accidentului, în mod judicios instanțele au apreciat că raportat la obiectivele formulate, aceasta nu se impune, în condițiile în care viteza autoturismului a fost în mod cert stabilită ca fiind peste limita legală, precum și legătura de cauzalitate între aceasta și rezultatul produs.
Potrivit art.125 pr.pen. efectuarea unei noi expertize se impune doar în cazul existenței unor îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, ceea ce nu este cazul în speță.
Decesul victimei a fost determinat atât de culpa inculpatului, care a constat în încălcarea dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG nr.95/2002 și art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a acesteia, precum și de culpa victimei care s-a angajat în traversare printr-un loc nemarcat și fără să se asigure, încălcând astfel disp. art. 72 din OUG nr.195/2002 și art. 167 alin.1 din regulament.
Raportat la criteriile de individualizarea pedepselor prev. de art. 72.pen. cu referire la art. 74.pen. pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și persoana sa, alegându-se ca modalitate de executare suspendarea condiționată.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins conform art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat in C-N,-,. 20, jud. C împotriva deciziei penale nr. 274/A din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
29.01.08/2 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Maria Boer
