Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 496/
Ședința publică din 23 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Judecător: - G--
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 01.01.1961, în Mun. Curtea de A, județul A, domiciliat în com., sat lui, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.101 din 13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat din oficiu pentru recurentul-inculpat, intimatul-parte civilă și consilier juridic pentru intimata parte vătămata BRD-sucursala
Procedura este legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Reprezentanții părților și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și nemaifiind cereri prealabile acordă părților cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat oficiu, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar în baza disp.art. 11 pct.2 raportat la art.10 lit.a cod procedură penală, neexistând prejudiciu, motiv pentru care nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 cod penal.
Intimatul parte civilă solicită respingerea recursului formulat de inculpat ce neîntemeiat întrucât recurentul este o persoana cunoscută pentru activitatea infracțională pe care o desfășoară, depunând la dosar un borderou cu acte din care rezultă numărul mare de dosare penale în care este incriminat acesta.
Reprezentanta intimatei părți vătămate BRD-sucursala A, consilier juridic, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului declarat de inculpat, întrucât în calitate de parte civilă își rezervă dreptul de a solicita pretenții pe cale civilă separată.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și de menținere a deciziei penale nr.101 din 13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr- întrucât s-a făcut dovada vinovăției inculpatului.
CURTEA:
Din actele dosarului reține că, prin sentința penală nr. 179 din 28 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1, 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
În baza art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.01.1961 în municipiul Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat lui, județul A, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, având 2 copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 292 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.
Conform art. 33 lit. și 34 lit. b Cod penal, a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86/2 Cod penal.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în prima zi de a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal, care reglementează cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă, domiciliat în municipiul Curtea de A,-, județul A în cuantum de 3000 lei daune morale.
S-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea de către inculpat a daunelor materiale părții civile, ca nefondat.
S-a luat act că partea vătămată BRD-SUCURSALA A, cu sediul în municipiul Pitești,- bis, județul nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală, a desființat înscrisul "declarație pe proprie răspundere" dată în fața notarului public la data de 07.01.2005 de către inculpatul și numiții și, autentificat prin încheierea numărul 67/07.01.2005.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 720 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 193 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1300 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că inculpatul a indus în eroare pe partea vătămată BRD - Sucursala A, cu privire la proveniența unui teren în suprafață de 3.700. asupra căruia a constituit ipotecă pentru garantarea unui credit în sumă de 4.500 lei. În acest sens inculpatul a declarat în mod neadevărat în fața notarului public că terenul ipotecat precum și casa amplasată pe el au alte vecinătăți decât cele menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr.821/10 februarie 1998, cu scopul de a împiedica executarea silită asupra acestor imobile.
Atât inducerea în eroare a părții vătămate cât și declarația falsă dată în fața notarului public au fost determinante în obținerea de către inculpat a creditului în sumă de 4.500 lei.
S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat constituie infracțiunile de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3, sens în care prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, reținute în actul de sesizare.
Întrucât inculpatul a săvârșit două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză au fost aplicate și dispozițiile art.33, 34
La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale, prev. de art.52 poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere a executării, conform art.861și urm.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată BRD - Sucursala A nu s-a constituit parte civilă. Pe de altă parte, s-a reținut că terenul și casa ipotecate au fost vândute la licitație de partea vătămată.
Întrucât actul de adjudecare obținut de aceasta a fost desființat prin sentința civilă nr.353/2006 a Judecătoriei Curtea d e A, s-a apreciat că numitul este îndreptățit să primească de la inculpat suma de 3.000 lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- În cauză nu există infracțiunea de înșelăciune, neexistând prejudiciu deoarece partea vătămată BRD - Sucursala A nu s-a constituit parte civilă, creditul fiind achitat.
- Cu privire la infracțiunea de fals în declarații, se arată că declarația dată în fața notarului public nu a produs consecințe juridice, întrucât a fost dată în anul 2005 iar creditul a fost contractat în anul 1998.
Ca urmare, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru ambele infracțiuni, conform art. 11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."a" proc.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul arată că în mod greșit a fost obligat la daune morale către partea civilă, acesta neavând calitate procesuală în cauză. S-a mai arătat că daunele morale nu pot fi acordate în cazul infracțiunilor de înșelăciune ori fals în declarații ci doar în cazul infracțiunilor ce aduc atingere vieții, integrității corporale ori demnității persoanei.
