Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 497/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 497/
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 57/A din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, arestat în altă cauză și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile intimate, și.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Sânnicolau
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că, așa cum rezultă chiar din declarația dată de inculpat în fața instanței de apel, acesta a luat cunoștință de hotărârea de condamnare la data de 08.11.2007, iar apelul a fost declarat peste trei luni, astfel că în mod corect Tribunalul Timișl -a respins ca tardiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 199/20.06.2003 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 296/2003, în temeiul art. 215 alin. 1 Cp a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.215 alin.1 Cp a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art.215 alin.1 Cp a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art.215 alin.1 Cp a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 293 alin. 2 Cp a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cp, art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, urmând să execute în total o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei, iar în baza art. 82 Cp s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 Cp, în cazul nerespectării măsurii dispuse.
În temeiul art. 14, art. 346 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei vechi, despăgubiri civile către părțile civile, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M nr. 9/P/2003 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 Cp și pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 293 alin. 2 Cp, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
În fapt, s-a reținut că în baza unei înțelegeri prealabile cu numitul "", care i-a solicitat să-i facă rost de pașapoarte românești, inculpatul s-a deplasat în localitatea Târgu-N unde a obținut pașapoartele părților civile, ulterior întâlnindu-se cu numitul căruia i-a vândut unul dintre pașapoarte cu suma de 50 dolari USD, acesta spunându-i că momentan are nevoie de pașapoarte pentru persoane de sex feminin.
În cursul lunii martie 2002, inculpatul s-a deplasat în com. jud. N, la locuința părții vătămate, căruia i-a spus că o rudă de-a sa din Austria care va suporta cheltuielile dacă partea vătămată vrea să încheie un contract de muncă în această țară pentru a lucra în domeniul forestier. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea și, la rugămintea inculpatului, a mai contactat și alte trei persoane dornice să meargă în Austria la muncă.
După câteva zile, inculpatul s-a întâlnit cu părțile vătămate de la care a primit pașapoartele, însă după aproximativ o lună de zile, partea vătămată a încercat să ia legătura telefonic cu inculpatul de mai multe ori, dar acesta nu a fost de găsit, contactându-l prin intermediul unei scrisori, care a fost descoperită cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la adresa unde locuia inculpatul.
Prima instanță a apreciat că probele administrate, respectiv declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, date în fața instanței de judecată, au dovedit pe deplin starea de fapt prezentată în rechizitoriu și a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive a patru infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cp, și a infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 2 Cp, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, peste termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.11.2007 sub număr unic de dosar -.
Inculpatul apelant, atât în motivarea apelului său, cât și prin declarația dată în fața instanței de ape, a arătat că la data de 08.11.2004 a luat cunoștință de hotărârea de condamnare, moment în care a formulat doar contestație în anulare, necunoscând că are posibilitatea de a declara apel peste termen. Totodată, a precizat că judecătoria a soluționat cauza în lipsa sa, astfel încât se consideră că a fost privat de dreptul la apărare.
Instanța de apel a avut a se pronunța asupra admisibilității cererii de repunere în termenul de apel raportat la prevederile art. 364 cod pr pen.
S-a reținut de către tribunal că inculpatul a fost condamnat prin sentința mai sus arătată, rămasă definitivă prin neapelare. Acesta a invocat împrejurarea că nu a avut la cunoștință de existența procesului și nu a putut să-și formuleze o apărarea corespunzătoare. A mai arătat că a luat la cunoștință de sentința de condamnare la data de 08.11.2004, dar nu a formulat apel peste termen, formulând în schimb contestație în anulare împotriva sentinței de mai sus care în prezent este în curs de judecată la Judecătoria Sânnicolau
Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului apelant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 364 Cpp pentru a fi admisă repunerea în termenul de apel.
Textul permite repunerea în termenul de a exercita calea de atac a apelului, dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea a fost formulată în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Tribunalul a constatat că sentința atacată a rămas definitivă la data de data de 22.10.2003, dată la care a început executarea pedepsei, inculpatul a fost somat să achite cheltuielile judiciare.
Apelul a fost formulat la un interval de 4 ani față de acest moment. Pe de altă parte, inculpatul a afirmat că a aflat de conținutul sentinței la data de 08.11.2004, dar nici prin raportare la acest moment nu a respectat termenul de 10 zile impus de articolul mai sus enunțat, astfel că, prin decizia penală nr. 57/A din 6.02.2008 Tribunalul Timișa respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul, respingând ca tardiv apelul formulat de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 57/A din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, arătând că în mod greșit s-a respins apelul său ca tardiv, deoarece nu a avut cunoștință de acest dosar penal.
Avocatul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările făcute în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 3856Cpp, se constată că Tribunalul Timișa respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul și în consecință a fost respins ca tardiv.
Verificând această situație în raport cu dispozițiile art. 3854Cpp rap. la art. 363-365 Cpp, se constată că sentința atacată cu apel a rămas definitivă la data de 22.10.2003. Inculpatul personal a declarat că a luat cunoștință de această sentință la data de 8.11.2004 și, în raport de această dată nu s-a respectat termenul în care se putea declara apel, respectiv 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
În consecință, Tribunalul Timiș în mod corect a apreciat că apelul nu poate fi considerat formulat în termen, motiv pentru care l-a respins ca tardiv.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 al.2 Cpp, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 57/A din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /26.05.08
Tehnored. 2 ex./27.05.08
PI. - B - Jud. Sânnicolau
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
