Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 533/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpata și partea civilă SRL C împotriva deciziei penale nr. 6/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata recurentă lipsă, apărător ales avocat G, pentru partea civilă recurentă SC SRL se prezintă apărător ales avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la organul de cercetare penală sau la instanța de fond pentru lămurire și stabilirea prejudiciului. Arată că inculpata nu a avut calitatea de funcționar, nu a avut o gestiune predată și nu s-a dovedit că inculpata a comis delapidarea. Solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat.
Apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului, și, pe latură penală, înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate inculpatei și majorarea pedepsei aplicată inculpatei prin privare de libertate. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar motivele de recurs. Mai solicită respingerea recursului inculpatei ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată ca nefondat și de admitere a recursului părții civile, fiind de acord cu punctul de vedere al părții civile.
CURTEA
În deliberare, constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 16 mai 2007 înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr.1775 din 22 mai 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, conform fișei postului, aceasta avea și calitatea de gestionar în cadrul părții civile SC SRL C și profitând de această funcție a întocmit în fals facturi pe numele unor clienți însușindu-și bunurile trecute în plus pe aceste facturi.
Prin sentința penală nr. 404 din 12 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. -, Judecătoria Caransebeș în baza art. 2151al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal cu aplic.art.74, 76 Cod penal a condamnat inculpata, nume purtat anterior, fiica lui G și, născută la 05 iulie 1979 în loc.B de A, jud.M,. în loc.,-,.3, jud.C-S, posesoare a CI seria - nr.-, CNP--, fără antecedente penale, cet.română, studii liceul, lucrător comercial, căsătorită, 1 copil minor, la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal cu aplic.art.74, 76 Cod penal a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de: 1 (una) lună închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal inculpata va executa pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83 Cod penal.
A obligat inculpata față de partea civilă SC SRL C la plata sumei de 60.930,11 lei, admițând în parte pretențiile părții civile.
A declarat false și a anulat facturile: -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/18.04.2006; -/18.04.2006; -/18.04.2006; -/18.04.2006; -/18.04.2006; -/17.03.2006; -/17.03.2006; -/24.07.2006; -/24.07.2006; -/24.07.2006; -/24.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/06.07.2006; -/11.08.2006; -/11.08.2006; -/22.06.2006; -/22.06.2006; -/11.08.2006; -/11.08.2006; -/11.08.2006; -/31.07.2006; -/31.07.2006; -/31.07.2006; -/19.01.2006; -/19.01.2006; -/19.01.2006; -/19.01.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/28.07.2006; -/27.07.2006; -/27.07.2006; -/27.07.2006; -/27.07.2006; -/27.07.2006.
A obligat inculpata față de partea civilă SC SRL C la 3500 lei.
A obligat inculpata față de stat la 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În perioada 09 octombrie 2004 - 10 august 2006 inculpata, conform contractului de muncă de la fila 100 dosar fond și fișei postului de la fila 99 dosar fond, a fost angajată la partea vătămată SC SRL C, punctul de lucru, în calitate de lucrător comercial, având ca atribuții de serviciu operare calculator și gestiune. Profitând de această funcție inculpata a facturat produse în plus pe seama unor cumpărători și anume: SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC Internațional, G, G,
Astfel că, în data de 10 august 2006 administratorul părții vătămate a dispus, ca urmare a sesizărilor unor clienți, efectuarea unui inventar la magazinul societății din, ocazie cu care s-a constatat că în gestiune există un minus.
Inculpata a susținut și în fața instanței că a luat unele produse din magazin pentru sine și a achitat doar o parte din contravaloarea acestora și urmează să achite și diferența (65 dosar fond).
În cauză s-au efectuat două expertize contabile, una în faza de urmărire penală de către expert, iar a doua în faza de judecată de către expert, prin ambele stabilindu-se că prejudiciul imputabil este în sumă de 60.930,11 lei.