Prin decizia penală nr.101 din 13 mai 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în anul 1998, apelantul inculpat a solicitat de la BRD - Sucursala A, un credit de 45.000.000 lei vechi, respectiv 4.500 lei. Pentru obținerea acestui credit era necesar ca inculpatul să constituie o garanție imobiliară cu bunuri imobile ce au o proveniență certă, legală și nelitigioasă. Inculpatul s-a hotărât să constituie ipotecă asupra clădirii aflate în construcție care rezultase în urma lucrărilor de extindere și modificare a anexei gospodărești cumpărate de părinții săi și de la numitul, precum și a terenului aferent acesteia în suprafață de 3.700. deținut în fapt de părinții inculpatului. Deoarece BRD nu acorda credite decât în condițiile în care imobilele constituite garanții aveau o proveniență nelitigioasă, rezultată din acte autentice translative de proprietate, inculpatul și-a convins părinții să încheie cu el un contract de vânzare cumpărare fraudulos, prin care să-i vândă imobilele asupra cărora dorea să constituie ipoteca, imobile pentru care aceștia nu dețineau acte autentice translative de proprietate. Pentru a obține încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, cei trei s-au prezentat la notar și au declarat în mod fals că imobilele respective, formând un singur corp de clădire aflat în construcție și terenul de 3.700. au fost moștenite de vânzători de peste 40 de ani. În urma acestei declarații, notarul a procedat la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare. După obținerea contractului autentic în împrejurările arătate, inculpatul a folosit actul respectiv pentru inducerea în eroare a angajaților BRD cu privire la proveniența imobilelor menționate în actul fraudulos, încheind contractul de ipotecă și obținând creditul în sumă de 4.500 lei. Ulterior, inculpatul nu a restituit creditul acordat potrivit eșalonării de rambursare convenite, ceea ce a determinat inițierea executării silite asupra imobilelor ipotecate. După vânzarea imobilelor constituite garanție prin licitație publică, cu scopul de a-l împiedica pe să intre în posesia acestor imobile, inculpatul și părinții săi s-au prezentat la notar și au dat o declarație pe proprie răspundere prin care au afirmat în mod neadevărat că imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.821/10.02.1998 au alte vecinătăți decât cele menționate în acest act.
Ca urmare, inculpatul a săvârșit atât infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2 și 3 inducând în eroare pe partea vătămată pe baza unui act fraudulos și obținând un credit pe care nu îl putea obține altfel, cât și pe cea prev. de art.292 declarând în mod fals cu privire la proveniența imobilelor și vecinătățile acestora, declarații făcute pe propria răspundere în fața notarului public, și care, au produs consecințe juridice respectiv obținerea creditului și apoi blocarea executării silite.
Cu privire la prejudiciul suferit de partea vătămată BRD - Sucursala A - acesta constă în contravaloarea creditului neachitat și a dobânzilor aferente și conform declarației acesteia, urmează a fi recuperat printr-o acțiune civilă separată.
În consecință, sentința apelată este legală și temeinică sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, respectiv corecta încadrare juridică, pe baza situației de fapt rezultate din probe și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.72 privind individualizarea judiciară a pedepsei.
Apelul inculpatului este, însă, fondat sub aspectul greșitei obligări a acestuia la daune morale față de.
Astfel, nu are calitate procesuală în cauză, el neavând un raport juridic direct cu inculpatul iar între prejudiciul pretins de acesta și infracțiunile deduse judecății neexistând legătură de cauzalitate. nu își poate valorifica pretențiile sale decât împotriva celui de la care a cumpărat, în virtutea obligației de garanție pentru evicțiune a vânzătorului, care în cauză este BRD - Sucursala
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit."a" proc.pen. a fost admis apelul declarat de inculpat și desființată în parte sentința, în sensul că a fost înlăturată obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă.
Decizia a fost recurată de inculpatul care a menționat că în baza disp.art.11 pct.2 raportat la art.10 lit.a cod procedură penală, neexistând prejudiciu, motiv pentru care nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 cod penal.
Recursul este nefondat.
Art.215 din Codul penal care incriminează infracțiunea de înșelăciune stabilește în conținutul acesteia condiția existenței unei pagube ca urmare a acțiunii frauduloase de inducere în eroare realizată de inculpat.
Paguba trebuie să existe așadar, în momentul consumării faptei, nefiind de conceput ca unele din elementele constitutive ale infracțiunii să se realizeze ulterior comiterii ei.
Inculpatul susține că și-a achitat creditul către partea vătămată - Sucursala A, împrejurare lipsită de relevanță juridică sub aspectul existenței faptei penale, fiind suficient să se fi oprit deliberat din îndeplinirea obligațiilor de rambursare a creditului, obținut așa cum rezultă fără echivoc din probele dosarului, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, fundamentat pe declarații neadevărate.
Intenția inculpatului de a induce în eroare este cu atât mai evidentă cu cât ulterior după adjudecarea imobilelor constituite garanție în favoarea băncii, acesta, prin fals în declarații notariale a indicat cu totul alte vecinătăți ale imobilelor, încercând să obstaculeze astfel executarea silită pornită împotriva sa.
Corect au reținut instanța de fond și apoi cea de apel circumstanțele în care inculpatul comis faptele reținute în sarcina sa, ce rezultă fără echivoc din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, regimul sancționator ce i-a fost aplicat răspunde întrutotul atât criteriilor de individualizare menționate în art.72 Cod penal, cât și scopurilor pedepsei.
De asemenea, este justă aprecierea instanței de apel prin care s-a înlăturat obligația inculpatului la plata daunelor morale către, întrucât așa cum se arată în decizia atacată, acesta trebuie să-și valorifice pretențiile civile față de BRD - Sucursala A, ce în calitatea sa de vânzător are obligația de garanție pentru evicțiune.
Întrucât nu s-au constatat alte motive care să afecteze cu nulitatea hotărârea atacată, curtea urmează ca potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul inculpatului, iar în baza art.192 Cod procedură penală să-l oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.01.1961, domiciliat în com., sat lui, jud. A, CNP --, împotriva deciziei penale nr.101 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
3 ex/ 13.10.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Teodora Gheorghe Sorescu