Instanța de fond a constatat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, având în vedere că inculpata și-a însușit bunuri pe care le gestiona și de asemenea ale infracțiunii de fals în formă continuată, având în vedere că, cu ocazia emiterii facturilor către diverși clienți, erau trecute pe acestea și produse pe care aceștia nu le cumpăraseră, deoarece inculpata a săvârșit mai multe fapte cu caracter penal în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Din fișa de cazier a inculpatei reiese că aceasta este infractor primar.
De asemenea prima instanță a mai reținut că inculpata a avut o conduită bună în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată. Aceste împrejurări au fost reținute de instanța de fond în baza art.74 lit.a și c Cod penal ca circumstanțe atenuante.
Prima instanță a constatat că prejudiciul creat de inculpată părții civile este de 60.930,11 lei, așa cum rețin ambii experți în cele două expertize efectuate, iar suma de 24.383,26 lei este sumă neîncasată pentru facturile emise către diferiți clienți și trecută în contul 411 "clienți", dar așa cum s-a reținut, inculpata a întocmit facturi fictive către diferiți clienți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă C și inculpata.
În motivarea apelului părții civile se arată că sentința primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatei se arată că aceasta este prea mică în raport cu valoarea prejudiciului, cu faptul că acesta nu a fost acoperit și cu atitudinea nesinceră a inculpatei. În latură civilă, se arată că prima instanță a omis să oblige inculpata și la plata sumei de 24.383,26 lei, reținută prin ambele expertize efectuate în cauză.
Inculpata nu și-a motivat apelul în scris, însă prin apărătorul său ales a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât: există dubii cu privire la încadrarea juridică a faptei (delapidare sau gestiune frauduloasă), valoarea prejudiciului a fost contestată, deoarece inventarul prin care s-a constatat acesta a fost făcut în lipsa inculpatei și în speță este vorba de o gestiune comună, astfel încât inculpata trebuia obligată la plata prejudiciului în această limită.
Prin decizia penală nr. 6/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală:
S-a admis apelul declarat de apelanta - parte civilă C împotriva sentinței penale nr. 404/12.11.2007, pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. -, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, și rejudecând:
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată împotriva inculpatei de către partea vătămată și a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 85.313,37 lei cu titlu de prejudiciu.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva aceleași sentințe.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelul declarat de partea civilă C este fondat, urmând a fi admis, iar apelul declarat de inculpata este nefondat, urmând a fi respins, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește apelul declarat de inculpată, s-a reținut că acesta este neîntemeiat.
Referitor la încadrarea juridică faptei, s-a reținut că aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, inculpata, în calitate de lucrător comercial cu atribuții de gestiune, și-a însușit, în mod repetat, anumite bunuri din magazinul în care lucra, fără a achita integral contravaloarea acestora.
Pentru a acoperi fictiv lipsa produsă în gestiune, inculpata a facturat produse în plus pe seama unor cumpărători.
Așa cum rezultă din fișa postului aflată la fila 99 dosar fond, inculpata avea atribuții de gestiune și nu atribuții de administrare sau conservare a bunurilor societății la care lucra, astfel încât în speță nu poate fi vorba despre o gestiune frauduloasă.
S-a reținut că, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, faptele inculpatei, așa cum au fost descrise atât în rechizitoriul parchetului, cât și în considerentele sentinței apelate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art. 2151Cod penal și ale infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 290 Cod penal, ambele infracțiuni fiind săvârșite în formă continuată, conform prevederilor art. 41 al. 2 Cod penal.
De altfel inculpata, în declarația de la fila 65 dosar fond a și recunoscut parțial săvârșirea faptelor.
În ce privește motivele invocate de inculpată în latură civilă,s-a reținut de asemenea că sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a reținut că apărarea inculpatei potrivit căreia nu a fost prezentă la inventarul efectuat și astfel acesta nu- poate fi opozabil, nu poate fi primită, întrucât, după cum rezultă din probele cu înscrisuri de la filele 8 - 26 dosar urmărire penală și din declarația martorilor, și, inculpata a fost înștiințată despre efectuarea inventarului, aceasta și prezentându-se la sediul societății în prima zi a acestuia. Întrucât ulterior inculpata nu s-a mai prezentat la sediul societății, inventarul s-a finalizat în lipsa acesteia.
În condițiile în care s-a făcut dovada că inculpata a fost înștiințată despre efectuarea inventarului, faptul că acesta s-a derulat în lipsa inculpatei nu poate fi imputat părții vătămate și nici nu se poate invoca inopozabilitatea acestui act, inventarul efectuându-se în lipsa inculpatei din culpa exclusivă a acesteia.
Pe de altă parte, s-a reținut că valoarea prejudiciului produs prin faptele inculpatei a fost stabilită prin două expertize de specialitate, ambele identificând aceeași valoare a prejudiciului și confirmând constatările efectuate cu ocazia inventarului.
În legătură cu gestiunea comună invocată de către inculpată prin apărătorul său, s-a reținut că nici această apărare nu poate fi primită, toate probele administrate în cauză (cele două expertize, declarațiile de recunoaștere parțială a faptelor date de inculpată și declarațiile tuturor martorilor audiați) conducând la concluzia că prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate este urmarea exclusivă a acțiunilor de însușire și falsificare săvârșite de inculpată.
Referitor la apelul părții civile s-a reținut că acesta este întemeiat numai în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, primul motiv de apel invocat fiind neîntemeiat.
Primul motiv de apel invocat de partea civilă se referă la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei.
S-a reținut de către tribunal că prima instanță a făcut o aplicare corectă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, la stabilirea cuantumului pedepselor avându-se în vedere atât cauzele de agravare, cât și cele de atenuare a pedepsei.
Astfel, față de lipsa antecedentelor penale și față de recunoașterea parțială a faptelor de către inculpată, prima instanță, în mod corect a aplicat acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Prima instanță avut însă în vedere și existența cauzelor de agravare (concursul de infracțiuni, caracterul continuat al faptelor, valoarea prejudiciului și faptul că acesta nu a fost acoperit), față de limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite stabilind un cuantum care să corespundă scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Astfel fiind, s-a reținut că nu există temeiuri pentru majorarea cuantumului pedepselor aplicate, acestea fiind corect individualizate.
Apelul părții civile este însă fondat sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.
După cum rezultă din înscrisul de la fila 14 dosar fond, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 60.930,16 lei RON - prejudiciu reținut prin expertiză ca minus în gestiune și suma de 28.782,7 lei RON - reprezentând marfa facturată fictiv de către inculpată către diverși clienți, aceasta fiind facturată, nu a putut fi constatată de expert ca minus în gestiune, neexistând în stocul scriptic, prejudiciul fiind constatat de către organul de poliție și reținut în referatul de terminare a urmăririi penale.
Prima instanță a acordat părții civile suma de 60.930,11 lei, însă nu a obligat inculpata și la plata sumei de 24.383,26 lei, pe motiv că această sumă reprezintă suma neîncasată ca urmare a emiterii de facturi fictive către diverși clienți.
S-a reținut de către tribunal însă că și această sumă reprezintă un prejudiciu material creat în patrimoniul părții civile întrucât, așa cum se reține și în cele două expertize efectuate în cauză, aceste sume au fost achitate de către partea vătămată, în baza facturilor fictive întocmite de inculpată, furnizorilor de mărfuri.
Din conținutul celor două expertize, al inventarului efectuat și din declarațiile administratorilor societăților în sarcina cărora au fost facturate aceste mărfuri, rezultă că facturile respective au fost întocmite tocmai pentru a acoperi o parte din minusul în gestiune, astfel încât bunurile facturate existau în gestiunea societății și au fost achitate furnizorilor de către partea vătămată, însă nu au fost predate clienților precizați în facturi, fiind însușite de către inculpată.
În aceste condiții, sumele inserate în aceste facturi se constituie într-un prejudiciu material produs părții civile.
Împotriva deciziei Tribunalului C S au declarat recurs partea vătămată SC SRL și inculpata.
Partea vătămată a criticat decizia și sentința instanței de fond pe latură penală pentru netemeinicie pe motiv că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării este prea mică având în vedere prejudiciul foarte mare cauzat societății. Se apreciază că inculpata pe parcursul derulării cercetărilor penale nu a avut o conduită corespunzătoare iar la instanță a încercat tergiversarea judecării cauzei prin diferite metode.Față de societate nu manifestat nici un interes de achita prejudiciul astfel că nu merită clemență din partea instanței.
Inculpata a criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că ambele instanțe au aplicat greșit legea și se bazează pe expertize care nu au clarificat starea reală respectiv dacă firma a făcut predarea -primirea gestiunii prin procese verbale de la un vânzător la altul.
Instanțele nu au avut în vedere faptul că nu a participat la inventar pentru că nu a cunoscut acest fapt și nu pentru că a refuzat, inventarul fiind făcut în lipsa sa.
În perioada în care a lucrat la partea vătămată nu s-a făcut nici un inventar iar facturile de aprovizionare erau semnate de inculpată și de alți colegi care aveau și ei cheile de la magazin.Evidențele mărfii se făcea pe caiete după care se făceau facturile la cerere clientului iar marfa nefacturată se factura pe firma SC 2000 SRL la cererea patronului, firmă administrată de ginerele patronului. O parte din bani se dădeau direct patronului la cererea acestuia sau îi trimitea pe angajați ai firmei. Nu exista un registru de casă unde se putea ține evidența banilor ci doar un caiet cu cheltuielile zilnice în care se treceau și banii patronului iar restul banilor se depuneau la bancă.
Starea de fapt reținută de instanță este greșită și nu are nici o vină și nu i se poate imputa o pagubă materială. Cu aprobarea patronului a luat unele produse care au fost achitate pe loc sau la o dată ulterioară.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate se constată că recursul inculpatei este nefondat.
Din actele de la dosar se constată că instanța de fond în mod întemeiat a reținut vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.2151cp și fals material în înscrisuri materiale prev. de art. 290, cu aplicarea prev. art.41 al.2 cp.
Potrivit contactului de muncă și a fișei postului, inculpata a fost încadrată la partea vătămată SC SRL C începând cu data de 09.10.2004, pe funcția de operator calculator și cu atribuții de gestiune.
Inculpata a recunoscut în cursul urmăririi penale că printre atribuțiile sale de serviciu făceau parte întocmirea de facturi, efectuarea de plăți, activități de vânzare a produselor existente în magazin iar reprezentatul părții vătămate a arătat că inculpata a avut ca atribuții de serviciu emiterea de documente contabile la vânzarea produselor și încasarea contravalorii acestor sume ce se depuneau la bancă.
Aceste declarații se coroborează cu cea a martorei care a fost colegă de serviciu cu inculpata la același punct de lucru din și care a declarat că inculpata avea aceleași atribuții de serviciu ca cele menționate de inculpată și reprezentantul părții vătămate.
Din declarația martorului rezultă că la sfârșitul anului 2005, din dispoziția administratorului, a efectuat un inventar la punctul de lucru unde își desfășura activitatea inculpata și nu s-au constat lipsuri sau alte nereguli motiv pentru care nu s-a încheiat nici un proces verbal(176 dos.UP). Expertizele contabile efectuate în cauză au examinat actele contabile din perioada octombrie 2004-august 2006 în care inculpata a desfășurat activitatea și cu privire la care s-a stabilit care este valoarea totală a minusului în gestiune astfel că nu pot fi reținute susținerile inculpatei că nu s-a clarificat starea reală întrucât predare-primirea gestiunii chiar dacă nu s-a concretizat prin întocmirea unui act nu mai prezintă relevanță pentru cauză în condițiile în care s-au avut în vedere doar vânzările de produse înregistrate pe perioada în care inculpata a desfășurat activitatea iar paguba a fost stabilită doar cu privire la aceste produse.
Cu privire la al doilea motiv de recurs se reține că inculpata a fost chemată de administratorul societății pentru a participa la inventar și s-a și prezenta în prima zi după care nu a mai revenit și inventarul a fost finalizat în lipsa acesteia ( declarațiile martorilor, și ).
Celelalte susțineri a inculpatei precum că și alte persoane aveau cheile de la magazin,o parte din mărfuri se aflau în spatele magazinului unde aveau acces și alte persoane, evidența mărfurilor se făcea pe caiete, o parte din bani se dădeau direct patronului etc. nu pot fi reținute întrucât nu se face nici o referire la probele administrate pentru a fi dovedite.
Referitor la recursul părții vătămate se constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea sentinței instanței de fond și menținută de către instanța de apel sub aspectul modului în care a fost soluționată latura penală se reține că față de inculpată s-au reținut circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. a și cp pe baza cărora s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prev. de lege.
Curtea apreciază în mod greșit s-au reținut aceste circumstanțe în favoarea inculpatei față de circumstanțele reale și personale a acesteia.
Chiar dacă inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale se constată că aceasta nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal.
Astfel în cursul urmăririi penale inițial nu recunoscut săvârșirea faptelor declarând constant că nu este vinovată de săvârșirea faptelor de care este învinovățită. În ultima declarație revine parțial asupra declarațiilor anterioare și recunoaște că a livrat unele mărfuri unor cunoscuți despre care nu a făcut mențiune în caiet iar prejudiciul ar putea fi de 7000 lei și nu de 60.000 lei iar în cursul cercetării judecătorești cu ocazia audierii nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de delapidare(65).
Prin urmare față de conduita inculpatei și având în vedere și valoarea mare a prejudiciului se impune a se înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatei și să se procedeze la nouă individualizare a pedepsei în conformitate cu prev. art. 72cp. astfel că fiind incident motivul de recurs prev. de art.3859, al.1, pct.14 cpp va fi admis recursul părții vătămate, în baza art. 38515pct 1 lit. d cpp, se va casa sentința instanței de fond și decizia instanței de apel și rejudecând cauza se va dispune condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art 2151cp și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 290 cp ambele infracțiunii cu aplicarea prev. art. 41 al. 2 cpp.
În baza art. 33 lit. a 34 lit b cp se va dispune contopirea pedepselor în cea mai grea și se va dispune executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței și a deciziei recurate iar în baza art. 82 se va stabili un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 38515pct 1 lit. b cpp se va respinge recursul inculpatei declarat împotriva aceleași decizii.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 2 lit. d) admite C.P.P. recursul declarat de partea vătămată SC SRL declarat împotriva deciziei penale nr. 6/2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. -.
Casează decizia recurată și sentința penală nr. 404/2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. - și rejudecând cauza:
În baza art. 215/1 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și prin înlăturarea art. 74, 76.Cod Penal, condamnă pe inculpata pentru infracțiunea de delapidare, la:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal prin înlăturarea art. 74, 76.Cod Penal, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de:
- 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) contopește Cod Penal pedepsele în cea mai grea și dispune executarea de către inculpată a pedepsei de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 82 stabilește termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Menține în rest dispozițiile sentinței și a deciziei recurate.
Respinge recursul declarat de inculpată împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpata la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.05.2008.
pt. Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
aflat. în,
semnează
VICEPREȘEDINTE C,
GREFIER,
Red /28.05.08
Dact P 2.ex./01.08.2008
Prima instanță:
Inst.apel:,.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
